La ultima noastră întâlnire, am avut părtășie și am disecat zicala privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, și am analizat-o. Înțelegeți acum cu adevărat diversele zicale despre conduita morală din cultura tradițională? Cum diferă de adevăr aceste zicale despre conduita morală? Puteți să confirmați acum că aceste zicale despre conduita morală nu sunt, esențialmente, adevărul și că în mod sigur nu-i pot lua locul? (Da.) Ce arată faptul că poți confirma acest lucru? (Că am o oarecare capacitate de a discerne aceste zicale din cultura tradițională așa cum sunt cu adevărat. În trecut, nu mi-am dat seama că aveam aceste lucruri în inima mea. Abia după aceste câteva părtășii și disecții făcute de Dumnezeu am ajuns să-mi dau seama că am fost sub influența acestor lucruri de la bun început și că întotdeauna am privit oamenii și lucrurile bazându-mă pe cultura tradițională. Văd, de asemenea, că aceste zicale din cultura tradițională chiar sunt în contradicție cu adevărul și că toate sunt lucruri care-i corup pe oameni.) După ce vi se confirmă asta, în primul rând, aveți un anumit discernământ privind aceste lucruri culturale tradiționale. Nu numai că aveți cunoștințe perceptuale, dar puteți și să discerneți esența acestor lucruri dintr-o perspectivă teoretică. În al doilea rând, nu mai sunteți afectați de lucrurile din cultura tradițională și puteți să eliminați din inima și mintea voastră efectele, controlul și robia acestor lucruri. Mai ales când vedeți diverse lucruri sau vă confruntați cu diferite probleme, nu mai sunteți influențați și constrânși de aceste idei și opinii. În general, prin părtășie, ați câștigat un anumit discernământ cu privire la aceste idei și opinii ale culturii tradiționale. Acesta este rezultatul obținut din înțelegerea adevărului. Aceste lucruri din cultura tradițională sunt zicale deșarte, care sună bine, pline de filosofii satanice, în special cele despre conduita morală: „O bunătate primită ar trebui răsplătită cu recunoștință”, „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” și „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Ele îi influențează, îi controlează și-i constrâng în mod constant pe oameni prin gândurile lor și nu joacă un rol proactiv și pozitiv în conduita lor morală. Deși acum aveți un pic de discernământ, este dificil să eradicați complet influența acestor lucruri din adâncul inimii voastre. Trebuie să vă dotați cu adevărul și să experimentați conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru o perioadă. Numai atunci puteți vedea clar, odată pentru totdeauna, cât de profund dăunătoare, greșite și ridicole sunt aceste lucruri ipocrite și numai atunci problema poate fi rezolvată din fașă. Dacă ați vrea să renunțați la aceste gânduri și idei greșite și să vă eliberați de influența, controlul și robia lor doar prin înțelegerea unor doctrine, acest lucru ar fi foarte greu de realizat. Acum că sunteți oarecum capabili să discerneți aceste zicale despre conduita morală așa cum sunt cu adevărat, cel puțin aveți o oarecare înțelegere și ați făcut un anumit progres în gândirea voastră. Restul depinde de modul în care caută omul adevărul, de cum privește oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și de felul în care va experimenta în viitor.

După aceste părtășii și disecții ale acestor zicale despre conduita morală din cultura tradițională, puteți să vedeți clar esența acestor zicale? Dacă într-adevăr puteți vedea clar, atunci puteți stabili că aceste zicale din cultura tradițională nu sunt și nici nu pot reprezenta adevărul. Acest lucru este sigur și majoritatea oamenilor l-au confirmat deja în inimile lor, prin părtășie. Așadar, cum ar trebui să înțelegem esența tuturor diferitelor zicale despre conduita morală? Dacă nu abordăm această problemă conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului, atunci nu există nicio modalitate să o discernem și să o înțelegem. Indiferent cât de nobile și de pozitive ar fi, în scris, aceste zicale despre conduita morală din cultura tradițională, chiar sunt ele criterii pentru acțiunile și comportamentul oamenilor sau principii comportamentale? (Nu sunt.) Nu sunt principii sau criterii comportamentale. Așadar, ce sunt ele, mai exact? Disecând esența fiecărei zicale despre conduita morală, puteți concluziona care sunt, exact, adevărul și esența acestor zicale despre conduita morală care au apărut în rândul oamenilor? Nu v-ați gândit niciodată la această întrebare? Lăsând deoparte scopurile acelor așa-ziși gânditori și moraliști care flatează clasele