de Mu Yu, China

Pe 2 septembrie 2022, am mers cu o treabă la o conducătoare, dar nu era nimeni acasă. Sora Xiao Hong, care locuia vis-à-vis de ea, m-a văzut din întâmplare. M-a chemat la ea acasă și mi-a spus agitată: „S-a întâmplat ceva! Zhou Ling a fost luată de polițiști. Au trecut deja două zile și nu mai știm nimic de atunci. Conducătoarea s-a dus să-i anunțe pe toți. Ar trebui să se întoarcă în curând.” Când am auzit vestea aceasta, m-am simțit neliniștită și mi s-a făcut frică. Înainte, Zhou Ling a fost conducătoare și nu știam în ce fel o vor tortura polițiștii. Oare va ceda sub tortură și va deveni o iudă? Tocmai fusesem la ea acasă. Dacă polițiștii stăteau la pândă, era posibil să mă fi văzut. M-am mutat aici în primul rând fiindcă eram pe fugă. Polițiștii mă urmăriseră continuu, de ani buni. Dacă mă prindeau, sigur aveau să mă tortureze și mai rău. Era posibil să mă omoare în bătaie. Chiar îmi era teamă și voiam să plec din zonă cât mai curând posibil, după ce duceam lucrurile la bun sfârșit. La scurt timp, conducătoarea a ajuns acasă la Xiao Hong și, după ce am terminat de discutat, s-a dus acasă. După numai două sau trei minute, Xiao Hong s-a întors în goană, panicată, și a spus: „Conducătoarea tocmai pleca și șapte sau opt polițiști au luat-o și duși au fost. Și Zhou Ling era în mașina lor. Probabil că le-a spus unde locuiește conducătoarea. Orice-ai face, nu ieși!” Am simțit un nod în gât. Xiao Hong locuia peste drum de conducătoare. Polițiștii puteau fi la câțiva pași. Dacă mă prindeau, eram sigură că n-aveam să scap nevătămată. M-am ascuns în casă și n-am îndrăznit să mă uit pe fereastră și, în inima mea, Îl chemam continuu pe Dumnezeu, sperând că polițiștii aveau să plece curând. Cam după o oră, mașina poliției a plecat, iar inima mea s-a liniștit în sfârșit. Însă Zhou Ling a fost la mine cu câteva zile în urmă. Oare m-ar fi trădat și pe mine? Casa mea nu mai era sigură. Unde să mă duc? Mi-am amintit că, acasă, aveam un carnețel cu numerele fraților și surorilor pe care trebuiau să-l iau cât de curând. Aproape de casa mea, mai erau trei case de găzduire. Dacă gazdele nu erau anunțate imediat, odată ce polițiștii găseau carnețelul, atunci mai mulți frați și surori ar fi fost implicați. Dar dacă m-aș fi întors atunci, aș fi făcut exact ce se așteptau să fac. Timp de ani buni fusesem plecată din oraș ca să-mi fac datoria și eram o țintă importantă ca să fiu arestată de polițiști. Dacă mă arestau, aveam să sufăr torturi și mai rele. M-am gândit: „În niciun caz! Mai bine fug și găsesc un loc sigur imediat!” Însă, cu aceste gânduri, nu am găsit liniște în inima mea, așa că L-am chemat pe Dumnezeu continuu. Apoi m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu ar trebui să îți fie frică de una și de alta; indiferent cu cât de multe dificultăți și pericole ai putea să te confrunți, ești în stare să rămâi neclintit înaintea Mea, fără să te împiedice nimic, pentru ca voia Mea să poată fi nestingherit îndeplinită. Aceasta este datoria ta; altfel, Îmi voi aduce mânia asupra ta, iar cu mâna Mea voi… Atunci, vei răbda suferințe mentale interminabile. Tu trebuie să suporți totul; pentru Mine, trebuie să fii pregătit să renunți la tot ce ai și să faci tot ce poți ca să Mă urmezi, și să fii gata să sacrifici tot ce ai. Acesta este momentul în care te voi încerca: Îmi vei oferi loialitatea ta? Poți să Mă urmezi până la capătul drumului cu loialitate? Nu te teme; cu sprijinul Meu, cine ți-ar putea bloca vreodată drumul? Ține minte asta! Nu uita! Tot ceea ce se întâmplă este prin bunăvoința Mea și totul este sub observația Mea. Poți să-Mi urmezi cuvântul în tot ce spui și faci? Când încercările de foc vor veni asupra ta, vei îngenunchea și vei striga? Sau vei tremura, incapabil să mergi mai departe?