Exemplul 5: A încerca în mod deliberat să atragă sexul opus

Există un alt tip de persoane care fac tot posibilul pentru a ieși în evidență ori de câte ori sunt în preajmă membri ai sexului opus, încercând să se îmbrace într-un mod mai special și să se machieze pentru a părea mai seducătoare. De exemplu, comportamentul și înfățișarea lor sunt încă normale în prezența fraților sau surorilor cu care sunt deosebit de familiarizate, dar de îndată ce își face apariția cineva de sex opus și de aceeași vârstă, aceste persoane se entuziasmează în sinea lor și se simt obligate să adopte o vestimentație și o înfățișare speciale. Unele femei se dau imediat cu ruj pentru a-și face buzele să aibă o culoare mai intensă, își conturează sprâncenele și, dacă timpul le permite, adaugă puțin fard de obraz. În mod normal, își poartă părul prins în coadă, dar odată ce întâlnesc pe cineva de sex opus care le este pe plac sau pe care îl găsesc atrăgător, se dichisesc lăsându-și părul liber să cadă pe umeri. Totodată, unii bărbați își fac părul mai lucios, îl aranjează într-o coafură coreeană, de tip Hong Kong sau occidentală, își rad părul facial, poartă ochelari, se schimbă în haine mai bune și, dacă le permit condițiile, se dau cu parfum, toate acestea pentru a atrage sexul opus. Când vorbesc cu membri ai sexului opus, aceștia strecoară frecvent niște cuvinte sofisticate pentru a se da mari, dorind să-și etaleze rafinamentul cultural, eleganța, istețimea și simțul umorului. Intenția din spatele tuturor acestor acțiuni este foarte deliberată – le fac doar pentru a atrage sexul opus. Unii oameni, când se află în preajma cuiva de sex opus pe care îl plac sau care are o vârstă similară, devin și mai plini de viață, vorbesc mai mult și se exprimă mai bine, ochii le devin mai animați, nemaifiind terni și sticloși, iar expresiile lor faciale devin și ele deosebit de variate. Ce se întâmplă în cazul acesta? De ce par deosebit de falși și nenaturali când văd persoane de sex opus? Când se întâlnesc pentru prima dată, membrii de sex opus sunt de obicei puțin timizi, dar, după câteva întâlniri, devin mai familiarizați și se comportă mai natural. Cu toate acestea, unii oameni devin deosebit de vioi și stimulați ori de câte ori văd persoane de sex opus. Ce fel de problemă este aceasta? (E vorba despre seducție, care ajunge la nivelul unei firi corupte.) Ce fel de fire coruptă este aceasta? (Ticăloșie.) Nu au oare o problemă cu umanitatea lor? (Ba da.) Strict vorbind, este o problemă cu umanitatea unor asemenea oameni. Ce aspect al umanității lor este problematic aici? Este o problemă a interacțiunilor cu sexul opus. Cum descriu non-credincioșii acest lucru? Îl numesc o problemă privind conduita interpersonală, nu-i așa? (Așa e.) Dacă implică o fire coruptă, poate fi rezumat în mod acceptabil drept ticăloșie; dar, mai bine zis, este o problemă privind conduita interpersonală dintre bărbați și femei în legătură cu umanitatea cuiva. Când interacționează cu persoane de sex opus, unii oameni devin deosebit de vioi și deosebit de pozitivi și proactivi. Aceste „deosebit de” manifestă o problemă privind conduita interpersonală în legătură cu umanitatea cuiva. Este normală sau anormală această conduită interpersonală? (Anormală.) Așadar, poate fi descrisă drept ticăloasă? Este adecvat să spunem că este ticăloasă? Este în regulă să spunem că este puțin abjectă? (Da.) Astfel de oameni sunt puțin abjecți. Oriunde există o persoană de sex opus pe care o plac, aceștia gravitează spre grupul acelei persoane, insistă să stea lângă ea, intră în contact fizic și îi fac ochi dulci. Aceasta reflectă o problemă a caracterului lor – sunt indisciplinați, prost crescuți și abjecți. Dacă o persoană este superficială, manifestările sale ar trebui să fie aceleași, indiferent dacă se află în prezența unor oameni de același sex sau de sex opus – vrea doar să arate bine și să fie plăcută, admirată și apreciată