După ce tocmai am identificat și analizat erorile din gândurile și părerea potrivit cărora „Cuvântul unui gentleman este legământul lui”, haideți să vedem ce le cere Dumnezeu oamenilor referitor la cuvintele și acțiunile lor. Ce fel de persoană le cere Dumnezeu oamenilor să fie? (O persoană onestă.) Așa este. Fii onest, nu minți, nu trișa, nu fi înșelător și nu umbla cu șiretlicuri. Caută cuvântul lui Dumnezeu și adevărurile-principii când acționezi. Sunt doar aceste câteva lucruri; e foarte simplu. Dacă vorbești necinstit, corectează-te. Dacă exagerezi, minți sau vorbești fără să-ți vezi lungul nasului, reflectează la acest lucru, conștientizează-l și caută adevărul pentru a-l rezolva. Trebuie să spui lucruri care reflectă situația ta reală, înțelegerea din inima ta și faptele. În plus, dacă poți face lucrurile pe care le-ai promis altora, atunci fă-le. Dacă nu poți, spune-le imediat. Spune: „Îmi pare rău, nu pot s-o fac. Nu am capacitatea și nu voi fi în stare să fac o treabă bună. Nu vreau să te rețin, așa că mai bine ai cere altcuiva să te ajute.” Nu trebuie să te ții mereu de cuvânt, poți să-ți retragi promisiunile. Doar fii o persoană onestă. Fii onest în ceea ce spui și faci, în loc să încerci să falsifici sau să înșeli și caută adevărurile-principii în toate situațiile. Este atât de simplu; e atât de ușor. Există vreo parte din ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor care să-i determine să se prefacă? A cerut El vreodată prea mult de la oameni, le-a cerut să facă mai mult decât pot suporta sau sunt capabili? (Nu.) Dacă oamenii nu corespund în ceea ce privește calibrul, capacitatea de comprehensiune, energia fizică sau puterea, Dumnezeu le spune că este suficient dacă fac ceea ce sunt capabili, dacă fac tot posibilul și depun toate eforturile. Spui: „Am făcut tot posibilul, dar tot nu pot îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Asta e tot ce pot face, dar nu știu dacă Dumnezeu este mulțumit.” De fapt, făcând asta, ai îndeplinit deja cerințele lui Dumnezeu. El nu le dă oamenilor să poarte o povară prea grea. Dacă poți căra patruzeci și cinci de kilograme, Dumnezeu cu siguranță nu-ți va da o povară mai grea decât patruzeci și cinci de kilograme. El nu va pune presiune pe tine. Așa este Dumnezeu cu toată lumea. Și nu vei fi constrâns de nimic – de nicio persoană sau gând și părere. Ești liber. Când se întâmplă ceva, ai dreptul de a alege. Poți alege să practici potrivit cuvântului lui Dumnezeu, poți alege să practici potrivit dorințelor tale personale sau, desigur, poți alege să te agăți de gândurile și părerile pe care ți le-a insuflat Satana. Ești liber să alegi oricare dintre aceste opțiuni, dar trebuie să-ți asumi răspunderea pentru alegerea pe care o faci. Dumnezeu doar îți arată calea; El nu te obligă să faci sau să nu faci ceva. După ce ți-a arătat Dumnezeu calea, alegerea e a ta. Ai toate drepturile umane, inclusiv dreptul absolut de a alege. Poți alege adevărul, dorințele tale omenești sau, bineînțeles, gândurile și părerile Satanei. Indiferent ce alegi, tu va trebui să suporți rezultatul final; nimeni altceva nu-și va asuma răspunderea pentru tine. Când faci o alegere, Dumnezeu nu va interveni în niciun mod, nici nu va face ceva ca să te oblige. Poți alege după cum dorești, oricare ar fi acea alegere. În cele din urmă, Dumnezeu nu te va lăuda, nu-ți va da un mare avantaj, nu-i va da inimii tale un sentiment plăcut și nu te va face să te simți extrem de nobil doar pentru că ai ales calea cea dreaptă și adevărul. Nu va face asta. De asemenea, Dumnezeu nu te va disciplina sau blestema imediat dacă îți alegi dorințele omenești și nu va trimite imediat dezastre asupra ta drept pedeapsă, chiar dacă te porți nesăbuit, potrivit gândurilor și părerilor pe care ți le-a insuflat Satana. Cât timp alegi, totul decurge natural și, după ce alegi, totul continuă să decurgă natural. Dumnezeu doar observă, urmărește cum se desfășoară totul și Se uită la cauză, proces și rezultat. Desigur, în cele din urmă, când oamenii sunt judecați și finalul lor este stabilit, Dumnezeu va categorisi calea pe care ai pășit pe baza tuturor alegerilor tale personale, va privi această cale în ansamblu pentru a vedea ce fel de persoană ești cu adevărat și, pe baza acestor lucruri, va determina ce tip de final ar trebui să ai. Aceasta e metoda lui Dumnezeu. Înțelegi? (Da.) Când Dumnezeu Își face lucrarea, nu permite niciodată ca o afirmație, zicală sau gând sau părere să devină o tendință în rândul oamenilor, care să le îngrădească și să le controleze gândurile pentru a-i determina să facă involuntar ceea ce vrea Dumnezeu. Nu aceasta e modalitatea lui Dumnezeu de a lucra. Dumnezeu le oferă oamenilor libertate absolută și dreptul