De ceva vreme, subiectul părtășiei noastre a fost conduita morală. Ultima dată, am avut părtășie despre o zicală: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” Astăzi, avem părtășie despre zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, care este o altă cerință a culturii tradiționale pentru conduita morală umană. Ce aspecte ale conduitei morale a oamenilor abordează această zicală? Le cere să fie mărinimoși și toleranți? (Da.) Aceasta este o cerință care se referă la generozitatea umanității. Care e criteriul pentru această cerință? Unde este punctul-cheie? (Fii indulgent oriunde este posibil.) Așa este, trebuie să fii indulgent oriunde este posibil și să nu fii atât de agresiv, încât să nu le lași oamenilor nicio cale de scăpare. Această zicală despre conduita morală le cere oamenilor să fie mărinimoși și să nu aibă doleanțe meschine. Când te asociezi cu oameni sau îți vezi de treaba ta, dacă se iscă o dispută, un conflict sau o râcă, nu fi prea exigent, excesiv sau dur când ai de-a face cu ofensatorul. Fii indulgent atunci când este necesar, fii generos când este necesar și fii atent la lume și omenire. Sunt oamenii atât de generoși? (Nu.) Oamenii nu sunt atât de generoși. Ei nu sunt siguri cât de mare este capacitatea instinctului uman de a rezista la astfel de lucruri și în ce măsură este normală. Care este atitudinea de bază a oamenilor normali față de cineva care te-a rănit, te-a privit cu ostilitate sau ți-a încălcat interesele? Este ura. Când aceasta apare în inimile oamenilor, sunt ei în stare să „fie indulgenți oriunde este posibil”? Nu le e ușor să fie astfel și majoritatea oamenilor nu o pot face. Atunci când vine vorba de majoritatea dintre ei, pot aceștia să se bazeze pe conștiința și rațiunea pe care le au în umanitatea lor, pentru a fi toleranți cu cealaltă persoană și a șterge totul cu buretele? (Nu.) Însă nu este în totalitate corect să spunem că acest lucru nu poate fi realizat. De ce nu este în întregime corect? Totul depinde de care e problema și de cât de trivială sau importantă este. De asemenea, problemele au grade diferite de gravitate, deci depinde de cât de gravă este. În cazul în care cineva te rănește cu vorbele sale doar ocazional, dacă ești o persoană cu rațiune și conștiință, vei gândi: „Nu este vorba că e răuvoitor. Nu vorbește serios, ci pur și simplu fără să gândească. De dragul tuturor anilor în care ne-am înțeles, de dragul diverselor lucruri, n-am să-i port pică. După cum se spune: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.» A fost doar o remarcă, nu mi-a rănit mândria și nici nu mi-a afectat în vreun fel interesele, cu atât mai puțin mi-a afectat statutul sau perspectivele, așa că voi trece cu vederea incidentul acesta.” Când se confruntă cu aceste probleme banale, oamenii pot respecta zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Dacă însă o persoană chiar îți lezează interesele vitale sau familia, sau dacă răul pe care ți-l face are un efect asupra întregii tale vieți, mai poți să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? De exemplu, dacă cineva ți-a ucis părinții și vrea să-ți măcelărească restul familiei, ai putea să aplici zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” în cazul unei astfel de persoane? (Nu, nu aș putea.) Nicio persoană normală alcătuită din carne și oase nu ar putea face asta. Această zicală nu poate să înfrâneze deloc ura profundă a oamenilor și, desigur, și mai puțin poate să influențeze atitudinile și opiniile lor privind această chestiune. Dacă o persoană îți lezează interesele sau îți afectează perspectivele, în mod deliberat sau nu, sau dacă te rănește fizic, intenționat sau în alt mod, lăsându-te cu dizabilități sau cicatrici, sau dacă aruncă o umbră asupra psihicului tău și adânc în inima ta, poți să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? (Nu.) Nu poți să o faci. Așadar, cultura tradițională le cere oamenilor să fie toleranți și mărinimoși în conduita lor morală, dar pot ei să facă asta? Nu este un lucru ușor de făcut. Depinde de cât de mult a vătămat și a afectat acea chestiune persoana