Ultima dată, am avut părtășie despre subiectul „Cuvântul unui gentleman este legământul lui”. Aceasta e o zicală folosită de Satana pentru a-i corupe pe oameni în ceea ce privește conduita morală. Propaganda acestei zicale are un impact semnificativ asupra gândirii oamenilor și aceasta, asemenea altor zicale despre conduita morală, este absurdă și neconformă cu faptele. Indiferent ce spune cineva, atât timp cât face ceea ce spune, alți oameni vor crede că are o moralitate nobilă și un caracter nobil, iar acest lucru este aberant și ridicol. Această zicală este la fel ca altele despre conduita morală prin faptul că toate sunt erezii și sofisme aberante și ridicole. Toate pot fi numite astfel și, de asemenea, pot fi caracterizate drept absurde până la extrem și pot fi contrazise de o analiză profundă. Haideți să analizăm astăzi zicala despre conduita morală „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant”. Înainte de a avea părtășie despre aceasta în mod formal, v-ați gândit vreodată cum să explicați această zicală? Cum poate fi analizată esența sa? Ce otrăvuri conține? Care sunt gândurile pe care Satana dorește să le insufle oamenilor prin această zicală? Care e intenția rea a Satanei? Ce aspect al ființelor umane corupe Satana folosind această zicală? V-ați gândit vreodată la aceste lucruri? Zicala „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant” poate fi explicată simplu ca a nu-i urma pe oamenii răi și a fi capabil să te protejezi de influențele rele. Indiferent dacă altcineva consideră că o persoană a crescut din noroi, nepătată, sau dacă cineva dorește să întruchipeze el însuși această zicală, ce fel de oameni sunt aceștia, în general? Pretind că sunt incoruptibili, integri, deschiși și onești, că sunt gentlemeni cu un caracter moral nobil, dar văd că această epocă, această lume, această omenire și chiar această țară, această curte imperială și aceste oficialități nu sunt la fel. Oare acești oameni nu se uită de regulă în jurul lor cu cinism și se simt nemulțumiți de realitate? Deseori simt că au aspirații înalte, dar că s-au născut la momentul nepotrivit, că au talent, dar nu-l pot folosi. Consideră că, fie în rândul oficialităților, fie în societate, există mereu oameni josnici care le blochează calea, că au minți mărețe și strategice, că sunt indivizi de excepție, dar nimeni nu le recunoaște talentul și nu-i lasă niciodată să gestioneze sarcini importante. Sunt nemulțumiți de realitate și devin cinici, așa că folosesc această expresie „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant” pentru a se descrie pe ei înșiși, spunând că se vor proteja de influențele rele și vor fi fără cusur. Vorbind pe șleau, astfel de oameni se consideră puri și elevați și sunt nemulțumiți de realitate. Nu au neapărat vreun talent adevărat sau vreo capacitate reală, iar perspectivele din care privesc oamenii și lucrurile și se comportă și acționează nu sunt neapărat corecte sau practice și, desigur, nici nu pot neapărat să realizeze ceva. Și totuși se consideră cu totul diferiți de oamenii de rând și suspină întruna: „Toată lumea e tulbure, doar eu sunt pur; toți oamenii sunt beți, doar eu sunt treaz”, ca și cum ar fi decepționați de lumea muritorilor și ar vedea adesea răutatea și întunericul lumii. Ca să fim exacți, astfel de oameni sunt cinici. Ei detestă domeniile politice și comerciale și urăsc cercurile literare, artistice și educaționale. Detestă perspectivele intelectualilor privind preocupările lor și se uită de sus la fermieri și la aceia cu credințe religioase. Ce fel de oameni sunt aceștia? Nu sunt un soi aparte? Nu sunt anormali în vreun fel? Acești oameni nu au vreo capacitate sau educație reală. Dacă le ceri să facă o anumită lucrare practică, nu vor face neapărat față sarcinii. Le place să se plângă și, în timpul lor liber, publică articole și culegeri de poezii pentru a dezvălui chestiuni ce țin de politică, guvernare, societate și indivizii dintr-un anumit grup, într-o anumită perioadă de timp. Critică ceva astăzi și altceva mâine, vorbesc elocvent, dar provoacă un dezastru când fac ceva. În cele din urmă, nu se potrivesc cu nimeni, nu pot realiza nimic nicăieri și nu se ridică la înălțimea slujbei lor. Cred în mod greșit: „Sunt atât de talentat! Oamenii obișnuiți nu pot atinge nivelul meu de gândire!” Se simt demoralizați, tulburați și deprimați în inimile lor. În timpul lor liber, hoinăresc și, de fiecare dată când merg într-un loc de interes istoric, tună și fulgeră: „Sunt un geniu neînțeles! Sunt un individ de excepție, dar puțini sunt cei care pot recunoaște talentul adevărat! Am aspirații înalte, dar păcat că m-am născut la momentul nepotrivit și n-am pic de noroc!” Mereu se consideră ambițioși și plini de cunoștințe, dar nu pot niciodată să