Zicalele culturii tradiționale despre conduita morală vin de la Satana. Acestea au apărut printre oamenii corupți și sunt potrivite doar pentru non-credincioși și pentru cei care nu iubesc adevărul. Oamenii care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul ar trebui mai întâi să poată să discearnă aceste lucruri și să le respingă, deoarece aceste zicale vor avea unele efecte negative asupra oamenilor, îi vor dezorienta și îi vor face să pornească pe calea greșită. De pildă, printre exemplele pe care tocmai le-am dat, este zicala: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați.” Haideți să vorbim mai întâi despre: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi.” Dacă acest rege este o persoană înțeleaptă, capabilă și pozitivă, atunci faptul că îl susții, îl urmezi și îl aperi arată că ai umanitate, morală și un caracter nobil. Dar dacă regele este despotic și infatuat, e un diavol, iar tu totuși îl urmezi, îl aperi și nu te întorci împotriva lui, ce este această „loialitate” pe care o ai? Este o loialitate nesăbuită, oarbă; este oarbă și nesăbuită. În acest caz, loialitatea ta este greșită și a devenit un lucru negativ. Când vine vorba de acest tip de rege demon și diavol, nu ar trebui să mai respecți zicala: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi.” Ar trebui să-l abandonezi și să-l respingi pe acest rege și să te îndepărtezi de el – ar trebui să abandonezi întunericul și să alegi lumina. Dacă alegi în continuare să rămâi loial acestui rege demon, atunci ești lacheul și complicele lui. Așadar, în anumite împrejurări și contexte, nu există ideea sau semnificația și valorile pozitive pe care le promovează această zicală. Din asta poți vedea că, deși această zicală sună foarte corect și just, aplicarea sa este limitată la câteva împrejurări și contexte distincte; nu se aplică în orice împrejurare sau context. Dacă oamenii respectă orbește și nesăbuit această zicală, nu vor face decât să-și piardă drumul și să ajungă pe calea greșită. Consecințele acestui lucru sunt de neconceput. Următoarea propoziție din această zicală este: „O femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați.” La ce se referă, aici, cuvintele „o femeie bună”? Se referă la o femeie care este pură, care este credincioasă unui singur soț. Ea trebuie să-i fie credincioasă până la sfârșit și să nu se răzgândească niciodată, indiferent dacă el este sau nu o persoană bună. Chiar dacă soțul ei moare, ea trebuie să rămână văduvă până la sfârșitul zilelor sale. Aceasta este o așa-zisă soție pură și credincioasă. Cultura tradițională cere ca toate femeile să fie soții pure și credincioase. A fost acesta un mod corect de a trata femeile? De ce bărbații puteau să aibă mai multe soții, dar femeile nu puteau să se recăsătorească, chiar dacă le mureau soții? Bărbații și femeile nu aveau statut egal. Dacă o femeie era constrânsă de cuvintele: „O femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” și alegea să fie o soție pură și credincioasă, ce putea câștiga? Cel mult, după moartea ei, avea să fie ridicat un monument care să-i comemoreze puritatea. Este acest lucru semnificativ? Sunteți de acord că femeile aveau o soartă grea? De ce nu aveau dreptul să se recăsătorească după moartea soțului? Acesta este punctul de vedere pe care cultura tradițională îl laudă și este o noțiune de care omenirea s-a agățat întotdeauna. Dacă soțul unei femei murea, lăsând în urmă mai mulți copii, iar ea nu își permitea să aibă grijă de ei, ce putea să facă? Trebuia să cerșească pentru mâncare. Dacă nu voia ca odraslele ei să sufere și își dorea să găsească o modalitate de a supraviețui, trebuia să se recăsătorească și să trăiască având numele pătat, înfruntând condamnarea opiniei publice și fiind ocolită și desconsiderată de societate și de mase. Trebuia să mănânce gunoaie și să suporte insultele societății pentru ca odraslele ei să poată crește normal. Din această perspectivă, deși nu se ridica la standardul potrivit căruia „o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”, comportamentele, practicile și sacrificiile ei nu erau