de a alege, iar ei se bucură de drepturi umane depline și de dreptul absolut de a alege. În fiecare situație pe care o întâmpină oamenii, ei pot alege să accepte și să folosească gândurile și părerile Satanei pentru a discerne și a judeca alcătuirea unui anumit lucru sau pot alege să facă acest lucru potrivit cuvântului lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Este adevărat? (Da.) Dumnezeu nu-i obligă pe oameni; ce face Dumnezeu este echitabil pentru toată lumea. Cei care iubesc adevărul și lucrurile pozitive merg în cele din urmă pe calea urmăririi adevărului, dobândesc adevărul, au o inimă cu frică de Dumnezeu și se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu și vor fi mântuiți deoarece iubesc adevărul și lucrurile pozitive. Cât despre cei care nu iubesc adevărul și care acționează mereu nesăbuit, pe baza propriei lor voințe, ei sunt scârbiți de adevăr și nu-l acceptă în niciun mod. Ei doar se tem de mustrarea și judecata lui Dumnezeu și se tem că vor fi pedepsiți, prin urmare, fac fără tragere de inimă puțină lucrare în casa lui Dumnezeu, de fațadă, muncesc puțin și afișează un oarecare comportament bun. Cu toate acestea, ei nu acceptă niciodată adevărul, nu urmează calea lui Dumnezeu și nu sunt pe calea urmăririi și practicării adevărului. Ca urmare, nu vor înțelege niciodată adevărul, nu vor intra în adevărul-realitate și, în consecință, vor pierde ocazia de a fi mântuiți. Cei mai mulți dintre acești oameni sunt muncitori. Chiar dacă nu fac rău, nu provoacă tulburări sau perturbări și nu sunt eliminați sau îndepărtați din casa lui Dumnezeu precum antihriștii și oamenii răi, în cele din urmă, vor reuși cu greu să câștige doar titlul de „muncitori” și nu este clar dacă vor fi cruțați. Mai există un grup de oameni care aparțin Satanei și care se agață cu încăpățânare de toate gândurile și părerile lui. Acești oameni ar prefera să moară decât să accepte adevărul sau să fie de acord cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt chiar în dezacord cu toate lucrurile pozitive și cu Dumnezeu. Deoarece perturbă și tulbură lucrarea bisericii, fac multe lucruri rele și joacă întru totul rolul Satanei, unii dintre acești oameni sunt până la urmă îndepărtați din biserică, iar unii sunt excluși sau numele lor sunt șterse din registru. Chiar dacă sunt unii care evită să fie excluși sau ca numele lor să fie șterse, Dumnezeu trebuie să-i elimine în cele din urmă. Ei își pierd ocazia de a fi mântuiți deoarece pur și simplu nu acceptă adevărul și mântuirea lui Dumnezeu și, în final, vor fi distruși cu Satana când lumea va fi distrusă. Vezi tu, Dumnezeu lucrează într-un mod atât de liber și eliberator, încât totul își urmează cursul în mod natural. Dumnezeu lucrează în oameni pentru a-i îndruma, lumina și ajuta și, uneori, pentru a le reaminti, a-i alina și îndemna. Aceasta e latura firii lui Dumnezeu care arată milă din abundență. În timp ce Dumnezeu ne arată mila Sa, oamenii se bucură de abundența milei și binecuvântărilor Sale și de o libertate și eliberare deplină, fără a simți că sunt constrânși sau înrobiți și, cu siguranță, fără a se simți îngrădiți de vreo afirmație sau gând sau părere. În același timp în care Dumnezeu face această lucrare, El îi înfrânează pe oameni cu regulamentele administrative și diversele sisteme ale bisericii și le emondează, judecă și mustră corupția și răzvrătirea. Ba chiar îi disciplinează și mustră pe unii dintre ei sau îi dă în vileag și-i dojenește prin cuvintele Sale, făcând totodată altă lucrare. Totuși, în timp ce oamenii se bucură de toate acestea, ei se bucură și de mila abundentă și de mânia profundă a lui Dumnezeu. Când cealaltă latură a firii drepte a lui Dumnezeu – mânia profundă – este dezvăluită oamenilor, ei tot se simt liberi și eliberați, fără a fi constrânși, înrobiți sau îngrădiți. Când oamenii experimentează orice aspect al firii drepte a lui Dumnezeu și aceasta lucrează în ei, de fapt, vor simți dragostea lui Dumnezeu. Rezultatele obținute în ei vor fi pozitive, ei vor avea de câștigat și vor fi, desigur, cei mai mari beneficiari. Dumnezeu lucrează în acest mod, fără a-i forța, constrânge, suprima sau obliga vreodată pe oameni, ci făcându-i să se simtă eliberați, liberi, relaxați și fericiți. Indiferent dacă oamenii se bucură de mila și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu sau de dreptatea și măreția Lui, în cele din urmă, ei câștigă adevărul de la El, înțeleg sensul și valoarea vieții, calea pe care ar trebui să pășească și direcția și scopul faptului de a fi om. Ei câștigă atât de multe! Oamenii trăiesc sub puterea Satanei și sunt constrânși, îngrădiți și paralizați de diversele gânduri false și păreri pe care acesta le insuflă. Acest lucru este