de alții. Aceasta este o problemă a superficialității din umanitatea sa. În schimb, dacă intenția sa este de a atrage indivizi de sex opus și de a-i sâcâi, atunci devine o problemă a conduitei sale interpersonale cu sexul opus. Dacă o persoană este excesiv de superficială, așa încât îi afectează viața normală, este doar un defect sau o problemă cu un aspect al umanității sale. Dar dacă o persoană se îmbracă special pentru a atrage membri de sex opus, dorind să pară sexy, atrăgătoare și să întoarcă privirile, atunci este ceva ticălos, abject și indică o conduită interpersonală deficitară. Unii devin și mai abjecți cu cât sunt prezenți mai mulți oameni, căutând mereu contactul cu sexul opus și dându-se mari în fața lor. Orice este la modă printre non-credincioși, așa se vor îmbrăca. Mai ales când participă la adunări sau apar în fața camerelor video, cu cât sunt prezenți mai mulți membri de sex opus, cu atât vor mai mult să se dichisească. Unele femei poartă maieuri, își lasă părul liber, se dau cu ruj într-o culoare intensă și își aplică fard de obraz. Unele chiar își conturează nasul, aplică fard de pleoape și poartă tot felul de bijuterii. Se îmbracă în orice mod care va atrage sexul opus. Este ceva mai grav decât superficialitatea. Dacă superficialitatea este un defect sau un neajuns al unui aspect al umanității cuiva și este o problemă minoră, atunci aspectele ticăloase și abjecte ale relațiilor dintre persoane de sex opus sunt o problemă majoră. O persoană superficială poate că nu se implică neapărat în activități licențioase, dar în rândul celor care sunt atât ticăloși, cât și abjecți, peste nouăzeci la sută se vor implica probabil în activități licențioase. De ce spun asta? Dacă o persoană acordă o mare importanță interacțiunilor sale cu sexul opus, plăcându-i în mod special să se dea în spectacol și să se expună în fața membrilor de sex opus, atunci este foarte probabil ca o astfel de persoană să-i facă pe membrii de sex opus să se îndrăgostească de ea. Care este scopul de a-i face pe membrii de sex opus să se îndrăgostească de ea? Este cel de a intra în relații nepotrivite. Dacă poate seduce la întâmplare pe cineva de sex opus, nu arată acest lucru că este foarte nepăsătoare când vine vorba de relațiile cu sexul opus? (Ba da.) Astfel de persoane nu au demnitate; pot flirta la întâmplare cu alții și chiar iau inițiativa în a face avansuri. Cu cât flirtează cu mai mulți oameni, cu atât devin mai fericite și nu resping niciodată pe nimeni atât timp cât este cineva pe placul lor. Ce fel de persoane sunt acestea? Lăsând deoparte momentan firile corupte pe care le au, este bun acest tip de umanitate? (Nu.) Indiferent ce merite sau neajunsuri ar putea avea în alte aspecte ale umanității lor, dacă sunt deosebit de nepăsătoare, frivole și neînfrânate în ceea ce privește conduita lor interpersonală cu sexul opus, acest lucru e suficient în sine pentru a demonstra că umanitatea lor nu este bună. Dacă pot greși sau întrece măsura în orice moment sau loc, nu este aceasta o problemă gravă? (Ba da.) Sunt de încredere asemenea persoane? (Nu.) Care este cauza faptului că nu sunt de încredere? Aceasta rezidă în natura lor ticăloasă. Pot nutri în orice moment și loc gânduri desfrânate și pot seduce sexul opus în orice moment și loc – mintea lor este ocupată exclusiv de aceste gânduri. Dacă mediul sau condițiile nu le permit sau nu au suficient timp să se gătească, tot găsesc o cale; folosesc priviri cochete, își etalează silueta sau expresiile și le fac ochi dulci altora pentru a-i seduce. Astfel de persoane sunt lipsite de valoare; nu sunt deloc de încredere! Sunt frivole, desfrânate și nepăsătoare și, în orice moment și loc, îi pot seduce pe alții să păcătuiască și să comită fărădelegi; asemenea persoane nu au deloc simțul rușinii în umanitatea lor, nu pot fi răscumpărate. Sunt înfricoșătoare asemenea persoane? (Da.) În plus, nu cred că acestea sunt lucruri