conducătoare și încearcă să le intre în grații și care sunt foarte bucuroși să le servească, haideți să analizăm acest lucru din perspectiva umanității normale. Deoarece aceste zicale despre conduita morală nu sunt adevărul, cu atât mai puțin putând să-l înlocuiască, sigur sunt amăgitoare. Cu siguranță nu sunt lucruri pozitive – acest lucru este cert. Dacă, în acest fel, puteți să le recunoașteți așa cum sunt, asta dovedește că ați dobândit un anumit grad de înțelegere a adevărului în inima voastră și că aveți deja puțin discernământ. Aceste zicale despre conduita morală nu sunt lucruri pozitive și nu sunt nici criterii pentru acțiunile și comportamentul oamenilor și cu atât mai puțin sunt principii pentru comportamentul oamenilor care ar trebui respectate, așa că este ceva în neregulă cu ele. Merită să le dezbatem în profunzime? (Da.) Dacă luați în considerare doar „conduita morală” și credeți că aceste cuvinte sunt opinii corecte și lucruri pozitive, atunci nu aveți dreptate și acestea vă vor amăgi și vă vor înșela. Ceea ce este ipocrit nu poate fi niciodată un lucru pozitiv. În ceea ce privește diferitele manifestări și acte de conduită morală, ar trebui să distingem dacă sunt sau nu făcute cu sinceritate și din inimă. Dacă sunt făcute din silă, prefăcătorie sau pentru a atinge un anumit scop, atunci există o problemă cu astfel de acte și manifestări. Puteți să discerneți aceste zicale despre conduita morală așa cum sunt cu adevărat? Cine Îmi poate spune? (Satana folosește zicalele despre conduita morală ca să-i inducă în eroare și să-i corupă pe oameni și-i face să le respecte și să le pună în practică pentru a atinge scopurile de a-i determina să se închine Satanei și să-l urmeze și de a-i ține departe de Dumnezeu. Aceasta este una dintre tehnicile și metodele Satanei de a corupe oamenii.) Aceasta nu este esența zicalelor despre conduita morală. Acesta este scopul pe care îl atinge Satana, folosind astfel de zicale pentru a-i induce în eroare pe oameni. În primul rând, trebuie să știți clar că orice fel de zicală despre conduita morală nu reprezintă adevărul, cu atât mai puțin poate ține locul adevărului. Nici măcar nu reprezintă lucruri pozitive. Așadar, ce sunt, mai exact? Se poate spune cu certitudine că aceste zicale cu privire la conduita morală sunt aberații eretice cu care Satana îi induce în eroare pe oameni. Ele nu sunt în sine adevărul-realitate pe care oamenii ar trebui să îl aibă și nici nu sunt lucruri pozitive pe care umanitatea normală s-ar cuveni să le trăiască. Aceste zicale despre conduita morală constituie lucruri contrafăcute, prefăcătorii, falsificări și trucuri – reprezintă comportamente fictive și nu își au deloc originea în conștiința și rațiunea omului sau în gândirea lui normală. Prin urmare, toate zicalele culturii tradiționale cu privire la conduita morală sunt ridicole, erezii și sofisme absurde. Cu aceste câteva părtășii, zicalele pe care le propune Satana despre conduita morală au fost în această zi condamnate, în totalitate, la moarte. Dacă nici măcar nu sunt lucruri pozitive, cum se poate ca oamenii să le accepte? Cum pot oamenii să trăiască după aceste idei și opinii? Motivul este că aceste zicale despre conduita morală se aliniază atât de bine cu noțiunile și închipuirile oamenilor. Acestea trezesc admirație și aprobare, așa că oamenii acceptă aceste zicale despre conduita morală în inimile lor și, deși nu le pot pune în practică, în sinea lor, le îmbrățișează și le venerează cu bucurie. Și astfel, Satana folosește diverse zicale despre conduita morală pentru a induce oamenii în eroare, pentru a le controla inimile și comportamentul, căci, în inimile lor, oamenii venerează și au o credință oarbă în tot felul de zicale despre conduita morală și toți ar dori să folosească aceste afirmații ca să pretindă că simt mai multă demnitate, noblețe și bunătate, atingându-și astfel scopul de a fi foarte apreciați și lăudați. Pe scurt, toate diversele zicale despre conduita morală cer ca, atunci când oamenii fac un anumit lucru, să dea dovadă de un fel de comportament sau calitate umană din sfera conduitei morale. Aceste comportamente și calități umane par destul de nobile și sunt venerate, așa că toți oamenii, în inimile lor, aspiră foarte mult la ele. Însă ceea ce nu au luat în considerare este faptul că aceste zicale despre conduita morală nu reprezintă deloc principiile de comportament pe care ar trebui să le respecte o persoană normală; în schimb, reprezintă o varietate de comportamente ipocrite pe care cineva le poate simula. Sunt abateri de la standardele conștiinței și ale rațiunii, devieri de la voința umanității normale. Satana folosește zicale false și prefăcute despre conduita morală pentru a-i induce în eroare pe oameni, pentru a-i face să-l venereze pe el și pe acei așa-numiți înțelepți ipocriți, determinându-i astfel pe oameni să vadă umanitatea normală și criteriile pentru comportamentul uman drept lucruri obișnuite, simple și chiar josnice. Oamenii disprețuiesc aceste lucruri și le consideră complet lipsite de valoare. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că zicalele despre conduita morală susținute de Satana sunt foarte plăcute ochiului și foarte aliniate cu noțiunile și închipuirile omului. Totuși, realitatea este că nicio zicală despre conduita morală, oricare ar fi aceasta, nu reprezintă un principiu pe care oamenii ar trebui să-l respecte în comportamentul sau în relațiile lor în lume. Gândește-te bine – nu așa stau lucrurile? În esență, zicalele despre conduita morală sunt doar solicitări ca oamenii să trăiască în mod superficial vieți mai demne și mai nobile, permițându-le să fie venerați sau lăudați de ceilalți, mai degrabă decât să fie priviți cu dispreț. Esența acestor zicală arată că sunt doar solicitări ca oamenii să dea dovadă de o conduită morală bună printr-un comportament bun, acoperind și ținând astfel în frâu ambițiile și dorințele extravagante ale omenirii corupte, ascunzând natura-esență rea și hidoasă a omului, cât și manifestările diverselor firi corupte. Acestea sunt menite să îmbunătățească personalitatea unei persoane prin comportamente și practici superficiale bune, să îmbunătățească imaginea pe care ceilalți o au despre aceasta și aprecierea ei la scară mai largă, de către întreaga lume. Aceste aspecte arată că zicalele despre conduita morală se referă la ascunderea gândurilor, opiniilor, scopurilor și intențiilor lăuntrice ale omului, a feței lui hidoase și a naturii-esenței lui cu ajutorul comportamentelor și practicilor superficiale. Pot aceste lucruri să fie ascunse cu succes? Oare încercarea de a le ascunde nu le face cu atât mai evidente? Dar Satanei nu-i pasă de asta. Scopul său este să ascundă chipul hidos al omenirii corupte, să ascundă adevărul despre corupția omului. Prin urmare, Satana îi pune pe oameni să adopte manifestările comportamentale ale conduitei morale pentru a se deghiza, ceea ce înseamnă că folosește regulile și comportamentele conduitei morale pentru a ambala frumos înfățișarea omului, îmbunătățind calitățile umane și personalitatea unei persoane, astfel încât aceasta să poată avea stima și lauda celorlalți. Practic, aceste zicale despre conduita morală stabilesc dacă o persoană este nobilă sau josnică pe baza manifestărilor comportamentale și a standardelor ei morale. De exemplu, în cazul în care o persoană demonstrează că își sacrifică interesele de dragul celorlalți, poți să evaluezi dacă este altruistă. Dacă o demonstrează bine, se deghizează bine și reușește să arate deosebit de admirabil, atunci această persoană va fi privită ca una cu integritate și demnitate, ca o persoană cu standarde morale deosebit de înalte în ochii celorlalți, iar statul îi va acorda o decorație pentru că a fost un model de moralitate din care alții să învețe, pe care să-l idolatrizeze și să-l imite. Așadar, cum ar trebui oamenii să evalueze dacă o femeie este bună sau rea? Analizând dacă diferitele comportamente de care dă dovadă femeia în cadrul comunității ei sunt conforme cu zicala: „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală.” Dacă ea se conformează în toate privințele, fiind virtuoasă, bună la inimă și blajină, arătând cel mai mare respect celor bătrâni, făcând cu dragă inimă compromisuri din considerație pentru interesul general, fiind extrem de răbdătoare și capabilă să îndure greutăți, fără să poarte pică oamenilor sau să se certe cu ceilalți și respectându-și socrii, având grijă de soțul și copiii ei, fără să se gândească niciodată la ea însăși, fără să caute niciodată nimic în schimb, fără să se bucure de plăcerile trupești și așa mai departe, atunci ea este într-adevăr o femeie virtuoasă, bună la inimă și blajină. Oamenii folosesc aceste comportamente exterioare pentru a evalua conduita morală a femeilor. Este inexact și nerealist să evaluezi valoarea, bunătatea și răul unei persoane prin intermediul practicilor și al comportamentului ei superficial. A face astfel de afirmații este, de asemenea, fals, înșelător și ridicol. Aceasta este problema esențială a zicalelor despre conduita morală pe care o dau în vileag oamenii.

