Mulți oameni au noțiuni despre exilul evreilor din Iudeea, dar cei care caută adevărul pot obține luminare din acest eveniment. Dacă o persoană are capacitatea de a înțelege, atunci acest eveniment o va face să vadă că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensa, dar unii oameni nu au capacitatea de a înțelege. Dacă ei simt că ceea ce a făcut Dumnezeu nu corespunde noțiunilor lor, ar trebui mai întâi să fie de acord că Dumnezeu este drept și că firea Sa nu tolerează ofensa; acest lucru este sigur. Apoi, ei ar trebui să se roage, să caute adevărul și să se uite la ceea ce au făcut evreii de au ofensat firea lui Dumnezeu și I-au atras mânia. Numai în acest fel oamenii își pot înlătura complet noțiunile, pot ajunge să înțeleagă firea lui Dumnezeu prin acest eveniment și se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Nu este o sarcină ușoară pentru oameni să înțeleagă adevărul. Indiferent dacă te-ai bucurat anterior de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, dacă ai lucrat prin acceptarea îndrumării și însărcinării date de El, dacă ai sacrificat lucruri sau ai renunțat la ceva – chiar dacă oamenii consideră că ai adus un fel de contribuție, în niciun caz nu ar trebui să vezi aceste lucruri drept capital. Acesta este primul lucru. Al doilea este că nu ar trebui să vezi niciodată aceste lucruri ca pe niște jetoane cu care să-L poți șantaja pe Dumnezeu și pe care le poți folosi pentru a dicta modul în care El te tratează. Cel mai important lucru este ca, atunci când cuvintele și atitudinea lui Dumnezeu față de tine nu se potrivesc cu noțiunile tale sau îți par indiferente, tu să nu te împotrivești sau să te opui Lui. Acesta este cel de-al treilea lucru. Poți să realizezi aceste trei lucruri? Aceste trei lucruri țin de realitate. Este ușor ca aceste stări să apară la oameni? (Da, este.) De ce apar aceste stări la oameni? De ce se manifestă ele în acest mod? Dumnezeu gestionează întreaga rasă umană și domnește suveran peste toate lucrurile, dar consideră Dumnezeu aceste lucruri ca fiind capital? Își asumă Dumnezeu meritul pentru ele? Are Dumnezeu așa revelări, spunând: „Am făcut toate aceste lucruri mărețe pentru voi. De ce nu-Mi mulțumiți?” (Nu, nu are.) Dumnezeu nu are aceste lucruri în minte. Atunci, de ce așteaptă omul ca Dumnezeu să-i acorde merite pentru fiecare lucru mărunt la care renunță sau pe care îl sacrifică sau pentru fiecare contribuție mică pe care o aduce? De ce se manifestă și se revelă omul în acest fel? Răspunsul este simplu. Pentru că firea omului este coruptă. De ce nu Se manifestă sau nu Se revelă Dumnezeu în acest fel? Pentru că esența lui Dumnezeu este adevărul, iar adevărul este sfânt. Acesta este răspunsul. Oamenii se manifestă și se revelă în acest fel pentru că au firi corupte. Poate fi rezolvată această problemă? Pot cele trei lucruri pe care tocmai le-am menționat să rezolve această problemă? (Da, pot.) Niciunul dintre cele trei lucruri pe care le-am menționat nu este ușor de pus în practică, dar există o soluție. După ce au auzit aceste trei lucruri, oamenii s-ar putea gândi: „Nu avem voie să facem asta și nu avem voie să facem cealaltă. Trebuie să fim doar marionete fără minte.” Așa stau lucrurile? (Nu, nu