Deși omul Îl lasă pe Dumnezeu să privească-n inima lui,

nu-nseamnă că se poate supune aranjamentelor Lui

sau că și-a lăsat soarta și tot ce are

sub controlul lui Dumnezeu.

Orice jurăminte Îi faci Lui

sau ce Îi declari,

în ochii lui Dumnezeu, inima ta e-nchisă pentru El,

pentru că nu Îi permiți să o controleze.

Deși omul crede-n Dumnezeu,

inima omului e lipsită de El.

El nu știe cum să-L iubească pe Dumnezeu

și nici nu vrea,

pentru că inima lui nu-i aproape de El;

încearcă mereu să-L evite.

Deci, inima omului e departe de Dumnezeu.

Nu ți-ai dat inima lui Dumnezeu,

doar rostești cuvinte frumoase pentru ca El să audă;

îți ascunzi de Dumnezeu intențiile-nșelătoare,

cu intrigile și planurile tale,

îți ții strâns perspectivele,

speriat că îți vor fi luate de El.

Deci, Dumnezeu nu vede niciodată

sinceritatea omului.

Deși omul crede-n Dumnezeu,

inima omului e lipsită de El.

El nu știe cum să-L iubească pe Dumnezeu

și nici nu vrea,

pentru că inima lui nu-i aproape de El;

încearcă mereu să-L evite.

Deci, inima omului e departe de Dumnezeu.

Deși Dumnezeu observă adâncimile inimii omului

și vede ce gândește, ce dorește el

și ce lucruri păstrează-n inima sa,

inima omului nu-I aparține lui Dumnezeu.

Dumnezeu are dreptul de a observa,

dar El nu are dreptul de a controla.

În conștiința subiectivă a omului,

omul nu vrea să se lase controlat de Dumnezeu.

Nu numai că omul s-a separat de Dumnezeu,

dar există oameni care se gândesc la moduri

de-a-și acoperi inimile cu vorbe frumoase și lingușeli,

creând impresii false să câștige încrederea lui Dumnezeu,

ascunzându-și fața de privirea Lui.

Asta-i inima omului pe care El o vede.

Deși omul crede-n Dumnezeu,

inima omului e lipsită de El.

El nu știe cum să-L iubească pe Dumnezeu

și nici nu vrea,

pentru că inima lui nu-i aproape de El;

încearcă mereu să-L evite.

Deci, inima omului e departe de Dumnezeu.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”