În lumina mai multor aspecte menționate anterior, sunt, într-adevăr, aceste zicale despre conduita morală din cultura tradițională principii comportamentale? (Nu.) Nu răspund deloc nevoilor umanității normale, fiind întru totul contrare acesteia. Ceea ce oferă omenirii nu sunt principii comportamentale, nici principii pentru acțiunile și comportamentul oamenilor. Dimpotrivă, le cer oamenilor să se deghizeze, să se ascundă, să se comporte și să acționeze într-un anumit fel în fața celorlalți, astfel încât să fie foarte apreciați și lăudați, nu cu scopul de a-i face pe oameni să înțeleagă cum să se comporte corect sau modul corect de a se purta, ci pentru a-i determina pe oameni să trăiască mai în pas cu noțiunile și închipuirile altora și pentru a câștiga laudele și recunoașterea celorlalți. Acest lucru nu este deloc ceea ce Dumnezeu cere, și anume ca oamenii să se comporte și să acționeze conform adevărurilor-principii, fără să le pese de ceea ce gândesc oamenii, concentrându-se, în schimb, doar să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Zicalele despre conduita morală se referă mai mult la a le cere oamenilor să fie decenți și nobili în comportamentul și practicile lor și în înfățișarea pe care o oglindesc – chiar dacă este o deghizare – mai degrabă decât la rezolvarea problemelor legate de gândurile și opiniile oamenilor sau de natura-esență pe care o au. Cu alte cuvinte, cerințele pe care zicalele despre conduita morală din cultura tradițională le impun oamenilor nu se bazează pe esența acestora și cu atât mai puțin iau în considerare sfera realizabilă a conștiinței și a rațiunii. Totodată, se împotrivesc faptului obiectiv că oamenii au firi corupte și sunt toți egoiști și demni de dispreț și îi obligă pe oameni să facă una și alta în ceea ce privește comportamentul și practicile lor. Prin urmare, indiferent din ce perspectivă impun cerințe oamenilor, acestea nu pot elibera în mod fundamental oamenii din robia și de sub controlul firilor corupte și nici nu pot rezolva problema esenței oamenilor – cu alte cuvinte, nu pot rezolva problemele legate de firile corupte ale oamenilor. Din această cauză, nu pot schimba principiile și direcția comportamentului oamenilor și nici nu îi pot face să înțeleagă cum să se comporte, cum să-i trateze pe ceilalți sau cum să trateze relațiile interpersonale dintr-un punct de vedere pozitiv. Vorbind dintr-o altă perspectivă, zicalele despre conduita morală sunt doar un fel de regulă și constrângere comportamentală dată oamenilor. Deși după toate aparențele sunt destul de bune, aceste lucruri afectează în mod inconștient gândirea și opiniile oamenilor, constrângându-i și obligându-i, rezultatul fiind acela că oamenii nu pot găsi principiile corecte și calea corectă de a se comporta și acționa. În acest context, tot ce pot face oamenii este să accepte fără tragere de inimă influența ideilor și opiniilor culturale tradiționale, iar sub influența acestor idei și opinii greșite, își pierd fără să-și dea seama principiile, scopurile și sensul comportamentului. Acest lucru face ca ființele umane corupte să se prăbușească în întuneric și să piardă lumina, astfel încât tot ce pot face este să vâneze faima și câștigul personal bazându-se pe falsificare, prefăcătorie și înșelăciune. De exemplu, atunci când vezi o persoană care are nevoie de ajutor, te gândești imediat: „Să te porți corect înseamnă să găsești plăcere în a-i ajuta pe ceilalți. Acesta este un principiu de bază și un standard moral pentru comportamentul oamenilor”, așa că, fără să-ți dai seama, vei ajuta acea persoană. După ce o ajuți, simți că, purtându-te astfel, ești nobil și ai puțină umanitate și chiar te lauzi în mod inconștient ca fiind o persoană nobilă, o persoană cu caracter nobil, cu demnitate și caracter și, desigur, o persoană vrednică de respect. Dacă nu o ajuți, te gândești: „Vai, nu sunt o persoană bună! Ori de câte ori întâlnesc pe cineva care are nevoie de ajutor și mă gândesc să-i întind mâna, întotdeauna îmi iau în considerare interesele. Sunt o persoană atât de egoistă!” Vei folosi inconștient opinia ideologică: „Găsește plăcere în a-i ajuta pe ceilalți” pentru a te evalua, a te constrânge și a aprecia ce este bine și ce este rău. Când nu vei putea pune în practică această zicală, te vei desconsidera sau te vei privi cu dispreț și te vei simți oarecum tulburat. Vei arunca priviri admirative și apreciative celor care pot să găsească plăcere în a-i ajuta pe ceilalți, simțind că sunt mai nobili și mai demni decât tine și că au mai mult caracter decât tine. Totuși, când vine vorba de astfel de chestiuni, cerințele lui Dumnezeu sunt diferite. Cerințele lui Dumnezeu sunt ca tu să respecți cuvintele Sale și adevărurile-principii. În ceea ce privește conduita morală, cum ar trebui să practice oamenii? Respectând opiniile morale și culturale tradiționale sau respectând cuvintele lui Dumnezeu? Toată lumea se confruntă cu această alegere. Îți sunt clare acum adevărurile-principii pe care le învață oamenii de la Dumnezeu? Le înțelegi? Cât de bine le respecți? Când le respecți, ce gânduri și opinii te influențează și constituie o piedică pentru tine și ce firi corupte sunt dezvăluite? Ar trebui să reflectezi asupra ta în felul acesta. Exact, cât de mult din esența zicalelor despre conduita morală din cultura tradițională poți să vezi clar în inima ta? Mai are cultura tradițională un loc în inima ta? Toate acestea sunt probleme pe care