implicată și dacă rațiunea și conștiința ei pot face față sau nu. Dacă nu s-a săvârșit niciun mare rău, iar persoana îl poate suporta și acesta nu depășește ceea ce poate îndura umanitatea ei, însemnând că poate îndura aceste lucruri în calitate de adult normal, iar resentimentele și ura pot fi risipite și îi este relativ ușor să renunțe, atunci poate fi indulgentă și îngăduitoare cu cealaltă persoană. Poți să faci asta fără ca vreo zicală despre conduita morală din cultura tradițională să te înfrâneze, să te învețe sau să te îndrume ce trebuie să faci, deoarece acesta este un lucru pe care umanitatea normală îl are și este realizabil. Dacă această chestiune nu te-a rănit prea profund sau dacă, din punct de vedere fizic, mental și spiritual, nu a avut un impact mare asupra ta, atunci poți să faci acest lucru cu ușurință. Totuși, dacă fizic, mental și spiritual a avut un impact mare asupra ta, făcându-te să suferi toată viața și să te deprimi și să fii indignat deseori, iar tu te simți frecvent abătut și descurajat din cauza asta și te determină să privești această rasă umană și această lume cu ostilitate și nu ai pace sau fericire în inima ta și, practic, îți trăiești toată viața în ură, cu alte cuvinte, dacă această problemă a depășit ceea ce poate îndura umanitatea normală, atunci, fiind o persoană cu rațiune și conștiință, îți este foarte dificil să fii indulgent oriunde este posibil. Dacă unii oameni o pot face, sunt cazuri excepționale, dar pe ce trebuie să se bazeze acest lucru? Ce fel de condiții trebuie îndeplinite? Unii spun: „Atunci ar trebui să accepte budismul și să renunțe la ură pentru a dobândi budeitatea.” În rândul oamenilor obișnuiți, aceasta poate fi o cale spre eliberare, însă este doar eliberare. Oricum, ce înseamnă acest termen, „eliberare”? Înseamnă să eviți disputele lumești, ura și crimele și echivalează cu zicala: „Ochii care nu se văd se uită.” Dacă eviți astfel de chestiuni și nu poți să le vezi, atunci ele vor avea un impact redus asupra celor mai tainice sentimente ale tale și, cu trecerea timpului, vor dispărea treptat din memoria ta, însă asta nu înseamnă să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Oamenii sunt incapabili să fie indulgenți, iertători și îngăduitori față de această problemă și să renunțe la ea odată pentru totdeauna. Aceste probleme doar au dispărut din cele mai tainice unghere ale inimii oamenilor și lor nu le mai pasă de ele. Sau, pur și simplu, din cauza unor învățături budiste, oamenii încetează cu reticență să trăiască în ură și să-și facă prea multe griji pentru aceste sentimente lumești de iubire și ură. Asta înseamnă doar a te forța pasiv să stai departe de aceste locuri ale conflictelor și vrajbelor pline de dragoste și ură, dar nu înseamnă că poți să aplici zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” De ce? În ceea ce privește umanitatea normală, dacă unei persoane i se întâmplă ceva care îi vatămă grav trupul, mintea și sufletul, cum ar fi o presiune insuportabilă sau o rană, atunci, indiferent de capacitățile pe care le are, ea nu poate suporta. Ce vreau să zic prin „nu poate suporta”? Vreau să spun că umanitatea normală, ideile și opiniile oamenilor nu pot să se împotrivească acestor lucruri sau să le alunge. În limbajul omenirii, se poate spune că nu suportă acel lucru, că depășește limita fundamentală a toleranței umane. În limbajul credincioșilor, se poate spune că pur și simplu nu poate să înțeleagă această chestiune, să vadă dincolo de ea sau să o accepte. Așadar, întrucât nu există nicio modalitate posibilă de a vă împotrivi acestor sentimente de ură sau de a le alunga, este posibil să respectați zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? (Nu.) Care este implicația faptului de a nu putea realiza acest lucru? Faptul că umanitatea normală nu are acest gen de generozitate. De exemplu, să zicem că cineva ți-a ucis părinții și ți-a nimicit întreaga familie – ai putea să treci peste așa ceva? Este posibil să alungi acea ură? Ai putea să te uiți la dușmanul tău așa cum te-ai uita la oamenii obișnuiți sau să te gândești la el așa cum