Recent, am avut părtășie în principal despre unele afirmații referitoare la conduita morală. Rând pe rând, am analizat, disecat și expus afirmații despre fiecare aspect al conduitei morale care a fost propus în cultura tradițională. Acest lucru i-a făcut pe oameni să discearnă diverse afirmații despre conduita morală care, în cultura tradițională, sunt considerate lucruri pozitive și să vadă limpede esența lor. Când o persoană înțelege clar aceste afirmații, va începe să se simtă scârbită de ele și va putea să le respingă. După aceea, poate renunța treptat la aceste lucruri în viața reală. Lăsând deoparte aprobarea culturii tradiționale, credința oarbă în aceasta și respectarea ei, va fi capabilă să accepte cuvintele lui Dumnezeu și să accepte în inima sa cerințele Lui și adevărurile-principii pe care ar trebui să le aibă o persoană, astfel încât acestea să poată înlocui acolo cultura tradițională. În acest fel, acea persoană va putea să trăiască o asemănare umană și să obțină aprobarea lui Dumnezeu. Pe scurt, scopul analizei minuțioase a diferitelor afirmații despre conduita morală adoptate de cultura tradițională a omenirii este de a le oferi oamenilor un discernământ și o cunoaștere clare privind esența din spatele acestor afirmații despre conduita morală și a modului în care Satana le folosește pentru a corupe, a induce în eroare și a controla omenirea. Oamenii vor putea astfel să discearnă cu exactitate ce este adevărul și ce sunt lucrurile pozitive. Pentru a fi precis, după ce au văzut clar dincolo de aceste afirmații despre conduita morală până la esența lor, la adevărata lor natură și la viclenia Satanei, oamenii ar trebui să fie capabili să știe exact care este adevărul. Să nu pui laolaltă cu adevărul cultura tradițională și afirmațiile despre conduita morală pe care aceasta le insuflă oamenilor. Aceste lucruri nu sunt adevărul, nu pot înlocui adevărul și, cu siguranță, nu au nimic de-a face cu adevărul. Indiferent din ce perspectivă privești cultura tradițională și orice afirmații sau cerințe specifice ar avea, reprezintă doar instruirea, îndoctrinarea, inducerea în eroare și spălarea creierului umanității de către Satana. Reprezintă viclenia Satanei și natura-esență a Satanei. Este total lipsită de legătură cu adevărul și cu cerințele lui Dumnezeu. Deci, indiferent cât de bună este practica ta în ceea ce privește conduita morală sau cât de bine o pui în aplicare ori o înțelegi, nu înseamnă că practici adevărul sau că ești o persoană cu umanitate și rațiune și, cu siguranță, nu înseamnă că ești capabil să mulțumești intențiile lui Dumnezeu. Nicio afirmație sau cerință privind conduita morală – indiferent de tipul de persoană sau de comportament pe care îl vizează – nu are vreo legătură cu cerințele lui Dumnezeu de la om. Nu are nimic de-a face cu adevărul pe care Dumnezeu cere ca omul să îl practice sau cu principiile la care omul ar trebui să adere. V-ați gândit la această chestiune? O vedeți clar acum? (Da.)