rușinoase; indiferent câți oameni sunt în preajmă, se îmbracă și se etalează în mod deschis așa, comportându-se în mod neînfrânat și seducându-i pe alții în acest fel. Alții nici măcar nu știu ce se întâmplă – în timp ce se concentrează încă asupra lucrării lor normale, discutând sau conversând împreună, aceste persoane au început deja să flirteze cu cineva aruncându-i priviri cochete. Priviți cât de dezgustătoare și înfricoșătoare sunt asemenea persoane! Nu au nicio rușine, nu-i așa? Oamenii fără rușine comit în permanență fărădelegi și care este finalul lor definitiv? (Vor ajunge să fie pedepsiți în iad.) Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad.” Prin urmare, dacă problemele cu umanitatea ta sunt foarte grave, ești în mare pericol. Dacă umanitatea rea într-o anumită privință a unei persoane este un defect, ar putea exista oportunități de corectare. Însă, dacă un aspect al umanității sale este slab deoarece nu are din fire simțul rușinii, este capabilă să-i seducă pe alții în orice moment și loc și – chiar dacă nu a dezvăluit o fire coruptă evidentă – poate totuși să comită fărădelegi grave, care duc la consecințe severe, atunci o asemenea persoană nu are limite în modul în care se comportă, caracterul său este deosebit de precar și, dacă săvârșește câteva fărădelegi, acest lucru ar putea să o distrugă. Referitor la chestiunile privind umanitatea, și-a blocat propria cale de urmat. Aceasta deoarece umanitatea sa este atât de slabă și fărădelegile sale sunt atât de numeroase încât sunt de ajuns pentru a o trimite în iad, iar lucrurile se vor termina pentru ea înainte să aibă vreo șansă de a merge pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Lipsa simțului rușinii este o problemă foarte gravă legată de umanitatea cuiva. Strict vorbind, nu se ridică la nivelul unei firi corupte; este pur și simplu o modalitate, o atitudine, pe care o adoptă o persoană în purtarea sa și în abordarea anumitor chestiuni. Această atitudine se referă la umanitatea sa și poate duce la fărădelegi, agravând problema.

Exemplul 6: A considera punctele forte ale cuiva drept un capital

Unor oameni le place să danseze și învață coregrafii foarte rapid. După ce profesorul le arată de trei ori, practic, stăpânesc ritmul și mișcările unui dans și îl pot executa cu precizie. De asemenea, dansează destul de bine, câștigând premii, și speră să urmeze o carieră legată de dans, poate ca profesori de dans sau dansatori. La ce aspect se referă acest lucru? (Se referă la interesele și hobbyurile lor.) Acesta este punctul lor forte; este un interes și un hobby al lor. Învață foarte repede să danseze, ceea ce arată că sunt foarte buni la dans; stăpânesc din fire și cu precizie acest gen de lucruri și le învață ușor. Acesta este un punct forte, nu-i așa? (Da.) Au un punct forte în această privință. După ce învață să danseze, le și place dansul, sunt dornici să danseze; și, mai mult, plănuiesc să urmeze în viitor o carieră legată de dans și intenționează ca dansul să îi însoțească în viața viitoare și în călătoria viitoare – acest lucru se referă la interesele și hobbyurile lor. Dansul este atât punctul lor forte, cât și interesul și hobbyul lor – este o condiție înnăscută a lor. Unii oameni au această condiție înnăscută și, după ce încep să creadă în Dumnezeu, le face plăcere și să vizioneze videoclipuri cu dansuri. Așadar, își asumă în casa lui Dumnezeu datoria de a dansa, sperând că ceea ce au învățat poate fi valorificat în îndeplinirea datoriei lor și poate fi de folos în casa lui Dumnezeu și că-și pot pregăti faptele bune pentru a fi ținute minte de Dumnezeu. Au o bază solidă în dans și, de asemenea, învață rapid diverse tipuri de dansuri. În timp ce creează programe de dans conform cerințelor casei lui Dumnezeu, sunt dispuși să-i învețe pe alții tot ce au învățat, fără să omită nimic. Deși au învățat mai multe tipuri de dans decât alții și sunt mai competenți