insuportabil, dar ei nu au puterea de a se elibera. Când oamenii vin la Dumnezeu, atitudinea Sa față de ei va rămâne întotdeauna aceeași, indiferent ce atitudine au față de El, întrucât firea și esența lui Dumnezeu nu se schimbă. El exprimă mereu adevărul și, făcând asta, Își dezvăluie firea și esența. Așa lucrează El în oameni. Aceștia se bucură pe deplin de bunătatea iubitoare și de mila lui Dumnezeu, precum și de dreptatea și măreția Lui, iar oamenii care trăiesc în acest mediu sunt binecuvântați. Dacă, într-un astfel de mediu, oamenii sunt incapabili să urmărească, să iubească și să câștige în cele din urmă adevărul, pierd ocazia de a fi mântuiți, iar unii sunt chiar pedepsiți și distruși asemenea Satanei, există un singur motiv pentru asta și așa stau lucrurile. Care credeți că este motivul? Oamenii vor merge pe o anumită cale și vor avea un anumit final în funcție de natura lor. Momentul în care e stabilit finalul fiecărei persoane va fi momentul când aceasta este grupată după tipul ei. Dacă o persoană iubește adevărul și lucrurile pozitive, când Dumnezeu vorbește și lucrează în final, aceasta se va întoarce la El și va urma calea urmăririi adevărului, indiferent câte lucruri negative i-a insuflat Satana. Însă dacă o persoană nu iubește adevărul și este scârbită de el, firea ei va rămâne neschimbată și o va conduce, oricât de mult vorbește Dumnezeu, cât de sincere sunt cuvintele Sale, cât de mult lucrează El și cât de uimitoare sunt semnele și minunile Lui. Oamenii răi sunt chiar mai extremi. Ei nu sunt doar scârbiți de adevăr, ci au o esență care e ticăloasă și urăște adevărul. Sunt potrivnici față de Dumnezeu și fac parte din tabăra Satanei. Chiar dacă au credință în Dumnezeu, se vor întoarce până la urmă la Satana. Toate aceste trei tipuri de oameni au experimentat corupția Satanei și au fost induși în eroare și înrobiți de diversele afirmații și gânduri și păreri ale Satanei. Așadar, de ce pot unii oameni să fie mântuiți în cele din urmă, iar alții nu? Totul se rezumă, în principal, la calea pe care o urmează oamenii și faptul că iubesc sau nu adevărul. Motivul e legat de aceste două lucruri. Atunci, de ce unii oameni sunt capabili să iubească adevărul și alții nu? De ce pot unii oameni să meargă pe calea urmăririi adevărului, în timp ce alții nu pot, iar unii chiar se ceartă fățiș cu Dumnezeu și denigrează public adevărul? Ce se întâmplă aici? Este acest lucru determinat de natura-esența lor? (Da.) Au experimentat cu toții corupția Satanei, dar esența fiecărei persoane este diferită. Spuneți-Mi, Își face Dumnezeu lucrarea cu înțelepciune? Este El capabil să vadă dincolo de aparențele omenirii? (Da.) Atunci de ce le dă Dumnezeu oamenilor dreptul de a alege liber? De ce nu îndoctrinează El cu forța pe toată lumea? Pentru că Dumnezeu vrea să clasifice fiecare persoană potrivit tipului ei și vrea să le dea în vileag pe toate. Dumnezeu nu face o lucrare inutilă; există principii în spatele întregii lucrări pe care o face Dumnezeu, iar lucrarea pe care o face El într-o persoană se bazează pe tipul acesteia de persoană. Cum este dezvăluită categoria unei persoane? Pe ce bază sunt împărțite ele în categorii diferite? Pe baza lucrurilor care le plac oamenilor și a căii pe care o urmează. Nu este așa? (Ba da.) Dumnezeu îi clasifică pe oameni după ceea ce le place și după calea pe care merg, stabilește dacă pot fi mântuiți sau nu pe baza categoriei lor și lucrează în ei în funcție de faptul dacă pot fi sau nu mântuiți. Este asemănător cu faptul că unii oameni preferă să mănânce mâncare dulce, alții picantă, sărată sau acră. Dacă aceste diverse tipuri de mâncare sunt puse pe masă, nu este nevoie să le spui oamenilor ce să mănânce și ce să nu mănânce. Cei cărora le place să mănânce mâncare picantă vor mânca ceva picant, cei cărora le plac dulciurile vor mânca ceva dulce și cei cărora le plac mâncărurile sărate vor mânca ceva sărat. Pot fi lăsați să aleagă liber. Oamenii care cred în Dumnezeu au dreptul să aleagă dacă iubesc sau nu adevărul și pe ce cale vor merge, dar nu este decizia lor dacă vor fi mântuiți sau nu și care va fi finalul lor în cele din urmă. Vezi că există principii în spatele lucrării lui Dumnezeu? (Da.) Există principii în spatele lucrării Sale și unul dintre cele mai importante principii este de a-i lăsa pe oameni să fie clasificați în funcție de preocupările și de calea lor și de a permite lucrurilor să decurgă natural. Oamenii nu reușesc niciodată să înțeleagă asta și întreabă: „Se spune mereu că Dumnezeu are autoritate, dar unde este ea? De ce nu face Dumnezeu puțină îndoctrinare cu forța pentru a-Și arăta autoritatea?” Nu așa se manifestă autoritatea lui Dumnezeu; nu așa Își arată Dumnezeu autoritatea oamenilor.

