Analizând chestiunea pe baza zicalelor privind conduita morală și a esenței lor despre care am avut părtășie data trecută, astfel de zicale din cultura tradițională ascund firile corupte și esența omenirii și, desigur, ascund și faptul că Satana corupe omenirea. Definițiile bărbaților și femeilor în cultura tradițională despre care am avut părtășie astăzi ilustrează limpede un alt aspect esențial al zicalelor privind conduita morală. Ce esență este aceea? Aceste zicale despre conduita morală nu numai că induc în eroare, îndrumă greșit și îngrădesc gândirea oamenilor, dar, desigur, le și insuflă concepte și opinii greșite despre diverse persoane, chestiuni și lucruri. Acesta este un fapt și un alt aspect esențial al zicalelor despre conduita morală care sunt promovate de Satana. Cum poate fi dovedită această aserțiune? Oare definițiile bărbaților și femeilor din zicalele privind conduita morală despre care tocmai am avut părtășie nu sunt suficiente pentru a ilustra acest aspect? (Ba da.) Sunt, într-adevăr, suficiente pentru a ilustra acest aspect. Zicalele despre conduita morală vorbesc numai despre comportamentul corect și greșit și despre practici bune și rele și doar superficial despre bine și rău, corect și greșit. Nu le permit oamenilor să știe ce este pozitiv și negativ, bine și rău, corect și greșit când vine vorba de oameni, chestiuni și lucruri. Lucrurile pe care îi obligă pe oameni să le respecte nu sunt criterii sau principii corecte de conduită și comportament în acord cu umanitatea sau benefice pentru ei. Indiferent dacă aceste zicale despre conduita morală încalcă legile naturale ale umanității sau dacă oamenii sunt dispuși sau nu să le respecte, ele îi obligă să se agațe rigid de dogmă, fără a face distincția între corect și greșit, bine și rău. Dacă nu reușești să le respecți, societatea te va ocărî și te va condamna, și chiar și tu te vei ocărî. Este aceasta o oglindire adevărată a modului în care cultura tradițională îngrădește gândirea umană? Aceasta este întocmai o oglindire adevărată a modului în care cultura tradițională îngrădește gândirea umană. Odată ce cultura tradițională va da naștere la noi zicale, cerințe și reguli, va modela opinia publică sau va stabili o tendință sau convenție în societate, atunci vei fi inevitabil antrenat de această tendință sau convenție și nu vei îndrăzni să spui „nu” sau să refuzi, cu atât mai puțin să ai vreo îndoială și opinie diferită. Poți doar să i te dedici, altfel vei fi disprețuit și criticat aspru de societate și chiar ocărât de opinia publică și condamnat de omenire. Care sunt consecințele ocărârii și condamnării? Nu vei mai putea suporta să te afli în preajma oamenilor, pentru că nu vei avea demnitate, pentru că nu poți să respecți etica socială, ești lipsit de moralitate și nu ai conduita morală pe care o cere cultura tradițională și, astfel, nu vei avea nicio poziție socială. Care sunt consecințele lipsei unei poziții sociale? Nu vei fi demn să trăiești în această societate și vei fi deposedat de toate fațetele drepturilor tale de om, chiar și până în punctul în care dreptul tău de a trăi, de a vorbi și de a-ți îndeplini obligațiile vor fi limitate și restricționate. Acesta este modul în care cultura tradițională influențează și amenință omenirea. Toată lumea este victima ei și, bineînțeles, executantul său. Ești victima acestor opinii publice; în mod firesc, ești și victima tuturor diverșilor oameni din societate și, în același timp, victima propriei acceptări a culturii tradiționale. În final, ești victima acestor lucruri ale culturii tradiționale. Au aceste lucruri din cultura tradițională un impact mare asupra omenirii? (Da.) De exemplu, dacă despre o femeie se zvonește că nu este virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală și că nu este o femeie bună, atunci, ulterior, ori de câte ori începe o nouă slujbă sau se alătură oricărui grup, de îndată ce oamenii devin conștienți de poveștile despre ea și-i ascultă pe bârfitori și o judecă, ea nu va fi văzută ca o femeie bună în ochii nimănui. Odată ce apare această situație, îi va fi greu să-și croiască un drum sau să supraviețuiască în societate. Unii oameni chiar nu au alternativă decât să-și ascundă identitatea și să se mute într-un alt oraș sau mediu. Este puternică opinia publică? (Da.) Această forță invizibilă poate ruina și devasta pe oricine și îl poate călca în picioare. De exemplu, dacă tu crezi în Dumnezeu, este evident că-ți va fi greu să supraviețuiești în mediul social din China. De ce este atât de greu să supraviețuiești? Pentru că, odată ce crezi în Dumnezeu, îți îndeplinești datoria și te sacrifici pentru El, uneori, inevitabil, nu vei avea cum să te îngrijești de familia ta, iar acei diavoli non-credincioși vor răspândi zvonuri că „nu duci o viață normală”, că „îți abandonezi familia”, că „ai fugit cu cineva” și tot așa. Deși aceste afirmații nu sunt în concordanță cu realitatea și sunt toate speculații și zvonuri false, odată ce vei fi ținta acestor acuzații, te vei afla într-o situație foarte dificilă. Ori de câte ori te vei duce la cumpărături, oamenii îți vor arunca priviri ciudate, vor mormăi și vor comenta pe la spatele tău, spunând: „Această persoană este religioasă, nu are