oamenii trebuie să le rezolve. Când firile tale corupte sunt înlăturate și ești capabil să te supui adevărului și să respecți cuvintele lui Dumnezeu în mod absolut și fără compromis, atunci ceea ce practici este întru totul conform adevărurilor-principii. Nu vei mai fi constrâns de firi corupte sau legat de ideile și opiniile morale din cultura tradițională și vei putea să pui cu acuratețe cuvintele lui Dumnezeu în practică și să acționezi conform adevărurilor-principii. Acestea sunt principiile care ar trebui să influențeze comportamentul și acțiunile credincioșilor. Când vei fi în stare să practici potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, să respecți cuvintele Lui și să practici în conformitate cu adevărurile-principii, nu vei fi doar o persoană cu o bună conduită morală, ci și o persoană care poate urma calea lui Dumnezeu. Când practici principiile și adevărul comportamentului, nu numai că ai standarde de conduită morală, dar în comportamentul tău există și adevăruri-principii. Există o diferență între respectarea adevărurilor-principii și respectarea criteriilor de conduită morală? (Da.) În ce constă diferența? Respectarea cerințelor privind conduita morală este doar o practică și o manifestare comportamentală, în timp ce practicarea conform adevărurilor-principii pare, din exterior, a fi tot o practică, dar această practică respectă adevărurile-principii. Din această perspectivă, respectarea adevărurilor-principii se referă la comportament și la calea pe care o parcurg oamenii. Aceasta înseamnă că, dacă practici adevărul și respecți adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu, mergi pe calea corectă, în timp ce respectarea cerințelor conduitei morale din cultura tradițională este doar o manifestare a comportamentului, la fel ca respectarea regulilor. Nu implică adevărurile-principii și nici nu se referă la calea pe care o parcurg oamenii. Înțelegeți ce spun? (Da.) Iată un exemplu. De pildă, zicala despre conduita morală: „Sacrifică-ți interesele de dragul celorlalți” cere oamenilor „să renunțe la sinele mai mic și să împlinească sinele mai mare”, în orice moment și în orice situație. Printre non-credincioși, stilul acesta definește un om cu un caracter nobil și o integritate de neclintit. „Renunță la sinele mai mic și împlinește sinele mai mare” – ce oratorie grandioasă! Este păcat că pare doar stilul unui om cu un caracter nobil și integritate de neclintit, dar nu este un adevăr-principiu pe care oamenii ar trebui să-l respecte. Realitatea este că scopul final al acestei zicale: „Renunță la sinele mai mic și împlinește sinele mai mare” și al faptului de a-i determina pe oameni să-și sacrifice interesele de dragul celorlalți este, efectiv, acela de a se asigura că ceilalți îi servesc. Din punctul de vedere al scopurilor și intențiilor oamenilor, această zicală miroase a filosofii satanice și are o calitate tranzacțională. Din aceasta, poți determina dacă există adevăruri-principii în zicala: „Renunță la sinele mai mic și împlinește sinele mai mare”? Categoric nu există! Nu este deloc un principiu comportamental; este pur și simplu o filosofie satanică, pentru că scopul oamenilor care renunță la sinele mai mic este să-și împlinească sinele mai mare. Indiferent dacă o astfel de practică este nobilă sau vulgară, este doar o regulă care îi constrânge pe oameni. Pare rezonabilă, dar, în esență, este ridicolă și absurd. Indiferent ce ți se întâmplă, aceasta cere ca oamenii să-și sacrifice interesele de dragul celorlalți. Indiferent dacă ești sau nu dispus, sau dacă o poți face sau nu și indiferent de mediu, îți cere doar să-ți sacrifici interesele de dragul celorlalți. Dacă nu ești capabil să „renunți la sinele mai mic”, atunci expresia „să împlinești sinele mai mare” este acolo pentru a te ispiti, astfel încât, chiar dacă nu poți să-ți sacrifici interesele de dragul celorlalți, să nu vrei totuși să renunți la asta. Oamenii sunt seduși de gândul „împlinirii sinelui mai mare”. În astfel de circumstanțe, este dificil să faci o alegere. Așadar, este sacrificarea propriilor interese de dragul celorlalți un principiu comportamental? Poate obține rezultate pozitive? Fiecare persoană se ascunde foarte bine și dă dovadă de noblețe, demnitate și caracter suprem, dar care este rezultatul în cele din urmă? Se poate spune doar că nimic nu va rezulta din asta, pentru că, făcând acest lucru, nu se poate câștiga decât aprecierea altor oameni, dar nu și aprobarea Creatorului. Cum s-a ajuns aici? Este acesta rezultatul faptului că toată lumea respectă zicalele despre conduita morală din cultura tradițională și urmează filosofiile satanice? Dacă toată lumea acceptă cuvintele lui Dumnezeu, acceptă idei și opinii corecte, nu renunță la adevărurile-principii și în viață urmărește direcția călăuzită de Dumnezeu, atunci oamenilor le va fi ușor să meargă pe calea cea dreaptă în viață. Este mai bine să practici în acest mod, decât să-ți sacrifici interesele de dragul celorlalți? A practica în acest mod înseamnă a respecta adevărurile-principii și a trăi în lumină, conform cuvintelor lui Dumnezeu, mai degrabă decât a-l urma pe Satana pe calea ipocriziei. Doar renunțând la filosofiile satanice, precum și la toate ideile diferite transmise de zicalele despre conduita morală din cultura tradițională, acceptând adevărul și trăind conform cuvintelor lui Dumnezeu, poate omul să trăiască asemănarea umană reală și să câștige aprobarea lui Dumnezeu.

