I

Standardul minim cerut de Dumnezeu de la om e să fie capabil să-și deschidă inima către Dumnezeu. Dacă omul își dăruiește inima lui Dumnezeu și spune ce se află de-a dreptul în ea, atunci Dumnezeu este dornic să lucreze în el. Dumnezeu nu dorește inima necinstită a omului, ci o inimă pură și onestă. Dacă omul nu vorbește din inima lui către Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu-i va mișca inima și nu va lucra în el. Astfel, cel mai important în rugăciune e să-I vorbești din inimă, să-I spui despre carențele tale sau firea ta răzvrătită, să te deschizi complet înaintea Lui; doar atunci El va fi interesat de rugăciunile tale, altfel, Își va ascunde chipul de tine.

II

Standardul minim pentru rugăciune este că trebuie să-ți poți ține inima liniștită înaintea lui Dumnezeu, iar inima ta nu trebuie să se despartă de Dumnezeu. Poate că în această etapă nu câștigi o perspectivă mai nouă sau superioară, dar trebuie să folosești rugăciunea pentru a păstra lucrurile cum sunt – să nu regresezi. Acesta-i minimul pe care trebuie să îl atingi.

III

Fii o persoană onestă; roagă-te lui Dumnezeu pentru a te scăpa de viclenia din inima ta. Purifică-te mereu prin rugăciune și fii mișcat de Duhul lui Dumnezeu prin rugăciune. Astfel, firea ta se va schimba treptat. Adevărata viață spirituală e o viață de rugăciune – e o viață în care ești mișcat de Duhul Sfânt. Procesul de a fi mișcat de Duhul Sfânt este procesul de schimbare a firii omului. O viață în care omul nu-i mișcat de Duhul Sfânt nu-i o viață spirituală, e o viață de ritual religios.

IV

Doar cei care sunt adesea mișcați de Duhul Sfânt și sunt luminați și iluminați de Duhul Sfânt au pătruns în viața spirituală. Firea omului se schimbă constant pe când el se roagă. Cu cât Duhul lui Dumnezeu îl mișcă mai mult, cu atât devine mai proactiv și mai supus. La fel, și inima lui va fi treptat purificată, iar firea i se va schimba treptat. Acesta-i efectul adevăratei rugăciuni.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”