I

Astăzi, nu poți fi mulțumit doar cu modul în care urmează să fii cucerit, ci trebuie să ții cont și de felul în care ar trebui să pășești pe calea care se află înaintea ta. Trebuie să ai hotărârea și curajul de a fi desăvârșit și nu ar trebui să te consideri mereu incapabil. Poate, oare, adevărul să arate vreo părtinire? Poate adevărul să se opună în mod intenționat oamenilor? Dacă tu urmărești adevărul, poate acesta să te copleșească? Oare dacă rămâi ferm pentru dreptate, aceasta te va doborî? Dacă hotărârea ta e într-adevăr să urmărești viața, poate viața să te ocolească?

II

Dacă ești fără adevăr, nu e pentru că adevărul te ignoră, ci pentru că tu stai departe de el; dacă nu poți rămâne ferm pentru dreptate, nu e pentru că aceasta are vreo problemă, ci pentru că tu crezi că ea denaturează faptele; dacă nu ai dobândit viața după mulți ani de urmărire, nu este pentru că viața nu îți arată nicio conștiință, ci pentru că tu nu arăți conștiință vieții și-ai alungat viața; dacă trăiești în lumină și totuși nu ai dobândit lumina, nu este pentru că lumina nu te poate ilumina, ci pentru că nu ai acordat nicio atenție existenței luminii și astfel lumina s-a îndepărtat în tăcere de tine.

III

Dacă nu urmărești, se poate spune doar că ești un gunoi fără valoare, că îți lipsește curajul de a trăi și că nu ai spiritul de a te împotrivi forțelor întunericului. Ești prea laș! Ești incapabil să te eliberezi de asediul forțelor Satanei și ești dispus doar să-ți petreci viața în acest fel de pace și siguranță și să mori în ignoranță. Ceea ce s-ar cuveni să realizezi e să urmărești să fii cucerit; aceasta e obligația ta de neocolit. Dacă te mulțumești doar cu a fi cucerit, atunci alungi existența luminii.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”