Credincioșii în Domnul cred că atunci când Domnul Isus a spus pe cruce „S-a terminat!”, El spunea că lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea fusese terminată. Așadar, toți sunt siguri că, atunci când Domnul Se va întoarce, nu va mai face o lucrare de mântuire, ci doar îi va ridica pe toți credincioșii sus în cer pentru a-L întâlni pe Domnul, ne va lua în Ceruri și atâta tot. Acesta este un lucru pe care credincioșii în Domnul îl cred cu fermitate. De aceea atât de mulți privesc mereu spre cer, așteptând zadarnic ca Domnul să-i ia direct sus, în Împărăția Sa. Însă acum au venit marile dezastre și cei mai mulți oameni nu au văzut venirea Domnului, prin urmare credința lor pălește, iar ei se simt descurajați. Unii chiar au îndoieli: măcar a fost promisiunea Domnului adevărată? Vine sau nu? De fapt, Domnul Isus S-a întors în taină acum mult timp drept Fiul Omului, exprimând multe adevăruri și făcând lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Însă cei mai mulți oameni nu încearcă să audă glasul lui Dumnezeu sau nu caută să audă cuvintele Duhului Sfânt către biserici și au presupus tot acest timp că Domnul trebuie să vină pe un nor ca să-i ia în cer. Așadar, ei își ratează șansa de a-L întâmpina pe Domnul. Vor regreta asta toată viața. Acest lucru s-ar putea să fie strâns legat de felul în care oamenii interpretează cuvintele Domnului Isus de pe cruce: „S-a terminat!”.

Să începem cu asta. De ce atât de mulți credincioși cred că faptul că Domnul Isus a spus „S-a terminat!” a însemnat că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii se sfârșise? Există vreo bază biblică pentru asta? E un lucru confirmat de Duhul Sfânt? A spus Domnul vreodată că nu avea să mai facă lucrarea de mântuire a omenirii? A mărturisit Duhul Sfânt că aceste cuvinte se refereau la faptul că Dumnezeu Își terminase lucrarea de mântuire? Putem spune cu certitudine: nu. Așadar, de ce toată lumea definește aceste cuvinte de la Domnul Isus ca însemnând că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu a fost complet terminată atunci? E puțin absurd, nu? Înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Se spune în Petru 1:20: „Înainte de toate, trebuie să știți că nici o profeție din Scriptură nu s-a născut din propria imaginație a cuiva.” Consecințele interpretării Scripturii pe cont propriu sunt foarte grave. Gândiți-vă la farisei – ei au interpretat personal profețiile despre Mesia și, drept urmare, Mesia a venit, iar ei au văzut că Domnul Isus nu Se potrivea cu interpretările lor. Așa că I-au condamnat lucrarea și chiar L-au răstignit. Au înfruntat consecințe foarte grave. Din cauza acestui lucru au fost blestemați de Domnul Isus. Au fost blestemați!