Sunteți acum capabili să discerneți zicala despre conduita morală potrivit căreia „Cuvântul unui gentleman este legământul lui”? Înțelegeți și ce le cere Dumnezeu oamenilor? (Da.) Care este înțelegerea voastră? (Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești.) Cerințele lui Dumnezeu de la oameni sunt foarte simple. El le cere oamenilor să fie onești, să abordeze chestiunile care se ivesc în conformitate cu adevărurile-principii, să nu se prefacă, să nu se axeze doar pe comportamentul superficial, ci să se concentreze pe realizarea lucrurilor potrivit principiilor. Dacă mergi pe calea corectă și principiile după care urmărești cum să te comporți sunt corecte și se conformează adevărului din cuvintele lui Dumnezeu, este suficient. Nu este simplu? (Ba da.) Satana nu deține și nu acceptă adevărul, așa că îi induce în eroare pe oameni cu zicale pe care aceștia le consideră bune și corecte și îi determină să încerce să fie gentlemeni care se comportă bine, și nu răufăcători care fac lucruri rele. Oamenii sunt induși rapid în eroare de Satana, deoarece aceste lucruri sunt conforme cu noțiunile și preferințele lor, iar ei le pot accepta cu ușurință. Satana îi determină pe oameni să facă lucruri care doar par să fie bune. Nu contează cât de rău este un lucru pe care l-ai făcut în spatele scenei, cât de coruptă este firea ta sau dacă ești o persoană rea sau nu; atât timp cât ți-ai deghizat aspectul exterior potrivit zicalelor și cerințelor impuse de Satana și atât timp cât alții te numesc o persoană bună, ești o persoană bună. Aceste cerințe și standarde îi încurajează în mod clar pe oameni să fie înșelători și răi, să poarte o mască, și îi împiedică să meargă pe calea cea dreaptă. Prin urmare, putem spune că fiecare gând și părere insuflată oamenilor de Satana îi conduce pe o cale greșită după alta? (Da.) Lucrarea pe care Dumnezeu vrea să o facă astăzi este de a le permite oamenilor să discearnă diversele erezii și sofisme ale Satanei, să vadă dincolo de aparențele lui și să-l respingă și, apoi, să-i tragă înapoi pe oameni de pe diversele lor căi rătăcitoare pe calea cea dreaptă, astfel încât să poată privi oamenii și lucrurile, să se poată comporta și acționa conform principiilor. Niciunul dintre aceste principii nu vine de la oameni, ci sunt adevărurile-principii. Când oamenii vor înțelege aceste adevăruri-principii și vor fi capabili să le practice și să intre în realitatea lor, cuvintele și viața lui Dumnezeu se vor întipări treptat în acești oameni. Dacă ei consideră cuvintele lui Dumnezeu ca pe viața lor, nu vor mai fi induși în eroare de Satana și nu vor mai merge pe calea greșită, calea Satanei, calea fără de întoarcere. Acești oameni nu-L vor trăda pe Dumnezeu indiferent cum îi induce în eroare și îi corupe Satana. Oricum se schimbă lumea și orice vremuri vin, viața lor nu se va degrada sau sfârși, deoarece acești oameni au cuvintele lui Dumnezeu ca pe viața lor și, întrucât viața lor nu se va degrada sau sfârși, ei vor coexista cu acest tip de viață și vor trăi veșnic. Este acesta un lucru bun? (Da.) Când sunt mântuiți, oamenii sunt binecuvântați din abundență!

