I

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu se face direct, prin intermediul Duhului și cu identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, și omul nici nu se poate apropia de El. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om direct ca Duh, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu n-ar îmbrăca forma exterioară a unei ființe umane create, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Doar devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea Cuvântului Său în trupul ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal Cuvântul în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să-I audă și să-I vadă Cuvântul, ba chiar să câștige Cuvântul Său și, astfel, să ajungă să fie pe deplin mântuit.

II

Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, niciun om din carne și oase n-ar fi putut să primească o mântuire atât de mare și nici măcar o persoană n-ar fi fost mântuită. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet înrobită de Satana. Datorită întrupării lui Dumnezeu, omul primește mântuirea deplină de la Dumnezeu, și nu direct din Cer, ca răspuns la rugăciunile sale. Omul este din carne și sânge, nu are cum să vadă Duhul lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să se apropie de Duhul Său, așadar, el poate intra în contact doar cu întruparea lui Dumnezeu. Doar cu ajutorul acesteia omul este capabil să priceapă întregul Cuvânt și toate adevărurile și să primească mântuirea deplină.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”