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). Datorită cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama că statura mea era foarte mică și că-mi lipsea adevărata credință. Când i-am văzut pe cei din jurul meu arestați unul după altul, m-am temut și am vrut să găsesc un loc sigur să mă ascund. Nu țineam cont de interesele bisericii, ca să fiu eu în siguranță. Ce egoistă eram! Cum conducătoarea fusese arestată, mulți frați și surori au trebuit să fie înștiințați și multe exemplare ale cuvintelor lui Dumnezeu au trebuit să fie mutate. Dacă nu ne ocupam corespunzător de asta, cât mai curând posibil, acest lucru putea duce la arestarea mai multor frați și surori. Ca diacon de biserică, datoria și responsabilitatea mea erau să protejez frații și surorile și cărțile cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă alegeam să fiu lașă și duceam o existență rușinoasă fiindcă îmi era frică și eram timorată, ar fi fost un lucru foarte iresponsabil. Dumnezeu mă veghea în acest moment crucial, ca să vadă dacă aveam să țin cont de intenția Lui și să apăr lucrarea bisericii. Ar trebui să mă bazez pe Dumnezeu și să mă ocup imediat de lucrarea de gestionare a consecințelor. Suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu decideau dacă aveam să fiu arestată sau nu. Eram gata să mă las în mâinile lui Dumnezeu. Când am realizat asta, n-am mai fost atât de neliniștită și temătoare. Când mă apropiam de casa mea, la intrare, am văzut o mașină a poliției. Inima a început să-mi bată puternic. M-am gândit: „Aparent, Iuda chiar m-a vândut. Nu știu dacă și cele trei case de găzduire din apropiere au fost percheziționate. Trebuie să raportez cât mai curând posibil situația bisericii către cei din conducerea superioară, ca ei să poată lua măsuri de precauție și să facă rânduieli la timp, pentru a preveni pierderi și mai mari în lucrarea bisericii.”

Știam că sora Su Hua îi putea contacta pe conducătorii superiori, așa că m-am dus s-o caut. Exact când am ajuns acolo, soțul ei non-credincios a spus neliniștit: „Tocmai au venit câțiva polițiști. Su Hua e plecată, de asta n-au prins-o. Tocmai s-au dus acasă la tine să facă mai multe arestări.” Am plecat grăbită, neîndrăznind să mai rămân acolo. Pe drum înapoi, mă gândeam la cât de malefic e marele balaur roșu. Face eforturi incredibile doar ca să aresteze oameni care cred în Dumnezeu. Frații și surorile erau arestați unul după altul, iar eu eram în pericol de a fi arestată oricând. Dacă nu puteam suporta tortura și deveneam o iudă, oare calea credinței mele avea să se sfârșească? Deveneam tot mai slabă și temătoare cu cât mă gândeam la asta și consideram că a fi un credincios în China era prea greu și periculos. Așadar, L-am tot chemat pe Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule! Ce ar trebui să fac?” Apoi m-am gândit la acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Credința este ca un pod dintr-un singur buștean: cei care se agață în mod abject de viață vor avea dificultăți în a-l traversa, dar cei care sunt gata să se sacrifice pot să-l traverseze siguri pe picioare și fără griji. Dacă oamenii au gânduri sfioase și pline de frică, asta se datorează faptului că Satana i-a păcălit, de teamă că vom traversa podul credinței pentru a pătrunde în Dumnezeu. Satana încearcă prin orice mod posibil să ne transmită gândurile sale. În orice moment, ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ilumineze și să ne lumineze și să ne bizuim pe El să ne scape de otrava Satanei din noi, să practicăm mereu în duhurile noastre apropierea de Dumnezeu și să-L lăsam pe Dumnezeu să ne stăpânească întreaga ființă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 6). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credință și putere. Am realizat că trăiam în timorare și frică, temându-mă să nu fiu arestată și omorâtă în bătaie. Mă lăsam păcălită de Satana. El se folosea de slăbiciunile mele ca să mă constrângă, să mă facă să-mi pierd credința în Dumnezeu, ca să nu îndrăznesc să-mi fac datoria, îndepărtându-mă astfel treptat de Dumnezeu și trădându-L. Trebuia să-mi dau seama de trucurile Satanei. Tot înfruntând astfel de situații, trebuia să mă apropii de Dumnezeu, să mă bazez pe El și să trăiesc după cuvintele Lui. Chiar dacă eram arestată, aveam să mă supun și să nu mă plâng niciodată. Aveam să rămân fermă în mărturia mea și să-L satisfac pe Dumnezeu.