demne de respect? Cel puțin atunci când copiii aveau să crească și să înțeleagă dragostea mamei lor pentru ei, aveau să o respecte și, cu siguranță, să nu o desconsidere sau să o respingă din cauza comportamentului ei. În schimb, aveau să fie recunoscători și să creadă că o mamă ca a lor era excepțională. Cu toate acestea, opinia publică nu ar fi fost de acord cu ei. Din perspectiva opiniei societății, care este aceeași cu perspectiva conform căreia: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” și pe care omul o susține, indiferent cum ai privi-o, această mamă nu era o persoană bună, pentru că ea contravenea acestei noțiuni tradiționale a moralității. Drept urmare, era etichetată ca având o conduită morală problematică. Așadar, de ce gândurile și opiniile copiilor ei despre ea ar fi diferite de viziunea culturii tradiționale asupra femeii? Pentru că odraslele ei ar privi această problemă din perspectiva supraviețuirii. Dacă această femeie nu s-ar fi recăsătorit, ea și copiii ei nu ar fi avut niciun mijloc de supraviețuire. Dacă nu ar fi renunțat la această noțiune tradițională, atunci nu ar fi avut cum să trăiască – ar fi murit de foame. A ales să se recăsătorească pentru a salva viața copiilor și pe a ei. În acest context, condamnarea ei de către cultura tradițională și opinia populară nu este complet greșită? Lor nu le pasă dacă oamenii trăiesc sau mor! Așadar, care sunt sensul și valoarea respectării acestei noțiuni tradiționale a moralității? Se poate spune că nu are nicio valoare. Este ceva care-i rănește pe oameni și care le face rău. Ca victime ale acestei noțiuni, această femeie și copiii ei au avut o experiență directă a acestui fapt, dar nimeni nu i-a ascultat sau compătimit. Nu au putut să facă nimic, decât să-și înghită durerea. Ce părere aveți, este corectă această societate? De ce acest tip de societate și țară este atât de rea și de întunecată? Deoarece cultura tradițională pe care Satana a sădit-o în om continuă să controleze gândirea oamenilor și să domine opinia publică. Până în prezent, nimeni nu a putut să vadă clar această problemă. Non-credincioșii încă se agață de noțiunile și punctele de vedere ale culturii tradiționale și cred că sunt corecte. Până acum, ei nu au abandonat aceste lucruri.

Acum, când analizăm zicala: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”, puteți vedea că, indiferent din ce perspectivă o privim, nu este un lucru pozitiv, ci reprezintă pur și simplu noțiunea și închipuirea omului. De ce spun că nu este un lucru pozitiv? (Pentru că nu este adevărul, ci noțiunea și închipuirea omului.) De fapt, foarte puțini oameni pot face ceea ce cere această sintagmă. Este doar o teorie goală și o noțiune și închipuire a omului, dar pentru că a prins rădăcini în inima oamenilor, a devenit un fel de opinie publică și mulți oameni au judecat problemele de acest fel în funcție de aceasta. Așadar, care este esența perspectivei și a poziției din care opinia publică a judecat astfel de chestiuni? De ce opinia publică a judecat atât de dur o femeie care s-a recăsătorit? De ce au criticat oamenii acest tip de persoană, s-au ferit de ea și au privit-o cu dispreț? Care a fost motivul? Nu înțelegeți, nu-i așa? Nu sunteți lămuriți când vine vorba de fapte; știți doar că nu este adevărul și că nu este conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ei bine, vă voi spune, iar când voi termina, veți putea vedea clar acest gen de lucruri. Este din cauză că opinia publică a judecat această femeie ținând cont doar de un singur lucru și de o singură acțiune – recăsătorirea ei – și a definit în mod restrâns calitatea umanității ei pe baza acelui singur lucru, mai degrabă decât să se uite la calitatea reală a umanității ei. Nu este incorect și nedrept? Opinia publică nu a analizat cum era de obicei umanitatea femeii – dacă era o persoană rea sau bună, dacă iubea lucrurile pozitive, dacă i-a rănit pe alții ori le-a făcut rău sau dacă a fost o femeie depravată înainte de a se recăsători. Pe baza acestor lucruri, au evaluat oamenii din societate și opinia publică, în mod cuprinzător, această