Într-o lucire de fulger, fiecare animal este dezvăluit în adevărata sa formă. Tot astfel, iluminate de lumina Mea, ființele umane și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară. O, de s-ar răsturna în sfârșit lumea coruptă a trecutului în apa murdară și, scufundându-se sub suprafața apei, s-ar dizolva în noroi! O, de întreaga umanitate pe care Eu am creat-o, s-ar întoarce, în sfârșit înapoi la viața în lumină, de-ar găsi temelia pentru existență și de-ar înceta să se zbată în noroi! O, nenumăratele lucruri ale creației pe care le țin în mâinile Mele! Cum pot ele să nu fie reînnoite prin cuvintele Mele? Cum pot ele, în lumină, să nu-și exercite funcțiile? Pământul nu mai este calm și tăcut, Cerul nu mai este pustiu și trist. Cerul și pământul, care nu mai sunt separate de un gol, sunt unite ca unul și nu vor fi niciodată despărțite din nou. Cu această ocazie fericită, în acest moment de sărbătoare, dreptatea și sfințenia Mea s-au dus peste tot în univers și întreaga omenire le-a preamărit fără încetare. Orașele Cerului râd de bucurie, iar Împărățiile pământului dansează de bucurie. Cine nu se veselește în acest moment? Și cine nu plânge în acest moment? Pământul, în starea sa primordială, aparține Cerului, iar Cerul este unit cu pământul. Omul este legătura care unește Cerul cu pământul și, datorită sfințeniei sale, datorită reînnoirii sale, Cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de Cer. Fețele umanității sunt luminate de zâmbete de mulțumire și, în inimile oamenilor, este ascunsă o dulceață care nu cunoaște limite. Oamenii nu se ceartă între ei și nici nu ajung să se lovească unul pe celălalt. Există oare cineva care, în lumina Mea, nu trăiește în pace cu ceilalți? Există cineva care, în ziua Mea, să-Mi facă numele de rușine? Toate ființele umane își îndreaptă privirile respectuoase spre Mine și, în inima lor, strigă către Mine în taină. Am cercetat fiecare acțiune a umanității: printre ființele umane care au fost curățite, nu există niciuna care să fie neascultătoare față de Mine, niciuna care să Mă judece. Întreaga umanitate este îmbibată de firea Mea. Toată lumea ajunge să Mă cunoască, se apropie de Mine și Mă adoră. Eu rămân de neclintit în duhul omului, sunt înălțat la culme în ochii lui și curg prin sângele din venele lui. Exaltarea veselă din inimile oamenilor umple fiecare loc de pe fața pământului, aerul este înviorător și proaspăt, ceața deasă nu mai acoperă pământul, iar soarele strălucește splendid.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 18