Lucrarea zilelor din urmă-i prin cuvinte.

Ele fac mari schimbări în om,

iar schimbările-s mult mai mari în oamenii care le acceptă,

mai mari decât în cei ce-au acceptat semnele

și minunile Epocii Harului.

Demonii-au fost alungați în acea epocă

prin punerea mâinilor și rugăciune,

dar corupția omului a rămas,

corupția omului a rămas,

dar corupția omului a rămas.

Omul a fost vindecat, iertat de păcate,

dar lucrarea încă trebuia făcută

ca să-l curețe pe om de firea lui coruptă.

Omul a fost mântuit datorită credinței lui,

dar i-a rămas firea păcătoasă.

Păcatele omului au fost iertate

prin Dumnezeu întrupat.

Dar omul încă era în păcat,

omul încă era în păcat,

omul încă era în păcat.

Când acea etapă a lucrării s-a-ncheiat,

lucrarea de judecată încă a rămas.

Cuvântu-i folosit să-l purifice pe om,

să-i dea o cale în această etapă.

Prin jertfa de păcat,

omul a fost iertat de toate păcatele,

pentru că lucrarea răstignirii deja s-a-ncheiat.

Dumnezeu l-a biruit pe Satana,

l-a biruit pe Satana,

Dumnezeu l-a biruit pe Satana.

Dar firea coruptă tot a rămas în om.

El a păcătuit și s-a împotrivit

și Dumnezeu nu l-a câștigat pe om.

În această etapă, Dumnezeu spune cuvinte să demaște

firea coruptă a omului, ca s-o apuce pe calea cea bună.

E mai mult înțeles în această etapă și e mai rodnic,

căci acum cuvântul aduce viață omului,

el permite reînnoirea omului;

e-o etapă de lucru intensă.

Întruparea lui Dumnezeu în zilele din urmă

completează sensul întrupării

și planul Lui pentru mântuirea omului.

Cuvântul purifică omul.

Cuvântul purifică omul.

Cuvântul purifică omul.

Cuvântul purifică omul.

Cuvântul purifică omul.

Cuvântul purifică omul.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”