se remarce din mulțime sau să fie plasați într-o funcție înaltă de cineva de la putere, așa că devin cinici și nemulțumiți, se uită de sus la toată lumea, până când sfârșesc absolut singuri. Nu e ceva vrednic de milă? Vorbind fără menajamente, astfel de oameni sunt o adunătură de neghiobi, încrezuți, extrem de distanți și nemulțumiți de realitate, care se simt mereu lipsiți de succes. De fapt, acești oameni nu sunt nimic, nu pot realiza nimic, fac totul prost și, când dobândesc puține cunoștințe, se fălesc vorbind neîncetat despre ele. În vremuri străvechi, astfel de oameni recitau poezii, scriau ode și se lăudau cu aptitudinile lor literare, cu un aer pedant. În zilele noastre, astfel de oameni au mult mai multe ocazii de a se da mari. Pot să creeze conținut propriu, să posteze comentarii pe bloguri și așa mai departe. În unele țări cu sisteme sociale relativ libere, aceștia expun frecvent latura întunecată a diverselor industrii, cum ar fi aspectele întunecate și diabolice din domeniile literar, artistic, comercial, politic și cultural. Cât e ziua de lungă, ei critică una și atacă alta, crezându-se incredibil de talentați. La baza faptului că fac toate aceste lucruri se află convingerea lor că sunt buni și corecți în toate privințele și că au atins măreția, gloria și corectitudinea. Mai exact, se protejează de influențele rele și „cresc din noroi, nepătați, scăldându-se în valuri limpezi, fără ca totuși să pară extravaganți”. Ei cred că văd totul clar, că pot înțelege totul. Critică voalat pe toți cei care fac ceva și îi privesc de sus cu dispreț și batjocură. Au mereu ceva de spus despre orice lucru făcut de orice persoană, pe care o critică și o desconsideră. În realitate, nu au habar ce sunt ei înșiși și n-au știut niciodată din ce perspectivă și punct de vedere este corect și adecvat să vorbească. Știu doar să fie guralivi și sarcastici. Sunt mulți astfel de oameni în societate? (Da.) Ce sunt acești oameni? Vorbind fără ocolișuri, sunt o adunătură de neghiobi și încrezuți care se consideră puri și elevați. Au fost mulți astfel de oameni de-a lungul istoriei, nu-i așa? (Da.) Cum i-ați descrie și defini pe acești oameni? Nu sunt niște idealiști? Ca să fim exacți, acești oameni sunt idealiști. Nu sunt dispuși să trăiască în mediul de viață real, actual, și sunt mereu cu capul în nori, plin de lucruri eterice, deșarte, invizibile și intangibile. Trăiesc într-o lume inexistentă și eterică – acești oameni se numesc idealiști. Așadar, ce perspectivă adoptă pentru a-i evalua pe alții? O fac pe moraliștii și punctul lor de plecare pentru evaluarea altora este următorul: „Pot să văd clar latura voastră rea și întunecată și să o dau în vileag. Faptul că sunt în stare să expun lucrurile rele și imorale pe care le faceți dovedește că nu sunt ca voi.” Implicația este aceasta: „«Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant» – această zicală mi se aplică. Voi ați fost cu toții contaminați de această tendință rea; nu sunteți oameni buni.” Nu înseamnă asta că se consideră puri și elevați? Nu înseamnă că se supraestimează și sunt încrezuți? Nu este aceasta o încercare disimulată de a se ridica pe ei înșiși sub pretextul de a critica realitatea, de a expune latura întunecată a societății și de a fi nemulțumiți de realitate? (Așa este.) Prin urmare, cum definim astfel de oameni? Există o zicală din popor care spune: „Am mai cunoscut oameni nerușinați, dar n-am cunoscut pe nimeni la fel de nerușinat ca tine.” Nu-i descrie pe acești oameni? (Ba da.) Sunt nerușinați. Au guri care vorbesc doar despre bine și rău și ochi care văd doar neajunsurile și defectele altora. Cu gurile lor iscusite, expun public neajunsurile și defectele altora și, procedând astfel, își exprimă propriile opinii și le arată altora cum se protejează ei de influențele rele și cât de unici și nobili sunt ei. Sunt cu adevărat nobili? Sunt cu adevărat unici? Sunt la fel ca toți ceilalți. Indiferent ce metode folosesc alți oameni pentru a urmări faima și câștigul, metodele lor sunt evidente. Acești oameni își dau însă aere pline de demnitate, iar expunerea și criticarea altora servesc drept subiecte și rampe cu ajutorul cărora se ridică și se promovează pe ei înșiși, folosind aceste mijloace pentru a deveni faimoși și influenți. Nu urmăresc și ei faima și câștigul? Nu sunt obiectivele lor exact la fel? Nu sunt rezultatele exact la fel? Doar că folosesc mijloace și metode diferite, atâta tot. E ca și cum ai insulta pe cineva folosind un limbaj politicos sau a-l insulta folosind un limbaj grosolan; caracterul jignitor este același. Alți oameni devin faimoși într-un fel, iar aceștia devin faimoși în alt fel – rezultatul final este același, la fel și intenția, scopul și motivația, deci nu există absolut nicio deosebire.