Care este cel mai important lucru pentru voi în acest moment? Să fiți înzestrați cu mai mult din adevăr. Doar când ești înzestrat cu mai mult din adevăr și ai auzit, experimentat și înțeles mai mult, vei fi capabil să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu și să știi exact care sunt adevărurile-principii. Doar atunci nu te vei rătăci și nu vei înlocui cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii cu voința omenească și cu gândurile și părerile pe care ți le-a insuflat Satana. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Prin urmare, unul dintre cele mai importante și urgente lucruri pe care ar trebui să le faceți acum este să vă înzestrați cu adevărul și să înțelegeți mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să vă concentrați asupra cuvintelor lui Dumnezeu. Cuvintele Sale includ multe lucruri și există multe aspecte ale adevărului. Trebuie să te înzestrezi cu toate aceste adevăruri fără întârziere. Dacă nu te înzestrezi, nu vei fi capabil să folosești cuvintele lui Dumnezeu drept temelie atunci când se întâmplă ceva și vei trata chestiunea doar potrivit voinței tale. În consecință, vei încălca principiile și fărădelegile tale vor rămâne asupra ta ca o pată. Dacă nu știi cum să cauți adevărul când se întâmplă ceva și doar abordezi situația potrivit voinței tale și ca să-ți atingi scopurile și dacă te bazezi pe voința ta și ai impurități, dar nu știi cum să reflectezi asupra ta și să devii conștient de tine însuți și nici nu știi cum să te compari cu cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu te vei cunoaște pe tine însuți și nu vei fi capabil să te căiești cu adevărat. Dacă nu te căiești cu adevărat, cum te va vedea Dumnezeu? Asta înseamnă că ai o fire intransigentă și ești scârbit de adevăr, ceea ce va lăsa o altă pată și este o altă fărădelege gravă. Este benefic pentru tine să acumulezi multe pete și fărădelegi? (Nu.) Nu, nu este. Așadar, cum pot fi rezolvate fărădelegile? Anterior, am formulat un capitol intitulat „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”. Asta înseamnă că fărădelegile sunt legate direct de finalul unei persoane. Ce se întâmplă cu oamenii care comit mereu fărădelegi? Unii dintre ei spun: „Nu a fost intenționat. Nu am intenționat să fac ceva rău în acel moment.” Este aceasta o scuză bună? Dacă nu ai intenționat, nu a fost oare o fărădelege? Nu trebuie să reflectezi și să te căiești? Nu a fost intenționat, dar nu a fost totuși o fărădelege? Nu ai făcut-o dinadins, dar ai jignit firea lui Dumnezeu și ai încălcat decretele administrative – nu este adevărat? (Ba da.) Așa stau lucrurile; prin urmare, a fost o fărădelege. Nu are rost să găsești scuze. Spui: „Sunt tânăr. Nu am multă educație și nu am multă experiență în societate. Nu am știut că era greșit – nu mi-a spus nimeni.” Sau spui: „Situația era prea periculoasă. Am făcut-o sub impulsul momentului.” Sunt acestea motive bune? Niciunul dintre acestea nu este un motiv bun. Dacă ai ocazia de a acționa potrivit voinței tale, ai și ocazia de a căuta adevărul și ar trebui să folosești adevărul drept principiu pentru acțiunile tale. Așadar, de ce ai ales să acționezi potrivit voinței tale când aveai ocazia de a căuta adevărul? Un motiv este că înțelegerea adevărului de către tine este prea superficială și, de obicei, nu acorzi importanță urmăririi adevărului și înzestrării cu cuvintele lui Dumnezeu. Există un alt motiv și o altă situație care sunt, de asemenea, adevărate: de obicei faci lucruri fără Dumnezeu sau cuvintele Sale în inima ta. Cuvintele lui Dumnezeu nu ți-au stăpânit niciodată inima. Ești obișnuit să fii îndărătnic și crezi în general că ai dreptate, conduci în general fiecare chestiune și faci în general lucrurile potrivit preferințelor tale. Treci doar prin procesul și formalitățile de a te ruga lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu nu au niciun loc în inima ta și nu pot domni asupra ei, iar Dumnezeu nu are niciun loc în inima ta și nu poate domni asupra ei. Ți se pare firesc să fii la conducere în tot ce faci și, drept urmare, încalci adevărurile-principii. Este aceasta o fărădelege? Este în mod sigur – este o fărădelege. Atunci, de ce oferi scuze? Nu există nicio scuză validă. O fărădelege este o fărădelege. În cazul în care comiți multe fărădelegi, afectezi interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii și, în cele din urmă, mânii firea lui Dumnezeu, șansa ta la mântuire va fi nimicită. Aceasta e o interpretare exactă a capitolului „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”; este o realitate. E cauzată de firile corupte ale oamenilor, care dau naștere la tot soiul de comportamente care, la rândul lor, constituie calea pe care merg oamenii. Această cale incorectă îi face pe oameni să comită tot felul de fărădelegi în momente importante și critice în timp ce-și îndeplinesc datoria. Dacă ai comis prea multe fărădelegi și acestea se acumulează, atunci șansa ta la mântuire s-a dus. De ce comit oamenii mereu fărădelegi? Motivul fundamental este că nu sunt niciodată (sau sunt rareori) înzestrați cu cuvintele lui Dumnezeu și că rareori fac vreun lucru pe baza cuvintelor lui Dumnezeu sau a adevărurilor-principii – în cele din urmă, ei comit mereu o fărădelege. Când comit fărădelegi, oamenii se iartă mereu pe ei înșiși și oferă motive și scuze precum: „Nu am intenționat să fac asta. Am avut intenții bune. S-a întâmplat pentru că situația era urgentă. A fost din cauza acestei persoane. S-a întâmplat din cauza a tot soiul de motive obiective…” Indiferent de motiv, dacă nu urmărești adevărul și nu acționezi potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriul tău, vei fi predispus să comiți fărădelegi și să te opui lui Dumnezeu. Acesta e un fapt incontestabil. Pe baza acestui fapt, finalul tău va fi cel menționat de Mine anterior: „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”. Acesta va fi sfârșitul tău. Înțelegi? (Da, înțeleg.)