te-ai gândi la oamenii obișnuiți, fără niciun sentiment în corpul, mintea sau spiritul tău? (Nu.) Nimeni nu o poate face, decât în cazul în care crede în budism și vede karma cu propriii ochi, putând astfel să renunțe la ideea de a ucide ca să se răzbune. Unii oameni spun: „Sunt bun la suflet, așa că, în cazul în care cineva mi-ar ucide părinții, aș putea fi indulgent cu acea persoană și nu m-aș răzbuna pe ea, pentru că eu cred foarte mult în karma. Zicala: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil» se rezumă perfect la asta: dacă răzbunarea duce la răzbunare, se va termina vreodată? În plus, și-a recunoscut deja greșeala și chiar s-a târât pe coate și genunchi și m-a implorat să o iert. Lucrurile s-au lămurit, voi fi indulgent cu ea!” Pot oamenii să fie atât de mărinimoși? (Nu.) Ei nu pot face asta. Lăsând deoparte ceea ce ai putea face odată ce o prinzi, chiar înainte să o prinzi, singurul lucru la care poți să te gândești în mod constant în fiecare zi este să te răzbuni. Deoarece această problemă te-a rănit și te-a afectat enorm ca persoană normală, cu siguranță nu vei uita asta niciodată, cât timp vei trăi. Chiar și în visele tale vei vedea imagini în care familia ta e ucisă și tu te răzbuni. Această problemă ar putea să te afecteze pentru tot restul vieții, până la ultima suflare. Pur și simplu nu se poate renunța la o astfel de ură. Desigur, există cazuri ceva mai puțin grave decât acesta. De exemplu, să presupunem că cineva te-a pălmuit în public, te-a făcut de rușine, te-a umilit în fața tuturor și te-a insultat fără motiv. De atunci, mulți oameni îți aruncă priviri discriminatorii și chiar își bat joc de tine, așa că îți este rușine să fii în preajma lor. Acest lucru este mult mai puțin grav decât să-ți ucidă părinții și membrii familiei. Chiar și așa, este greu să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, deoarece aceste lucruri care ți s-au întâmplat au depășit deja limitele de toleranță ale umanității normale. Acea persoană te-a vătămat grav fizic și mental și ți-a lezat enorm demnitatea și caracterul. Nu ai cum să o uiți sau să o lași în pace, așa că îți este foarte dificil să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, ceea ce este normal.

Analizând aceste aspecte despre care tocmai am avut părtășie acum, zicala privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, la care se face referire în cultura tradițională chineză, este o doctrină care-i înfrânează și-i luminează pe oameni. Poate să rezolve doar dispute minore și conflicte triviale, dar nu are niciun efect atunci când este vorba de oameni care nutresc o ură profundă. Oare aceia care au propus această cerință chiar înțeleg cu adevărat umanitatea omului? S-ar putea spune că oamenii care au propus această cerință nu sunt în niciun caz ignoranți când vine vorba de cât de mare este capacitatea de toleranță a conștiinței și rațiunii umane. Doar că propunerea acestei teorii îi poate face să pară sofisticați și nobili și să câștige aprobarea și măgulirea oamenilor. Adevărul este că ei știu foarte bine că, dacă un om lezează demnitatea sau caracterul altuia, dacă îi vatămă interesele sau chiar îi afectează perspectivele și întreaga viață, atunci, din perspectiva umanității, partea ofensată trebuie să riposteze. Oricât de multă conștiință și rațiune ar avea, nu va ceda fără luptă. Cel mult, doar gradul și metoda răzbunării sale vor diferi. În această societate reală, în acest mediu social malefic și extrem de întunecat și în contextul social în care trăiesc oamenii, în care drepturile omului nu există, aceștia nu au încetat niciodată să se lupte și să se ucidă între ei, pentru că, pur și simplu, se pot răzbuna ori de câte ori sunt răniți. Cu cât sunt răniți mai grav, cu atât dorința lor de răzbunare este mai puternică și cu atât metodele prin care își duc la capăt răzbunarea sunt mai crude. Așadar, cum vor fi tendințele predominante în această societate? Ce se va întâmpla cu relațiile dintre oameni? Nu va fi această societate copleșită de crime și represalii? Prin urmare, persoana care a propus această cerință le spune oamenilor