Pe acei oameni din societate care susțin că ei „cresc din noroi, nepătați, scăldându-se în valuri limpezi, fără ca totuși să pară extravaganți” i-am definit drept idealiști. Caracteristicile unor astfel de oameni includ faptul că sunt excepțional de rezervați, se cred mai buni decât ceilalți, îi consideră pe toți ceilalți inadecvați și, în cele din urmă, ajung la următoarea concluzie: „V-ați împotmolit cu toții în noroi și în tendințe rele. V-am depășit și «cresc din noroi, nepătat, scăldându-mă în valuri limpezi, fără ca totuși să par extravagant»”. Aceasta este înfumurarea lor și atât sunt de nemulțumiți de realitate, de parcă ei înșiși ar fi sfinți și puri. De fapt, deoarece nu sunt la fel de capabili ca alții și nu au mijloacele pe care le au alți oameni, deoarece caută mereu să iasă în evidență, dar dorința lor nu se împlinește niciodată, deoarece urmăresc mereu lucruri ideale, eterice și deșarte, dar nu sunt niciodată mulțumiți și nu pot aduce niciodată aceste lucruri în realitate și deoarece nu au deloc dorința de a înfrunta realitatea sau de a renunța la idealurile lor, drept consecință, în ceea ce privește organizarea, nu au de ales decât să stea departe de cercurile oficiale, politice, artistice, literare și culturale. Întrucât nu sunt bineveniți în astfel de cercuri, nu pot fi acceptați, nu-și pot realiza ambițiile și idealurile, iar aspirațiile lor nu pot fi atinse, ei se autoproclamă în cele din urmă drept „crescând din noroi, nepătați, scăldându-se în valuri limpezi, fără ca totuși să pară extravaganți” și spun că înoată împotriva curentului, că au un caracter moral nobil și se folosesc de astfel de zicale pentru a se consola. Știți acum să identificați astfel de persoane după ce am avut părtășie despre ele în acest mod? Ce anume sunt acești oameni, în esență? Nu sunt nimic, dar sunt totuși plini de sine. Este aceasta o evaluare exactă? (Da.) Oamenii de acest tip au foarte multe idealuri, dar niciunul dintre ele nu poate fi realizat și nici nu se conformează vreunul realității. Toate aceste lucruri la care se gândesc ei sunt lipsite de noimă și nerealiste. Cât e ziua de lungă, acești oameni nu muncesc cu adevărat, știind doar să recite poezii și să compună ode, criticând una și atacând alta – în felul acesta, nu fac nicio muncă adevărată, nu-i așa? Esența pe care o au poate fi văzută din comportamentul lor: nu au pic de talent sau cunoștințe reale, toate gândurile și opiniile lor despre realitate și viață sunt lipsite de noimă, vagi și nerealiste și de aceea pot să urmeze sofismul care spune: „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant”. Se străduiesc să fie așa, sperând că mai mulți oameni vor fi la rândul lor așa – este fals. Dacă oamenii sunt așa, ce pot obține ei? Mai exact, astfel de oameni sunt lipsiți de un obiectiv sau o direcție adevărată în viață, de credință adevărată, de o alegere adevărată în viață și de calea corectă de practică. Toată ziua, gândurile lor sunt nebunești și nestăvilite, au tot soiul de idei bizare, mințile lor sunt pline de lucruri haotice, goale și nerealiste, fără să fie vreunul rezonabil, iar acești oameni sunt, de fapt, un soi aparte față de omenire. Gândirea lor este atât lipsită de noimă, cât și incredibil de absurdă și extremă. Indiferent de grupul de oameni în care se află sau dacă fac parte din clasa superioară, de mijloc sau