Nu am putut lua legătura cu conducătorii superiori și am decis să mă ocup mai întâi de lucrarea de gestionare a consecințelor. Primul lucru pe care a trebuit să îl fac a fost să mă gândesc la o modalitate de a recupera carnețelul cu numere de telefon pe care îl mai lăsasem tot acasă; altfel, dacă poliția îl găsea, mai mulți frați și surori ar fi fost arestați cu toții. Dar poate polițiștii îmi pândeau casa. Nu le-aș fi făcut jocul? Tocmai când nu știam ce să fac, mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Fiecare dintre voi crede că este atât de compatibil cu Mine, dar dacă așa ar sta lucrurile, atunci cui i s-ar aplica aceste dovezi de netăgăduit? Credeți despre voi că dețineți cea mai mare sinceritate și loialitate față de Mine. Credeți că sunteți atât de buni la inimă, atât de milostivi și că Mi-ați dedicat atât de multe. Credeți că ați făcut mai mult decât destule pentru Mine. Dar ați comparat vreodată aceste convingeri cu propriile acțiuni? […] Mă ignorați de dragul copiilor voștri, ori al soțului, ori din propriul instinct de conservare. În loc să Mă iubiți pe Mine, vă iubiți familia, copiii, statutul, viitorul și propria satisfacție. Oare v-ați gândit vreodată la Mine atunci când vorbeați sau acționați? În zilele geroase, gândurile voastre se îndreaptă spre copiii voștri, spre soțul sau soția voastră, ori spre părinți. Nici în zilele caniculare nu am loc în gândurile voastre. Când îți îndeplinești sarcinile, te gândești la propriile interese, la siguranța personală, la membrii familiei tale. Ce ai făcut tu vreodată pentru Mine? Când te-ai gândit tu vreodată la Mine? Când te-ai devotat tu vreodată Mie și lucrării Mele, cu orice preț? Unde este dovada compatibilității tale cu Mine? Unde este realitatea loialității tale față de Mine? Unde este realitatea supunerii tale față de Mine? Când au avut intențiile tale față de Mine alt scop decât obținerea binecuvântării Mele? Mă înșelați și Mă amăgiți, vă jucați cu adevărul, ascundeți existența adevărului și trădați esența adevărului. Ce vă așteaptă în viitor, dacă vă împotriviți Mie în acest fel?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”). În inima mea, fiecare întrebare părea o acuzație de la Dumnezeu. În trecut, simțeam că îmi puteam lăsa casa și slujba pentru datoria mea, așa că Îi eram loială lui Dumnezeu. Dar când chiar am înfruntat arestările marelui balaur roșu, am văzut cât de mică era statura mea. Înainte, doar strigam sloganuri și doctrine seci. O criză adevărată mi-a dezvăluit adevărata statură. Nu mă gândeam decât cum să-mi apăr interesele. Nu apăram deloc lucrarea bisericii. Nu eram o persoană căreia să-i pese de intențiile lui Dumnezeu. Oamenii care țin cont cu adevărat intențiile lui Dumnezeu pot renunța la orice pentru a-L satisface, chiar și la propria lor viață, atunci când ceva implică interesele bisericii. M-am gândit la modul în care frații și surorile și-au riscat viața pentru a livra cărțile cu cuvintele lui Dumnezeu și la faptul că mulți dintre ei au fost arestați de marele balaur roșu pe parcursul