virtute feminină, duce o viață indecentă și își petrece toată ziua perindându-se peste tot. Aceasta este o femeie care nu-și concentrează energia să ducă o viață normală. Ce face ea perindându-se peste tot? Femeile ar trebui să urmeze codul confucianist al celor trei ascultări și patru virtuți, să se îngrijească de soții lor și să-i crească pe copiii lor.” Cum te-ai simți auzind asta? Ai fi foarte supărată? Ce treabă au ei că tu crezi în Dumnezeu și-ți îndeplinești datoria? Nu este deloc treaba lor și, totuși, pot să trateze chestiunea ca pe un subiect de conversație după cină și să comenteze și să bârfească despre asta ca și cum ar fi ceva important. Nu este acesta un fenomen în societate? Nu este un fenomen care poate fi văzut peste tot? De exemplu, ai un coleg care obișnuia să se înțeleagă bine cu tine, dar când a auzit că tu crezi în Dumnezeu, a răspândit tot felul de bârfe despre tine pe la spatele tău, așa că acum mulți oameni te ocolesc și nu mai sunt în relații bune cu tine. Deși ai aceeași atitudine față de munca ta ca și înainte, de îndată ce majoritatea oamenilor aud această bârfă, crezi că-ți va mai fi ușor să-ți croiești drumul în acest domeniu? (Nu, nu-ți va fi ușor.) Vor fi atitudinile oamenilor față de tine diferite de cele de dinainte? (Da.) Despre ce vor vorbi toți? „Această femeie nu își concentrează energia să ducă o viață normală. Ce face ea crezând în religie?” și „De ce cred oamenii în religie? Doar ratații cred în religie! Asta fac femeile, în timp ce bărbații viteji, virili ar trebui să se concentreze pe cariera lor!” A spus cineva aceste lucruri? (Da.) De unde vin aceste cuvinte? De ce îi preocupă că tu crezi în Dumnezeu? Oamenii sunt liberi să creadă ce vor, iar alții nu au dreptul să se amestece. Așadar, de ce pot vorbi despre tine? De ce te critică fără a ține seama de nimic, odată ce începi să crezi în Dumnezeu? Într-o oarecare măsură, cadrul de referință pentru observațiile lor se bazează inevitabil pe ideile și opiniile culturii tradiționale și pe atitudinea guvernului național față de credință. Deși aparent vorbesc despre tine, adevărul este că te critică fără a ține seama de nimic, spun povești și te condamnă fără motiv. În orice caz, baza pentru observațiile și judecățile oamenilor, precum și pentru opiniile și atitudinile lor față de credința ta este influențată într-o măsură semnificativă de cultura tradițională și ideologia ateistă. Pentru că, pe lângă faptul că îi învață pe oameni cum să fie femei și cum să fie bărbați, care sunt ideile esențiale ale culturii tradiționale? Că nu există Cer și Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acestea sunt idei și opinii ateiste. Prin urmare, ei îi resping pe oamenii cu credință, mai ales pe cei care cred în adevăratul Dumnezeu. Dacă te implici în activități superstițioase, dacă aparții unui cult sau te dedai unor activități religioase, ei s-ar putea să te desconsidere. Dacă ești superstițios, s-ar putea totuși să se asocieze cu tine, dar de îndată ce începi să crezi în Dumnezeu, să citești cuvintele Lui în fiecare zi, să răspândești Evanghelia, să-ți îndeplinești datoria și să-L urmezi pe Dumnezeu, ei vor deveni incompatibili cu tine. Care este sursa incompatibilității lor cu tine? Pentru a fi exact, un aspect este că ei sunt non-credincioși și toți îl urmează pe Satana și îi aparțin lui; celălalt aspect este că ei privesc lucrurile în funcție de ideile și opiniile culturii tradiționale și în conformitate cu politicile și legile marelui balaur roșu – acestea sunt realități obiective. Ori de câte ori văd oameni, evenimente și lucruri care nu sunt în conformitate cu ideile culturii tradiționale și ori de câte ori văd cum credincioșii sunt ținta suprimării statului și sunt ridicați de poliție, îi disprețuiesc, îi critică fără a ține seama de nimic, îi judecă și îi condamnă și cooperează cu guvernul pentru a-i monitoriza pe aceia care cred în Dumnezeu și pentru a-i raporta. Pe ce se bazează ei când fac asta? În principal, se bazează pe cultura tradițională, ideologia ateistă și politicile rele ale marelui balaur roșu. De exemplu, îi judecă pe oamenii care cred în Dumnezeu, spunând: „Aceasta este o femeie care nu își concentrează energia să ducă o viață normală. Ce face ea perindându-se peste tot?” și „Acesta este un bărbat care nu urmărește o carieră adecvată. Ce face el crezând în religie? Bărbații adevărați au ambiții mărețe. Bărbații viteji, virili ar trebui să se concentreze la cariera lor!” Gândiți-vă, nu sunt toate aceste afirmații banale derivate, în mod clar, din cultura tradițională? (Ba da.) Toate sunt derivate din cultura tradițională. Acești oameni banali și mondeni nu urmăresc nicio credință, ci urmăresc doar mâncarea, băutura și plăcerile trupești. Mințile lor nu sunt doar pline de tendințe malefice, ci sunt, de asemenea, profund înrobite și îngrădite de aceste lucruri ale culturii tradiționale, sub influența cărora trăiesc fără să-și dea seama, așa că pentru ei este firesc să adopte aceste puncte de vedere atunci când au de-a face cu oricine și orice. Este ceva ce se poate întâmpla în orice colț al societății moderne și e destul de normal. Așa stau lucrurile într-o lume controlată de Satana și într-o eră a răului și desfrânării.