într-un mod foarte voalat să nu se răzbune, folosind această zicală despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, pentru a le înfrâna comportamentul. Ori de câte ori oamenii sunt tratați nedrept, sau le este insultat caracterul, ori le este rănită demnitatea, această zicală despre conduita morală îi influențează pe acei oameni, făcându-i să se gândească de două ori înainte de a acționa și îi împiedică să fie impulsivi și să reacționeze în mod exagerat. Dacă oamenii din această societate și-ar dori să se răzbune ori de câte ori ar fi tratați nedrept, indiferent dacă de către stat, de societate sau de cei cu care intră în contact, oare atunci această rasă umană și această societate nu ar fi greu de gestionat? Oriunde ar fi mulțimi, luptele ar fi inevitabile, iar vendetele la ordinea zilei. Așadar, această rasă umană și această societate nu ar fi, atunci, în haos? (Ba da.) O societate în haos este sau nu ușor de gestionat de către conducători? (Nu, nu este ușor de gestionat.) Din acest motiv, acești așa-ziși educatori sociali și gânditori au propus zicala privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, pentru a-i îndemna și a-i lumina pe oameni, astfel încât, ori de câte ori sunt supuși oricărui tratament nedrept sau discriminării, insultelor, sau chiar atunci când sunt abuzați sau călcați în picioare, și oricât de mare le-ar fi suferința spirituală sau fizică, să se gândească mai întâi nu la răzbunare, ci mai degrabă la această maximă clasică a moralității: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, făcându-i să accepte, fără să-și dea seama, restricțiile acestor zicale despre conduita morală din cultura tradițională, înfrânându-le astfel în mod eficient gândurile și comportamentul și risipind ura pe care o nutresc față de ceilalți, față de stat și societate. Când această ostilitate și această furie pe care umanitatea le are în mod necesar și când aceste gânduri instinctive de apărare a demnității vor fi risipite, oare luptele și vendetele dintre oamenii din această societate se vor reduce semnificativ? (Da.) De exemplu, unii oameni spun: „Să renunțăm, compromisul va face un conflict mult mai ușor de rezolvat. Se spune că: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil». Avea motivele lui să-mi ucidă familia. Este nevoie de doi pentru o ceartă și ambele părți se agață de propriul raționament. În plus, familia mea a murit de ani de zile, ce rost mai are să dezgropăm trecutul? Fii indulgent oriunde este posibil – oamenii trebuie să învețe să fie mărinimoși înainte de a putea renunța la ura lor și numai atunci când renunță la ea pot fi fericiți în viață.” Există și alți oameni care spun: „Să uităm trecutul. Dacă nu are plângeri meschine sau nu mă privește cu ostilitate, ca înainte, atunci nici eu nu mă voi certa cu el și pur și simplu vom lăsa trecutul în urmă. După cum se spune: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil».” Dacă astfel de oameni, oricare ar fi ei, se înfrânează brusc când sunt pe cale să se răzbune, atunci oare cuvintele, acțiunile și baza lor teoretică nu provin, în esență, din influența ideilor și opiniilor precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? (Ba da.) Mai sunt alții care zic: „De ce e nevoie de atâtea argumente? Cu toate că ești un bărbat viril, nici măcar nu poți să renunți la o chestiune atât de banală! Inima unor oameni grozavi e foarte mare și încăpătoare. Măcar fă loc unui strop de generozitate! Nu ar trebui oamenii să fie un pic mărinimoși în viață? Fă un pas înapoi și vezi imaginea de ansamblu, în loc să ai nemulțumiri meschine. E caraghios să urmăresc toate aceste argumente și contraargumente.” Aceste zicale și idei rezumă un fel de atitudine umană față de chestiunile lumești, o atitudine care provine doar din zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” și alte asemenea zicale din maximele clasice privind moralitatea. Oamenilor le sunt inculcate aceste zicale și sunt influențați de ele și cred că joacă un rol în a-i sfătui și a-i lumina, prin urmare, ei consideră aceste cuvinte drept lucruri corecte și potrivite.