femeie? (Nu, nu au făcut-o.) Atunci, pe ce și-au bazat oamenii evaluarea la momentul respectiv? Și-au bazat-o pe zicala: „O femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați.” Toată lumea s-a gândit: „Femeile ar trebui să se căsătorească o singură dată. Chiar dacă soțul tău moare, ar trebui să rămâi văduvă pentru tot restul vieții. La urma urmei, ești femeie. Dacă rămâi fidelă amintirii soțului tău și nu te recăsătorești, vom înălța un monument care să-ți comemoreze puritatea – putem să înălțăm chiar și zece! Nimănui nu îi pasă cât de mult suferi sau cât de greu îți este să îți crești copiii. Nimănui nu-i va păsa nici dacă va trebui să cerșești mâncare pe străzi. Trebuie să respecți în continuare zicala: «O femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați.» Numai făcând acest lucru vei fi o femeie bună și vei avea umanitate și morală. Dacă te recăsătorești, atunci ești o femeie rea și o târfă.” Acest lucru implică faptul că numai necăsătorindu-se din nou poate o femeie să devină o persoană bună, pură și credincioasă, cu o conduită morală și un caracter moral nobil. În cadrul conceptelor culturii tradiționale de bunăvoință, dreptate, decență, înțelepciune și credibilitate, zicala: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” a devenit baza evaluării oamenilor. Oamenii au tratat această zicală ca și cum ar fi fost adevărul și au folosit-o ca standard pentru evaluarea altora. Asta este esența acestei probleme. Pentru că o persoană a avut un fel de comportament care nu se conforma cerințelor și standardelor propuse de cultura tradițională, ea a fost etichetată ca având o umanitate de calitate slabă și o conduită morală scăzută, ca având o umanitate rea și îngrozitoare. Chiar este corect? (Nu, nu este.) Atunci, pentru a fi o femeie bună, care trebuie să fie împrejurările și ce preț trebuie să plătești? Dacă vrei să fii o femeie bună, trebuie să fii credincioasă unui singur soț, iar dacă soțul tău moare, trebuie să rămâi văduvă. Tu și copiii tăi trebuie să colindați străzile cerșind și să îndurați ca alții să vă batjocorească, să vă lovească, să țipe la voi, să vă hărțuiască și să vă insulte. Este acesta un mod adecvat de a trata femeile? (Nu, nu este.) Totuși, asta fac oamenii; ei preferă să te vadă cerșind pe străzi, trăind fără acoperiș deasupra capului, neștiind de unde îți procuri următoarea masă și nimănui nu îi va păsa de tine, nimeni nu te va compătimi și nu-ți va acorda nicio atenție. Indiferent câți copii ai sau cât de grea este viața ta, chiar dacă odraslele tale mor de foame, nu-i va păsa nimănui. Dar, dacă te recăsătorești, nu ești o femeie bună. Vei fi copleșită de cuvinte de dispreț și ură și nu vei auzi doar câteva cuvinte de abuz și condamnare. Ți se vor spune tot felul de lucruri și doar copiii tăi și un număr mic de rude și prieteni îți vor oferi cuvinte de înțelegere și sprijin. Cum s-a ajuns la asta? Este ceva direct legat de educația și condiționarea culturii tradiționale. Este rezultatul zicalei: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”, pentru care pledează cultura tradițională. Ce se poate vedea din aceste lucruri? Ce se ascunde în zicala: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”? Falsitatea, ipocrizia și brutalitatea omului. O femeie poate să nu aibă ce mânca, să nu fie capabilă să supraviețuiască și să fie pe punctul de a muri de foame și nimeni nu o va compătimi; în schimb, toată lumea îi va cere să-și păstreze puritatea. Oamenii ar prefera să o vadă murind de foame și să ridice un monument în onoarea ei, decât să o lase să aleagă să supraviețuiască. Într-o privință, această problemă dezvăluie încăpățânarea omenirii. În altă privință, dezvăluie falsitatea și ferocitatea omenirii. Omenirea nu oferă nicio simpatie, înțelegere sau niciun ajutor grupurilor vulnerabile sau celor care merită milă. Pe lângă asta, omenirea adaugă insulte durerii, folosind teoria și regula ridicolă că „o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”, pentru a condamna oamenii și a-i împinge la moarte. Nu este corect față de oameni. Acest lucru nu numai