Zicalele despre conduita morală nu numai că le insuflă oamenilor concepte și opinii greșite, dar îi încurajează și-i incită să urmeze unele gânduri extreme și să adopte unele comportamente extreme în anumite contexte și circumstanțe. De exemplu, așa cum am menționat mai devreme: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” este genul de cerință pe care Satana o propune sub pretextul reglementării conduitei morale a oamenilor atunci când au de-a face cu prietenii lor. Evident, zicalele despre acest aspect al conduitei morale sunt menite să-i facă pe oameni să aibă gânduri și opinii iraționale și irezonabile atunci când au de-a face cu prietenii lor și chiar să-i determine să renunțe imprudent la propria viață pentru prietenii lor. Aceasta este o cerință extremă și excesivă pe care Satana o impune ființelor umane în ceea ce privește conduita morală. Realitatea este că există și alte zicale despre conduita morală care sunt similare cu „Aș încasa un glonț pentru un prieten” și care, de asemenea, le cer oamenilor să adopte comportamente extreme. Toate acestea sunt zicale inumane și iraționale. În timp ce le insuflă oamenilor ideile și opiniile culturii tradiționale, Satana le cere să respecte aceste gânduri iraționale și zicale inumane și, de asemenea, îi obligă să adere cu rigiditate la aceste idei și practici. S-ar putea spune că asta echivalează cu manipularea și distrugerea omenirii! Ce zicale sunt? De exemplu, cele două zicale: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” și „Viermii de mătase ai primăverii vor țese până vor muri, iar lumânările se vor mistui până la ultima picătură de ceară” spun oamenilor – într-un mod mai explicit decât: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” – să nu prețuiască viața și că acea viață ar trebui irosită în acest fel. Atunci când oamenilor li se cere să renunțe la viața lor, ei nu ar trebui să prețuiască prea mult viața, ci trebuie, în schimb, să respecte zicalele: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” și „Viermii de mătase ai primăverii vor țese până vor muri, iar lumânările se vor mistui până la ultima picătură de ceară”. Mai mult sau mai puțin, toți înțelegeți sensul literal al acestor două zicale despre conduita morală, dar ce anume proclamă și la ce instigă ele? Pentru cine ar trebui să „te dedici unei sarcini și să te străduiești să faci tot posibilul până în ziua morții tale”? Pentru cine ar trebui „viermii de mătase ai primăverii să țeasă până vor muri, iar lumânările să se mistuie până la ultima picătură de ceară”? Oamenii ar trebui să se cerceteze și să reflecteze asupra lor: este semnificativ să facem ceea ce sugerează aceste zicale? Asemenea zicale mai întâi îți induc în eroare și-ți amorțesc mintea, tulburându-ți vederea, apoi te privează de drepturile tale de om, ghidându-te în direcția greșită, oferindu-ți definiții și opinii greșite, și apoi te constrâng să renunți la tinerețea și viața ta pentru această țară, societate și națiune, sau pentru o carieră sau dragoste. În acest fel, oamenii își oferă viața, fără să vrea, Satanei, într-o stare de confuzie, amețeală și, în plus, o fac de bunăvoie și fără plângeri sau regrete. Numai în momentul în care renunță la viața lor înțeleg totul și se simt înșelați că o fac din motive inutile, însă este prea târziu și nu mai este timp pentru regrete. Astfel, ei își petrec viața fiind induși în eroare, păcăliți, distruși, ruinați și călcați în picioare de Satana și, la final, cel mai prețios lucru pe care îl au, viața, le este, de asemenea, luată. Aceasta este consecința faptului că ființele umane sunt educate prin zicale despre conduita morală din cultura tradițională și demonstrează pe deplin ce soartă nefericită îi așteaptă pe cei care trăiesc sub puterea Satanei și sunt induși în eroare și păcăliți de el. Ce cuvinte există pentru a descrie diferitele tactici pe care le folosește Satana în tratarea omenirii? Pentru început, există „amorțește”, „induce în eroare” și ce altceva? Spuneți-Mi câteva. (Păcălește, ruinează, calcă în picioare, devastează.) Există, de asemenea, „incită”, „ademenește”, „cere viața cuiva” și, în final, „îi manipulează pe oameni și-i devorează”. Acesta este rezultatul coruperii oamenilor de către Satana. Oamenii trăiesc sub puterea Satanei și conform firilor satanice. Dacă Dumnezeu nu ar exprima adevărul și nu ar face lucrarea de judecată și de mustrare pentru a-i mântui pe oameni, oare nu ar fi toată omenirea devastată, devorată și distrusă de Satana?