Pe baza lucrurilor despre care am avut părtășie anterior, ați ajuns la vreo concluzie cu privire la esența zicalelor despre conduita morală? Toate aceste zicale diferite despre conduita morală sunt doar reglementări și convenții care limitează gândurile, opiniile și comportamentul exterior al oamenilor. Nu sunt deloc principii sau criterii comportamentale și nu sunt principii pe care oamenii ar trebui să le respecte atunci când întâlnesc tot felul de oameni, chestiuni și lucruri. Așadar, ce principii ar trebui să respecte oamenii? Nu ar trebui să avem părtășie în acest sens? Unii oameni spun: „Ce diferență există între adevărurile-principii pe care ar trebui să le respecte oamenii și reglementările și convențiile acelor zicale despre conduita morală?” Spuneți-Mi, există vreo diferență? (Da.) În ce privință există o diferență? Zicalele despre conduita morală sunt doar reglementări și convenții care constrâng gândurile, opiniile și comportamentele oamenilor. În ceea ce privește diversele probleme care se abat asupra oamenilor, acestea le-au impus oamenilor cerințe care le restricționează comportamentul și îi leagă de mâini și de picioare, obligându-i să facă una și alta, mai degrabă decât să-i lase să caute principiile și modalitățile corecte de a trata diversele persoane, chestiuni și lucruri. Pe de altă parte, adevărurile-principii sunt diferite. Cerințele multilaterale impuse oamenilor de cuvintele lui Dumnezeu nu sunt reguli, reglementări sau convenții, cu atât mai puțin sunt diverse zicale care limitează gândirea și comportamentul oamenilor. În schimb, le spun oamenilor adevărurile-principii pe care ei ar trebui să le înțeleagă și să le respecte în tot felul de medii și ori de câte ori li se întâmplă ceva. Așadar, care sunt mai exact aceste principii? De ce spun că numai cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul sau adevărurile-principii? Pentru că diversele cerințe impuse oamenilor de cuvintele lui Dumnezeu pot fi toate îndeplinite de umanitatea normală, în măsura în care cer ca oamenii să nu fie influențați și controlați de sentimentele, dorințele, ambițiile și firile lor corupte ori de câte ori li se întâmplă ceva, ci mai degrabă să practice potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii, acesta fiind un principiu pe care oamenii sunt capabili să-l respecte. Adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu indică direcția corectă și scopul corect pe care oamenii ar trebui să le urmeze și sunt, de asemenea, calea pe care ei ar trebui să meargă. Nu numai că principiile cuvintelor lui Dumnezeu mențin funcționarea normală a conștiinței și a rațiunii, dar, în mod firesc, adaugă și principiile adevărului pe temelia care este conștiința și rațiunea oamenilor. Acestea sunt standardele adevărului la care pot să se ridice oamenii cu rațiune și conștiință și pe care le pot îndeplini. Când oamenii respectă aceste principii ale cuvintelor lui Dumnezeu, ceea ce câștigă nu este consolidarea moralității și a integrității lor, nici protejarea demnității lor umane. În schimb, ei au pornit pe calea cea dreaptă în viață. Când o persoană se supune acestor adevăruri-principii din cuvintele lui Dumnezeu, nu numai că are conștiința și rațiunea unei persoane normale, dar, pe temelia conștiinței și a rațiunii ei, ajunge să înțeleagă mai multe adevăruri-principii cu privire la modul în care ar trebui să se comporte. Simplu spus, ajunge să înțeleagă principiile comportamentale, să știe ce adevăruri-principii să folosească atunci când privește oamenii și lucrurile și când se comportă și acționează și nu mai este controlată și influențată de propriile sentimente, dorințe, ambiții și firi corupte. În acest fel, trăiește întru totul asemănarea unei persoane normale. Aceste adevăruri-principii propuse de Dumnezeu rezolvă în mod fundamental problema firilor corupte care îi controlează pe oameni și-i împiedică să se elibereze de păcat, astfel încât ei să nu mai trăiască în vechea lor viață, controlați de sentimente, dorințe, ambiții și firi corupte. Și ce înlocuiesc toate acestea? Criteriile cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurile-principii, care devin viața unei persoane. În general, odată ce oamenii încep să respecte adevărurile-principii pe care ar trebui să le respecte omenirea, ei nu mai trăiesc diversele suferințe ale trupului. Mai exact, oamenii nu mai trăiesc sub inducerea în eroare, înșelăciunea și controlul Satanei. Mai precis, nu mai trăiesc sub robia și controlul nenumăratelor idei, opinii și filosofii pentru interacțiuni lumești pe care Satana le insuflă oamenilor. În schimb, trăiesc nu doar cu demnitate și integritate, ci și liber și cu înfățișarea oamenilor, care este adevărata asemănare a ființelor create sub stăpânirea Creatorului. Aceasta este diferența esențială dintre cuvintele și adevărul lui Dumnezeu și zicalele despre conduita morală din cultura tradițională.

