Din momentul în care omul a început să aibă științele sociale,

mintea sa a fost ocupată de știință și cunoaștere.

Apoi, știința și cunoașterea au devenit instrumente pentru guvernarea omenirii

și nu a mai rămas suficient loc pentru ca omul să-L venereze pe Dumnezeu

și nu au mai rămas condiții favorabile pentru venerarea Lui.

Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului.

O lume în inima omului fără loc pentru Dumnezeu este întunecată,

goală și fără speranță.

Și astfel au apărut mulți oameni de știință, istorici și politicieni

care și-au exprimat teoriile asupra științei sociale,

teoria evoluției omenirii

și alte teorii care contravin adevărului că Dumnezeu a creat omul,

pentru a umple inima și mintea omului.

Cei care cred că Dumnezeu a creat totul devin tot mai puțini,

iar cei care cred în teoria evoluției

devin tot mai mulți la număr.

Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui Dumnezeu

și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și legende.

În inimile lor, oamenii devin indiferenți

față de demnitatea și măreția lui Dumnezeu,

față de dogma potrivit căreia Dumnezeu există și stăpânește toate lucrurile.

Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor

nu mai sunt importante pentru ei.

Omul trăiește într-o lume goală,

preocupat doar de a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile…

Puțini sunt oamenii care își asumă responsabilitatea de a căuta locul

unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea

sau de a căuta modul în care El conduce și plănuiește destinația omului.

Fără știrea omului, civilizația umană

este din ce în ce mai puțin capabilă să se conformeze dorințelor omului

și există mulți oameni care simt că, trăind într-o astfel de lume,

sunt mai puțin fericiți decât persoanele care au plecat.

Chiar și oamenii din țările care obișnuiau să fie foarte civilizate

prezintă astfel de nemulțumiri.

Deoarece, fără îndrumarea lui Dumnezeu,

indiferent cât de mulți conducători și sociologi

își storc creierii pentru a conserva civilizația umană,

totul este în zadar.

Nimeni nu poate umple golul din inima omului,

nimeni nu poate umple golul din inima omului,

deoarece nimeni nu poate fi viața omului

și nicio teorie socială nu poate elibera omul de golul care îl chinuie.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”