I

Când Dumnezeu a venit pe pământ, nu era din lumea aceasta, și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. S-ar naște oriunde lucrarea I-ar dezvălui firea și ar fi cea mai semnificativă, indiferent dacă era un tărâm sfânt sau murdar. Indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create de El, deși au fost corupte de Satana. Totuși, toate lucrurile încă aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui.

II

El vine într-un ținut murdar și lucrează acolo ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El doar îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut murdar. Face lucrul acesta de dragul mărturiei, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze că El este suprem. Măreția și corectitudinea Lui se manifestă tocmai în mântuirea unui grup de oameni inferiori, pe care alții îi disprețuiesc.

III

Faptul că S-a născut într-un ținut murdar nu dovedește că El este inferior; pur și simplu permite tuturor ființelor create să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără de cusur pentru oameni. Dumnezeu e sfânt și drept, chiar dacă S-a născut într-un ținut murdar și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de murdărie, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului. Oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu este oare totul ca omenirea să poată câștiga marea mântuire?

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”