că se împotrivește cuvintelor lui Dumnezeu și a cerințelor pe care Domnul creației le are de la omenire, dar, în același timp, contrazice standardele conștiinței și rațiunii omului. Așadar, este corectă perspectiva din care au privit această problemă copiii femeii? Nu au beneficiat ei în mod concret de a doua căsătorie a mamei lor și de prețul pe care l-a plătit? În ceea ce privește actul în sine, copiii și-au respectat și sprijinit mama, dar de unde a venit acel sprijin? Din simplul fapt că mama lor a ales să se recăsătorească de dragul supraviețuirii lor, permițându-le să continue să trăiască și salvându-le viețile. Asta e tot. Dacă mama lor nu ar fi făcut-o pentru a le salva viețile, ei nu i-ar fi aprobat sau susținut decizia de a se recăsători. Prin urmare, ca odrasle ale ei, părerea lor despre recăsătorirea mamei nu era cu adevărat corectă. Oricum, fie că a fost din perspectiva opiniei publice sau din perspectiva copiilor ei, modul în care oamenii au tratat această mamă și standardele folosite pentru a o evalua nu s-au bazat pe adevărata natură a umanității ei. Aceasta a fost greșeala pe care oamenii au făcut-o în modul în care au tratat o femeie care s-a recăsătorit. Din aceasta, se vede clar că zicala propusă de cultura tradițională: „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satana, și nu are absolut nicio legătură cu adevărul. Perspectivele din care oamenii văd toate lucrurile și modurile în care ei privesc moralitatea sau imoralitatea oricărei persoane nu se bazează pe adevăr sau pe cuvintele lui Dumnezeu, ci pe punctele de vedere ale culturii tradiționale și pe cerințele avute de la om prin conceptele culturii tradiționale de bunăvoință, dreptate, decență, înțelepciune și credibilitate. Ce sunt bunăvoința, dreptatea, decența, înțelepciunea și credibilitatea? De unde provin aceste concepte? La suprafață, par să provină din înțelepciunea unor oameni bătrâni și celebri, dar, în realitate, provin de la Satana. Sunt diverse zicale pe care Satana le-a propus pentru a controla și îngrădi comportamentul oamenilor și pentru a stabili un punct de referință, un model și un tipar pentru conduita morală a oamenilor. Într-adevăr, toți acești bătrâni înțelepți și celebri aveau naturi satanice și toți îi făceau servicii Satanei. Au fost diavoli care i-au indus pe oameni în eroare. Așadar, putem efectiv să spunem că aceste concepte au provenit de la Satana.

Când oamenii evaluează caracterul moral al altora și dacă umanitatea lor este bună sau rea, ei fac acest lucru doar pe baza unei zicale celebre din cultura tradițională; ei ajung la un verdict și la o concluzie privind calitatea umanității altor oameni bazându-se doar pe modul în care abordează o singură chestiune. Acest lucru este evident nepotrivit și incorect. Așadar, cum poate o persoană să evalueze, într-un mod precis, obiectiv și corect, dacă umanitatea cuiva este bună sau rea? Care sunt principiile și standardele de evaluare a acesteia? În termeni exacți, principiile și standardele pentru această evaluare trebuie să fie adevărul. Doar cuvintele Creatorului sunt adevărul și numai ele au autoritate și putere. Cuvintele oamenilor corupți nu sunt adevărul, nu au autoritate și nu ar trebui folosite ca bază sau principii pentru evaluarea cuiva. Prin urmare, singura modalitate exactă, obiectivă și corectă de a evalua caracterul moral al oamenilor și dacă umanitatea lor este bună sau rea este folosirea cuvintelor Creatorului și a adevărului drept bază. „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” este o zicală celebră printre oamenii corupți. Sursa acesteia nu este corectă, vine de la Satana. Dacă oamenii evaluează calitatea umanității altora pe baza cuvintelor Satanei, atunci concluziile lor vor fi cu siguranță greșite și nedrepte. Așadar, cum se poate evalua corect și exact calitatea moralității unei persoane și dacă umanitatea sa este bună sau rea? Trebuie să ne bazăm pe intenția, scopul și rezultatele acțiunilor acelei persoane, precum și pe semnificația și valoarea a ceea ce face și, totodată, pe opiniile ei și pe alegerile pe care le face în ceea