inferioară a societății, nu se înțeleg niciodată cu alții și nu pot fi acceptați niciodată. De ce se întâmplă asta? Pentru că gândirea, preocupările lor și perspectivele potrivit cărora privesc oamenii și lucrurile sunt extreme și de tip diferit. Ca să fim politicoși, acești oameni sunt idealiști, dar ca să fim exacți, sunt bolnavi și anormali psihic. Spuneți-Mi, se pot înțelege cei bolnavi psihic cu oamenii normali? Nu doar că nu se înțeleg cu prietenii și colegii lor de serviciu, dar nu se pot înțelege nici cu propriile familii. Când acești oameni își prezintă opiniile și afirmațiile, ceilalți se simt ciudat și scârbiți și nu vor deloc să le audă. Aceste afirmații nu au nicio bază și nu funcționează în viața reală. În viața reală, dificultățile cu care se confruntă oamenii pot să apară înlăuntrul lor, pot să ia naștere din mediile obiective ale oamenilor sau pot să fie legate de principalele necesități zilnice ale vieții – cum ar trebui înfruntate, gestionate și rezolvate aceste lucruri? În ceea ce privește dificultățile minore, există cele legate de principalele necesități zilnice ale vieții, iar referitor la dificultățile majore, există cele legate de perspectiva oamenilor asupra vieții, de regulile lor de trai, de calea pe care o urmează și credințele lor, aceste probleme fiind cele reale. Totuși, acești idealiști își doresc mereu să se detașeze de aceste probleme și nu vor niciodată să trăiască în situații din viața reală. Opiniile lor, perspectivele și punctul de plecare din care privesc oamenii și lucrurile nu se bazează pe aceste probleme reale, ci sunt mai degrabă fanteziste și nestăvilite. Nu știi niciodată ce gândesc, de parcă ar avea gânduri de extratereștri, lucruri de care oamenii de aici, de pe Pământ, nu au auzit niciodată, lucruri care li se par anormale. Cine vrea să audă pe cineva spunând lucruri anormale? Când oamenii întâlnesc pentru prima dată o astfel de persoană și o aud vorbind, ceea ce spune li se poate părea cu adevărat de actualitate și nou, mai pătrunzător și mai inteligent decât ceea ce spun oamenii obișnuiți. Dar, după ceva timp, își dau seama că sunt doar prostii, așa că nimeni nu-i mai acordă atenție persoanei respective, nu o bagă în seamă și nimic din ce spune nu le intră pe urechi sau în inimi. Este capabilă acea persoană să-și dea seama când ceilalți adoptă o astfel de atitudine față de ea? Își dă seama pe măsură ce trece timpul și, în inima ei, își spune: „Nimeni nu mă place. De ce oare? De ce nu mă place lumea? Of, sunt o persoană de excepție, dar puțini sunt cei care pot recunoaște talentul adevărat!” Vezi, acești oameni sunt mereu încrezuți, considerându-se întotdeauna talentați, isteți și capabili, când, de fapt, nu sunt nimic. Indiferent în ce grup de oameni se găsesc, rezultatul final și soarta lor este mereu respingerea și asta este din cauză că urmează zicala: „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant”. Dacă ți-ai dorit vreodată să fii așa, atunci îți spun să te oprești chiar acum, pentru că acești oameni nu sunt normali. Dacă gândirea și rațiunea umanității tale sunt normale, ar trebui să faci ce se cuvine și ce poți să faci. Nu căuta să fii unul dintre cei care „cresc din noroi, nepătați, scăldându-se în valuri limpezi, fără ca totuși să pară extravaganți”. Acești oameni sunt un soi degenerat și diferit de ființe umane și nu sunt normali.