în profesia lor, nu-și dau aere de superioritate. Se înțeleg prietenește cu alții și îi învață cu mare răbdare pe frați și surori ce au învățat ei înșiși. De ce ține această manifestare? (Este o manifestare a umanității lor.) Este umanitatea lor bună sau nu? (Umanitatea lor este bună.) În ce fel este bună? (Sunt capabili să-i învețe pe alții tot ce știu, fără să omită nimic, permițându-le și altora să deprindă ce știu ei – aceasta este o umanitate bună.) Sunt capabili să-i învețe pe alții tot ce au învățat ei, fără să omită nimic. Ce alte puncte forte au? Nu se laudă prea mult. Umanitatea indivizilor de acest tip este bună. Deoarece punctul lor forte este dansul, își asumă o datorie legată de dans în casa lui Dumnezeu. Dar, după ceva timp, din cauza nevoilor lucrării, casa lui Dumnezeu rânduiește ca ei să facă o altă lucrare potrivită. Aceștia își spun în sinea lor: „Oare am irosit cei douăzeci de ani pe care i-am petrecut învățând să dansez? Acum că mi se cere să fac o lucrare fără legătură cu dansul, mă simt așa de nemulțumit! De ce nu mă lasă să-mi folosesc punctul forte, talentul, în loc să mă facă supraveghetor sau conducător de echipă? Nu este punctul meu forte și nu știu cum să procedez. Este ceva la care nu m-am așteptat niciodată.” Deși spun cu voce tare: „Toate acestea fac parte din rânduielile lui Dumnezeu și sunt dispus să mă supun”, în realitate, indiferent ce spun conducătorii, ei nu sunt dispuși să accepte și nu asimilează. Se gândesc: „Nu aveți cunoștințe profesionale și, totuși, veniți să ne conduceți. Tot ce faceți este să vorbiți despre doctrină. Nu sunteți mai buni decât mine!” De ce ține această manifestare? (De sfidarea lăuntrică.) Ce fel de problemă este aceasta? Este o dezvăluire a unei firi corupte? (Da.) Deși umanitatea lor este în general acceptabilă – sunt dispuși să coopereze cu alții, să fie amabili și să fie persoane bune, fără să perturbe și să tulbure sau să provoace probleme și necazuri – și, în ceea ce privește dorința lor subiectivă, sunt dispuși să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și să-și facă bine datoria, când vine vorba de statutul lor sau de chestiuni care nu se aliniază la propriile noțiuni și dorințe, dau dovadă de supunere? Prezintă vreo manifestare a căutării adevărului? (Nu.) Așadar, ce manifestă ei? (Manifestă împotrivire, plângeri și o lipsă de supunere față de rânduielile casei lui Dumnezeu.) Așa este. Așadar, drept ce fel de problemă pot fi rezumate aceste manifestări? (O fire coruptă.) Deși, la prima vedere, umanitatea lor pare blândă, iar ei nu se opun fățiș, nu protestează și nu-i judecă pe conducători, atitudinea lor față de aceste chestiuni este o dezvăluire a firii lor corupte. Ce fel de fire coruptă dezvăluie? (O fire arogantă.) Așa este, aroganță. Ei cred că au aptitudini într-un anumit domeniu și că umanitatea lor este destul de bună, așa că se folosesc de acest lucru drept capital pentru a refuza să se supună rânduielilor conducătorilor de biserică. Nu caută adevărul și vor să facă orice datorie preferă. Chiar și atunci când biserica le atribuie o datorie adecvată, nu o pot accepta și, dacă ceva nu se aliniază la noțiunile și închipuirile lor, chiar dacă este o rânduială a casei lui Dumnezeu, ei refuză să se supună. Acestea sunt dezvăluiri de răzvrătire și o fire arogantă. Priviți această serie de manifestări pe care le prezintă: de la punctele forte ale condițiilor lor înnăscute, la umanitatea lor și, în final, la firea lor coruptă – manifestările lor acoperă aceste trei aspecte diferite. Punctele forte ale condițiilor lor înnăscute sunt ceva cu care s-au născut și nu există nimic de criticat aici. Oricare ar fi aptitudinile lor, nu înseamnă că nu au o fire coruptă, nici nu poate arăta dacă au un caracter bun sau rău. Totuși, sentimentul de superioritate al cuiva, cauzat de anumite condiții înnăscute sau de poziționarea și caracterizarea impuse asupra lui de opinia