Firea unor oameni e atât de intransigentă, iar ei sunt atât de lipsiți de scrupule, încât visează mereu cu ochii deschiși: „O mică fărădelege nu e nimic. Dumnezeu nu-i pedepsește pe oameni. El e milostiv și iubitor, este iertător și răbdător cu oamenii. Ziua lui Dumnezeu este încă departe. Voi urmări aceste adevăruri rostite de El mai târziu, când voi avea ocazia. Deși Dumnezeu a rostit aceste cuvinte pe un ton sincer și urgent, tot vor mai fi multe ocazii să credem în Dumnezeu și să fim mântuiți.” Ei sunt mereu nepăsători, nu au niciodată sentimentul urgenței, nu au o dorință imensă de Dumnezeu sau o sete de adevăr. Au mereu o inimă intransigentă și mereu ignoră complet adevărul și cererile din cuvintele lui Dumnezeu. Dacă își fac datoria cu acest gen de atitudine și în această stare, ce se va întâmpla până la urmă? Vor comite constant fărădelegi și vor căpăta pete! Este periculos ca o persoană să capete pete și să comită constant fărădelegi, netratând însă acest lucru cu seriozitate și fiind atât de nepăsătoare în această privință. Doar pentru că Dumnezeu nu te condamnă acum nu înseamnă că nu te va condamna în viitor. Pe scurt, o persoană care trăiește într-o astfel de stare este în pericol. Ea nu prețuiește cuvintele lui Dumnezeu, ocazia de a fi mântuită sau ocazia de a-și face datoria și, cu atât mai puțin, fiecare circumstanță orchestrată de Dumnezeu pentru ea. Este mereu indolentă și nepăsătoare și face totul într-o manieră neglijentă, imprecisă și neatentă. Acest tip de persoană este în pericol. Unii oameni încă au o părere bună despre ei, gândind: „Când fac lucruri, Dumnezeu este cu mine, am luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu și uneori am disciplina Lui și El este cu mine în rugăciunile mele!” Harul lui Dumnezeu este abundent – cu siguranță suficient ca să te bucuri de el – poți să iei cât vrei și să nu-l epuizezi niciodată, dar ce contează? Harul lui Dumnezeu nu reprezintă adevărul, iar faptul că te bucuri de harul Său nu înseamnă că deții adevărul. Dumnezeu are milă față de fiecare persoană, dar mila Lui nu este exagerat de îngăduitoare. Dumnezeu are milă pentru viața omenească și pentru fiecare ființă creată, însă acest lucru nu înseamnă că El nu are principii în lucrarea Sa, că nu are o fire dreaptă și că standardele pe care le cere de la oameni și cu care îi evaluează se vor schimba. Înțelegi? (Da.) Simți că Dumnezeu nu S-a mâniat niciodată pe tine, că este mereu blând și grijuliu cu tine și că te îngrijește, iubește și prețuiește enorm. Simți căldura, aprovizionarea, ajutorul și chiar favoritismul și bunăvoința lui Dumnezeu. Simți că Dumnezeu te iubește cel mai mult și, chiar dacă îi abandonează pe alții, nu te va abandona niciodată pe tine. Prin urmare, ești plin de încredere în tine și simți că ești îndreptățit să nu urmărești adevărul, să nu suferi și să nu plătești un preț în timp ce îți îndeplinești datoria și să nu cauți o schimbare a firii. Cu siguranță Dumnezeu nu te va abandona. Se bazează această încredere mare a ta pe cuvintele lui Dumnezeu? Dacă într-o zi chiar nu vei putea simți prezența lui Dumnezeu, te vei panica în inima ta și vei gândi: „Se poate ca Dumnezeu să mă fi părăsit?” Ar trebui să-ți fie clar care va fi finalul tău. Oamenii care nu urmăresc adevărul și sunt prea neprihăniți de sine cu siguranță nu vor sfârși bine. Atunci când Dumnezeu îi iubește și îi prețuiește pe oameni, când are milă față de ei, Își revarsă harul asupra lor sau chiar tratează favorabil ori binevoitor o anumită parte a oamenilor, precum și substanța acestor acțiuni, scopul Lui nu este în niciun caz să te menajeze sau să te răsfețe, să te conducă pe calea greșită sau să te abată de la calea corectă ori să te facă să întorci spatele adevărului sau adevăratei căi. Scopul lui Dumnezeu când face toate acestea este să te sprijine când mergi pe calea cea dreaptă, să te facă să ai o inimă care are o dorință imensă față de El, să-ți sporească credința în El și apoi să ai o inimă cu frică adevărată de El. Dacă vrei mereu să te bucuri de răsfățul lui Dumnezeu și să fii protejatul Lui, atunci spun că te înșeli. Nu ești protejatul lui Dumnezeu, iar bunăvoința sau favoritismul Lui pentru tine cu siguranță nu înseamnă răsfăț sau menajare. Scopul lui Dumnezeu când face toate acestea este să-ți îngăduie să-I prețuiești cuvintele, să accepți adevărul și să fii întărit de bunăvoința și binecuvântările Sale, astfel încât să ai voința și perseverența de a merge pe calea urmăririi adevărului și de a merge pe calea cea dreaptă în viață. Desigur, se poate spune cu siguranță că, atunci când Dumnezeu rostește aceste adevăruri, tu ai fost aprovizionat, ai câștigat viață și te-ai bucurat de iubirea Lui. Dacă poți să-L slăvești pe Dumnezeu pentru bunăvoința Lui, să stai ferm pe locul tău corect, să fii mai înzestrat cu cuvintele lui Dumnezeu, să-I