Inițial, nu existau familii în omenire, doar bărbatul și femeia, două tipuri de oameni. Nu existau țări, să nu mai vorbim de familii, dar din cauza corupției omului, toate tipurile de oameni s-au organizat în clanuri individuale, mai târziu dezvoltându-se în țări și popoare. Aceste țări și popoare erau formate din familii mici individuale și, în acest mod, toate tipurile de oameni au fost distribuite printre diversele rase, conform diferențelor de limbaj și granițelor despărțitoare. De fapt, indiferent de câte rase există în lume, omenirea are un singur strămoș. La început, au existat doar două tipuri de oameni, iar aceste două tipuri au fost bărbatul și femeia. Totuși, datorită progresului lucrării lui Dumnezeu, a scurgerii istoriei și a schimbărilor geografice în diferite grade, aceste două tipuri de oameni s-au dezvoltat în chiar mai multe tipuri de oameni. Când vine vorba de acest aspect, indiferent din câte rase este formată omenirea, întreaga omenire este tot creația lui Dumnezeu. Indiferent cărei rase aparțin oamenii, ei sunt cu toții creaturile Sale; ei sunt cu toții urmaşii lui Adam și ai Evei. Chiar dacă ei nu sunt făcuți de mâinile lui Dumnezeu, sunt descendenții lui Adam și ai Evei, pe care Dumnezeu i-a creat personal. Indiferent cărui tip aparțin oamenii, toţi sunt făpturile Lui; din moment ce aparțin omenirii, care a fost creată de Dumnezeu, destinația lor este aceea pe care ar trebui să o aibă omenirea și ei sunt împărțiți conform regulilor care organizează omenirea. Adică, răufăcătorii și drep‏ții sunt, până la urmă, făpturi. Făpturile care fac rău vor fi, în final, distruse, iar cele care fac fapte bune vor supraviețui drept urmare. Acesta este aranjamentul cel mai potrivit pentru aceste două tipuri de făpturi. Răufăcătorii nu pot, din cauza neascultării lor, să nege că sunt creația lui Dumnezeu, dar au fost jefuiți de Satana și, astfel, nu pot fi salvați. Făpturile cu un comportament drept nu se pot baza pe faptul că vor supraviețui pentru a nega că au fost create de Dumnezeu şi totuși au primit mântuirea după ce au fost corupte de Satana. Răufăcătorii sunt făpturi care nu Îl ascultă pe Dumnezeu; sunt făpturi care nu pot fi salvate și care au fost deja complet jefuite de Satana. Oamenii care fac rău sunt și ei oameni; sunt oameni care au fost corupți în cel mai mare grad și care nu pot fi salvați. La fel cum sunt și ei făpturi, oamenii cu un comportament drept au fost corupți la rândul lor, dar sunt oameni care sunt dispuși să se elibereze de firea lor coruptă și capabili să I se supună lui Dumnezeu. Oamenii cu un comportament drept nu sunt plini de dreptate; mai degrabă, ei au primit mântuirea și s-au eliberat de firea lor coruptă pentru a se supune lui Dumnezeu; ei vor rămâne neclintiţi în final, dar asta nu înseamnă că nu au fost corupți de Satana. După ce lucrarea lui Dumnezeu se va termina, printre toate făpturile Sale, vor exista aceia care vor fi distruși și aceia care vor supraviețui. Aceasta este o direcție inevitabilă a lucrării Sale de gestionare. Nimeni nu poate nega aceasta. Răufăcătorii nu pot supraviețui; aceia care I se supun și Îl urmează până la final supraviețuiesc cu siguranță. Având în vedere că această lucrare este de gestionare a omenirii, vor exista cei care rămân și cei care sunt eliminați. Acestea sunt rezultate diferite ale unor tipuri diferite de oameni și cele mai potrivite aranjamente pentru făpturile Sale. Aranjamentul final al lui Dumnezeu pentru omenire este de a împărți prin nimicirea familiilor, nimicirea națiunilor și nimicirea granițelor naționale. Acesta este unul fără familii și granițe naționale, căci omul se trage, până la urmă, dintr-un singur strămoș și este creația lui Dumnezeu. Pe scurt, creaturile răufăcătoare vor fi distruse, iar făpturile care I se supun lui Dumnezeu vor supraviețui. În acest mod, nu vor exista familii, țări și mai ales națiuni în odihna viitorului; acest tip de omenire este cel mai sfânt tip de omenire. Adam și Eva au fost creați inițial pentru ca omul să poată avea grijă de toate lucrurile de pe pământ; omul a fost, inițial, stăpânul tuturor lucrurilor. Intenția lui Iahve în crearea omului a fost de a-i permite să existe pe pământ și, de asemenea, să aibă grijă de toate lucrurile de pe pământ, căci omul, inițial, nu fusese corupt și fusese incapabil de a face rău. Totuși, după ce omul a fost corupt, nu a mai fost îngrijitorul tuturor lucrurilor. Iar scopul mântuirii lui Dumnezeu este de a restitui această funcție a omului, de a restitui motivul inițial al omului și supunerea sa inițială; umanitatea în odihnă va fi chiar portretul rezultatului pe care lucrarea Sa de mântuire speră să o obțină. Deși nu va mai fi o viață ca aceea din Grădina Edenului, esența acesteia va fi aceeași; omenirea nu va mai fi doar sinele necorupt de mai devreme, ci, mai degrabă, o omenire care a fost coruptă și apoi a primit mântuire. Acești oameni care au primit mântuirea vor