transportării cărților. Unii au fost chiar omorâți în bătaie. Ei au lăsat deoparte grija pentru viața și moartea lor doar pentru a-și îndeplini datoria și pentru a-L satisface pe Dumnezeu, astfel încât frații și surorile să poată citi cuvintele lui Dumnezeu. Dar eu n-am ținut cont deloc de interesele bisericii. În fața pericolului, de teamă să nu fiu arestată și torturată până la moarte, m-am gândit doar la propria siguranță. În mod normal, aș fi făcut orice pentru un lucru care mă avantaja, dar acum nu puteam face nici cel mai mic sacrificiu pentru interesele bisericii. În comparație cu acei frați și surori, eram incredibil de egoistă. Nu țineam cont deloc de intențiile lui Dumnezeu. Acum că o conducătoare de biserică fusese arestată, ca lucrător al bisericii, să mă ascund în loc să mă ridic ca să apăr lucrarea bisericii, eram în siguranță, dar mi-am pierdut datoria și mărturia. Atunci pentru ce trăiam? Oare nu eram doar un cadavru ambulant? La gândul acesta, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, e doar în mâinile Tale dacă voi arestată sau nu azi. Te rog să-mi dai credință și înțelepciune ca să mă pot baza pe Tine și să-mi îndeplinesc datoria!”

Pe la 2 dimineață, am ajuns acasă la o soră care locuia în apropiere. Am aflat că poliția controlase mai multe case din apropierea alei mele. Câțiva frați și surori au fugit și au scăpat de arestare. Mi-au spus că erau siguri că polițiștii se vor întoarce și să plec imediat. N-am îndrăznit să rămân prea mult timp acolo. Am văzut că nu aștepta nimeni la intrarea casei, așa că m-am grăbit înapoi acasă și am luat carnetul cu numerele de telefon. Asta m-a făcut să răsuflu ușurată. Apoi am mers la fratele Yang Guang. Cum m-a văzut, a spus cu teamă: „Ieri am fost arestat împreună cu soția mea. Ne-au dat drumul aseară. Mulți alți frați și surori care locuiesc pe aici au fost arestați și ei.” Prin urmare, am plecat în grabă de acolo. Pe drum înapoi, mă gândeam că mediul se înrăutățea și că frați și surori erau arestați peste tot. Și eu fusesem vândută de Iuda. Polițiștii sigur aveau descrierea mea și, cu atâta supraveghere în jur, puteam fi arestată oricând. Dacă nu puteam suporta tortura lor? Acest gând mă înspăimânta. Mă gândeam că, dacă mă ascundeam, aș fi fost mai în siguranță, dar lucrarea de gestionare ae consecințelor tot nu fusese făcută. Dacă mă ascundeam atunci, oare asta nu m-ar fi făcut o dezertoare? Credeam de mulți ani și mă bucurasem de multă udare din partea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă fugeam într-un moment critic, fără ca măcar să-mi îndeplinesc datoria sau responsabilitățile, n-aș fi avut deloc conștiință sau umanitate. Oare mai puteam fi considerată o credincioasă? N-aș fi fost cu nimic diferită de Iuda care L-a trădat pe Dumnezeu. La gândul ăsta, am decis în sinea mea că preferam să fiu arestată și să mor de mâna marelui balaur roșu decât să fug și să duc o existență rușinoasă. Trebuia să rămân fermă în mărturia mea, să-L satisfac pe Dumnezeu și să fac totul ca să-mi îndeplinesc datoria. În seara