După ce am terminat de analizat esența oamenilor care „cresc din noroi, nepătați, scăldându-se în valuri limpezi, fără ca totuși să pară extravaganți”, haideți să vorbim despre problemele nemulțumirii față de realitate și ale cinismului, pe care le-am menționat când i-am dat în vileag pe acești oameni. Unii oameni au următoarea părere: „Credem în Dumnezeu, deci ar trebui să înțelegem latura întunecată a societății și tendințele rele din societate și să nu le urmăm. De asemenea, trebuie să înțelegem politica, ticăloșia omenirii, diversele practici comune ale omenirii și toate lucrurile întunecate și rele ale omenirii ce sunt prezente în diferite timpuri, în diferite colțuri ale lumii și în rândul diferitelor rase și grupuri. Astfel, vom dobândi discernământ.” Asta îi cere Dumnezeu omului? Înainte de a avea părtășie despre acest subiect, poate că unii dintre voi ați ales să căutați aceste lucruri, dar acum îți spun clar: nu e ceva ce trebuie să faci și nu este ceea ce-ți cere Dumnezeu. Nu ești obligat să înțelegi această lume, societate și omenire, acest domeniu politic, comercial, literar ori religios sau orice practică obișnuită ce ia naștere din societate sau metoda de operare a oricărui grup sau a oricărei forțe din societate și așa mai departe – nu e o lecție pe care trebuie să o înveți. Nu e nevoie să fii nemulțumit de realitate și să te protejezi de influențele rele. Nu este punctul de vedere sau perspectiva pe care ar trebui să o adopți și nu este opinia pe care ar trebui să o adopți. Dumnezeu te-a ales și ți-a îngăduit să crezi în El și să-L urmezi; nu-ți cere să fii împotriva omenirii, a societății, a politicii sau a statului și nici nu-ți cere să te opui oricărui grup sau oricărei rase ori religii. El îți cere doar să-L urmezi și să-l respingi pe Satana, să vii înaintea Lui, să-I accepți cuvintele și să te supui lor, să-I urmezi calea, să te temi de El și să te ferești de rău. Dumnezeu nu ți-a cerut niciodată să fii împotriva omenirii, a societății sau a statului. Ca să fim mai exacți, Dumnezeu nu ți-a cerut niciodată să te opui unui anumit guvern, unui anumit sistem social sau politic ori unei anumite politici – Dumnezeu nu ți-a cerut niciodată să faci așa ceva. Unii oameni spun: „Întreaga omenire ne respinge, este împotriva noastră și ne persecută. Este oare greșit să ne ridicăm, să ne împotrivim lor și să luptăm împotriva lor? Toți sunt împotriva noastră, așa că noi de ce nu putem fi împotriva lor?” Indiferent cum gândești sau acționezi personal sau ce tip de opinii personale ai față de societate, lume și sistemele politice naționale, este treaba ta și nu are nicio legătură cu modul în care Dumnezeu îți cere să urmezi, nici cu învățăturile sau cerințele lui Dumnezeu. Unii zic: „Întrucât spui că aceste lucruri nu au nicio legătură cu învățăturile lui Dumnezeu, că nu sunt ceea ce Dumnezeu cere de la noi și nu sunt ce ne cere El să facem, atunci de ce îl dă în vileag Dumnezeu pe Satana? De ce dă în vileag tendințele sociale, latura întunecată a societății și chiar religia?” Dumnezeu dezvăluie aceste lucruri doar ca să le poți înțelege, căci acestea sunt legate de firile corupte ale oamenilor și de opiniile și noțiunile lor care Îl sfidează pe Dumnezeu. Prin urmare, în acest tip de situație, trebuie neapărat să avem părtășie despre astfel de subiecte și să folosim astfel de exemple, cu scopul de a le îngădui oamenilor să cunoască mai precis și mai practic firile satanice de care dă dovadă omenirea coruptă, să discearnă toate diferitele gânduri și opinii eronate și noțiuni sfidătoare la adresa lui Dumnezeu pe care le insuflă Satana și nimic mai mult. Scopul nu este ca oamenii să se opună personal politicii, societății și omenirii. Dumnezeu nu le-a cerut niciodată oamenilor să fie nemulțumiți de realitate, să fie cinici sau să se protejeze de influențele rele. Unii spun: „Chiar dacă Dumnezeu nu mi-a cerut niciodată să fiu așa, cred în El doar pentru că sunt cinic și nemulțumit de realitate, pentru că simt că în casa lui Dumnezeu există corectitudine și dreptate și că adevărul domnește aici și pentru că sunt tratat corect aici.” Asta e treaba ta și nu are nicio legătură cu cerințele lui Dumnezeu. Desigur, fiecare ajunge să creadă în Dumnezeu din motive diferite: unii oameni cred în Dumnezeu ca să capete binecuvântări, unii ca să scape de dezastre, unii ca să fie vindecați de boală și alții ca să aibă o destinație frumoasă în viitor; și mai sunt cei nemulțumiți de realitate, de lume, de societate sau care au fost tratați incorect în societate și, astfel, vin în casa lui Dumnezeu căutând alinare și adăpost. Opiniile fiecăruia