așa stau.) Atunci cum stau? Să vă spun Eu: Dumnezeu nu te lasă să faci aceste lucruri, ca să te protejeze. Acesta este primul lucru. Metoda ta de urmărire nu este în concordanță cu adevărul și nu este calea corectă. Nu repeta greșelile oamenilor dinaintea ta. Dacă tratezi lucrurile la care renunți și pe care le sacrifici drept capital și jetoane pe care le poți încasa, iar apoi, când atitudinea lui Dumnezeu față de tine pare una de indiferență, te împotrivești Lui și, atunci, atitudinea ta nu este în conformitate cu adevărul, nu conține nicio urmă de umanitate și nu este corectă. Chiar dacă ai o mie de motive, atitudinea ta este totuși greșită; nu este compatibilă cu adevărul în niciun fel și echivalează cu a te împotrivi lui Dumnezeu. Nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană. Acesta este al doilea lucru. Al treilea lucru este că, dacă te agăți de această atitudine, nu vei înțelege sau câștiga niciodată adevărul. Nu numai că nu vei obține adevărul, dar te vei face pe tine însuți să ieși în pierdere; vei pierde demnitatea și datoria pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. Dacă te gândești: „Rămân la atitudinea mea și nimeni nu poate face nimic în privința asta! Eu cred că am dreptate, așa că voi rămâne la ceea ce gândesc. Ideile mele sunt rezonabile, așa că le voi susține până la capăt!”, atunci, să te ții de un lucru cu atâta îndârjire nu-ți va aduce niciun beneficiu. Dumnezeu nu-Și va schimba atitudinea din cauza hotărârii tale sau pentru că tu te ții cu dinții de ceva. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu Își va schimba niciodată atitudinea doar pentru că tu rămâi la a ta. Dimpotrivă, Dumnezeu Își va asuma față de tine o atitudine pe măsura răzvrătirii și a împotrivirii tale neclintite. Acesta este al patrulea lucru și cel mai important. Există ceva ce nu înțelegeți despre aceste patru lucruri? Reprezintă vreunul dintre lucrurile pe care le-am menționat doar cuvinte goale, care nu se potrivesc cu starea reală a omului și care nu sunt de niciun ajutor pentru partea practică a vieții omului? (Nu, toate sunt de ajutor.) Reprezintă vreunul dintre aceste lucruri doar teorii goale, mai degrabă decât căi de practică? (Nu.) Sunt aceste patru lucruri utile în ceea ce privește modul în care oamenii ar trebui să pătrundă în adevărurile-realități în viața lor de zi cu zi? (Da, sunt.) Dacă înțelegeți clar aceste patru lucruri, le puneți în practică și le experimentați, relația voastră cu Dumnezeu va rămâne normală. Aceste patru lucruri te vor proteja în timpul diferitelor ispite sau atunci când te confrunți cu tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Atunci când te afli într-o stare de răzvrătire, gândește-te la aceste aspecte ale adevărului, compară-te cu ele și practică în consecință. Dacă, la început, nu reușești să le pui în practică, ar trebui să te rogi și, în același timp, să recunoști de ce Dumnezeu a acționat așa cum a făcut-o. De asemenea, ar trebui să reflectezi și să recunoști ce stări și dezvăluiri de corupție ai, care te fac să nu poți practica sau să nu te supui. Dacă ești capabil să cauți adevărul în acest fel, starea ta va rămâne normală și vei intra în mod natural în aceste adevăruri-realități.

