Pe pământ, Eu sunt Însuși Dumnezeul concret în inimile oamenilor; în cer, Eu sunt Stăpânul întregii creații. Eu am urcat munți și am traversat râuri și, de asemenea, am venit și am plecat din mijlocul omenirii. Cine îndrăznește să se opună, în mod deschis, Însuși Dumnezeului concret? Cine îndrăznește să se desprindă de suveranitatea Celui Atotputernic? Cine îndrăznește să afirme că Eu sunt, fără o umbră de îndoială, în cer? Din nou, cine îndrăznește să afirme că Eu sunt, netăgăduit, pe pământ? Nu există nimeni, în întreaga omenire, capabil să exprime, în fiecare detaliu, locurile în care locuiesc Eu. Nu cumva, atunci când sunt în cer, Eu sunt Însuși Dumnezeul supranatural? Nu cumva, atunci când sunt pe pământ, Eu sunt Însuși Dumnezeul concret? Că Eu sunt Conducătorul întregii creații sau că experimentez suferințele lumii umane, nu-i așa? Dacă așa ar sta lucrurile oamenii nu ar fi, atunci, ignoranți dincolo de orice speranță? Eu sunt în Cer; Eu sunt și pe pământ; sunt printre nenumăratele lucruri ale creației și, de asemenea, în mijlocul a nenumărați oameni. Omul Mă poate atinge în fiecare zi; mai mult, Mă poate vedea în fiecare zi. În ceea ce privește oamenii, Eu par a fi uneori ascuns și alteori vizibil; par a avea o existență reală și, totuși, de asemenea, par a nu avea ființă. În Mine se găsesc taine de nepătruns pentru omenire. Este ca și cum toți oamenii se uită la Mine printr-un microscop pentru a descoperi în Mine și mai multe taine, sperând, prin aceasta, să risipească acel sentiment incomod din inimile lor. Dar, chiar dacă ar folosi un fluoroscop, cum ar putea oamenii să dezvăluie vreunul dintre secretele adăpostite în Mine?

Când poporul Meu, prin lucrarea Mea, va fi slăvit împreună cu Mine, în acel moment va fi dezgropat bârlogul marelui balaur roșu, tot noroiul și toată murdăria vor fi înlăturate, iar apa contaminată, acumulată timp de nenumărați ani, va fi uscată în focurile Mele care ard, ca să nu mai existe. Apoi, marele balaur roșu va pieri în iazul de foc și pucioasă. Sunteți voi, cu adevărat, dornici să rămâneți sub grija Mea iubitoare pentru a nu fi smulși de către balaur? Oare voi urâți într-adevăr stratagemele sale înșelătoare? Cine poate să fie martor neclintit pentru Mine? De dragul numelui Meu, de dragul Duhului Meu, de dragul întregului Meu plan de gestionare (plan de mântuire) – cine este capabil să ofere toată puterea din corpul său? Astăzi, când Împărăția se află în lumea oamenilor, este momentul în care Eu, în persoană, vin în lumea oamenilor. Dacă nu ar fi așa, există cineva care ar putea intra, fără frică, pe câmpul de luptă în numele Meu? Pentru ca Împărăția să poată prinde formă, astfel încât inima Mea să poată fi mulțumită și, din nou, astfel încât ziua Mea să poată veni și timpul Meu să poată veni când nenumăratele lucruri ale creației sunt renăscute și cresc abundent, astfel încât omul să poată fi salvat din marea suferinței, ca să poată veni ziua de mâine și ca să poată fi minunat, să îmbobocească și să înflorească și, din nou, ca bucuria viitorului să aibă loc, întreaga omenire se străduiește cu toată puterea ei, fără a cruța nimic pentru a se sacrifica pentru Mine. Nu este acesta un semn că biruința este deja a Mea și un indiciu al finalizării planului Meu?

Cu cât oamenii locuiesc mai mult în zilele de pe urmă, cu atât mai mult vor simți pustietatea lumii și cu atât mai puțin vor avea curaj pentru a trăi viața. Din acest motiv, nenumărați oameni au murit dezamăgiți, nenumărați alții au fost dezamăgiți în căutarea lor și alții, fără număr, suportă să fie manipulați în mâinile Satanei. Eu am salvat atât de mulți oameni, am ajutat atât de mulți și, adesea, când oamenii au pierdut lumina, Eu i-am mutat înapoi într-un loc luminos, astfel încât ei să Mă poată cunoaște în lumină și să se bucure de Mine în mijlocul fericirii. Datorită venirii luminii Mele, adorarea crește în inimile poporului care locuiește în Împărăția Mea, căci Eu sunt un Dumnezeu pe care să-L iubească omenirea, un Dumnezeu de care oamenii se agață cu un strâns atașament, iar omenirea este plină de o impresie permanentă a figurii Mele. Dar, la urma urmei, nu există nimeni care să înțeleagă dacă aceasta este lucrarea Duhului sau o funcție a trupului. Pe parcursul unei vieți, pentru om este suficient să experimenteze, în detaliu amănunțit, doar acest singur lucru. Omul nu M-a disprețuit niciodată în cele mai intime unghere ale inimii lui; mai degrabă, se lipește de Mine în profunzimile duhului său. Înțelepciunea Mea crește admirația lui, minunile pe care Eu le fac sunt o delectare pentru ochii lui, cuvintele Mele îi uimesc mintea și, totuși, el le prețuiește cu afecțiune. Realitatea Mea îl face pe om dezorientat, uluit și perplex și, totuși, el este dornic să accepte totul. Nu este tocmai aceasta măsura omului așa cum este el, cu adevărat?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 15