despre credința în Dumnezeu și intenția sau motivația inițială pentru credința sa în Dumnezeu sunt diferite. Mai sunt și cei care nu au aceste lucruri în inimile lor, care vor doar să creadă în Dumnezeu și simt că a crede în El este un lucru bun. În orice caz, când cinicii și nemulțumiții de realitate ajung să creadă în Dumnezeu, El nu-i laudă și nu-i tratează cu blândețe doar pentru că sunt înzestrați sau talentați într-un mod nesemnificativ. Aceasta pentru că nu acceptă adevărul, sunt exagerat de aroganți, neprihăniți de sine și disprețuitori față de alții, iar unor astfel de oameni le este incredibil de greu să accepte adevărul. Nu ar trebui să nutriți vreo speranță pentru astfel de oameni și nici să fiți voi înșivă astfel de oameni. Vă spun doar să fiți cinstiți, să urmăriți adevărul, să vă supuneți cuvintelor lui Dumnezeu, să vă temeți de El și să vă feriți de rău. Prin urmare, să nu crezi vreodată că ai capital și statură în credința ta în Dumnezeu, că Dumnezeu te iubește, că întrunești standardele cerute de El sau că ești o ființă creată calificată doar pentru că ești nemulțumit de realitate și o înțelegi clar sau pentru că te-ai implicat anterior în vreo industrie specială și îi înțelegi mai profund latura întunecată. În cazul în care chiar crezi un astfel de lucru, îți spun că te înșeli, opiniile după care evaluezi situația sunt greșite, perspectiva din care vezi lucrurile e greșită și punctul de vedere pe care îl adopți e greșit. De ce spun asta? Spun asta pentru că punctul de vedere pe care îl adopți și perspectiva și opiniile potrivit cărora privești oamenii și lucrurile nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și nu au adevărul drept criteriu al lor. Dacă adopți mereu perspectiva oamenilor laici și te simți nemulțumit de realitate și cinic, îi vei detesta, vei dori să lupți împotriva lor și să te războiești cu ei, să te contrazici și să dezbați cu ei ce este bine și ce este rău; vei dori să schimbi omenirea, societatea și chiar sistemul politic al unei țări. Există chiar unii oameni care vor dori să dea în vileag latura întunecată a elitei politice a națiunii lor, crezând că procedând astfel îl resping pe Satana și practică adevărul. Toate acestea sunt greșite. Oricât de multe lucruri se petrec în sferele elitei politice, în mediul de afaceri sau în cercurile artistice și literare, nimic din toate acestea nu are vreo legătură cu urmărirea adevărului de către tine. Oricât de multe știi despre astfel de lucruri, totul este inutil și nu demonstrează că știi care este esența Satanei sau că îl poți respinge pe Satana în adâncul inimii tale. Oricât de multe știi sau oricât de mult înțelegi astfel de lucruri și indiferent cât de specifică, adevărată sau exactă este înțelegerea ta, nu demonstrează că practici adevărul, că te cunoști pe tine însuți sau că analizezi gândurile și opiniile satanice din tine, nici nu demonstrează că iubești cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, cu atât mai puțin că te temi de Dumnezeu. Să nu crezi că ești o persoană nobilă și onorabilă, că ești mai presus decât restul și „crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant” doar pentru că înțelegi câte ceva despre societate, cunoști regulile dedesubturilor unei industrii sau niște zvonuri de care majoritatea oamenilor nu au habar sau pentru că ești cinic și nemulțumit de societate și ai curajul de a expune latura întunecată a societății. Dumnezeu nu vrea astfel de oameni.

Înainte de a ajunge să creadă în Dumnezeu, unii oameni erau timizi și ezitanți, neîndrăznind să expună latura întunecată a societății, neavând curajul de a face asta. Acum, când cred în Dumnezeu, simt că El îi îmbărbătează și susține și, prin urmare, nu se mai tem să expună astfel de lucruri. Ba chiar sunt unii care merg în străinătate, în țări democratice, și îndrăznesc să dea în vileag unele dintre faptele rele ale demonului care este PCC. Acești oameni simt atunci că înțeleg adevărul, că au statură și credință în Dumnezeu. Toate acestea sunt gânduri și opinii greșite și este inutil să urmărească aceste lucruri. Indiferent dacă ești cinic și nemulțumit de realitate, dacă ești mai presus decât restul societății și dacă ești cineva care „crește din noroi, nepătat, scăldându-se în valuri limpezi, fără ca totuși să pară extravagant”, nimic din toate acestea nu contează pentru Dumnezeu; El nu Se uită la astfel de lucruri. La ce Se uită El? Dumnezeu Se uită mai întâi dacă în adâncul inimii tale recunoști sau nu gândurile și opiniile care vin de la Satana și, odată ce le-ai recunoscut, dacă le dai în vileag și ești deschis în privința lor