Ce lucruri din cultura tradițională proclamă omenirea? Care e înțelesul zicalei: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”? Principala cerință a acestei zicale este ca, ori de câte ori oamenii fac lucruri, să fie sinceri și sârguincioși, să dea totul și să se străduiască până mor. Cui, exact, servesc oamenii făcând asta? Desigur, societății, ținutului lor natal și națiunii. Așadar, cine deține controlul asupra acestei societăți, asupra acestui ținut natal și asupra acestei națiuni? Fără îndoială, este vorba despre Satana și regii diavoli. Prin urmare, care sunt scopurile pe care Satana și regii diavoli vor să le atingă folosind cultura tradițională pentru a-i induce în eroare pe oameni? Unul este să facă țara puternică și națiunea prosperă, iar altul este să-i determine pe oameni să-și onoreze străbunii și să fie amintiți de generațiile viitoare. Astfel, oamenii vor simți că nu există o onoare mai mare decât să facă toate aceste lucruri, vor fi recunoscători regilor diavoli și vor fi dispuși să renunțe la viața lor pentru națiune, societate și patrie. În realitate, tot ceea ce fac ei este să-l slujească pe Satana, pe regii diavoli și pozițiile dominante ale Satanei și ale regilor diavoli și să renunțe la viața lor prețioasă pentru ei. Dacă, în loc să le spună oamenilor să-și îndeplinească datoria de ființă creată cu toată inima, mintea și puterea lor și să trăiască asemănarea unei ființe umane, zicalele culturii tradiționale le cer să moară de dragul țării, pentru regii diavoli sau pentru o oarecare altă cauză, atunci ele îi induc în eroare. În aparență, le spun oamenilor să-și aducă aportul pentru țară și națiune, folosind cuvinte care sună măreț și sunt plauzibile, dar adevărul este că îi obligă să dedice o viață întreagă de efort și chiar să-și sacrifice viața, pentru a servi pozițiile dominante ale Satanei și ale regilor diavoli. Nu înseamnă asta că-i induc în eroare și-i păcălesc pe oameni și că le fac rău? Diferitele zicale înaintate de cultura tradițională nu le impun oamenilor cum ar trebui să trăiască umanitatea normală în viața reală, nici cum să-și îndeplinească responsabilitățile și îndatoririle, ci, mai degrabă, le impun ce fel de conduită morală ar trebui să afișeze în cadrul societății în general, adică sub puterea Satanei. În același timp, zicala despre conduita morală: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” este, de asemenea, un principiu propus pentru a obliga ființele umane să fie loiale societății, națiunii și mai ales ținutului lor natal. Acest tip de principiu presupune ca oamenii să se dedice slujirii națiunii, ținutului natal și societății și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor. Numai cei care sunt perseverenți și dau totul până în ziua morții lor sunt considerați nobili, virtuoși și demni de a fi respectați și comemorați de generațiile viitoare. Prima parte a acestei zicale: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul”, înseamnă să fii perseverent și să dai totul. Există vreo problemă cu această frază? Dacă o analizăm din perspectiva instinctului uman și prin prisma a ceea ce poate realiza umanitatea, nu există probleme majore cu această frază. Le cere oamenilor să fie sârguincioși și să dea totul atunci când fac lucruri sau își asumă o cauză. Practic, nu este nimic în neregulă cu această atitudine, care este relativ în conformitate cu standardul umanității normale, iar oamenii ar trebui să aibă acest tip de atitudine atunci când fac lucruri. Acesta este un lucru relativ pozitiv. Adică, atunci când faci ceva, trebuie doar să fii perseverent, să dai totul, să-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile și să fii la înălțimea conștiinței tale. Pentru orice persoană cu umanitate normală, conștiință și rațiune, nu există nimic mai normal decât asta și nu este o cerință exagerată. Dar ce este exagerat? Partea care le cere oamenilor să nu se oprească „până în ziua morții lor”. Există o problemă cu sintagma „până în ziua morții tale”, și anume, nu numai că trebuie să fii perseverent și să dai totul, dar trebuie și să-ți oferi viața și poți să te oprești doar dacă mori – altfel, nu te poți opri. Înseamnă că trebuie să-ți sacrifici viața și să dedici o viață întreagă de efort. Nu poți avea motive egoiste și nu poți renunța atât timp cât trăiești. Dacă renunți la jumătatea drumului, în loc să perseverezi până la moarte, atunci asta nu este considerată a fi o conduită morală bună. Acesta este un standard pentru evaluarea conduitei morale a oamenilor în cultura tradițională. Dacă, făcând ceva, o persoană a fost deja perseverentă și a dat totul în limitele a ceea ce putea realiza și atât timp cât a fost dispusă să facă asta, dar pur și simplu nu a continuat să o facă până la moarte și a renunțat la jumătatea drumului și a ales să se dedice unei alte cauze sau să se odihnească și să aibă grijă de ea însăși în ultimii ani, asta nu înseamnă să se „dedice unei sarcini și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții ei”, așa că această persoană nu are o conduită morală bună. Cum este acest standard? Este corect sau greșit? (Este greșit.) Evident, acest standard nu este în concordanță cu instinctele umanității normale și cu drepturile pe care oamenii normali sunt îndreptățiți să le aibă. Nu le cere doar să fie perseverenți, să dea totul și nimic mai mult, ci, mai degrabă, îi obligă să continue și să nu se oprească până la moarte – asta le cere oamenilor. Indiferent cât de perseverent ești sau cât de mult te străduiești să dai totul când faci ceva, de îndată