publică lumească, îi poate perverti umanitatea. Ce înseamnă această pervertire? Înseamnă că, întrucât o persoană posedă unele condiții înnăscute care sunt privite relativ favorabil de alții și primește admirație și stimă din partea unor oameni din societate, aceasta începe să-și caracterizeze incorect propria valoare și poziție. Crede că este destul de bună, că este superioară altora și începe să-i disprețuiască pe oameni, având mereu impresia că are dreptate și că totul la ea este bun, dorind ca alții să o asculte și să o urmeze. În acest caz, toate opiniile și punctele sale de vedere asupra lucrurilor sunt greșite. Cu aceste opinii și puncte de vedere false, o persoană va urma lumea și omenirea rea. Care este implicația când urmezi omenirea rea și lumea rea? Implicația este că vei trăi conform gândurilor și punctelor de vedere false care provin din această lume rea și din această omenire rea și că vei folosi aceste gânduri, puncte de vedere și zicale false pentru a distinge și a caracteriza totul. De exemplu, să spunem că arăți destul de bine, având trăsături bine definite și o siluetă plăcută – acestea sunt condiții înnăscute, date de Dumnezeu. Nu este nimic greșit în asta; este pur și simplu un fapt. Totuși, sub poziționarea greșită de către această societate și această omenire rea, acest fapt te poate face să devii înfumurat și neînfrânat, superficial și mândru. Adică, din cauza faptului că ai condiții superioare, înnăscute, alături de condiționarea, ispita și modelarea diverselor gânduri și puncte de vedere false de către această societate și omenire, umanitatea ta devine pervertită. La ce se referă termenul „pervertit”? Faptul că ai aceste condiții înnăscute este în sine complet normal – nu este deloc extraordinar să fii chipeș; nu înseamnă că înțelegi adevărul, nici că ești nobil. Înseamnă, pur și simplu, că arăți bine, că pari prezentabil și că oamenii ar putea fi dispuși să se uite la tine puțin mai mult; nu ești supărător sau neplăcut pentru alții și nimic mai mult. Totuși, într-un mediu social în care sunt idolatrizate gândurile despre frumusețe, atractivitate și rafinament stilat și exclusivist, această tendință te împinge la o extremă, făcând ca umanitatea ta să devină mândră, neînfrânată și superficială. A avea un aspect fizic plăcut este o condiție înnăscută. Dumnezeu ți-a dat această condiție înnăscută nu pentru a te face mândru, neînfrânat sau superficial, ci dorește, în schimb, să o privești normal: „Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat această condiție înnăscută, această înfățișare. Este harul și darul lui Dumnezeu. Ar trebui să-I fiu recunoscător. Nu am niciun motiv de laudă.” Cu o astfel de condiție înnăscută, ceea ce ar trebui să facă o persoană este să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze în conformitate cu învățăturile lui Dumnezeu. Totuși, după ce acceptă diverse gânduri și puncte de vedere din societate și de la Satana, ajunge să considere frumusețea și atractivitatea drept o formă de capital. Apoi se folosește de acest capital pentru a intra în grațiile fiecărei persoane din fiecare grup, exploatând această condiție de bază, înnăscută, pentru a obține ce-și dorește. Unii chiar se folosesc de această condiție înnăscută pentru a face lucruri care încalcă legea, încalcă limitele morale sau se împotrivesc umanității. Motivul pentru care umanitatea unei persoane conține unele lucruri pervertite și extreme se datorează influenței agravante a unor erezii, falsități și opinii publice eronate ale societății și ale omenirii rele. Deoarece sunt lipsiți din fire de adevăr și de capacitatea de a discerne, oamenii acceptă în mod firesc aceste opinii, zicale și teorii publice care provin de la societate și de la omenirea rea. Ei consideră că aceste lucruri negative sunt corecte și, sub îndrumarea acestor gânduri și puncte de vedere false și rele, conștiința și rațiunea lor nu sunt elevate sau