Deci când Domnul Isus a spus „S-a terminat!” pe cruce, despre ce vorbea El? Pentru a înțelege acest lucru trebuie să chibzuim cu atenție asupra profețiilor biblice cu privire la întoarcerea Domnului în zilele de pe urmă, în special asupra lucrurilor pe care Domnul Isus a spus personal că le va face și asupra parabolelor Sale despre Împărăția Cerurilor. Aceste lucruri sunt direct legate de lucrarea Sa din zilele de pe urmă. Trebuie să avem o înțelegere de bază a acestor profeții și parabole pentru a înțelege corect la ce Se referea cu adevărat Domnul Isus când a spus acest lucru pe cruce. Chiar dacă nu înțelegem pe deplin, nu este o invitație să presupunem că a vrut să spună că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii era pe deplin terminată. Aceasta este o credință arbitrară și absurdă. De fapt, dacă ne uităm cu atenție la profețiile și parabolele Domnului Isus pentru Împărăția Cerurilor, putem câștiga o înțelegere de bază a Împărăției și a lucrării Domnului la întoarcerea Sa. Atunci nu vom interpreta greșit afirmația Lui: „S-a terminat!”. Domnul Isus a profețit: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). „Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, […] și I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:22, 27). Iar în 1 Petru spune: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). În Apocalipsa vedem: „Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins și este vrednic să desfacă sulul și cele șapte sigilii ale lui!” (Apocalipsa 5:5). „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). De asemenea, Domnul Isus a folosit multe parabole pentru a descrie Împărăția Cerurilor, precum: „Sau Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și în care au fost prinși tot felul de pești. Când este plin, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună peștii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!” (Matei 13:47-50). Putem vedea din aceste profeții și parabole că Domnul Isus a spus că va face o lucrare foarte vastă când Se va întoarce. Însă partea cea mai importantă a lucrării este exprimarea adevărului și înfăptuirea lucrării de judecată. Asta îi va conduce pe oameni la pătrunderea tuturor adevărurilor și apoi îi va clasifica după felul lor. Cei care pot fi desăvârșiți vor fi desăvârșiți, iar cei care trebuie eliminați vor fi eliminați. Asta va îndeplini complet tot ce a spus Domnul Isus despre Împărăție. Gândiți-vă la grâu și neghină, la năvod, la fecioarele înțelepte și cele nesăbuite, la oi și capre, la servitori buni și la cei răi. Lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu va separa grâul de neghină, servitorii buni de cei răi, pe cei care iubesc adevărul de cei care doar tânjesc după confort. Fecioarele înțelepte vor participa la ospățul nunții Mielului și vor fi desăvârșite de Dumnezeu. Dar fecioarele nesăbuite? Ele se vor prăbuși în dezastre, plângând și scrâșnind din dinți, fiindcă nu au ascultat glasul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea de judecată prin care toate sunt clasificate după felul lor, răsplătind pe cei buni și pedepsind pe cei răi, iar asta va îndeplini pe deplin această profeție din Apocalipsa: „Cel ce face rău, să facă rău și mai departe; cel întinat să se întineze și mai departe; cel drept să facă dreptate și mai departe; iar cel sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11). „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12). Când înțelegem cu adevărat profețiile Domnului Isus, putem vedea că Domnul vine în zilele de pe urmă mai ales pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată, clasificând pe toți după felul lor și hotărându-le finalul. Deci chiar putem pretinde că atunci când Domnul Isus a spus „S-a terminat!” pe cruce, El spunea că lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea era terminată? Vom continua să privim la cer cu nesăbuință, așteptând ca Domnul Isus să coboare pe un nor și să ne ducă sus în cer ca să ne întâlnim cu El? Vom continua să condamnăm neglijent toate adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă când lucrează în zilele de pe urmă? Vom nega cu obrăznicie faptul că Domnul S-a întors în trup drept Fiul Omului ca să facă lucrarea de judecată din zilele de pe urmă? Marile dezastre au venit deja și mulți oameni religioși încă sunt pierduți în visul lor despre întoarcerea Domnului, gândindu-se că El nu-i va alunga niciodată. E timpul să se trezească. Dacă nu se trezesc, odată ce dezastrele se sfârșesc și Dumnezeu Atotputernic Se arată public tuturor oamenilor, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul și toți acei oameni din lumea religioasă vor jeli și vor scrâșni din dinți. Asta va îndeplini această profeție din Apocalipsa: „Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui” (Apocalipsa 1:7).

Mulți sigur vor întreba ce a vrut să spună de fapt Domnul Isus când a zis „S-a terminat!” pe cruce. De fapt, e foarte simplu. Cuvintele Domnului Isus au fost mereu foarte pragmatice, deci când a spus asta, cu siguranță se referea la lucrarea Sa de răscumpărare. Însă oamenii insistă să înțeleagă aceste cuvinte practice de la Domnul ca fiind despre lucrarea lui Dumnezeu de a mântui oamenii, dar acest lucru este complet arbitrar, fiindcă Dumnezeu Și-a terminat doar parțial lucrarea de mântuire a omenirii. Mai exista încă cel mai crucial pas – lucrarea Sa de judecată din zilele de pe urmă. De ce ați insista că „S-a terminat!” însemna că întreaga lucrare de mântuire a lui Dumnezeu s-a încheiat? Nu este asta oarecum absurd și nerezonabil? În primul rând, de ce a fost răstignit Domnul Isus? Ce a realizat de fapt prin asta? Care a fost finalul? Toți credincioșii știu asta, fiindcă acest lucru este documentat foarte clar în Biblie. Domnul Isus a venit să răscumpere omenirea. Prin răstignire, Domnul Isus a slujit drept jertfă de păcat pentru omenire, luând asupra Sa păcatele tuturor, astfel încât oamenii să nu mai fie condamnați și uciși conform legii. Atunci oamenilor li s-ar fi iertat păcatele câtă vreme credeau în Domnul, se rugau și I se mărturiseau și se bucurau de un har incredibil de la Dumnezeu. Aceasta este mântuirea prin har și lucrul pe care l-a realizat lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus. Deși păcatele ne-au fost iertate prin credința noastră, nimeni nu poate nega că tot nu ne putem abține și păcătuim tot timpul. Trăim într-un ciclu în care păcătuim, mărturisim și păcătuim din nou. Nu am scăpat deloc de păcat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că încă avem o natură păcătoasă și firi satanice, așa că nu putem rezolva problema păcătuirii continue după ce păcatele ne sunt iertate. Acest lucru derutează toți credincioșii – e un lucru foarte dureros. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Deci fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Dumnezeu e drept și sfânt, așadar cei care sunt impuri nu-L pot vedea. Deci cum ar putea oamenii care păcătuiesc mereu și se împotrivesc lui Dumnezeu să fie vrednici de a intra în Împărăția lui Dumnezeu? Întrucât oamenii nu au scăpat complet de păcat și nu au fost purificați, oare lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea poate fi cu adevărat încheiată? Mântuirea lui Dumnezeu va fi o mântuire deplină – El nu Și-ar abandona niciodată lucrarea la jumătatea drumului. De asta Domnul Isus Și-a profețit întoarcerea de mai multe ori. Cu mult timp în urmă, El S-a întors în zilele de pe urmă drept Dumnezeu Atotputernic întrupat. Dumnezeu Atotputernic a exprimat multe adevăruri pentru a face lucrarea de judecată pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului. Asta pentru a ne curăța de firile noastre corupte ca să putem scăpa de cătușele păcatului, să fim complet mântuiți de forțele Satanei și să ne aducă, în cele din urmă, în Împărăția lui Dumnezeu. Până nu se va încheia lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii nu va fi terminată.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”).

„Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”).

„Scopul lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este, în esență, de a purifica omenirea de dragul odihnei sale finală; fără o astfel de curățire, nimeni din omenire nu ar putea să fie clasificat în diferite categorii în funcție de fel ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină acele elemente neascultătoare ale omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când această lucrare se va termina, acei oameni cărora le este permis să rămână vor fi cu toții curățiți și vor intra într-un stadiu de umanitate mai înalt în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor începe ziua lor umană de odihnă și vor coexista cu Dumnezeu. După ce aceia cărora nu li se permite să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciunul dintre aceste tipuri de oameni; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să se alăture zilei odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt oameni răi, nedrepți. […] Întregul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. În Epoca Harului, lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus a fost numai pentru a ierta păcatele oamenilor. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă este cea care curățește și mântuiește omenirea pe deplin. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic judecă și expun natura și esența oamenilor de a se răzvrăti și a se împotrivi lui Dumnezeu, permițându-ne să ne cunoaștem propria fire satanică și corupția. Ne arată că suntem plini de firi satanice precum aroganță, viclenie și răutate, fără nici cea mai mică asemănare umană. Aceasta este singura cale prin care oamenii să vadă adevărul corupției lor profunde de către Satana, ca ei să se disprețuiască într-adevăr și să înceapă să aibă remușcări și apoi să se căiască lui Dumnezeu. Atunci ei văd cât de prețios este adevărul și încep să se concentreze pe practicarea cuvintelor lui Dumnezeu și pătrunderea în adevărul-realitate. Asta le permite să scape treptat de firea lor coruptă, să înceapă să se transforme în firea vieții lor și să devină în cele din urmă capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, să se teamă de El și să trăiască după cuvintele Lui. Acesta este felul în care oamenii pot alunga complet forțele Satanei și pot fi complet mântuiți de Dumnezeu, iar apoi apărați de Dumnezeu, capabili să supraviețuiască marilor dezastre din zilele de pe urmă și să intre în minunata destinație pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru omenire. Asta îndeplinește profeția din Apocalipsa 21:3-6. „Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și spunând: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei (și va fi Dumnezeul lor). El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.» Cel Ce ședea pe tron a zis: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi!» A mai zis: «Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere și adevărate!» Apoi mi-a zis: «S-a terminat! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.»” Aici, Dumnezeu spune „S-a terminat!”. Asta e complet diferit de ceea ce a spus Domnul Isus pe cruce: „S-a terminat!”. Acestea sunt contexte diferite, lumi diferite. Când Domnul Isus a spus „S-a terminat!” pe cruce, El vorbea despre încheierea lucrării Sale de răscumpărare. Cuvintele „S-a terminat!” din Apocalipsa se referă la încheierea completă a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, când cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, El trăiește printre ei și ei sunt poporul Împărăției Sale, unde nu vor mai fi lacrimi, moarte sau durere. Acesta este singurul semn distinctiv al încheierii lucrării de mântuire a lui Dumnezeu.

În acest moment, ar trebui să le fie clar tuturor că a pretinde că vorbele Domnului Isus de pe cruce însemnau că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu a fost încheiată este complet contrar realității lucrării lui Dumnezeu și numai o noțiune umană. Este o interpretare greșită a cuvintelor Domnului, care este înșelătoare și derutantă și nu se poate spune câți oameni au căzut în capcana ei. Cei care se agață orbește de asta, așteptând pur și simplu ca Domnul să apară deodată pe un nor ca ei să poată fi luați sus în Împărăție, refuzând tot acest timp să cerceteze numeroasele adevăruri exprimate de Dumnezeu Atotputernic, își vor rata complet șansa de a-L întâlni pe Domnul. Și, bineînțeles, nu vor scăpa de păcat și nu vor fi mântuiți pe deplin niciodată. Atunci, o viață întreagă de credință va fi zadarnică și ei se vor prăbuși cu siguranță în dezastre și vor fi eliminați de Dumnezeu.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul dobândește viața și este singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, în loc de apa vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii din apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând nemișcat și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci nu vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul de care te agăți ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu te fac să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”).