Lucrarea lui Dumnezeu continuă să avanseze și, deși scopul lucrării Lui rămâne neschimbat, mijloacele prin care El lucrează se schimbă în mod constant și astfel sunt și aceia care Îl urmează pe Dumnezeu. Cu cât este mai bogată lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai mult omul vine să-L cunoască pe Dumnezeu, iar firea omului se schimbă în consecință, împreună cu lucrarea Lui. Totuși, aceasta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu se schimbă mereu, astfel încât aceia care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt și acei oameni absurzi care nu cunosc adevărul devin adversari ai lui Dumnezeu. Niciodată lucrarea lui Dumnezeu nu este conformă cu concepțiile omului, pentru că lucrarea Lui este întotdeauna nouă și niciodată veche. El niciodată nu repetă lucrarea veche ci, mai degrabă, merge înainte cu o lucrare care nu a mai fost făcută niciodată. Cum Dumnezeu nu repetă lucrarea Lui și omul judecă invariabil lucrarea lui Dumnezeu astăzi pe baza lucrării Sale din trecut, este extrem de dificil pentru Dumnezeu să îndeplinească fiecare etapă a lucrării noului veac. Omul prezintă prea multe obstacole! Gândirea omului este prea limitată! Niciun om nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu, totuși ei toți definesc o astfel de lucrare. Departe de Dumnezeu, omul își pierde viața, adevărul și binecuvântările Lui, totuși nici omul nu acceptă viața sau adevărul, cu atât mai puțin binecuvântările mai mari pe care Dumnezeu le oferă omenirii. Toți oamenii doresc să-L câștige pe Dumnezeu, dar nu sunt în stare să tolereze nicio schimbare în lucrarea lui Dumnezeu. Cei care nu acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu cred că lucrarea lui Dumnezeu este nemodificată și că lucrarea lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna în staționare. În credința lor, tot ceea ce este necesar pentru a obține mântuirea veșnică de la Dumnezeu este respectarea legii și, atâta timp cât ei se pocăiesc și își mărturisesc păcatele, inima lui Dumnezeu va fi mulțumită pentru totdeauna. Ei sunt de părere că Dumnezeu nu poate fi decât Dumnezeul legii și Dumnezeul care a fost pironit pe cruce pentru om; în plus, părerea lor este că Dumnezeu nu trebuie și nu poate să depășească Biblia. Tocmai aceste păreri i-au legat ferm de legea de odinioară și i-au încătuşat prin reguli rigide. Chiar mai mulți cred că indiferent de noua lucrare a lui Dumnezeu, ea trebuie să fie fundamentată de profeții și că, în fiecare etapă a unei astfel de lucrări, toți cei care Îl urmează cu o inimă sinceră trebuie, de asemenea, să primească revelații, altfel, lucrarea nu I-ar putea aparţine lui Dumnezeu. Nu este tocmai o sarcină ușoară pentru om să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu. Aceasta, adăugată inimii absurde a omului și naturii sale rebele a importanței de sine și îngâmfării, face să fie cu atât mai dificil pentru om să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu. Omul nici nu studiază cu grijă noua lucrare a lui Dumnezeu, nici nu o acceptă cu smerenie; mai degrabă, omul adoptă o atitudine de dispreț, așteptând revelațiile și îndrumarea lui Dumnezeu. Nu este acesta comportamentul unui om care se răzvrătește și se opune lui Dumnezeu? Cum pot astfel de oameni să obțină aprobarea lui Dumnezeu?

În vremea aceea, Isus a afirmat că lucrarea lui Iahve a rămas în urmă în Epoca Harului, așa cum eu spun astăzi că lucrarea lui Isus a rămas în urmă. Dacă ar fi existat numai Epoca Legii și nu şi Epoca Harului, Isus nu ar fi putut fi răstignit și nu ar fi putut răscumpăra toată omenirea; dacă ar fi existat doar Epoca Legii, omenirea ar fi putut să se dezvolte până în această zi? Istoria avansează; nu este istoria legea naturală a lucrării lui Dumnezeu? Nu este aceasta o descriere a gestionării omului în întregul univers? Istoria progresează, tot astfel și lucrarea și voința lui Dumnezeu se schimbă în mod continuu. Ar fi imposibil ca Dumnezeu să mențină o singură etapă de lucru timp de șase mii de ani, pentru că toți oamenii știu că El este întotdeauna nou și niciodată vechi. El nu ar putea să continue să susțină lucrarea asemănătoare răstignirii și, o dată, de două ori, de trei ori… să fie pironit pe cruce. Aceasta este percepția unui om absurd. Dumnezeu nu susține aceeași lucrare, iar lucrarea Lui este mereu schimbătoare și mereu nouă, la fel cum eu vă vorbesc vouă zi de zi cuvinte noi și fac o nouă lucrare. Aceasta este lucrarea pe care o fac, a cărei cheie se află în cuvintele „noi” și „minunate”. „Dumnezeu este neschimbat și Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu”; această afirmație este cât se poate de adevărată. Esența lui Dumnezeu nu se schimbă, Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu și El nu ar putea deveni niciodată Satan, dar acestea nu dovedesc că lucrarea Lui este la fel de constantă și invariabilă cum este esența Sa. Tu declari că Dumnezeu este astfel, dar atunci cum poți explica faptul că Dumnezeu este mereu nou și niciodată vechi? Lucrarea lui Dumnezeu se răspândește continuu și se schimbă în mod constant, iar voința lui Dumnezeu este manifestată în mod continuu și făcută cunoscută omului. Când omul experimentează lucrarea lui Dumnezeu, firea sa se schimbă în mod continuu și cunoștințele sale se schimbă în mod continuu. De unde apare, atunci, această schimbare? Nu este din lucrarea lui Dumnezeu care se schimbă mereu? Dacă firea omului se poate schimba, de ce omul nu poate permite ca lucrarea Mea și cuvintele Mele să se schimbe în mod continuu? Trebuie să fiu supus restricțiilor omului? Acum nu recurgi pur și simplu la sofistică?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în noțiunile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?”