ce renunți la jumătatea drumului pentru că nu ești dispus să continui, atunci nu ești cineva cu o conduită morală bună; pe de altă parte, dacă exerciți un nivel mediu de sârguință și nu dai totul, dar continui până la moarte, atunci ești o persoană cu o conduită morală bună. Este acesta un standard pentru evaluarea conduitei morale a oamenilor în cultura tradițională? (Da.) Acesta este, într-adevăr, un standard pentru evaluarea conduitei morale a oamenilor în cultura tradițională. Analizând-o astfel, oare cerința: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” îndeplinește nevoile umanității normale? Este acest lucru corect și uman în ceea ce-i privește pe oameni? (Nu, este nedrept și inuman.) De ce spui asta? (Nu este o cerință care este propusă în sfera umanității normale, este ceva ce oamenii nu sunt dispuși să aleagă și, de asemenea, se împotrivește conștiinței și rațiunii.) Sensul principal al acestui standard este că le cere oamenilor să renunțe la alegerile, dorințele și idealurile personale. În cazul în care calibrul și talentele tale pot fi puse în slujba societății, a rasei umane, a națiunii, a ținutului tău natal și a conducătorilor, atunci ar trebui să te supui necondiționat și nu ar trebui să ai alte opțiuni. Ar trebui să-ți dedici viața societății, națiunii, ținutului tău natal și chiar conducătorilor, până când vei muri. Nu pot exista alternative pentru cauza căreia trebuie să i te dedici în această viață – nu poți avea alte opțiuni. Poți să trăiești numai de dragul națiunii, al rasei umane, al societății, al ținutului tău natal și chiar al conducătorilor. Poți să-i slujești doar pe ei și nu trebuie să ai aspirații personale, cu atât mai puțin motive egoiste. Nu trebuie să renunți doar la tinerețea ta și să-ți dedici energia, ci trebuie să renunți și la viața ta și numai așa poți fi o persoană cu o conduită morală bună. Cum numește omenirea o astfel de conduită morală bună? O mai mare dreptate. Care este, atunci, un alt mod de a exprima zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”? Ce spuneți de zicala: „Marii eroi galanți își fac partea pentru țara și poporul lor”, care e auzită frecvent? Aceasta afirmă că așa-zișii mari eroi galanți trebuie să-și aducă aportul pentru țara și poporul lor. Trebuie să o facă pentru familia lor, pentru părinți, soții și copii, frați și surori? Trebuie să o facă pentru a-și îndeplini responsabilitățile și îndatoririle de persoane? Nu. Mai degrabă, ei trebuie să fie loiali și să se dedice țării și națiunii. Acesta este un alt mod de a spune: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale.” Să fii perseverent și să dai totul, lucrul la care se referă cerința: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”, este doar o zicală pe care oamenii o pot accepta și care este folosită pentru a-i determina să se „străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor”, de bunăvoie. Cine reprezintă obiectul acestei dedicări de o viață? (Țara și națiunea.) Așadar, cine reprezintă țara și națiunea? (Conducătorii.) Așa este, conducătorii le reprezintă. Nicio persoană sau grup independent nu poate reprezenta țara și națiunea. Numai conducătorii pot fi numiți purtători de cuvânt ai țării și ai națiunii. Aparent, zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” nu le spune oamenilor că trebuie să-și aducă aportul pentru țară, națiune și conducători cu perseverență și să dea totul până când mor. Cu toate acestea, adevărul este că îi obligă să-și dedice viața conducătorilor și regilor diavoli până mor. Această zicală nu vizează orice non-entitate din societate sau din rândul omenirii; îi vizează pe toți acei oameni care pot aduce mari contribuții în societate, rasei umane, ținutului lor natal, națiunii și mai ales conducătorilor. În orice dinastie, în orice epocă și în orice națiune, există întotdeauna unii oameni cu daruri, abilități și talente speciale care sunt „însușiți” de societate și exploatați și venerați de conducători. Datorită talentelor și abilităților lor speciale și pentru că își pot folosi talentele și forțele cu succes în societate, în națiune, în ținutul natal și sub stăpânirea conducătorilor, în ochii acestor conducători ei sunt adesea priviți ca tipul de persoane care îi pot ajuta să conducă omenirea mai eficient, să stabilizeze mai mult societatea și să liniștească opinia publică. Acest tip de persoană este adesea exploatată de conducători, care speră că astfel de oameni nu au un „sine mai neînsemnat”, ci doar un „sine mai măreț” și că pot să-și folosească spiritul galant și să devină mari eroi galanți care au doar țara și poporul în inimile lor și că pot să-și facă în mod constant griji pentru țară și popor și chiar să se dedice unei sarcini și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor. Dacă pot într-adevăr să facă asta, dacă-și pot sluji cu perseverență țara și poporul cu toată puterea lor și chiar sunt dispuși să o facă până la moarte, atunci, fără îndoială, devin un ajutor capabil al unui conducător și sunt chiar recunoscuți ca mândria națiunii sau a societății, sau chiar a întregii rase umane, în timpul unei anumite epoci. Ori de câte ori există un astfel de grup de oameni în societate de-a lungul unei anumite epoci sau o mână de loialiști drepți care sunt celebrați ca mari eroi galanți și care se pot dedica sarcinii de a-și sluji societatea, omenirea, ținutul natal, națiunea și conducătorul, străduindu-se să facă tot posibilul până în ziua morții lor, atunci această eră este considerată de către omenire o eră glorioasă a istoriei.