ce privește modul în care tratează lucrurile pozitive. Această metodă va fi întru totul exactă. Persoana nu trebuie neapărat să fie credincioasă în Dumnezeu – poți să vezi că există unii non-credincioși care, deși nu au fost aleși de Dumnezeu, au în mod obiectiv o umanitate decentă, în așa măsură încât calitatea umanității lor e chiar superioară umanității unora care cred în Dumnezeu. Tot așa cum unii oameni religioși, care au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și cred în El de mulți ani, se gândesc întotdeauna să ceară bani de la biserică atunci când găzduiesc frați și surori și se plâng mereu fraților și surorilor că sunt săraci, în timp ce nutresc lăcomie după bani și lucruri. Când frații și surorile le dau ceva carne, legume, cereale și așa mai departe, pentru a le folosi cât timp sunt gazde, ei le păstrează în secret ca să le mănânce familia lor. Ce fel de oameni sunt aceștia? Este umanitatea lor bună sau rea? (Este rea.) Astfel de oameni sunt lacomi; le place să profite de alții și au un caracter josnic. Unii non-credincioși, care au acceptat direct lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, sunt foarte dispuși să găzduiască frații și surorile. Ei insistă să-și folosească banii pentru a-i găzdui și refuză banii bisericii. Oricât de mulți bani le dă biserica, ei nu folosesc niciun cent din aceștia și nici nu râvnesc la ei – îi economisesc pe toți și îi returnează mai târziu bisericii. Când frații și surorile cumpără lucruri pe care să le folosească în timp ce sunt gazde, ei le păstrează pe toate, pentru ca frații și surorile pe care îi găzduiesc să le folosească și să le mănânce. Odată ce au plecat acei frați și acele surori, ei depozitează aceste lucruri și le scot din nou numai data viitoare când unii frați și unele surori vin să stea la ei. În mintea lor există o distincție foarte clară și nu și-au însușit niciodată vreun lucru al bisericii. Cine i-a învățat asta? Nimeni nu le-a spus, deci de unde au știut ce să facă? Cum au fost capabili s-o facă? Majoritatea oamenilor nu sunt capabili să facă acest lucru, dar ei pot. Care este problema aici? Nu este o diferență de umanitate? Este o diferență de calitate a umanității și a moralei lor. Întrucât există o diferență între morala acestor două tipuri de oameni, există o diferență între atitudinile lor față de adevăr și lucruri pozitive? (Da, există.) Dintre aceste două tipuri de oameni, cărui tip îi va fi mai ușor să pătrundă în adevăr? Care tip e mai probabil să urmărească adevărul? E mai probabil ca oamenii cu o morală bună să urmărească adevărul. Așa vedeți voi lucrurile? Nu le vedeți așa; nu faceți decât să aplicați orbește regulile, crezând că oamenii religioși care știu să recite cuvintele și doctrinele ar trebui să fie capabili să facă acest lucru și că non-credincioșii care de-abia au început să creadă în Dumnezeu, care încă nu sunt în stare să recite cuvintele și doctrinele, sunt incapabili să o facă. Totuși, realitatea este exact invers. Nu este greșit și ridicol să priviți oamenii și lucrurile în acest fel? Eu nu văd lucrurile astfel. Când interacționez cu oamenii, Mă uit în mod cuprinzător la atitudinea pe care o au față de diverse lucruri, în special la modul în care două tipuri diferite de oameni se comportă atunci când abordează aceeași situație și ce alegeri fac. Aceasta este o ilustrare mai bună a felului de umanitate pe care o au. Care din aceste două abordări este mai corectă și mai obiectivă? Este mai corect să evaluezi o persoană pe baza naturii-esență pe care o are, mai degrabă decât pe baza acțiunilor sale exterioare. Dacă un om își bazează evaluarea pe punctele de vedere ale culturii tradiționale, luând acțiunile unei persoane dintr-o anumită situație și limitându-se la ele pentru a da un verdict și a ajunge la o concluzie în ceea ce o privește, este greșit și incorect față de acea persoană. Trebuie să facem o evaluare exactă, bazată pe calitatea umanității ei, a comportamentului ei, în ansamblu, și a căii pe care merge. Doar acest lucru este just și rezonabil și este, de asemenea, corect față de acea persoană.