prețuiești mai mult cuvintele, să cauți adevărurile-principii când îți faci datoria și să te străduiești să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci nu L-ai dezamăgit. Pe de altă parte, dacă profiți de bunăvoința și favoritismul lui Dumnezeu față de tine, dacă nu ții seama de mila Lui față de tine, dacă insiști să faci lucrurile după cum crezi și te porți cu îndărătnicie și nechibzuință, nu te înzestrezi niciodată cu cuvintele lui Dumnezeu, nu ai voința să tinzi spre adevăr sau nu privești oamenii și lucrurile, nu te comporți și nu acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu, decât ca să te bucuri de harul lui Dumnezeu și să ai o părere bună despre tine, atunci nu te ridici la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu – cu alte cuvinte, când Îl dezamăgești în repetate rânduri pe Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu harul, mila și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu față de tine se vor epuiza. Ziua epuizării acelor lucruri este ziua în care Dumnezeu Își ia tot harul Său. Când nici măcar nu vei simți prezența lui Dumnezeu, vei ști ce simți cu adevărat în sinea ta. Va fi întuneric înlăuntrul tău. Te vei simți abătut și neliniștit, îngrijorat și pustiit. Vei simți că viitorul este nesigur. Vei fi înfricoșat și vei avea o stare permanentă de neliniște. Acesta e un lucru îngrozitor. Prin urmare, oamenii trebuie să învețe să prețuiască tot ce le-a dat Dumnezeu, să prețuiască datoria pe care ar trebui să o îndeplinească și, în același timp, să știe să răspundă pe măsură. De fapt, cerința lui Dumnezeu ca tu să răspunzi pe măsură nu se referă la mărimea contribuției tale în numele Lui sau la cât de răsunătoare este mărturia ta pentru El. Ce vrea Dumnezeu este să mergi pe calea cea dreaptă, calea pe care îți cere să mergi. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru ca oamenii să se bucure de el. El nu-Și revarsă cu zgârcenie harul asupra oamenilor, nici nu va regreta că Și-a revărsat harul asupra lor. Dacă binecuvântează o persoană și este binevoitor față de ea, Dumnezeu face mereu aceste lucruri de bunăvoie. Înfăptuirea acestora face parte din esența, firea și identitatea Lui. El nu regretă niciodată și nu are remușcări pentru că le oferă oamenilor aceste lucruri. Cu toate acestea, să spunem că oamenii nu disting binele de rău sau nu știu să aprecieze favorurile. Ei Îl decepționează mereu pe Dumnezeu și Îl dezamăgesc din nou și din nou. Oricât de mare e prețul pe care l-a plătit Dumnezeu sau cât de mult a așteptat El, oamenii tot Îl ignoră și nu-I înțeleg bunele intenții. Ei caută doar să se bucure de harul lui Dumnezeu – cu cât mai mult, cu atât mai bine. Indiferent de cât de mult din harul și binecuvântările lui Dumnezeu se bucură ei, nu știu să-I împărtășească dragostea sau să-și întoarcă inima spre Dumnezeu și să-L urmeze. Credeți că Dumnezeu va fi mulțumit dacă oamenii Îl tratează așa? (Nu.) Ce fel de atitudine adevărată ar trebui să aibă o persoană pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu? Oamenii trebuie să se căiască, să aibă manifestări practice și să-și îndeplinească bine datoria. Nu trebuie să se agațe de diverse justificări și scuze. Harul, iertarea și mila lui Dumnezeu pentru omenire nu sunt un capital cu care să vă răsfățați, nici scuze ca să vă răsfățați. Orice ar face Dumnezeu sau ce fel de efort, preț sau gând investește în oameni, El are un singur scop final. Mai exact, El speră că oamenii se vor întoarce spre calea cea dreaptă și vor merge pe ea. Care este calea cea dreaptă? Este cea de a urmări și a deveni mai înzestrat cu adevărul. Dacă acea cale pe care merg oamenii este în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriu, atunci prețul pe care Dumnezeu îl investește în oameni și toate așteptările Sale de la ei vor fi răsplătite. Credeți că Dumnezeu are așteptări mari de la oameni? (Nu.) Dumnezeu nu are așteptări mari de la oameni și are suficientă răbdare și dragoste pentru a aștepta întoarcerea lor. Când te întorci la Dumnezeu, El nu-ți va acorda pur și simplu niște har și binecuvântări, ci te va aproviziona, te va sprijini și îndruma în adevăr, în viață și pe calea pe care mergi. Dumnezeu va face o lucrare chiar mai mare asupra ta. Asta așteaptă El. Înainte de a face această lucrare, Dumnezeu îi îndrumă neobosit pe oameni, îi sprijină și Își revarsă harul și binecuvântările asupra lor. Toate acestea nu fac parte din intenția inițială a lui Dumnezeu, nici nu sunt ceva ce dorește El în mod deosebit să facă, dar nu are de ales decât să Se oblige să plătească orice preț pentru oameni și să facă această lucrare neapărat. Ceea ce vrea Dumnezeu în cele din urmă după ce face toată această lucrare este să vadă că oamenii se pot întoarce. Dacă Îi înțeleg intențiile și gândirea și înțeleg de ce dorește El neapărat să facă aceasta, atunci