Fără o părtășie detaliată și o analiză minuțioasă a acestor diverse afirmații ale culturii tradiționale, oamenii nu pot vedea că afirmațiile pe care le propune aceasta sunt false, înșelătoare și nevalide. În consecință, în adâncul inimilor lor, oamenii încă văd diversele afirmații ale culturii tradiționale ca parte a crezului sau a regulilor pe care ar trebui să le respecte în modul în care acționează și se comportă. Ei încă tratează comportamentele și conduita morală care sunt considerate bune în cultura tradițională ca pe adevăr și le respectă ca atare, chiar punându-le laolaltă cu adevărul. Mai rău, oamenii le predică și le promovează de parcă ar fi drepte, de parcă ar fi lucruri pozitive și chiar de parcă ar fi adevărul; ele îi induc pe oameni în eroare, îi tulbură și îi împiedică să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a accepta adevărul. Aceasta este o problemă cât se poate de reală, care poate fi văzută de toți. Oamenii iau adesea drept adevăr afirmațiile despre conduita morală care sunt percepute de către om ca fiind bune și pozitive. Ei chiar vor cita afirmații și cuvinte din cultura tradițională pentru a avea părtășie și a predica atunci când sunt la adunări și comunică despre cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este o problemă foarte gravă. Acest tip de chestiune sau eveniment nu ar trebui să survină în casa lui Dumnezeu, dar se întâmplă adesea – e o problemă foarte comună. Asta demonstrează o altă chestiune: atunci când oamenii nu înțeleg esența reală a culturii tradiționale și a afirmațiilor despre conduita morală, ei tratează adesea afirmațiile culturii tradiționale despre conduita morală ca pe lucruri pozitive cu care să înlocuiască sau să suplinească adevărul. E ceva ce se întâmplă des? (Da.) De exemplu, afirmații din cultura tradițională precum „Fii bun cu ceilalți”, „Armonia este o comoară, toleranța este excelență”, „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește” și chiar și afirmații mai populare precum „Aș încasa un glonț pentru un prieten” și „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” au devenit deja crezuri după care oamenii se comportă și criteriile și standardele după care este judecată noblețea unei persoane. Așadar, chiar și după ce au auzit mult din cuvântul lui Dumnezeu și din adevăr, oamenii încă folosesc afirmațiile și teoriile culturii tradiționale ca standarde după care să-i măsoare pe alții și să privească lucrurile. Care e chestiunea aici? Acest lucru demonstrează o problemă foarte gravă și anume că, adânc în inima omului, cultura tradițională ocupă un loc foarte important. Nu asta demonstrează? (Ba da.) Toate diferitele idei pe care Satana le-a insuflat oamenilor s-au înrădăcinat adânc în inimile lor. Ele au prevalat și au devenit curentul dominant în viața, mediile și societățile întregii omeniri. Așadar, cultura tradițională nu numai că ocupă o poziție importantă în adâncul inimilor oamenilor, ci și influențează și controlează profund principiile și atitudinile, perspectivele și metodele după care aceștia privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează. Chiar și după ce oamenii acceptă cucerirea cuvintelor lui Dumnezeu, precum și expunerea, judecata și mustrarea lor, aceste idei ale culturii tradiționale încă ocupă un loc important în lumile lor spirituale și în adâncul inimilor lor. Aceasta înseamnă că ele controlează direcția, scopurile, principiile, atitudinile și perspectivele care stau la baza modului în care ei privesc oamenii și lucrurile, a modului în care se comportă și acționează. Nu înseamnă asta că oamenii au fost întru totul luați prizonieri de Satana? Nu e asta o realitate? (Ba da.) Este o realitate. Felul în care oamenii trăiesc și scopurile lor în viață, punctele de vedere și atitudinile cu care abordează toate lucrurile se bazează în întregime pe cultura tradițională, care e încurajată și le este insuflată de Satana. Cultura tradițională ocupă poziția dominantă în viețile oamenilor. Se poate spune că, după ce au venit înaintea lui Dumnezeu și I-au auzit cuvintele și chiar și după ce au acceptat unele afirmații și puncte de vedere corecte de la El, diferite gânduri din cultura tradițională tot ocupă un loc dominant, important în lumile lor spirituale și în adâncul inimilor lor. Din cauza acestor gânduri, oamenii nu pot să nu Îl privească pe Dumnezeu și cuvintele și lucrarea Lui folosind metodele, punctele de vedere și atitudinile culturii tradiționale. Ei chiar vor judeca, analiza și studia cuvintele, lucrarea, identitatea și esența lui Dumnezeu pe baza acestora. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Este un fapt incontestabil. Chiar și atunci când oamenii au fost cuceriți de cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, de acțiunile, esența, puterea și înțelepciunea Lui, cultura tradițională încă ocupă o poziție importantă în adâncul inimilor lor, atât de mult încât nimic nu o poate substitui. Desigur, acest lucru este valabil și pentru cuvintele lui Dumnezeu și adevăr. Chiar și atunci când oamenii au fost cuceriți de Dumnezeu, cuvintele Sale și adevărul nu pot lua locul culturii tradiționale în inimile lor. Acest lucru este foarte trist și înfricoșător. Oamenii se agață de cultura tradițională în timp ce Îl urmează pe Dumnezeu, în timp ce Îi ascultă cuvintele, în timp ce acceptă adevărul și diverse idei de la El. La suprafață, acești oameni par să-L urmeze pe Dumnezeu, dar diferitele idei, puncte de vedere și perspective pe care cultura tradițională și Satana le-au insuflat în ei dețin în inimile lor o poziție de neclintit și de neînlocuit. Deși s-ar putea ca oamenii să mănânce și să bea zilnic din cuvintele lui Dumnezeu și să se roage-citind cuvintele lui Dumnezeu și să mediteze deseori la ele, perspectivele, principiile și metodele fundamentale care stau la baza modului în care ei privesc oamenii și lucrurile, precum și felul în care se comportă și acționează sunt încă bazate pe cultura tradițională. Prin urmare, cultura tradițională îi afectează pe oameni supunându-i manipulării, orchestrărilor și controlului ei în viața lor de zi cu zi. Este la fel de neclintită și inevitabilă ca propria lor umbră. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece oamenii nu pot descoperi, analiza sau expune, din adâncul inimilor lor, diferitele idei și perspective pe care cultura tradițională și Satana le-au inculcat în ei; nu pot recunoaște aceste lucruri, nu le pot vedea cum sunt de fapt, nu se pot răzvrăti împotriva lor și nu le pot abandona; ei nu pot să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze în modul în care le spune Dumnezeu sau în modul în care El îi învață și-i instruiește. În ce fel de situație neplăcută continuă să trăiască majoritatea oamenilor din această cauză? Într-una în care au adânc în inimile lor o dorință de a privi oamenii și lucrurile, de a se comporta și a acționa pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, de a nu se opune intențiilor lui Dumnezeu sau adevărului, însă, fără apărare și fără să vrea, continuă să interacționeze cu oamenii, să se comporte și să gestioneze lucrurile conform metodelor deprinse de la Satana. Cu inima, oamenii tânjesc după adevăr și doresc să aibă o dorință extraordinară pentru Dumnezeu, vor să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu și să nu încalce adevărurile-principii, însă lucrurile ajung întotdeauna să fie contrare dorințelor lor. Chiar și după ce și-au dublat eforturile, rezultatul pe care îl obțin tot nu este ceea ce își doresc. Indiferent cum se luptă oamenii, cât de mult efort depun, cât de hotărâți sunt și cât își doresc să dobândească iubire pentru lucrurile pozitive, în cele din urmă, adevărul pe care sunt capabili să-l practice și criteriile adevărului pe care sunt capabili să le respecte în viața reală sunt puține și la intervale mari de timp. Asta e ceea ce îi supără cel mai mult pe oameni în adâncul inimii. Care este cauza acestui lucru? Un motiv nu este altul decât acela că diferitele idei și perspective pe care cultura tradițională îi învață pe oameni încă le domină inimile și le controlează cuvintele, faptele, ideile, precum și metodele și modurile în care se comportă și acționează. Prin urmare, oamenii trebuie să se supună unui proces pentru a recunoaște cultura tradițională, a o analiza și a o expune, a o discerne și a o observa așa cum este de fapt și, în cele din urmă, a o abandona pentru totdeauna. A face acest lucru este foarte important, nu ceva opțional. Asta deoarece cultura tradițională domină deja profunzimile inimilor oamenilor – chiar îi domină în totalitate în sinea lor. Asta înseamnă că, în viețile lor, oamenii nu se pot abține să nu încalce adevărul în modul în care se comportă și în care gestionează lucrurile și nu se pot abține să nu fie controlați și influențați de cultura tradițională, așa cum au fost până în zilele noastre.

Dacă cineva dorește să accepte complet adevărul în credința sa în Dumnezeu și să-l practice temeinic și să-l câștige, trebuie să înceapă prin a scoate la iveală, a diseca și a cunoaște în mod profund și specific diferitele idei și puncte de vedere ale culturii tradiționale. Evident, aceste idei ale culturii tradiționale ocupă un loc important în inima fiecărei persoane și, totuși, oameni diferiți se agață de aspecte diferite ale îndoctrinării acesteia; fiecare persoană se concentrează pe o parte diferită a acesteia. Unii oameni susțin în mod special afirmația: „Aș încasa un glonț pentru un prieten.” Sunt foarte loiali prietenilor lor, iar loialitatea este mai importantă pentru ei decât orice altceva. Loialitatea este viața lor. Din ziua în care se