Subiectul părtășiei de astăzi este oarecum profund. După ce îl ascultați, ar trebui să cugetați la el o vreme, să-l lăsați să-și găsească ecoul și să vedeți dacă înțelegeți ce s-a spus. Pe baza acestei părtășii, ați înțeles pe deplin diferența dintre zicalele despre conduita morală și adevăr? Spuneți-Mi cu cele mai simple cuvinte: care este esența zicalelor despre conduita morală? (Zicalele despre conduita morală sunt doar reglementări și convenții care constrâng gândurile și comportamentele oamenilor; nu sunt principii și criterii comportamentale.) Bine spus! Există o poveste în cultura tradițională despre Kong Rong care renunță la perele mai mari. Ce părere aveți: oare oricine nu poate fi asemeni lui Kong Rong nu este o persoană bună? Oamenii obișnuiau să creadă că oricine putea fi asemeni lui Kong Rong avea un caracter nobil și o integritate de neclintit, sacrificându-și interesele de dragul altora – era o persoană bună. Este Kong Rong din această poveste istorică un model pe care l-a urmat toată lumea? Are acest personaj un anumit loc în inimile oamenilor? (Da.) Nu numele lui, ci gândurile și practicile sale, moralitatea și comportamentul său ocupă un loc în inimile oamenilor. Oamenii apreciază astfel de practici și le aprobă și admiră în inimile lor conduita morală a lui Kong Rong. Prin urmare, dacă vezi pe cineva care nu-și poate sacrifica interesele de dragul celorlalți, pe cineva care nu este genul de persoană care să renunțe la perele mai mari, așa cum a făcut Kong Rong, te vei supăra în sinea ta pe acea persoană și vei avea o părere proastă despre ea. Așadar, sunt justificate supărarea și părerea ta proastă? Ele trebuie să se bazeze pe ceva. În primul rând, tu te gândești: „Kong Rong era foarte tânăr și, totuși, a reușit să renunțe la perele mai mari, în timp ce tu ești matur și încă atât de egoist” și, în sinea ta, ai o părere proastă despre acea persoană. Așadar, părerea ta proastă și supărarea ta se bazează pe povestea lui Kong Rong care renunță la perele mai mari? (Da.) Este corect să privim oamenii pe această bază? (Nu.) De ce nu este corect? Întrucât originea modului pe care te bazezi pentru a privi oamenii și lucrurile este incorectă și pentru că punctul tău de plecare este întru totul greșit. Punctul tău de plecare este să iei faptul că Kong Rong renunță la perele mai mari drept standard pentru evaluarea oamenilor și a lucrurilor, dar această abordare și metodă de măsurare sunt greșite. În ce mod sunt greșite? Sunt greșite în măsura în care crezi că ideea din spatele poveștii lui Kong Rong este corectă și o consideri un punct de vedere ideologic pozitiv din care să evaluezi oamenii și lucrurile. Când evaluezi în acest fel, rezultatul la care ajungi este că marea majoritate a oamenilor nu sunt buni. Sunt exacte rezultatele acestei evaluări? (Nu, nu sunt exacte.) De ce nu sunt exacte? Pentru că standardul tău de evaluare este greșit. Dacă un om folosește metodele și principiile date de Dumnezeu, cum ar trebui să fie evaluată o astfel de persoană? Luând în considerare dacă persoana sprijină interesele casei lui Dumnezeu, dacă este de partea lui Dumnezeu, dacă are o inimă cu frică de Dumnezeu și dacă ea caută adevărurile-principii în ceea ce face: doar o evaluare bazată pe aceste aspecte este precisă. Dacă, ori de câte ori i se întâmplă ceva acestei persoane, ea se roagă, caută și discută subiectul cu toată lumea și – chiar dacă uneori nu e capabilă să fie altruistă și e un pic egoistă, în doze mici – dacă ceea ce face este, practic, adecvat atunci când este evaluată din perspectiva aspectelor cerute de Dumnezeu, atunci este cineva care poate accepta adevărul, o persoană care are dreptate. Așadar, pe ce se bazează această concluzie? (Se bazează pe cuvintele și cerințele lui Dumnezeu.) Prin urmare, este corectă această concluzie? Este mult mai corectă decât dacă ai evalua folosind perspectiva ideologică a lui Kong Rong care renunță la perele mai mari. Punctul de vedere ideologic al poveștii lui Kong Rong evaluează comportamentul și practicile temporare ale oamenilor, însă ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să evalueze este esența acestei persoane, precum și care este exact atitudinea ei față de adevăr și față de cerințele lui Dumnezeu. Tu folosești zicalele despre conduita morală pentru a evalua comportamentul trecător al unei persoane, sau acțiunile, ori revelațiile ei trecătoare în timpul unui incident. Dacă le folosești pentru a evalua calitățile intrinseci ale unei persoane, nu va fi corect, deoarece evaluarea calităților intrinseci ale unei persoane folosind zicale despre conduita morală înseamnă evaluarea acestora folosind principiile greșite, iar rezultatul la care ajungi va fi incorect. Diferența nu constă în comportamentele ei exterioare, ci mai degrabă în natura-esența ei. Prin urmare, este fundamental greșit să evaluați oamenii folosind zicale despre conduita morală. Este corect să evaluați oamenii doar folosind adevărurile-principii. Înțelegeți ce spun?