Câți mari eroi galanți din istoria Chinei au fost capabili să se dedice sarcinii de a-și sluji țara și poporul și s-au străduit să facă tot posibilul până în ziua morții lor? Puteți să numiți câțiva dintre ei? (Qu Yuan, Zhuge Liang, Yue Fei și așa mai departe.) În istoria Chinei, există într-adevăr câteva figuri celebre care au putut să-și facă griji pentru țară și popor, să se dedice sarcinii de a-și sluji țara și națiunea și de a asigura supraviețuirea oamenilor și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor. În fiecare epocă a istoriei, în China și nu numai, fie în arena politică, fie în rândul populației generale, există oameni – fie ei politicieni sau cavaleri hoinari – care respectă astfel de zicale culturale tradiționale precum: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale.” Asemenea oameni sunt capabili să respecte cu scrupulozitate cerința care spune: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” și, de asemenea, sunt în stare să respecte cu rigurozitate această idee de a-și sluji țara și poporul și de a-și face griji pentru țară și popor. Pot să respecte astfel de zicale privind conduita morală și își impun cu strictețe să facă aceste lucruri. Desigur, o fac pentru faima lor, pentru ca oamenii să-și amintească de ei în viitor. Acesta este un aspect. Celălalt aspect, trebuie spus, este că aceste comportamente apar ca urmare a faptului că astfel de oameni sunt inspirați și influențați de ideile culturii tradiționale. Așadar, din perspectiva umanității, sunt adecvate aceste cerințe pe care cultura tradițională le impune oamenilor? (Nu.) De ce nu sunt adecvate? Indiferent cât de abilă, înzestrată, talentată sau informată este o persoană, identitatea și instinctul ei sunt cele ale unei ființe umane, iar ei îi este imposibil să depășească această sferă. Ea este doar puțin mai talentată, are puțin mai mult calibru decât alții și se ridică peste o persoană medie în ceea ce privește punctele ei de vedere asupra lucrurilor și are moduri mai diverse și mai flexibile de a face lucrurile, este mai eficientă și obține rezultate mai bune – asta este tot. Însă indiferent cât de eficientă este sau cât de bune sunt rezultatele ei, tot nu este decât un om de rând în ceea ce privește identitatea și statutul ei. De ce spun că este tot un om de rând? Pentru că o persoană care trăiește în trup, indiferent cât de ascuțită îi este mintea, cât de înzestrată este sau ce calibru înalt are, nu face decât să respecte întotdeauna legile supraviețuirii ființelor umane create și nimic mai mult decât atât. De exemplu, gândiți-vă la câini. Oricât de înalți, scunzi, grași sau slabi ar fi, sau de orice rasă ar fi, sau oricât de bătrâni ar fi, ori de câte ori intră în contact cu orice alt câine, de obicei disting sexul, personalitatea și atitudinea acelui câine față de ei, adulmecându-i mirosul. Această metodă de comunicare este instinctul de supraviețuire al câinilor și e, de asemenea, una dintre legile și regulile lor de supraviețuire, care sunt formulate de Dumnezeu. În mod similar, și oamenii supraviețuiesc în cadrul legilor formulate de Dumnezeu. Indiferent cât de ager sau bine informat ești, indiferent cât de înalt e calibrul tău sau cât ești de talentat, indiferent cât de capabil ești sau cât de mari sunt eforturile tale, în fiecare zi trebuie să dormi între 6 și 8 ore și să mănânci de trei ori. Îți va fi foame dacă vei rata o masă și sete dacă nu bei suficient. De asemenea, trebuie să faci sport în mod regulat pentru a rămâne sănătos. Pe măsură ce îmbătrânești, vederea ți se va încețoșa și poți să ai tot felul de afecțiuni. Aceasta este legea normală, naturală a nașterii, îmbătrânirii, bolii și morții și este rânduită de Dumnezeu. Nimeni nu poate încălca această lege și nici nu poate scăpa de ea. Pe baza acestui fapt, indiferent cât de capabil ești și indiferent de calibrul și talentul tău, ești tot o persoană de rând. Chiar dacă ai putea să-ți pui aripi și să înconjori de două ori cerul în zbor, în cele din urmă trebuie să te întorci pe pământ, să mergi pe două picioare, să te odihnești când ești obosit, să mănânci când îți este foame și să bei când îți este sete. Acesta este instinctul uman și acest instinct este ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru tine. Nu îl poți schimba niciodată și nici nu poți scăpa de el. Indiferent cât de mari sunt abilitățile tale, nu poți încălca această lege și nu poți depăși această sferă. Prin urmare, indiferent cât de capabili sunt oamenii, identitatea și statutul lor de oameni nu se schimbă, și nici identitatea și statutul lor de ființe create. Chiar dacă poți aduce omenirii contribuții care sunt puțin mai speciale și remarcabile, ești tot o ființă umană și, de fiecare dată când vei întâmpina un pericol, tot vei fi înfricat și panicat, genunchii ți se vor înmuia și chiar vei pierde controlul asupra funcțiilor corpului tău. De ce s-ar putea să te comporți așa? Pentru că ești om. De vreme ce ești om, ai aceste comportamente pe care ar trebui să le aibă ființele umane. Acestea sunt legile naturii și nimeni