De ce pot oamenii să renunțe la ură? Care sunt principalele motive? Pe de o parte, sunt influențați de această zicală despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Pe de altă parte, îi îngrijorează gândul că, dacă au nemulțumiri meschine, dacă își urăsc în mod constant semenii și sunt intoleranți cu ceilalți, nu vor putea să câștige o poziție în societate și vor fi condamnați de opinia publică și luați peste picior de oameni, așa că trebuie să-și înghită mânia cu reticență și neplăcere. Pe de o parte, analizând instinctul uman, oamenii care trăiesc în această lume nu pot să îndure toată această opresiune, durere fără sens și acest tratament nedrept. Adică, nu este în umanitatea lor să poată suporta aceste lucruri. Prin urmare, este incorect și inuman să se propună cuiva cerința din zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Pe de altă parte, este evident că astfel de idei și puncte de vedere afectează sau distorsionează, de asemenea, opiniile și perspectivele oamenilor asupra acestor chestiuni, astfel că aceștia nu sunt capabili să trateze asemenea probleme în mod corespunzător și, în schimb, consideră ca fiind lucruri corecte și pozitive zicalele precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Atunci când oamenii sunt supuși unui tratament nedrept, pentru a evita condamnarea de către opinia publică, nu au de ales decât să-și înăbușe supărarea cauzată de insultele și tratamentul nedrept la care au fost supuși și să aștepte o ocazie pentru a riposta. Deși cu voce tare spun lucruri care sună frumos, cum ar fi: „«Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.» Nu contează, nu are rost să ripostezi, ce-a fost a fost”, instinctul uman îi împiedică să uite vreodată răul făcut de acest incident, adică răul făcut trupului și minții lor nu poate niciodată să se șteargă sau să dispară. Când oamenii zic: „Uită ura, chestia asta s-a terminat, ce-a fost a fost”, aceasta este doar o fațadă constituită exclusiv de constrângerea și influența unor idei și opinii precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Bineînțeles, oamenii sunt îngrădiți și de asemenea idei și opinii, într-atât încât cred că vor fi priviți cu dispreț și condamnați de toată lumea și discriminați și mai mult în societate sau în comunitatea lor, dacă nu reușesc să le pună în practică, dacă nu au inima sau generozitatea de a fi îngăduitori ori de câte ori este posibil. Care e consecința faptului de a fi discriminat? Este că, atunci când intri în contact cu oamenii și îți vezi de treaba ta, ei vor spune: „Acest tip este îngust la minte și răzbunător. Ai grijă când ai de-a face cu el!” Devine, efectiv, un obstacol în plus atunci când îți vezi de treaba ta în cadrul comunității. De ce există acest obstacol suplimentar? Pentru că societatea, în ansamblu, este influențată de idei și opinii precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Moravurile societății, în ansamblu, venerează o astfel de gândire și toată societatea este îngrădită, influențată și controlată de ea, așa că dacă nu poți să o pui în practică, îți va fi dificil să dobândești o poziție în societate și să supraviețuiești în comunitatea ta. Prin urmare, unii oameni nu au de ales decât să se supună unor asemenea moravuri sociale și să respecte zicale și opinii precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, trăind vieți jalnice. În lumina acestor fenomene, oare acei așa-ziși moraliști nu aveau anumite scopuri și intenții în a propune aceste zicale despre ideile și opiniile morale? Au făcut-o pentru ca oamenii să poată trăi mai liber, iar corpul, mintea și spiritul lor să fie mai eliberate? Sau pentru ca oamenii să poată duce o viață mai fericită? Este destul de evident că nu. Aceste zicale despre conduita morală nu servesc deloc nevoilor umanității normale a oamenilor și cu atât mai puțin au fost propuse pentru a-i face pe oameni să trăiască umanitatea normală. Mai degrabă, servesc în totalitate ambiției clasei conducătoare de a controla poporul și de a-și consolida puterea. Fac un serviciu clasei conducătoare și au fost propuse astfel încât clasa conducătoare să poată ține în frâu ordinea socială și moravurile