față de alții și dacă le respingi odată ce le înțelegi limpede. Mai mult, Dumnezeu Se uită dacă urmărești sau nu în mod conștient adevărul în viața reală, dacă tu cauți în mod conștient adevărurile-principii în modul în care privești oamenii și lucrurile și te comporți și acționezi și care anume este atitudinea ta față de adevăr. E ceva ce trebuie să fie limpede în inima ta. Unor oameni le place să discute despre trecut și prezent, să vorbească pe larg și cu convingere despre intrigile istorice de la curte, subliniind în cele mai mici detalii ce evenimente majore s-au întâmplat într-o anumită perioadă în sferele politice, care erau problemele de fond și cine a jucat un rol în momentele esențiale și așa mai departe. Ei cred atunci că au statură, că sunt integri și au un puternic simț al dreptății, spunând: „Vezi, sunt atât de nemulțumit de societate! Privirea mea pătrunde întunericul oficialităților și eu le înțeleg atât de profund și temeinic!” Ce rost are să spui astfel de lucruri? Pe cine încerci să lingușești? Pe Dumnezeu? Te lauzi că ești intelectual și că știi atât de multe? Este inutil să spui aceste lucruri. Nu M-am uitat niciodată la fleacurile fără valoare de pe internet, nici n-am fost vreodată interesat de vreun tip de știri sau noutăți. De ce nu Mă uit la aceste lucruri? Pentru că sunt exasperante și dezgustătoare. Unii oameni consideră că, odată ce ajung să creadă în Dumnezeu, trebuie să aibă simțul dreptății și deseori comentează și debitează o mulțime de vorbe goale despre oameni faimoși, celebrități și politicieni, scoțând la iveală viețile private ale acestor oameni în speranța de a le deschide tuturor ochii. Au impresia că sunt buni la toate, că sunt deștepți, cunosc toate secretele și sunt foarte isteți, informați și integri. La ce bun să știi astfel de lucruri? Arată că practici adevărul? Arată că ai înțeles adevărul? Arată că ai statură? (Nu.) Nu te poți abține să nu vorbești despre acele lucruri din societate, dar oare poți spune ceva despre modul în care trebuie făcute lucrurile aflate chiar în fața ochilor tăi și despre datoria pe care trebuie să o faci în conformitate cu adevărurile-principii? Nu poți; nu ai nimic de zis. Indiferent cât de multe cunoști despre acele lucruri din societate, nu demonstrează că înțelegi adevărul sau că ai o statură reală. Să nu crezi, doar pentru că poți vedea dincolo de știrile false și de raționamentele greșite, că ai statură, că te-ai lepădat de lume și l-ai respins pe Satana, că nu te mai asociezi cu Satana și că ai credință în Dumnezeu și Îi ești loial – toate acestea sunt opinii greșite și niciuna dintre ele nu reprezintă câtuși de puțin viața. În cazul în care crezi: „Cu cât sunt mai nemulțumit de realitate, cu cât îl dau mai mult în vileag și îl urăsc pe marele balaur roșu și cu cât urăsc mai mult lumea și sunt mai cinic, oare nu cu atât este mai fericit Dumnezeu și mă place mai mult?”, atunci te înșeli. Cu cât urmărești mai mult acele lucruri și urmezi mai mult acea cale, cu atât Dumnezeu te place mai puțin și cu atât este mai scârbit de tine. Cum se face că Dumnezeu te place cu atât mai puțin cu cât urmărești mai mult acele lucruri lumești? Pentru că nu urmărești calea cea dreaptă și nu faci o lucrare adecvată. Așadar, când ai ceva timp, poți să citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, să asculți imnuri, să asculți mărturii bazate pe experiența de viață a fraților și surorilor și toată lumea poate cugeta și avea părtășie împreună despre cuvintele lui Dumnezeu. Nu întreba despre bârfele care n-au nicio legătură cu intrarea ta în viață sau cu urmărirea mântuirii de către tine. Așa procedează oamenii care nu au nimic mai bun de făcut. Modul în care evoluează societatea, direcția în care se va îndrepta lumea, cât de murdară și de rea este omenirea și cât de întunecată e politica – au aceste lucruri vreo legătură cu tine? Ai obține mântuirea dacă societatea și lumea n-ar fi întunecate, rele și murdare? (Nu.) Acele lucruri nu au absolut nicio legătură cu tine. Dacă poți obține sau nu mântuirea are legătură doar cu cât de mult din adevăr accepți și înțelegi, în cât de mult din adevărul-realitate pătrunzi și cât de bine îți îndeplinești datoria – are legătură doar cu aceste câteva lucruri. Nu comenta frecvent despre oamenii faimoși și celebrități, divulgând comportamentul rușinos și murdar al celebrităților ca să-ți ocupi timpul, lăudându-te cât ești de deștept și că ești mai presus decât ceilalți. Este ridicol să faci astfel de lucruri; nu fi genul acela de persoană. Acela e cineva care nu face nicio lucrare adecvată și nu merge pe calea cea dreaptă.