nu poate scăpa de ele. Doar pentru că ai avut multe contribuții remarcabile cu siguranță nu înseamnă că devii supraom sau extraordinar sau că încetezi să mai fii o persoană normală. Toate acestea sunt imposibile. Prin urmare, chiar presupunând că poți să te dedici sarcinii de a-ți sluji țara și națiunea și să te străduiești să faci tot posibilul până în ziua morții tale, deoarece trăiești în sfera umanității normale, va trebui să suporți o presiune foarte mare în adâncul inimii tale! Îți impui să te îngrijorezi pentru țară și popor toată ziua și să faci loc întregii populații și țări în inima ta, convins fiind că dimensiunea scenei este determinată de mărimea inimii tale, dar așa stau lucrurile? (Nu.) O persoană nu va deveni niciodată diferită de oamenii obișnuiți doar gândind neconvențional, nici nu va fi diferită sau superioară celor obișnuiți, și acelei persoane nu i se va permite să încalce regulile umanității normale și pe cele ale supraviețuirii doar pentru că are daruri sau talente speciale sau pentru că a adus contribuții remarcabile rasei umane. Prin urmare, această cerință impusă omenirii de a „se dedica unei sarcini și de a se strădui să facă tot posibilul până în ziua morții ei” este foarte inumană. Chiar dacă o persoană are un talent și idei mai importante decât oamenii obișnuiți, sau poate să anticipeze ori să judece mai bine, sau e mai pricepută decât aceștia la a gestiona chestiuni sau a-i vedea și citi pe semenii săi – sau indiferent în ce mod e mai bună decât oamenii obișnuiți – ea trăiește în trup și trebuie să respecte în continuare legile și regulile de supraviețuire ale umanității normale. Întrucât ea trebuie să respecte legile și regulile de supraviețuire ale umanității normale, nu este inuman să-i ceri lucruri nerealiste, care nu sunt conforme cu umanitatea? Într-un fel, nu înseamnă că-i calci în picioare umanitatea? (Ba da.) Unii spun: „Cu aceste daruri și talente pe care mi le-a dat Cerul, sunt extraordinar, și nu o persoană obișnuită. Ar trebui să păstrez în inima mea tot ce e sub cer – poporul, națiunea, ținutul meu natal și lumea.” Permite-Mi să-ți spun că păstrarea acestor lucruri în inima ta este o povară în plus, impusă ție de clasa conducătoare și de Satana, așa că, făcând acest lucru, te afli pe calea condamnării. Dacă vrei să păstrezi în inima ta lumea, poporul, națiunea, ținutul natal și idealurile și dorințele conducătorilor, atunci vei muri devreme. Dacă păstrezi aceste lucruri în inima ta este ca și cum te-ai cocoța pe un butoi cu pulbere și ai sta pe un sac cu explozivi. Este foarte periculos să faci asta și total lipsit de sens. Când păstrezi aceste lucruri în inima ta, îți impui singur cerințe, gândind: „Trebuie să mă dedic acestei sarcini și să mă străduiesc să fac tot posibilul până în ziua morții mele. Trebuie să contribui la marea cauză a națiunii și a omenirii și trebuie să-mi ofer viața rasei umane.” A avea ambiții atât de mari și înalte nu va duce decât la un sfârșit prematur, la o moarte nefirească sau la ruină totală. Gândește-te: câte dintre acele figuri istorice celebre care au păstrat lumea în inimile lor au avut o moarte fericită? Unele s-au sinucis aruncându-se în râu, altele au fost executate de conducători, unele au fost decapitate cu ghilotina, iar altele au fost sugrumate cu o funie. Este posibil ca ființele umane să păstreze lumea în inimile lor? Sunt marile cauze ale ținutului natal, prosperitatea națiunii, destinul țării și soarta omenirii lucruri pe care cineva le poate purta pe umeri și cărora să le facă loc în inima sa? Dacă poți să faci loc în inima ta părinților și copiilor tăi, celor mai apropiați și dragi ție, propriilor responsabilități și misiunii încredințate ție de către Cer, atunci te descurci deja foarte bine și îți îndeplinești deja responsabilitățile. Nu este nevoie să-ți faci griji pentru țară și popor și nu trebuie să fii un mare erou galant. Cine sunt acei oameni care vor mereu să păstreze în inimile lor lumea, națiunea și ținutul natal? Toți sunt oameni prea ambițioși, care își supraestimează abilitățile. Este inima ta chiar atât de mare? Nu ești prea ambițios? De unde vine, exact, ambiția ta? Ce poți să faci odată ce păstrezi aceste lucruri în inima ta? Al cui destin îl poți manipula și controla? Nu poți nici măcar să-ți controlezi propriul destin și, totuși, îți dorești să păstrezi în inima ta lumea, națiunea și omenirea. Nu este aceasta ambiția Satanei? Așadar, pentru cei care se consideră oameni capabili, respectarea cu scrupulozitate a cerinței de a se „dedica unei sarcini și a se strădui să facă tot posibilul până în ziua morții lor” înseamnă să urmeze calea spre ruină, înseamnă să caute moartea! Cine vrea să-și facă griji pentru țară și popor și să se dedice sarcinii de a-și sluji poporul și ținutul natal și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții sale se îndreaptă spre propria condamnare. Sunt acești oameni adorabili? (Nu, nu sunt adorabili.) Nu numai că acești oameni nu sunt adorabili, dar sunt chiar un pic patetici, caraghioși și chiar extrem de nesăbuiți!