aceea, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „În planul Meu, Satana, de la bun început, a pândit la fiecare pas și, ca termen de contrast al înțelepciunii Mele, a încercat întotdeauna să găsească mijloace de a Îmi perturba planul inițial. Însă puteam Eu să cedez în fața schemelor sale înșelătoare? Toate lucrurile din cer și de pe pământ acționează ca obiecte care prestează servicii pentru Mine; oare uneltirile înșelătoare ale Satanei ar putea face altfel? Tocmai aici se intersectează înțelepciunea Mea; este exact ceea ce e minunat în privința faptelor Mele și este principiul de funcționare a întregului Meu plan de gestionare. În era construirii Împărăției, tot nu evit uneltirile înșelătoare ale Satanei, ci continui să fac lucrarea pe care trebuie să o fac. Din univers și dintre toate lucrurile, am ales faptele Satanei drept contrast al Meu. Nu este aceasta o manifestare a înțelepciunii Mele? Nu tocmai asta e minunat în privința lucrării Mele?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 8). Puteam vedea atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu în cuvintele Sale. Marele balaur roșu este un dușman al lui Dumnezeu. Îi arestează și îi persecută nebunește pe creștini și tulbură lucrarea lui Dumnezeu, sperând în zadar să distrugă lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru mântui a omenirea. Însă arestările și persecuția marelui balaur roșu ne permit să avem discernământ asupra esenței sale malefice, care îl rănește pe om și se opune lui Dumnezeu și apoi să-l urâm din suflet și să rupem legăturile cu el. Arestările și persecuția lui dezvăluie și adevărații credincioși de cei falși și distinge oile de capre și grâul de neghină. În vremuri de criză, există unii care nu-și fac datoria de frică și timorare sau părăsesc credința și unii care-L trădează pe Dumnezeu și devin iude când sunt arestați și nu pot suporta tortura. Ei sunt cei dezvăluiți ca neghine, care vor fi luați de vânt. Nu arată asta înțelepciunea și dreptatea lui Dumnezeu? Asta mi-a amintit de ceea ce a spus Domnul Isus: „Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața pentru Mine o va găsi” (Matei 16:25). M-am gândit la sfinții care, de-a lungul veacurilor, au fost martirizați pentru răspândirea Evangheliei. Unii au fost răstigniți cu capul în jos; unii au fost trași de cai și dezmembrați. Deși au murit, moartea lor a avut însemnătate. Deși cei care L-au trădat pe Dumnezeu și au devenit iude par a fi vii, inimile lor agonizează. Sunt ca niște morți vii, într-o nefericire de nedescris. După ce mor, sufletele lor tot vor merge în iad și vor fi pedepsite. N-am înțeles pe deplin această chestiune și am vrut să-mi evit datoria și să mă ascund. Dacă aș fi provocat daune lucrării bisericii din cauza unei abateri în datorie, asta ar fi fost o fărădelege, o pată veșnică. Dacă îmi puteam sacrifica viața și puteam fi loială în datoria mea, chiar dacă eram arestată și omorâtă în bătaie, aș fi putut aduce mărturie pentru Dumnezeu și l-aș fi făcut de rușine pe Satana. Moartea mea ar fi avut valoare și însemnătate!