nasc, ei trăiesc pentru loialitate. Unii oameni prețuiesc cu adevărat bunătatea. Dacă cineva face o faptă bună pentru ei, indiferent dacă este importantă sau neînsemnată, o pun la inimă, iar răsplătirea ei devine cel mai important lucru din viața lor – devine misiunea lor în viață. Unii oameni apreciază să facă o impresie bună asupra altora; se concentrează pe a deveni genul de persoană onorabilă, nobilă, decentă și pe a-i face pe ceilalți să-i respecte și să aibă o părere bună despre ei. Vor ca alții să vorbească bine despre ei, vor să aibă o reputație bună, să fie lăudați, să primească un mare „bravo” de la toată lumea. Fiecare persoană are un obiectiv diferit în urmărirea diferitelor afirmații ale culturii tradiționale și ale conduitei morale. Unii prețuiesc faima și bogăția, alții prețuiesc integritatea, unii prețuiesc puritatea, alții prețuiesc răsplătirea bunătății. Unii oameni prețuiesc loialitatea, alții bunăvoința, iar alții prețuiesc decența – sunt respectuoși și manierați cu toată lumea, fac întotdeauna loc și dau prioritate celorlalți – și așa mai departe. Fiecare are un obiectiv diferit. Deci, dacă dorești să înțelegi cum te-a afectat și cum te controlează cultura tradițională, dacă dorești să știi cât de multă greutate are în adâncul inimii tale, trebuie să diseci ce fel de persoană ești și ce prețuiești. Îți pasă de „decență” sau de „bunăvoință”? Apreciezi „credibilitatea” sau „răbdarea”? Din perspective diferite și pe baza comportamentului tău real, trebuie să analizezi care aspect al culturii tradiționale a avut cea mai profundă influență asupra ta și de ce urmărești cultura tradițională. Oricare ar fi esența culturii tradiționale pe care o urmărești, acesta este genul de persoană care ești. Oricare ar fi felul de persoană care ești, asta este ceea ce îți domină viața – iar orice îți domină viața, acesta este lucrul pe care trebuie să îl recunoști, să îl analizezi, să îl vezi limpede, împotriva căruia să te răzvrătești și pe care să îl abandonezi. După ce ai descoperit și ai dobândit o înțelegere a acestui lucru, poți, treptat, să te rupi de cultura tradițională, să o abandonezi cu adevărat și, în cele din urmă, să te desparți complet de ea și să o smulgi din adâncul inimii tale. Atunci vei putea să te răzvrătești complet împotriva ei și să o eradichezi. Odată ce ai făcut acest lucru, cultura tradițională nu va mai juca rolul cel mai important în viața ta; în schimb, cuvintele lui Dumnezeu și adevărul vor prelua încet un rol principal în adâncul inimii tale și vor deveni viața ta. Cuvintele lui Dumnezeu și adevărul vor ocupa încet un loc important acolo, iar cuvintele lui Dumnezeu și Dumnezeu vor sta pe tronul din inima ta și vor domni ca Împărat al tău. Vor ocupa fiecare parte din tine. Nu ți se va părea atunci mai mică durerea de a trăi? Nu va deveni viața ta din ce în ce mai puțin dureroasă? (Ba da.) Nu îți va fi mai ușor să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conformându-te în întregime cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu? (Ba da.) Va fi mult mai ușor. Pot să văd că sunteți cu toții foarte ocupați cu îndatoririle voastre în fiecare zi. Pe lângă faptul că citiți cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să aveți părtășie despre adevăr în fiecare zi, să citiți, să ascultați, să memorați și să scrieți. Cheltuiți foarte mult timp și energie, plătiți un mare preț, suferiți foarte mult și poate înțelegeți multă doctrină. Cu toate acestea, când vine vorba de a vă realiza datoria, păcat că nu puteți practica adevărul și nu puteți înțelege principiile. Ați ascultat și ați avut părtășie de atâtea ori cu privire la diferite aspecte ale adevărului, dar, când vi se întâmplă ceva, nu știți cum să experimentați, să practicați sau să folosiți cuvintele lui Dumnezeu. Nu știți să practicați adevărul; tot mai trebuie să căutați și să îl discutați cu alții. De ce durează atât de mult să prindă rădăcini în inima unei persoane cuvintele lui Dumnezeu? De ce e atât de greu să înțelegeți adevărul și să acționați conform principiilor prin cuvintele Sale? Nu se poate exclude drept cauză principală a acestui lucru influența uriașă pe care cultura tradițională o exercită asupra oamenilor. A ocupat o poziție importantă în inimile oamenilor de foarte mult timp și controlează gândurile și mințile oamenilor. Cultura tradițională dă frâu liber firilor corupte ale oamenilor; ei se simt în largul lor dezvăluindu-le, ca un măcelar cu un cuțit, ca un pește în apă. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Cultura tradițională este strâns legată de firile corupte ale omului. Ele lucrează împreună și se întăresc reciproc. Atunci când firile corupte întâlnesc cultura tradițională, precum peștele și apa, ele sunt capabile să-și arate toate capacitățile. Firile corupte iubesc și au nevoie de cultura tradițională. Deci, sub mileniile de condiționare din partea culturii tradiționale, omul a fost corupt din ce în ce mai profund de Satana, iar firile corupte ale omului au devenit din ce în ce mai grave și amplificate. Sub aparența și în ambalajul acesteia, aceste firi nu numai că devin din ce în ce mai grave, ci și din ce în ce mai deghizate. Firi precum aroganța, înșelăciunea, răutatea, intransigența și aversiunea față de adevăr devin din ce în ce mai profund ascunse și mascate – ele sunt dezvăluite în moduri din ce în ce mai viclene, făcând ca oamenilor să le fie greu să le descopere. Deci, sub condiționarea, instruirea, inducerea în eroare și controlul culturii tradiționale, ce a devenit treptat lumea omenirii? A devenit o lume a demonilor. Oamenii nu trăiesc ca oameni; nu au nicio asemănare umană și nicio umanitate. Și totuși, oamenii care se agață de cultura tradițională, care de multă vreme au fost îndoctrinați, pătrunși și stăpâniți de ea, au devenit din ce în ce mai convinși de propria lor măreție, noblețe, transcendență. Sunt incredibil de egoiști; niciunul dintre ei nu crede că este nesemnificativ, că este lipsit de valoare, că e doar o minusculă ființă creată. Niciunul dintre ei nu este dispus să fie o persoană normală; toți vor să fie celebri, să fie grozavi, să fie înțelepți. Sub condiționarea culturii tradiționale, oamenii nu numai că vor să se depășească – vor să depășească întreaga lume și întreaga umanitate. Ai auzit cântecul pe care îl cântă non-credincioșii: „Vreau să zbor mai sus, să zbor mai sus” și pe cel care spune: „Sunt doar o pasăre mică, vreau să zbor, dar nu pot să zbor la înălțime.” Nu sunt aceste cuvinte golite de temei și lipsite de orice umanitate și rațiune? Nu sunt ele urletul sălbatic al Satanei? (Ba da.) Sunt sunetul urletului nebun al Satanei. Așadar, indiferent cum o privim, otrava culturii tradiționale s-a infiltrat de mult în inima omului și nu este ceva ce poate fi eliminat peste noapte. Nu e la fel de ușor ca a înlătura un defect personal sau un obicei prost – trebuie să îți descoperi gândurile, punctele de vedere și firile corupte și să eradichezi rădăcina otrăvitoare a culturii tradiționale din viața ta în conformitate cu adevărul. Apoi, e nevoie să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu și să faci din adevărul cuvintelor Sale viața ta. Numai făcând acest lucru vei merge cu adevărat pe calea cea dreaptă în a-L urma pe Dumnezeu și a crede în El.

Am făcut deja mult pentru a analiza minuțios și a expune subiectul culturii tradiționale și am avut îndelung părtășie despre acesta. Indiferent cât de multă părtășie am avut sau cât de mult timp am avut părtășie, scopul rămâne acela de a rezolva diferitele dificultăți care apar în timp ce oamenii urmăresc adevărul sau diversele dificultăți și probleme care există în intrarea lor în viață. Scopul este de a înlătura toate barierele, obstacolele și dificultățile – printre care predominante sunt diferitele afirmații, idei și puncte de vedere ale culturii tradiționale – ce stau în calea oamenilor care urmăresc adevărul. Începând de astăzi, ne-am încheiat, în esență, părtășia pe tema culturii tradiționale. Am terminat, așadar, părtășia pe subiecte care se referă la căutarea adevărului? (Nu.) Părtășia noastră și analiza culturii tradiționale au fost legate de căutarea adevărului? (Da, au fost.) Ele au fost legate de căutarea adevărului. Cultura tradițională este cea mai mare dificultate cu care se confruntă oamenii pe calea căutării adevărului. Acum că am terminat părtășia cu privire la cultura tradițională – cel mai mare obstacol în calea urmăririi adevărului de către om – astăzi vom avea părtășie privind întrebarea „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” De ce trebuie omul să urmărească adevărul? Am mai avut părtășie referitor la această întrebare? De ce trebuie să avem părtășie despre ea? E o întrebare importantă? (Este.) De ce este importantă? Împărtășiți-vă gândurile. (Înțelegerea mea este că urmărirea adevărului are legătură directă cu mântuirea omului. Deoarece toți avem firi grav corupte și am fost îndoctrinați și profund otrăviți de cultura tradițională încă de la o vârstă fragedă, trebuie să urmărim adevărul, altfel nu vom putea discerne lucrurile negative care vin de la Satana. De asemenea, nu vom putea practica adevărul și nu vom ști cum să acționăm pozitiv și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Nu vom avea de ales decât să acționăm și să ne comportăm conform firilor noastre corupte. Dacă acesta e felul în care cineva crede în Dumnezeu, în cele din urmă va fi tot o satană vie, nu cineva pe care Dumnezeu l-ar mântui. Așadar, urmărirea adevărului este foarte importantă. În plus, firile noastre corupte pot fi curățite doar prin urmărirea adevărului; este, de asemenea, singura