purificate, ci sunt, în schimb, denaturate și afectate. Dacă această societate nu ar lăuda sau nu ar ridica în slăvi bărbații chipeși și femeile frumoase și dacă nu ar exista gânduri străine care să te ispitească sau să te modeleze – dacă, oriunde ai merge, nimeni nu te-ar ridica în slăvi pentru aspectul tău fizic plăcut, nu ți-ar oferi un tratament special sau nu te-ar ispiti sau presa să faci diverse lucruri – ai vedea că este complet normal să arăți bine de la natură și că nu merită să te lauzi cu acest lucru. Aceasta înseamnă că ai face lucrurile pe care ar trebui să le faci pe baza condiției tale fundamentale, inerente, și nu ai face lucrurile pe care nu ar trebui să le faci doar fiindcă ai o asemenea condiție înnăscută superioară. Totuși, din cauza ispitei și corupției mediului extern, ajungi să crezi că este ceva extraordinar să arăți bine de la natură și că aceasta te face mai bun decât oricine altcineva. Fără pic de autocontrol, îți folosești înfățișarea atractivă pentru a-i seduce pe alții, încălcând constrângerile conștiinței și rațiunii și depășind limitele conduitei proprii. În diferite medii, poți dezvălui diverse firi corupte, exploatându-ți condiția înnăscută superioară și folosind diverse tactici pentru a obține beneficiile dorite. Aceasta este relația dintre condițiile înnăscute, umanitate și firile corupte. Uneori, există o anumită legătură între aceste trei aspecte și, desigur, există uneori o legătură necesară între primele două sau ultimele două. Înțelegeți? (Înțelegem puțin mai mult acum.) Care este minimul pe care ar trebui să-l cunoașteți? Nicio condiție înnăscută nu este în sine greșită; este pur și simplu o condiție de bază a umanității cuiva. Când vine vorba de umanitatea oamenilor, există bune și rele, pozitive și negative. Așadar, cum apare o fire coruptă? Apare atunci când, pe baza condițiilor sale înnăscute, inerente, o persoană este condiționată de diverse gânduri și filosofii ale Satanei, iar această condiționare duce la formarea diverselor puncte de vedere false, care devin apoi un fel de viață-esență pe care se bazează persoana pentru a supraviețui. Asta este o fire coruptă.

Tocmai am avut părtășie despre diferitele manifestări ale condițiilor înnăscute, umanității și firilor corupte. Am enumerat zece condiții înnăscute și, de asemenea, tocmai am avut părtășie despre diverse manifestări legate de umanitate. Să rezumăm acum: despre care manifestări diferite ale umanității am avut părtășie? (În ceea ce privește umanitatea, există manifestări ale unei umanități bune și manifestări ale unei umanități rele. Dumnezeu tocmai a dat câteva exemple. Unii oameni au în mod natural un anumit punct forte într-un anumit domeniu, au competențe într-o anumită profesie tehnică și sunt capabili să-i învețe pe alții, fără să omită nimic. Există și unii oameni care nu profită de alții. Acestea sunt manifestări ale unei umanități relativ bune. De asemenea, Dumnezeu a dat exemple de manifestări ale umanității rele. De pildă, să ai o umanitate josnică și sordidă și să-ți placă permanent să tragi cu urechea la bârfe pe la spatele altora; și, în ceea ce privește conduita interpersonală cu sexul opus, să fii nepăsător și lipsit de demnitate și integritate; să fii egoist, josnic și să-ți placă să profiți de alții, precum și să fii excesiv de calculat în interacțiunile cu alții, fără nicio fărâmă de conștiință sau rațiune – toate acestea sunt manifestări ale unei umanități rele.) Dintre manifestările umanității rele, care este cea mai rea? Ce tip de persoană este cel mai dezagreabil pentru voi? (Cei care nu au simțul rușinii și sunt deosebit de nepăsători în interacțiunile lor cu persoanele de sex opus.) Nepăsători, desfrânați și fără simțul rușinii. Un mod mai cult de a ne exprima este că acești oameni „nu știu ce înseamnă rușinea”. În limbaj simplu, sunt „nerușinați” sau, mai exact, „de-a dreptul neobrăzați”. Nimănui nu-i plac astfel de oameni.