Esența zicalelor despre conduita morală este că sunt reglementări și convenții care constrâng comportamentul și gândurile oamenilor. Într-o anumită măsură, restricționează și controlează gândirea oamenilor și constrâng unele dintre expresiile corecte ale gândirii și cerințele normale ale umanității normale. Desigur, se poate spune și că, într-o anumită măsură, ele încalcă unele dintre legile supraviețuirii umanității normale și, de asemenea, că privează oamenii normali de nevoile și drepturile lor umane. De exemplu, zicala clasică: „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală” interferează puternic și distruge drepturile femeilor. Ce rol le face pe femei să joace în întreaga societate umană? Ele joacă rolul celor înrobite. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Din acest punct de vedere, reglementările și convențiile acestor zicale despre conduita morală au distrus gândurile umane, au înlăturat diversele nevoi ale umanității normale și, în același timp, au limitat exprimarea diferitelor gânduri ale umanității normale de către ființele umane. Aceste zicale despre conduita morală nu sunt în esență create pe baza nevoilor oamenilor normali, nici pe baza standardelor pe care oamenii normali le pot îndeplini, ci toate sunt create pe baza închipuirilor, ambițiilor și a dorințelor oamenilor. Aceste zicale despre conduita morală nu numai constrâng și limitează gândurile oamenilor și le constrâng comportamentul, dar îi și determină pe oameni să venereze și să urmărească acele lucruri care sunt false și imaginare. Dar oamenii nu pot să le atingă, așa că tot ce pot face este să folosească prefăcătoria ca să mușamalizeze și să se ascundă, astfel încât să poată duce o viață decentă, nobilă, o viață care pare foarte demnă. Dar adevărul este că a trăi după aceste idei și opinii privind conduita morală înseamnă că gândurile omenirii sunt distorsionate și limitate și că oamenii trăiesc anormal și pervertit sub imperiul acestor idei și puncte de vedere false, nu-i așa? (Ba da.) Oamenii nu vor să trăiască așa și nu vor să facă asta, dar nu se pot elibera de constrângerile acestor cătușe ideologice. Tot ce pot face este să trăiască fără tragere de inimă și involuntar sub influența și îngrădirea acestor idei și opinii. Totodată, din cauza presiunii opiniei publice și a acestor idei și opinii din inima lor, nu au de ales decât să ducă o existență nedemnă în această lume, purtând o mască a ipocriziei după alta. Pentru omenire, aceasta este consecința zicalelor despre conduita morală. Ați înțeles asta? (Da.) Cu cât avem părtășie mai mult despre aceste zicale privind conduita morală și le disecăm, cu atât oamenii pot să le vadă clar și cu atât mai mult simt că aceste diverse zicale din cultura tradițională nu sunt lucruri pozitive. De mii de ani, acestea au indus în eroare ființele umane și le-au făcut rău, în așa măsură încât, chiar și după ce oamenii au ascultat cuvintele lui Dumnezeu și au ajuns să înțeleagă adevărul, tot nu pot să scape de influența acestor idei și opinii din cultura tradițională și chiar aspiră la ele de parcă ar fi lucruri pozitive. Mulți oameni chiar le folosesc drept substitut pentru adevăr și le practică de parcă ar fi adevărul. Prin părtășia de astăzi, ați dobândit o înțelegere mai bună și mai corectă a acestor zicale despre conduita morală din cultura tradițională? (Da.) Acum că le înțelegeți oarecum, haideți să continuăm părtășia despre alte zicale privind conduita morală.