modalitate de a ne corecta ideile greșite despre cum ar trebui să privim oamenii și lucrurile, să ne comportăm și să acționăm. Numai după ce o persoană a înțeles și a obținut adevărul poate să își facă datoria în mod competent și să devină o persoană care se supune lui Dumnezeu. În caz contrar, își va urma involuntar firile corupte pentru a face, în îndatoririle sale, lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii.) Ai făcut două observații. Care a fost întrebarea Mea? (De ce trebuie omul să urmărească adevărul?) Este aceasta o întrebare simplă? Pare o întrebare simplă, de cauză și efect. Împărtășiți cu toții punctul de vedere conform căruia urmărirea adevărului se referă într-un fel la mântuirea unei persoane și, în altul, la a nu crea tulburări sau neliniști? (Da.) Când o formulezi așa, întrebarea chiar pare destul de simplă. E cu adevărat atât de simplă? Împărtășiți-vă gândurile. (Eu cred că la întrebarea „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” e mai simplu să răspundem dintr-o perspectivă teoretică, dar, atunci când implică practicarea efectivă și intrarea în realitate, nu este simplu.) „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” – câte întrebări sunt cuprinse aici? Sunt cuprinse întrebări precum care este semnificația urmăririi adevărului, care sunt motivele acesteia – ce altceva? (Importanța urmăririi adevărului.) Este corect: e cuprinsă și importanța urmăririi adevărului; sunt incluse aceste întrebări. Luând în considerare aceste lucruri, este simplă întrebarea: „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” (Nu este.) În lumina acestor lucruri, chibzuiți din nou la întrebarea „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” Mai întâi aduceți-vă aminte – ce înseamnă urmărirea adevărului? Cum trebuie definită? (Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu.) Este corect? Îți lipsește cuvântul „în totalitate”. Citește din nou. („Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu.”) Întrebarea „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” se referă la punctele de vedere ale oamenilor despre oameni și lucruri și la comportamentul și acțiunile lor. Este vorba despre modul în care oamenii ar trebui să privească lucrurile și oamenii, despre modul în care ar trebui să se comporte și să acționeze și despre motivul pentru care ar trebui să privească lucrurile și oamenii, precum și să se comporte și să acționeze, în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu și cu adevărul drept criteriu. De ce ar trebui să urmeze acest mod de a face lucrurile – nu asta e rădăcina acestei întrebări? Nu este aceasta întrebarea fundamentală? (Ba da.) Acum ați înțeles punctul fundamental al întrebării. Haideți să ne întoarcem la întrebarea însăși: „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” Această întrebare nu este simplă. Cuprinde semnificația și valoarea urmăririi adevărului și mai există ceva în legătură cu ea care este de maximă importanță: pe baza esenței și a instinctelor oamenilor, ei au nevoie de adevăr ca de viață a lor și, astfel, trebuie să-l urmărească. Desigur, acest lucru se referă și la viitorul și supraviețuirea omenirii. Mai simplu spus, urmărirea adevărului se referă la mântuirea oamenilor și la schimbarea firilor lor corupte. Desigur, se referă și la diferitele lucruri pe care le trăiesc oamenii, la exteriorizările lor și la comportamentele lor în viața de zi cu zi. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, se poate spune cu precizie că șansele lor de a fi mântuiți sunt nule. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, există sută la sută șansa ca ei să I se împotrivească, să-L trădeze și să-L respingă pe Dumnezeu. Ei pot să I se împotrivească și să-L trădeze pe Dumnezeu în orice moment și în orice loc și, desigur, pot să tulbure lucrarea bisericii și a casei lui Dumnezeu sau, de asemenea, pot face oricând și oriunde ceva care provoacă tulburare ori neliniște. Acestea sunt câteva dintre cele mai simple și de bază motive pentru care oamenii trebuie să urmărească adevărul, care pot fi văzute și înțelese în viața lor de zi cu zi. Dar astăzi, vom avea părtășie doar asupra unor părți cruciale ale întrebării „De ce trebuie omul să urmărească adevărul?” Am avut deja părtășie cu privire la aspectele fundamentale ale acestei întrebări, pe care oamenii le-au înțeles și le-au recunoscut ca pe o chestiune de doctrină, așa că astăzi nu vom avea părtășie despre aceste întrebări de bază, simple. Ne va fi suficient să avem părtășie despre câteva elemente principale. De ce avem părtășie despre subiectul urmăririi adevărului? În mod evident, există câteva întrebări mai importante pe care le conține și pe care oamenii nu le pot vedea limpede, nu le știu și nu le înțeleg, dar pe care e necesar să le priceapă și să le înțeleagă.