În calitate de persoană, trebuie să-ți îndeplinești obligațiile și responsabilitățile în cadrul familiei, să-ți joci rolul în mod corespunzător și să-ți îndeplinești responsabilitățile în orice grup social sau etnic, să respecți legile și regulamentele societății și să acționezi rațional, mai degrabă decât să spui lucruri care sună măreț. Să faci ceea ce oamenii pot și ar trebui să facă – asta este potrivit. În ceea ce privește familia, societatea, țara și poporul, nu trebuie să te dedici sarcinii de a-i sluji și să te străduiești să faci tot posibilul până în ziua morții tale. Trebuie doar să-ți faci bine datoria în familia lui Dumnezeu cu toată inima, mintea și puterea ta, și nimic mai mult. Cum ar trebui, așadar, să-ți faci bine datoria? Este suficient să respecți cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii, așa cum cere El. Nu trebuie să păstrezi toată ziua în inima ta voia lui Dumnezeu, pe aleșii Săi, planul Său de gestionare, lucrarea Sa în trei etape și lucrarea Sa de mântuire a omenirii. Nu este necesar să păstrezi aceste lucruri în inima ta. De ce nu este necesar? Deoarece ești o persoană obișnuită, o non-entitate și, pentru că ești o ființă creată în mâinile lui Dumnezeu, atitudinea pe care ar trebui să o adopți și responsabilitatea pe care ar trebui să ți-o asumi este să-ți îndeplinești bine datoria, cu seriozitate, să accepți suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, să te supui tuturor lucrurilor pe care le orchestrează Dumnezeu și asta este suficient. Este exagerată această cerință? (Nu, nu este.) Îți cere Dumnezeu să-ți sacrifici viața? (Nu.) Dumnezeu nu îți cere să-ți sacrifici viața, în timp ce această zicală despre conduita morală impune ca „atât timp cât ai abilități, chiar și la cel mai mic nivel, cât ai inimă și spirit cavaleresc, atunci ar trebui să faci un pas înainte și să te dedici sarcinii de a-ți sluji ținutul natal și națiunea. Renunță la viața ta, abandonează-ți familia, rudele și responsabilitățile. Poziționează-te în mijlocul acestei societăți, în rândul acestei rase umane și asumă-ți marea cauză a națiunii, marea cauză a renașterii țării și marea cauză a salvării întregii omeniri, până vei muri.” Este aceasta o cerință extremă? (Da.) Odată ce oamenii acceptă idei extreme ca acestea, se cred măreți. Mai ales în cazul unor oameni cu talente speciale și ambiții și dorințe deosebit de mari, aceștia caută să intre în istorie și să fie amintiți de generațiile viitoare și își impun să-și asume o cauză în această viață, așa că prețuiesc și venerează în mod special opiniile culturii tradiționale. La fel ca în zicalele: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” și „Moartea poate fi mai grea decât Muntele Tai sau mai ușoară decât o pană”, care sunt propuse de cultura tradițională, astfel de oameni sunt hotărâți să fie mai grei decât Muntele Tai. Ce înseamnă zicala: „Moartea poate fi mai grea decât Muntele Tai”? Nu înseamnă să mori pentru câștiguri nesemnificative, nici de dragul de a duce viața unei persoane obișnuite, de a îndeplini datoria unei ființe create sau de a respecta legile naturii. Mai degrabă, înseamnă să mori pentru marea cauză a omenirii, pentru renașterea națiunii, prosperitatea țării, dezvoltarea societății și pentru a călăuzi cursul omenirii. Aceste gânduri nerealiste ale oamenilor i-au azvârlit în epicentrul furtunii. Este aceasta vreo modalitate prin care oamenii să trăiască fericiți? (Nu.) Nu vor trăi fericiți. Odată ce trăiesc în epicentrul furtunii, ei gândesc și acționează diferit de oamenii obișnuiți și, de asemenea, urmăresc lucruri diferite. Vor să-și pună în aplicare planurile ambițioase, să ducă la bun sfârșit demersuri majore și fapte vitejești și să realizeze lucruri mari cu o mișcare a brațului lor. Treptat, unii intră în politică, pentru că doar arena politică le poate satisface dorințele și ambițiile. Unii oameni spun: „Arena politică este prea tulbure, nu mă voi implica în politică, dar tot am această dorință de a contribui cu ceva la cauza justă a omenirii.” Așa că se alătură unei organizații apolitice. Alții zic: „Nu mă voi alătura unei organizații apolitice. Voi fi un erou singuratic, folosindu-mi competența cât mai bine în a-i jefui pe bogați ca să-i ajut pe săraci și mă voi specializa în a-i ucide pe funcționarii corupți, tiranii locali, nobilii răi, polițiștii ticăloși, pe bandiți și bătăuși și îi voi ajuta pe oamenii de rând și pe săraci.” Indiferent de calea pe care o aleg, ei fac asta sub influența culturii tradiționale și niciuna nu este calea cea dreaptă. Oricât de mult se potrivesc sintagmele oamenilor cu tendințele sociale și cu gusturile populare, ele sunt inevitabil influențate de cultura tradițională, deoarece omenirea privește întotdeauna sintagme precum „fă-ți griji pentru țară și popor”, „păstrează în inima ta tot ce este sub cer”, „mari eroi galanți” și „cauza justă a ținutului natal” drept obiective pe care să le urmărească și cărora să se consacre, dedicându-se sarcinii și străduindu-se să facă tot posibilul până în ziua morții lor. Aceasta este realitatea situației. A spus cineva vreodată: „Ceea ce îmi doresc în viață este să devin fermier, dedicându-mă sarcinii și străduindu-mă să fac tot posibilul până în ziua morții mele”? A zis cineva vreodată: „Voi păzi vite și oi pentru tot restul vieții, dedicându-mă sarcinii și străduindu-mă să fac tot posibilul până în ziua morții mele”? A folosit cineva această zicală în aceste circumstanțe? (Nu.) Oamenii folosesc zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” cu un fel de ambiție și dorință nerealistă, apelând la această cuvântare sforăitoare care sună plăcut pentru a ascunde dorințele și ambițiile din sinea lor. Desigur, zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” a dat naștere și la unele gânduri și practici atât de nerealiste și pervertite, cum ar fi să-ți faci griji pentru țară și popor și să ai în inimă tot ce este sub cer, ceea ce a făcut rău unui număr semnificativ de idealiști și vizionari.