Niciuna dintre afirmațiile despre conduita morală pe care le-am enumerat astăzi aici nu are nicio legătură cu spusele lui Dumnezeu și niciuna dintre ele nu este în acord cu adevărul. Indiferent cât de tradițională sau pozitivă ar fi o zicală, ea nu poate deveni adevărul. Zicalele despre conduita morală își au originea în lucruri promovate de cultura tradițională și nu au nimic de-a face cu adevărurile pe care Dumnezeu îi cere omului să le urmărească. Indiferent cât de bine vorbesc oamenii despre aceste diverse zicale privind conduita morală a omului, cât de bine se ridică oamenii la standardul lor sau cât de ferm se agață de ele, asta nu înseamnă că aceste cuvinte sunt adevărul. Chiar dacă majoritatea oamenilor de pe pământ se agață de aceste lucruri și cred în ele, acestea nu vor deveni adevărul – la fel cum o minciună este tot o minciună, chiar dacă o spui de o mie de ori. Minciunile nu pot deveni niciodată adevărul. Minciunile sunt proiecții false care conțin uneltirile Satanei și, prin urmare, nu pot înlocui adevărul, cu atât mai puțin să devină adevărul. În același mod, diferitele cerințe pe care le propun oamenii cu privire la conduita morală nu pot deveni adevărul. Indiferent cât de mult sau cât de bine te agăți de ele, tot ceea ce spune asta despre tine este că ai o conduită morală bună în ochii omului – dar ai umanitate în ochii lui Dumnezeu? Nu neapărat. Dimpotrivă, dacă ai respectat foarte bine și îndeaproape toate aspectele și regulile conceptelor culturii tradiționale de bunăvoință, dreptate, decență, înțelepciune și credibilitate, te vei fi îndepărtat prea mult de adevăr. De ce? Pentru că ai privi oamenii și lucrurile, te-ai comporta și ai acționa conform acestor afirmații despre conduita morală și le-ai folosi drept criteriile tale. Este exact ca și cum ai înclina capul ca să te uiți la un ceas – perspectiva ta ar fi incorectă. Rezultatul final al acestui lucru ar fi că părerile tale despre oameni și lucruri, comportamentul și acțiunile tale nu ar avea nimic de-a face cu adevărul sau cerințele lui Dumnezeu și ai fi departe de calea lui Dumnezeu pe care ar trebui să o urmezi – s-ar putea chiar să alergi în direcția opusă și să acționezi într-un mod care-ți încalcă obiectivele. Cu cât te vei agăța mai mult de aceste zicale despre conduita morală și le vei prețui, cu atât mai mult Dumnezeu va fi scârbit de tine, cu atât mai departe vei fi de El și de adevăr și cu atât mai mult vei fi în opoziție cu Dumnezeu. Indiferent cât de corectă crezi că este una dintre aceste zicale despre conduita morală sau cât de mult te agăți de ea, asta nu înseamnă că practici adevărul. Indiferent care dintre standardele comportamentale ale culturii tradiționale crezi că e corect și rezonabil, acesta nu reprezintă realitatea lucrurilor pozitive; categoric nu este adevărul și nici nu e în conformitate cu el. Te îndemn să te grăbești și să reflectezi asupra ta: de unde vine acest lucru de care te agăți? Are o bază în cuvintele lui Dumnezeu folosirea lui ca principiu și standard pentru evaluarea și formularea cererilor față de oameni? Are o bază în adevăr? Îți este clar care sunt consecințele practicării acestei cerințe a culturii tradiționale? Are vreo legătură cu adevărul? Ar trebui să discerni și să analizezi dacă nu contrazici adevărul, nu te împotrivești lui Dumnezeu și nu încalci adevărul, folosind această cerință a culturii tradiționale ca bază și criteriu pentru acțiunile tale și văzând-o ca pe un lucru pozitiv. Dacă te vei agăța orbește de opiniile și zicalele promovate de cultura tradițională, care va fi consecința? Dacă vei fi indus în eroare sau păcălit de aceste zicale, poți să-ți imaginezi care vor fi finalul și sfârșitul tău. Dacă privești oamenii și lucrurile din perspectiva culturii tradiționale, îți va fi greu