Apoi am mai citit din cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de cât de «puternic» este Satana, indiferent de cât de insolent și ambițios este, indiferent de cât de mare îi este abilitatea de a provoca pagube, indiferent de cât de cuprinzătoare sunt tehnicile cu care strică și ademenește omul, indiferent de cât de istețe sunt păcălelile și uneltirile cu care îl sperie pe om, indiferent de cât de schimbătoare este forma în care există, nu a fost niciodată capabil să creeze o singură ființă vie, nu a fost niciodată capabil să stabilească legi sau reguli pentru existența tuturor lucrurilor și nu a fost niciodată capabil să conducă sau să controleze vreun obiect, fie el însuflețit sau neînsuflețit. În cosmos și pe bolta cerească, nu există o singură persoană sau obiect care să fie născut din el sau să existe datorită lui; nu există o singură persoană sau obiect condus de el ori controlat de el. Dimpotrivă, nu doar că trebuie să trăiască sub stăpânirea lui Dumnezeu dar, mai mult decât atât, trebuie să se supună tuturor ordinelor și poruncilor lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să servească omenirii și lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrapunct lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”). Puteam vedea puterea și autoritatea lui Dumnezeu prin cuvintele Lui. Absolut tot, viu sau mort, este în mâinile lui Dumnezeu. Satana prestează servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu. Slujește drept contrast. Indiferent cât de uneltitor este marele balaur roșu și indiferent cât de mult stăpânește forțele multor oameni și lucruri, fără permisiunea lui Dumnezeu, nu se poate atinge nici de un fir de păr de pe capul nostru. M-am gândit la experiența lui Iov: Satana l-a atacat și l-a rănit, încercând să-l forțeze să-L nege și să-L respingă pe Dumnezeu. Dumnezeu i-a permis Satanei să-l trateze rău pe Iov, dar nu i-a permis să-i pună viața în pericol, iar Satana n-a îndrăznit să încalce porunca lui Dumnezeu. Când mă ocupam de lucrarea de gestionare a consecințelor, am ieșit nevătămată din nenumărate situații periculoase. Acestea erau doar grija și protecția lui Dumnezeu. Toate aceste experiențe mi-au arătat atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu-i permitea marelui balaur roșu să mă prindă, acesta n-o putea face. Dacă permitea arestarea mea, n-aș fi putut scăpa de ea, chiar dacă aș fi vrut. Când am înțeles asta, am dobândit credință. Am fost pregătită să-mi las viața în mâinile lui Dumnezeu și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Lui.

Câteva zile mai târziu, a venit o scrisoare de la lideri, spunând că în arestările făcute de polițiști în regiunea noastră, se făcuseră razii în două case în care se păstrau cărțile. Mai rămăsese o singură casă și totul trebuia să fie mutat imediat. De vreme ce toți cei care îi cunoșteau pe custozii cărților, în afară de mine, fuseseră arestați, iar eu cunoșteam destul de bine zona și pe membrii bisericii, voiau ca eu să ajut la mutarea cărților. Știam prea bine că, în acele circumstanțe, cel mai bine era să mă duc eu și că era o răspundere pe care n-o puteam evita. Însă mediul era foarte potrivnic atunci și marele balaur roșu încă urmărea oamenii. Dacă mă duceam într-un asemenea moment, oare nu mă puneam în pericol? M-am simțit cam timorată. Însă m-am gândit că situația era în mâinile lui Dumnezeu și că, dacă El n-o permitea, marele balaur roșu nu-mi putea face nimic. Așa că am decis să risc și să mă duc să mut cărțile. Am spus o rugăciune: „O, Dumnezeule! Această datorie a venit la mine și sunt gata să-mi îndeplinesc răspunderea. Orice s-ar întâmpla pe viitor, sunt dispusă să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Tale. Chiar dacă sunt arestată, chiar dacă sunt torturată, nu voi mai fi niciodată o dezertoare. Îți voi oferi loialitatea mea și voi rămâne fermă în mărturia mea ca să-l fac de rușine pe Satana!” Așa că am întrebat oamenii și am găsit casa în care erau depozitate cărțile. Fratele de acolo a spus că deja veniseră vreo șapte sau opt polițiști și făcuseră o arestare. Fără o vorbă, i-au arestat soția și le-au dat o amendă de 2000 de yuani, dar nu au găsit cărțile păstrate acolo. Trebuiau să fie mutate cât de curând posibil. Ne-am grăbit să încărcăm cărțile în mașină. Cât am condus, inima mea n-a îndrăznit să se îndepărteze de Dumnezeu. În cele din urmă, am dus cu ușurință cărțile într-un loc sigur. I-am tot mulțumit lui Dumnezeu!

Amintindu-mi toată această experiență, am văzut atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și cât de superficială era credința mea. Fără arestările marelui balaur roșu, nu mi-aș vedea clar statura și mai ales nu mi-aș recunoaște egoismul, caracterul detestabil și frica mea de moarte și nici nu aș înțelege deloc atotputernicia și suveranitatea lui Dumnezeu. De asemenea, am avut ocazia să experimentez că Dumnezeu chiar ne e alături și că, atât timp cât ne bazăm pe El, ne va îndruma și ne va deschide o cale. N-aș fi putut dobândi această înțelegere într-un mediu pașnic.