Cât privește esența zicalei despre conduita morală „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant”, acum aproape am terminat să avem părtășie despre ea și să o analizăm. Mai mult, oare nu am avut acum părtășie în mod clar despre atitudinea și opiniile după care se comportă cineva pe baza acestei zicale, precum și despre cerințele și atitudinea lui Dumnezeu? (Ba da.) Înțelegeți acum și calea pe care ar trebui să o urmeze oamenii? (Da.) Este cinismul despre care vorbim aici un lucru pozitiv? Este nemulțumirea față de realitate un lucru pozitiv? E protejarea față de influențele rele un lucru pozitiv? (Nu.) Niciunul dintre acestea nu este un lucru pozitiv. Putem spune cu certitudine că acestea nu sunt fundamente pe baza cărora să te comporți și să acționezi, nu ar trebui să devină temelii pe baza cărora să te comporți și să acționezi, cu atât mai puțin principii pe baza cărora să te comporți și să acționezi. Prin urmare, acestea sunt lucruri la care ar trebui să renunți și pe care să le respingi. Ar trebui să discerneți cu claritate și să abandonați pe deplin aceste zicale și teorii care provin din cultura tradițională și nu ar trebui să luați aceste lucruri înșelătoare drept adevăr sau să le confundați cu adevărul. Aceasta deoarece, indiferent de câți ani circulă aceste lucruri în rândul omenirii sau cât de adânci sunt rădăcinile lor în rândul omenirii, ele nu pot sta niciun moment în fața adevărului. Pur și simplu nu sunt lucruri pozitive și nu merită să fie menționate odată cu adevărul. Ele nu au absolut niciun efect pozitiv asupra oamenilor; nu doar că nu pot să-i conducă pe oameni sau să-i aducă pe calea cea dreaptă ci, dimpotrivă, îi conduc pe o cale greșită după alta, făcându-i mai distanți și mai nerușinați, mai puțin conștienți de sine și rezonabili și făcându-L pe Dumnezeu să-i deteste și să Se simtă dezgustat de ei. Dacă renunți la aceste lucruri, noțiuni, gânduri și opinii, la aceste metode și temelii pe baza cărora privești oamenii și lucrurile și te comporți și acționezi care vin de la Satana și dacă vii înaintea lui Dumnezeu și privești oamenii și lucrurile și te comporți și acționezi întru totul potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, atunci aceste lucruri nu vor avea niciun efect asupra ta. Cât despre chestiunea nemulțumirii față de realitate și a cinismului, Dumnezeu nu are nevoie să depui eforturi încercând să înțelegi sau să afli ce aspecte întunecate se ascund în societate. Trebuie doar să știi în întregime și în esență că lumea și omenirea au fost corupte de Satana și că zac în ghearele celui rău. Indiferent dacă e vorba de tendințe sociale, obiceiuri, cultură tradițională, cunoaștere, educație – la orice nivel, în legătură cu orice aspect sau în orice industrie – toate sunt pline de gândurile și opiniile Satanei și de ereziile și sofismele lui. Indiferent de țară, etnie, grup de oameni sau organizație din societate, nici adevărul și nici cuvintele lui Dumnezeu nu le stăpânesc; firește, e și mai puțin probabil ca dreptatea sau corectitudinea să poată fi văzută în mijlocul lor. Nu încape nicio îndoială și, atât timp cât știi doar atât, e suficient. Pe lângă asta, cel mai important lucru este să-ți liniștești inima, să te înzestrezi mai mult cu cuvintele lui Dumnezeu și să recunoști înlăuntrul tău ereziile și sofismele, gândurile și opiniile care vin de la Satana. Doar cu o înțelegere veritabilă a acestor lucruri poți vedea cu adevărat dincolo de ele; doar când vezi cu adevărat dincolo de ele le poți respinge și abandona în mod sincer; și doar când le-ai abandonat sincer poți să accepți adevărul și să i te supui. Astfel, calea pe care o urmezi va fi cea dreaptă și va fi iluminată. Obiectivul tău va fi și el cel drept, iar dobândirea mântuirii de către tine în cele din urmă va fi un fapt de necontestat. De aceea nu trebuie în niciun caz să permiți ca ereziile, sofismele, gândurile și opiniile pe care ți le insuflă Satana să-ți răvășească gândurile și să-ți întunece privirea; nu trebuie să fii cinic și nemulțumit de realitate, devenind astfel indiferent și amăgindu-te atât pe tine, cât și pe alții. În schimb, trebuie să urmărești adevărul, să dobândești adevărul ca pe viață a ta, să trăiești asemănarea unei ființe umane adevărate și să-ți îndeplinești bine datoria. Aceasta e lucrarea ta adecvată și e calea pe care ar trebui să o urmezi acum. Cât privește starea societății, a țării sau a oricărei industrii, acele lucruri nu au nicio legătură cu tine. De ce? Pentru că nu au niciun efect asupra urmăririi adevărului de către tine, nu au nicio legătură cu urmărirea adevărului de către tine, nicio legătură cu sfârșitul tău și nicio legătură cu dobândirea mântuirii de către tine. Ați înțeles? (Da.) Odată ce ați înțeles asta, ar trebui să vă fie clar cum să urmăriți adevărul și să dobândiți viața.

14 iulie 2022