să accepți adevărul. Nu vei putea niciodată să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. O persoană care înțelege adevărul ar trebui să disece diferitele aserțiuni și cerințe ale culturii tradiționale cu privire la conduita morală. Ar trebui să analizezi pe care dintre ele o prețuiești cel mai mult și de care te agăți mereu, care îți servește întotdeauna drept bază și criteriu pentru modul în care privești oamenii și lucrurile și cum te comporți și acționezi. Apoi, ar trebui să pui lucrurile de care te agăți alături de cuvintele și cerințele lui Dumnezeu pentru a face comparație și să vezi dacă aceste aspecte ale culturii tradiționale sunt în opoziție cu adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu sau dacă le contrazic. Dacă într-adevăr găsești o problemă, trebuie să diseci de îndată în ce privință, mai exact, sunt greșite și absurde aceste aspecte ale culturii tradiționale. Când aceste probleme îți vor fi clare, vei ști care este adevărul și care este sofism; vei avea o cale de practică și vei fi în stare să alegi calea pe care ar trebui să mergi. Caută adevărul în acest fel și vei fi capabil să-ți redresezi metodele. Indiferent cât de standardizate sunt așa-zisele cerințe și zicale ale omenirii despre caracterul moral al oamenilor sau cât de mult se potrivesc gusturilor, perspectivelor, dorințelor și chiar intereselor maselor, acestea nu sunt adevărul. Acesta este un lucru pe care trebuie să-l înțelegi. Și întrucât nu reprezintă adevărul, ar trebui să te grăbești să le tăgăduiești și să le abandonezi. De asemenea, trebuie să le diseci esența, precum și consecințele care apar din faptul că oamenii le trăiesc. Chiar pot acestea să-ți aducă o adevărată pocăință? Te pot ajuta cu adevărat să te cunoști? Te pot determina într-adevăr să trăiești asemănarea umană? Nu pot face niciunul dintre aceste lucruri. Te vor face doar să fii ipocrit și neprihănit de sine. Te vor face mai viclean și mai ticălos. Sunt unii care spun: „În trecut, când respectam aceste aspecte ale culturii tradiționale, ne simțeam oameni buni. Când alții au văzut cum ne comportam, au crezut că și noi eram oameni buni. Dar, de fapt, în inima noastră știm de ce fel de rău suntem capabili. Câteva fapte bune nu fac decât să mascheze acest lucru. Dar dacă am renunța la comportamentele bune pe care ni le cere cultura tradițională, ce ar trebui să facem în schimb? Ce comportamente și manifestări vor aduce glorie lui Dumnezeu?” Ce părere ai despre această întrebare? Încă nu știu ei ce adevăruri ar trebui să practice aceia care cred în Dumnezeu? Dumnezeu a exprimat foarte multe adevăruri și sunt atât de multe adevăruri pe care oamenii ar trebui să le practice. Așadar, de ce refuzați să practicați adevărul și insistați să fiți falși oameni buni și ipocriți? De ce te prefaci? Sunt unii care spun: „Există multe aspecte bune ale culturii tradiționale! De exemplu: «Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește» – aceasta este o zicală minunată! Asta ar trebui să practice oamenii. Cum poți Tu să o dai la o parte? Și: «Aș încasa un glonț pentru un prieten» – cât de loial și de eroic! Să ai un astfel de prieten îți înnobilează viața. Mai este, de asemenea, și zicala: «Viermii de mătase ai primăverii vor țese până vor muri, iar lumânările se vor mistui până la ultima picătură de ceară.» Această zicală este atât de profundă și plină de cultură! Dacă nu ne lași să trăim după aceste zicale, atunci, potrivit căror lucruri ar trebui să trăim?” Dacă asta e ceea ce crezi, atunci toți anii pe care ți i-ai petrecut ascultând predici au fost irosiți. Nici măcar nu înțelegi că omul trebuie, cel puțin, să se comporte trăind conform standardelor conștiinței și rațiunii. Nu ai câștigat nici măcar un grăunte de adevăr și ai trăit acești ani în zadar.