sociale, folosind aceste lucruri pentru a constrânge fiecare persoană, fiecare familie, fiecare individ, fiecare comunitate, fiecare grup și societatea formată din toate grupurile diferite. În astfel de societăți, sub îndoctrinarea, influența și inculcarea unor astfel de idei și puncte de vedere morale, apar și prind contur principalele idei și opinii morale ale societății. Această formare a moralității sociale și a moravurilor sociale nu este mai favorabilă supraviețuirii rasei umane, nici progresului și purificării gândirii umane, nici îmbunătățirii umanității. Dimpotrivă, din cauza apariției acestor idei și opinii morale, gândirea umană este delimitată într-un interval controlabil. Așadar, cine beneficiază până la urmă? Rasa umană? Sau clasa conducătoare? (Clasa conducătoare.) Așa este, clasa conducătoare este cea care beneficiază până la urmă. Cu aceste scrieri morale ca bază a gândirii și conduitei lor morale, oamenii sunt mai ușor de condus, mai predispuși să fie cetățeni ascultători, sunt mai ușor de manipulat, mai ușor de guvernat de diversele zicale din scrierile morale în tot ceea ce fac și mai ușor de guvernat de sistemele sociale, moralitatea socială, moravurile sociale și opinia publică. În acest fel, într-o anumită măsură, oamenii care sunt subordonați acelorași sisteme sociale, aceluiași mediu moral și acelorași moravuri sociale au, practic, idei și opinii unanime și o concluzie unanimă privind modul în care ar trebui să se comporte, deoarece ideile și opiniile lor au fost supuse procesării și standardizării de către acești așa-ziși moraliști, gânditori și educatori. Ce înseamnă acest cuvânt, „unanim”? Înseamnă că toți aceia care sunt conduși – inclusiv gândurile și umanitatea lor normală – au fost asimilați și îngrădiți de aceste zicale din scrierile morale. Gândurile oamenilor sunt îngrădite, iar gura și mintea sunt, de asemenea, îngrădite. Toată lumea este forțată să accepte aceste idei și opinii morale ale culturii tradiționale, folosindu-le pentru a-și judeca și a-și constrânge comportamentul, pe de o parte, și pentru a-i judeca pe alții și această societate, pe de altă parte. Desigur, în același timp, toți sunt controlați și de opinia publică, care este centrată pe aceste zicale din scrierile morale. Dacă tu crezi că felul tău de a face lucrurile contravine zicalei: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, ești foarte supărat și neliniștit și, în curând, îți trece prin minte: „Dacă nu reușesc să fiu indulgent oriunde este posibil, dacă sunt atât de meschin și îngust la minte ca un liliputan orb și nu pot să renunț nici măcar la cea mai neînsemnată ură, ci o port cu mine tot timpul, oare vor râde oamenii de mine? Voi fi discriminat de colegi și prieteni?” Așadar, trebuie să pretinzi că ești deosebit de mărinimos. Dacă oamenii au aceste comportamente, înseamnă asta că sunt controlați de opinia publică? (Da.) Obiectiv vorbind, în adâncul inimii tale există cătușe invizibile, adică opinia publică și condamnarea din partea întregii societăți sunt ca niște cătușe invizibile pentru tine. De exemplu, unii oameni știu că este bine să creadă în Dumnezeu și că, prin credința în El, pot să dobândească mântuirea și că a crede în Dumnezeu înseamnă a merge pe calea corectă și a nu face lucruri rele, dar când ajung să creadă pentru prima dată în El, nu îndrăznesc să fie deschiși în privința asta sau să-și admită credința, chiar până în punctul în care nu îndrăznesc să răspândească Evanghelia. De ce nu îndrăznesc să fie deschiși în privința asta și să dea de veste oamenilor? Oare pentru că sunt afectați de mediul general? (Da.) Așadar, care sunt efectele și constrângerile pe care le are asupra ta acest mediu general? De ce nu îndrăznești să recunoști că tu crezi în Dumnezeu? De ce nu îndrăznești nici măcar să răspândești Evanghelia? În afară de cazurile speciale, cum ar fi țările autoritariste în care credincioșii sunt persecutați, un alt motiv este că diferitele zicale provenite din opinia publică sunt prea greu de îndurat pentru tine. De exemplu, unii oameni spun că, odată ce începi să crezi în religie, nu-ți pasă de familia ta; unii te demonizează, spunând că acei