oamenii Îi vor recunoaște frumusețea, vor avea ceva statură și vor crește. Când oamenii încep să fie meticuloși și să depună eforturi pentru fiecare adevăr oferit lor de Dumnezeu și când încep să intre în realitatea fiecărui adevăr, Dumnezeu este mulțumit. Atunci nu mai este nevoit să facă lucrarea simplă de a fi lângă oameni, de a-i alina, îmboldi și îndemna. În schimb, le poate furniza mai multe în ceea ce privește adevărul, viața și pe calea pe care merg ei. El poate face o lucrare mai măreață și mai concretă asupra oamenilor. De ce preferă Dumnezeu să facă acest tip de lucrare? Pentru că, în timp ce săvârșește o astfel de lucrare, El vede speranță în oameni, le vede viitorul și vede că oamenii sunt uniți cu El în inimă și minte. Acesta este un lucru infinit de măreț atât pentru oameni, cât și pentru Dumnezeu, și ceva mult așteptat de El. Când o persoană pășește pe calea urmăririi adevărului, va avea treptat mai multă putere și statură reală cu care să se lupte cu Satana și va mărturisi ferm pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu va avea mai multă speranță de a vedea încă o ființă umană creată ridicându-se și luptând pentru El împotriva Satanei. Aceasta e gloria lui Dumnezeu. Pe măsură ce oamenii cresc în statură, devin tot mai puternici, sunt martori mai mult și mai mult, au mai multă teamă de Dumnezeu și devin mai supuși față de El, înseamnă că există speranța ca Dumnezeu să câștige un grup de biruitori și să fie slăvit prin oameni și în mijlocul acestora. Este acesta un lucru bun? (Da.) Asta așteaptă Dumnezeu și acestea sunt speranța și așteptarea Lui de la voi. El așteaptă acest lucru de mult timp. Dacă oamenii înțeleg și sunt capabili să țină seama de inima lui Dumnezeu, vor lucra la ceea ce le cere El și vor plăti prețul pentru ceea ce le cere. Ei vor depune orice efort pentru a coopera cu ceea ce dorește Dumnezeu să facă, Îi vor împlini dorințele și-I vor alina inima. Însă dacă nu dorești să faci asta, Dumnezeu nu te va forța. Spui: „De ce nu vreau asta? De ce nu vreau să fac ce cere Dumnezeu? De ce mă simt neliniștit, stânjenit și reticent să mă supun când mă gândesc la îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu?” Nu ești obligat să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu; este ceva voluntar. Ai dreptul să alegi și ești liber. Dumnezeu nu-i obligă pe oameni. Doar vă spun aceasta astfel încât să puteți înțelege pe deplin realitatea a ceea ce vrea Dumnezeu să realizeze, responsabilitatea pe care o purtați și ce așteaptă Dumnezeu de la voi. Este clar? (Da.) E bine că este clar. Dacă e clar, inimile oamenilor vor fi conștiente. Oamenii vor ști la ce să lucreze în continuare, ce să facă și ce preț trebuie să plătească; vor avea o direcție.

Astăzi am avut părtășie despre zicala privind conduita morală, „Cuvântul unui gentleman este legământul lui”. După ce am avut părtășie anterior despre mai multe zicale legate de conduita morală care sunt promovate de Satana, această zicală devine puțin mai ușor de discernut. Indiferent despre ce zicală despre conduita morală este vorba, Satana practic vrea să folosească un tip de afirmație pentru a forța și îngrădi comportamentul uman și, apoi, pentru a forma o tendință în societate. Prin crearea acestei tendințe, vrea să inducă în eroare, să controleze și să întemnițeze mințile întregii omeniri și, astfel, să întoarcă întreaga omenire împotriva lui Dumnezeu. După ce oamenii sunt împotriva lui Dumnezeu, Satana vrea să vadă că Dumnezeu nu are cum să acționeze asupra oamenilor sau să facă o lucrare. Acesta e scopul pe care Satana vrea să-l atingă și aceasta e esența tuturor acestor lucruri pe care le face Satana. Indiferent ce aspect al comportamentului sau ce gânduri și păreri reprezintă, aceste zicale legate de conduita morală pe care le promovează Satana sunt, în orice caz, irelevante pentru adevăr și, în plus, sunt contrare adevărului. Cum ar trebui să trateze oamenii aceste zicale despre conduita morală pe care le promovează Satana? Un principiu foarte simplu și elementar este că orice afirmație vine de la Satana este ceva ce ar trebui să expunem, să analizăm, să vedem dincolo de aparențe și să respingem. Întrucât vin de la Satana, dacă inimile noastre văd dincolo de aparențele lor, le putem condamna și respinge. Nu putem permite ca lucrurile Satanei să existe în biserică și să-i inducă în eroare, să-i corupă și să-i tulbure pe aleșii lui Dumnezeu. Trebuie atins scopul ca aleșii lui Dumnezeu să-l respingă pe Satana și nici măcar o fărâmă din ereziile și sofismele Satanei să nu se vadă în ei. În locul acestor erezii și sofisme, cuvintele lui Dumnezeu și adevărul ar trebui să domnească peste inimile aleșilor Săi și să devină viețile lor. Acest tip de omenire este cel pe care Dumnezeu dorește să-l câștige. Să încheiem aici părtășia de astăzi.

9 iulie 2022