Pe scurt, deși am enumerat aceste zicale din cultura tradițională despre conduita morală, scopul acestui fapt nu este doar să vă informeze că sunt noțiunile și închipuirile oamenilor și că vin de la Satana, și nimic mai mult. Este de a vă face să înțelegeți limpede că esența acestor lucruri e falsă, mascată și înșelătoare. Chiar dacă oamenii au aceste comportamente, asta nu înseamnă, în niciun caz, că trăiesc umanitatea normală. Mai degrabă, ei se folosesc de aceste comportamente false pentru a-și ascunde intențiile și scopurile și pentru a-și tăinui firile corupte și natura-esență. Drept urmare, oamenii devin din ce în ce mai buni la a se preface și a-i păcăli pe alții, fapt care, la rândul său, îi face să devină și mai corupți și răi. Standardele morale ale culturii tradiționale de care se agață omenirea coruptă sunt incompatibile cu adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu și nici nu sunt în concordanță cu vreunul dintre cuvintele pe care le învață oamenii de la Dumnezeu; între cele două lucruri nu există nicio legătură. Dacă încă te agăți de aspectele culturii tradiționale, atunci ai fost pe deplin indus în eroare și otrăvit. Dacă există vreo chestiune în care te agăți de cultura tradițională și îi respecți principiile și punctele de vedere, atunci te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, încalci adevărul și I te opui în acea privință. Dacă te agăți de oricare dintre aceste afirmații despre conduita morală și te supui lor și le tratezi drept criteriu sau bază pentru modul în care percepi oamenii sau lucrurile, atunci aici ai săvârșit o eroare și, dacă judeci sau rănești oamenii într-o anumită măsură, ai săvârșit un păcat. Dacă insiști mereu să evaluezi pe toată lumea după standardele morale ale culturii tradiționale, atunci numărul de oameni pe care i-ai condamnat și nedreptățit va crește în continuare, iar tu cu siguranță Îl vei condamna pe Dumnezeu și I te vei împotrivi și atunci vei fi un arhipăcătos. Nu vedeți că întreaga omenire devine din ce în ce mai rea prin educația și condiționarea culturii tradiționale? Oare nu devine lumea mai întunecată? Cu cât o persoană aparține mai mult Satanei și diavolilor, cu atât mai mult e adorată; cu cât o persoană practică mai mult adevărul, este martoră pentru Dumnezeu și Îl mulțumește, cu atât mai mult va fi suprimată, exclusă, condamnată sau chiar ucisă prin răstignire. Nu este acesta un fapt? Mergând înainte, ar trebui să aveți des părtășie despre cele discutate astăzi. Dacă există lucruri pe care nu le înțelegeți după ce aveți părtășie despre ele, atunci lăsați-le deoparte pentru moment și aveți părtășie despre părțile pe care le puteți gestiona, până când le înțelegeți. Aveți părtășie despre aceste cuvinte până când vă sunt perfect clare și le înțelegeți pe deplin și apoi veți putea să practicați adevărul cu acuratețe și să pătrundeți în realitate. Când sunteți capabili să discerneți în mod clar dacă vreo zicală sau lucru este adevărul, sau dacă este cultura tradițională și nu adevărul, atunci veți avea mai multă cale prin care să pătrundeți în adevărul-realitate. În cele din urmă, veți fi înțeles adevărul numai atunci când veți fi capabili să înțelegeți fiecare adevăr pe care ar trebui să-l practicați prin părtășie și ați ajuns la un consens, când sunteți consecvenți în opiniile și înțelegerile voastre, când știți care lucruri sunt pozitive și care sunt negative, care lucruri vin de la Dumnezeu și care vin de la Satana, și ați avut părtășie asupra subiectului până când aceste lucruri v-au devenit clare și transparente. Apoi, alegeți adevărurile-principii pe care ar trebui să le practicați. În acest fel, veți îndeplini standardele comportamentale pe care le-a stabilit Dumnezeu și, cel puțin, veți avea o oarecare asemănare umană. Dacă veți fi capabili să înțelegeți adevărul și să pătrundeți în realitate, atunci veți putea să trăiți pe deplin asemănarea umană. Numai atunci veți fi în deplină conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.

5 martie 2022