credincioși în religie vor să devină nemuritori și că se izolează de societate; alții spun că aceștia pot să nu mănânce și să nu doarmă zile în șir, fără să se simtă obosiți, iar alții zic lucruri și mai rele. La început, oare nu ai îndrăznit să recunoști că tu crezi în Dumnezeu pentru că ai fost afectat de aceste opinii? Au aceste opinii din mediul social general un efect asupra ta? (Da.) Într-o anumită măsură, îți afectează starea de spirit și îți rănesc mândria, așa că nu îndrăznești să recunoști în mod public că tu crezi în Dumnezeu. Deoarece această societate este neprietenoasă și ostilă față de oamenii credincioși și de aceia care cred în Dumnezeu, iar unii chiar rostesc insulte josnice și dau replici calomnioase pe care îți e greu să le suporți, nu îndrăznești să recunoști fățiș că tu crezi în Dumnezeu și trebuie să te strecori la adunări în secret, ca un hoț. Ți-e teamă că alții vor spune lucruri calomnioase dacă vor afla, așa că tot ce poți face este să-ți înăbuși indignarea. În acest fel, ai îndurat multă suferință în tăcere, dar să înduri toată această suferință este foarte edificatoare, iar tu ai dobândit o percepție clară a multor lucruri și ai înțeles unele adevăruri.

Tocmai acum am avut părtășie pe larg despre această zicală privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Din perspectiva umanității, această zicală stipulează minima conduită morală pe care ar trebui să o aibă un om în ceea ce privește generozitatea și vederile largi. Realitatea este că, având în vedere prejudiciul și efectul asupra drepturilor omului, asupra demnității, integrității și umanității lor, folosind doar această zicală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, care este ca jargonul tâlharilor și al bandiților din lumea interlopă pentru a-i alina și a-i constrânge pe oameni, este o mare insultă pentru aceia care au conștiință și rațiune și este inuman și imoral. Umanitatea normală conține în mod inerent bucurie, mânie, tristețe și fericire. Nu voi spune mai multe despre bucurie, tristețe și fericire. Mânia este, de asemenea, o emoție pe care o conține umanitatea normală. În ce împrejurări apare mânia și se manifestă în mod normal? Când se manifestă furia umanității normale – adică atunci când integritatea oamenilor, demnitatea, interesele, spiritul și mintea lor sunt rănite, călcate în picioare și insultate, ei se vor mânia în mod natural și instinctiv, dând naștere la indignare sau chiar la ură – acesta este motivul pentru care apare mânia și aceasta este manifestarea ei specifică. Unii oameni se înfurie fără motiv. O chestiune banală poate să le incite mânia sau cineva spune din greșeală ceva care îi doare și-i poate face să vadă roșu în fața ochilor, de furie. Sunt prea impulsivi, nu-i așa? Niciunul dintre aceste lucruri nu are legătură cu spiritul, integritatea, demnitatea lor, drepturile omului sau lumea spirituală și, totuși, ei pot să izbucnească într-o criză de furie dintr-un nimic, ceea ce se poate întâmpla deoarece au o fire foarte impulsivă. Nu este normal să afișezi sentimente de furie față de tot și orice. Aici vorbim despre indignarea, mânia, furia și ura manifestate de umanitatea normală. Acestea sunt câteva dintre reacțiile instinctive ale oamenilor. Când integritatea, demnitatea, drepturile omului și spiritul unei persoane sunt călcate în picioare, insultate sau rănite, acea persoană devine indignată. Această indignare nu este o răbufnire a furiei, nici un sentiment de moment, ci, mai degrabă, este o reacție umană normală ori de câte ori integritatea, demnitatea și spiritul unei persoane sunt traumatizate. Întrucât este o reacție umană normală, se poate spune că este justificată și rațională, deci nu este o infracțiune și nu trebuie constrânsă. În ceea ce privește problemele care-i rănesc pe oameni în această măsură, ele ar trebui rezolvate și tratate în mod corect. Dacă problema nu poate fi rezolvată rezonabil sau gestionată corect și se așteaptă, în mod irezonabil, ca oamenii să pună în practică zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, acest lucru este imoral și inuman pentru victimă și este ceva de care oamenii ar trebui să fie conștienți.