De ce trebuie omul să urmărească adevărul? Nu vom începe cu aspectele de bază ale acestui lucru pe care oamenii deja le pricep și le înțeleg, nici de la doctrina pe care oamenii o cunosc deja. Așadar, de unde vom începe? Trebuie să începem de la rădăcina acestei întrebări, cu planul de gestionare al lui Dumnezeu și cu intențiile lui Dumnezeu. Ce înseamnă a începe de la rădăcina întrebării? Înseamnă că vom începe cu planul de gestionare al lui Dumnezeu și crearea omenirii de către Dumnezeu. De când au existat oameni, de când o ființă vie – omenirea creată – a primit suflarea lui Dumnezeu, El a plănuit să câștige un grup din rândurile ei. Acest grup va fi capabil să priceapă, să înțeleagă și să respecte cuvintele Sale. Va fi capabil să acționeze ca însoțitor pentru toate lucrurile, pentru nemăsurata creație a lui Dumnezeu, plantele, animalele, pădurile, oceanele, râurile, lacurile, munții, pârâiele, câmpiile ei și așa mai departe, conform cuvintelor Sale. După ce Dumnezeu a făcut acest plan, El a început să-Și pună speranțele în omenire conform acestuia. El speră ca într-o zi oamenii să poată acționa ca însoțitori pentru această omenire, pentru toate lucrurile care există în lume și diferitele creaturi care trăiesc printre ele și să poată face acest lucru într-un mod ordonat, conform metodelor, regulilor și legilor pe care El le-a stabilit. Deși Dumnezeu Și-a făcut deja acest plan și are aceste așteptări, va fi nevoie de mult timp pentru a-Și atinge obiectivul final. Nu este ceva ce poate fi realizat în zece ori douăzeci de ani sau într-o sută ori două sute de ani și, cu siguranță, nu într-o mie ori două mii de ani. Va dura 6000 de ani. În timpul acestui proces, omenirea trebuie să experimenteze diferite perioade, epoci, ere și diferite etape ale lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să aibă experiența stelelor care se mișcă pe cer, a mărilor care seacă și a stâncilor care se prăbușesc, trebuie să aibă experiența unor schimbări dramatice. De la primii și cei mai puțini oameni, omenirea a experimentat mari suișuri și coborâșuri și vicisitudinile și schimbările acestei lumi, după care oamenii au crescut treptat în număr și au câștigat puțin câte puțin experiență, iar agricultura, economia și modurile de viață și de supraviețuire ale omenirii s-au schimbat progresiv și au dat naștere la noi metode. Numai când se ajunge într-o anumită perioadă și o anumită epocă, oamenii pot atinge nivelul la care Dumnezeu îi va judeca, îi va mustra și îi va cuceri și la care Dumnezeu le va exprima adevărul, cuvintele Sale și intențiile Sale. Pentru a ajunge la acest nivel, omenirea a experimentat o mare răsturnare, la fel ca toate lucrurile din această lume. Desigur, schimbări dramatice au avut loc și în cer, și în cosmos. Această serie de schimbări a avut loc și a apărut treptat alături de gestionarea lui Dumnezeu. A durat mult timp ca oamenii să ajungă în punctul în care vin înaintea lui Dumnezeu și acceptă cucerirea, judecata și mustrarea Sa și provizia cuvintelor Sale. Dar asta e bine; Dumnezeu poate aștepta, pentru că acesta este planul Său și aceasta este dorința Sa. Dumnezeu trebuie să aștepte mult timp datorită planului Său și dorinței Sale. Până acum a așteptat ceea ce a fost cu adevărat foarte, foarte mult timp.