intra, în cele din urmă, (adică, după ce lucrarea Lui s-a terminat) în odihnă. La fel, rezultatele celor care au fost pedepsiți vor fi, de asemenea, dezvăluite în final și ei vor fi distruși doar după ce lucrarea Lui se va termina. Adică, după ce lucrarea Lui se va termina, acei răufăcători și aceia care au fost salvați vor fi cu toții dezvăluiți, căci lucrarea de dezvăluire a tuturor tipurilor de oameni (indiferent dacă sunt răufăcători sau cei mântuiți) va fi îndeplinită asupra tuturor oamenilor, în mod simultan. Răufăcătorii vor fi eliminați, iar cei ce pot rămâne vor fi dezvăluiți simultan. De aceea, rezultatele tuturor tipurilor de oameni vor fi dezvăluite simultan. El nu va permite unui grup de oameni care au fost mântuiți să intre în odihnă înainte de a da deoparte răufăcătorii și de a-i judeca sau pedepsi câte puțin odată; adevărul nu este așa, de fapt. Când răufăcătorii vor fi distruși și aceia care pot supraviețui vor intra în odihnă, lucrarea Sa în întregul univers se va fi terminat. Nu va exista o ordine a priorităţii printre aceia care primesc binecuvântări și aceia care suferă necazuri; aceia care primesc binecuvântări vor trăi veșnic, iar aceia care suferă necazuri vor pieri pentru întreaga eternitate. Aceste două etape ale lucrării vor fi încheiate simultan. Tocmai din cauza faptului că există oameni neascultători, dreptatea acelor oameni supuși va fi dezvăluită și, tocmai din cauza faptului că există aceia care au primit binecuvântări, necazurile suferite de acei răufăcători pentru comportamentul lor rău vor fi dezvăluite. Dacă Dumnezeu nu ar dezvălui răufăcătorii, acei oameni care I se supun Lui în mod sincer nu ar vedea niciodată soarele; dacă Dumnezeu nu i-ar lua pe aceia care I se supun într-o destinație potrivită, aceia care nu se supun Lui nu ar putea să își primească răsplata meritată. Acesta este procesul lucrării Sale. Dacă El nu ar îndeplini această lucrare de pedepsire a răului și de recompensare a binelui, creaturile Sale nu vor putea niciodată să intre în respectivele lor destinații. Odată ce omenirea va intra în odihnă, răufăcătorii vor fi distruși, întreaga omenire va intra pe calea cea dreaptă și fiecare tip de persoană va fi cu ai săi, conform rolurilor pe care ar trebui să le îndeplinească. Doar aceasta va fi ziua de odihnă a omenirii și direcția inevitabilă pentru dezvoltarea omenirii și doar când omenirea va intra în odihnă va ajunge la îndeplinire reușita măreață și finală a lui Dumnezeu; acesta va fi pasajul final al lucrării Sale. Această lucrare va încheia toată viața fizică decadentă a omenirii și va încheia viața omenirii corupte. De aici, omenirea va intra într-un nou ținut. Deși omul duce o existență fizică, există diferențe semnificative între esența vieții sale și esența vieții omenirii corupte. Semnificația existenței sale și cea a existenței omenirii corupte sunt, de asemenea, diferite. Deși aceasta nu este viața unui nou tip de persoane, se poate spune că este viața omenirii care a primit mântuirea și o viață cu umanitate și rațiune recâștigată. Aceștia sunt oameni care odată au fost nesupuși față de Dumnezeu și care odată au fost câștigați de Dumnezeu și apoi mântuiți de El; aceștia sunt oameni care L-au umilit pe Dumnezeu și care, mai târziu, I-au fost martori. Existența lor, după ce au înfruntat și supraviețuit testării Sale, este cea mai semnificativă existență; ei sunt oameni care au fost martori ai lui Dumnezeu înaintea Satanei; ei sunt oameni care sunt potriviți pentru a trăi. Aceia care vor fi distruși sunt oameni care nu pot depune mărturie lui Dumnezeu și nu sunt potriviți pentru a trăi. Distrugerea lor se va datora comportamentului lor rău și distrugerea este cea mai bună destinație a lor. Când omul va intra mai târziu în ținutul bun, nu va exista nimic din relațiile dintre soț și soție, dintre tată și fiică sau dintre mamă și fiu pe care omul își imaginează că le va găsi. La acel moment, omul își va urma propriul tip, iar familia va fi fost deja nimicită. Deoarece a eșuat pe deplin, Satana nu va mai deranja niciodată omenirea, iar omul nu va mai avea firea satanică pervertită. Acei oameni neascultători vor fi fost deja distruși și doar acei oameni supuși vor supraviețui. Și astfel, foarte puține familii vor supraviețui intacte; cum vor mai putea să existe relațiile fizice? Viața fizică trecută a omului va fi complet interzisă; cum vor putea să existe relațiile fizice între oameni? Fără firea coruptă satanică, viața oamenilor nu va mai fi vechea viață a trecutului, ci mai degrabă o viață nouă. Părinții vor pierde copii, iar copiii vor pierde părinți. Soții vor pierde soțiile, iar soțiile vor pierde soții. Oamenii au acum relații fizice unii cu alţii. Când toți vor fi intrat în odihnă, nu vor mai exista relații fizice. Doar o astfel de omenire va fi dreaptă şi sfântă, doar o astfel de omenire va fi cea care I se închină lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”