După ce omenirea a trecut prin stadiul inițial de ignoranță, amăgire și confuzie, Dumnezeu a condus-o în Epoca Legii. Deși omenirea intrase într-o nouă epocă, într-o epocă din planul de gestionare al lui Dumnezeu, deși oamenii nu mai trăiau vieți neîngrădite și nedisciplinate ca turmele de oi, deși intraseră într-un mediu pentru viețile lor care avea îndrumarea, instrucțiunile și prescripțiile legii, oamenii știau doar câteva lucruri simple care le-au fost predate, spuse sau aduse la cunoștință prin lege sau care erau deja cunoscute în sfera vieții umane: ce este furtul, de exemplu, sau ce este adulterul, ce este crima, cum vor fi trași la răspundere oamenii pentru crimă, cum să interacționeze cu vecinii, cum vor fi trași la răspundere pentru un lucru sau altul. Oamenii trecuseră de la circumstanțele lor inițiale, în care nu cunoșteau și nu înțelegeau nimic, la învățarea unor legi simple și esențiale ale conduitei umane despre care îi informase Dumnezeu. După ce Dumnezeu a proclamat aceste legi, oamenii care trăiau sub lege au știut să urmeze regulile și să respecte legea, iar în mințile lor și în lumile lor interioare, legea acționa ca o înfrânare și un ghid pentru conduita lor, iar omenirea avea o asemănare umană inițială. Acești oameni au înțeles că ar trebui să respecte anumite reguli și anumite legi. Indiferent cât de bine le-au urmat și cât de strict le-au respectat, în orice caz, acești oameni aveau mai multă asemănare umană decât cei care veniseră înaintea legii. În ceea ce privește comportamentul și viața lor, aceștia au acționat și au trăit la anumite standarde și cu anumite constrângeri. Nu mai erau la fel de rătăciți și ignoranți ca altădată și nu mai erau atât de lipsiți de scopuri în viață. Legile lui Dumnezeu și toate afirmațiile anunțate de Dumnezeu au prins rădăcini în inimile lor și au ocupat o anumită poziție acolo. Omenirea nu mai era lipsită de indicii în legătură cu ce să facă; nu mai trăia fără scopuri, direcție sau înfrânare. În ciuda acestui fapt, oamenii erau încă departe de poporul din planurile și dorințele lui Dumnezeu. Erau încă departe de a fi capabili să acționeze ca stăpâni ai tuturor lucrurilor. Dumnezeu mai trebuia să aștepte și să aibă răbdare. Deși oamenii care trăiau sub lege știau să se închine lui Dumnezeu, ei făceau acest lucru ca pe o simplă chestiune de formă. Poziția și chipul lui Dumnezeu din adâncul inimilor lor erau complet diferite de adevărata identitate și esență a lui Dumnezeu. Așadar, ei încă nu erau oamenii creați pe care Dumnezeu îi dorea și încă nu erau oamenii pe care Și-i imagina Dumnezeu, care erau capabili să acționeze ca însoțitori pentru toate lucrurile. În adâncul inimilor lor, esența, identitatea și statutul lui Dumnezeu erau doar cele ale Conducătorului omenirii, iar oamenii erau doar supușii sau beneficiarii acelui Conducător, nimic mai mult. Deci, mai era nevoie ca Dumnezeu să-i conducă pe acești oameni, care trăiau sub lege și cunoșteau doar legea, să continue să meargă înainte. Acești oameni nu înțelegeau nimic altceva decât legea; ei nu știau să acționeze ca însoțitori pentru toate lucrurile; nu știau cine este Dumnezeu și nu cunoșteau modul corect de a trăi. Nu știau cum să se comporte și să trăiască potrivit cerințelor lui Dumnezeu, nici nu știau cum să trăiască în mod mai semnificativ decât o făceau sau ce ar trebui să urmărească oamenii în viața lor și așa mai departe. Oamenii care trăiau sub lege ignorau complet aceste lucruri. În afară de lege, acești oameni nu știau nimic despre cerințele lui Dumnezeu, despre adevăr sau despre cuvintele lui Dumnezeu. Pentru că așa stăteau lucrurile, Dumnezeu a trebuit să tolereze în continuare omenirea așa cum exista ea sub lege. Acești oameni erau cu un mare pas în fața celor care veniseră înaintea lor – ei, cel puțin, înțelegeau ce este păcatul și că ar trebui să respecte și să urmeze legea și să trăiască în cadrul legii – dar tot au rămas cu mult sub cerințele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu încă spera și aștepta cu nerăbdare.