Oricare ar fi problema, dacă nu înțelegi adevărul, fie vei acționa pe baza noțiunilor și închipuirilor, fie vei fi răzvrătit și ostil. E un lucru sută la sută sigur. Uneori, din afară, s-ar putea să nu pară că I te împotrivești lui Dumnezeu, că faci lucruri rele sau că provoci tulburare sau neliniște, dar asta nu înseamnă neapărat că acțiunile tale sunt conform adevărului. Uneori, s-ar putea să acționezi pe baza noțiunilor și închipuirilor și, chiar dacă asta s-ar putea să nu constituie o tulburare sau să provoace daune, atât timp cât nu este conform adevărului, acțiunile tale sunt în contradicție cu intențiile lui Dumnezeu. Alteori, s-ar putea să ai în minte noțiuni despre Dumnezeu. Deși nu le dai glas niciodată, în sinea ta, te agăți de aceste noțiuni și închipuiri, crezând că Dumnezeu ar trebui să facă un lucru sau altul, și dictând cum ar trebui să fie El. La exterior, nu ai făcut nimic greșit, dar, în sinea ta, te afli într-o continuă stare de răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu. De exemplu, tocmai am vorbit despre a avea noțiuni și definiții limitative privind iubirea lui Dumnezeu. Chiar dacă noțiunile și închipuirile tale nu te-au făcut să creezi tulburări sau întreruperi ale lucrării lui Dumnezeu, starea ta demonstrează că, permanent, inima ta Îl limitează și Îl înțelege greșit pe Dumnezeu. Ce concluzie putem trage de aici? Că te împotrivești continuu lui Dumnezeu. Nu spun adevărul? (Ba da, îl spui.) Dacă va veni o zi în care se va întâmpla ceva similar exodului evreilor din Iudeea, noțiunile tale te vor face incapabil să spui „amin” în fața acțiunilor lui Dumnezeu sau să-L lauzi pe Dumnezeu și să dezvolți teamă și supunere față de El ca răspuns la acțiunile lui. În schimb, vei înțelege greșit, te vei plânge și chiar vei fi puțin ostil față de Dumnezeu în inima ta. În adâncul sufletului tău, Îi vei spune: „Dumnezeule, n-ar fi trebuit să faci acest lucru. N-ai ținut cont de nimic! Cum Îți poți trata creațiile în felul acesta? Cum Îți poți trata aleșii în felul acesta? Nu-Ți pot cânta laude și nu-Ți pot aplauda acțiunile după ce am văzut ce ai făcut. Sufăr în sufletul meu și mă simt părăsit, ca și cum nu mă pot baza pe Dumnezeul pe care-L venerez nețărmurit. Dumnezeul în care cred eu nu este așa. Dumnezeul în care cred eu n-ar trebui să-Și trateze în felul acesta ființele create. Dumnezeul în care cred eu nu este atât de rece sau crud. Dumnezeul în care cred eu tratează oamenii cu blândețe și atenție, ca pe niște copii, făcându-i să se simtă copleșiți de binecuvântări și plini de căldură, nu cu răceală și indiferență ca acum.” Când în adâncul sufletului tău apar astfel de lamentări, nu vezi faptele care se desfășoară în fața ta ca fiind lucrarea lui Dumnezeu. Nu o accepți și nu spui „amin”, cu atât mai puțin o lauzi. Ca atare, oare sunt sentimentele și starea ta acelea de supunere față de Dumnezeu sau de împotrivire? (De împotrivire.) E evident că aceasta nu este supunere adevărată. Nu există supunere aici, ci numai plângeri, împotrivire, neascultare și chiar mânie. Aceasta-i atitudinea pe care ar trebui s-o aibă o ființă creată față de Creatorul ei? Nu, nu este. Inima ta e o contradicție; te gândești: „Dacă Dumnezeu a făcut acest lucru, de ce inima mea nu e de acord? De ce majoritatea oamenilor nu-l acceptă? De ce acțiunile Lui nu țin cont de oameni și de ce sunt pline de sânge și măceluri?” În clipa aceea, Dumnezeul din inima ta și Creatorul Care există efectiv în viața reală sunt în contradicție și în dezacord unul cu celălalt, nu-i așa? (Da, așa e.) Deci în care Dumnezeu ar trebui să crezi? În clipa aceasta, ar trebui să alegi să crezi în Dumnezeul din noțiunile din adâncul inimii tale sau în Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața ta? (În Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața noastră.) În ceea ce privește dorințele lor subiective, oamenii sunt foarte înclinați să creadă în Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața lor, dar din cauza noțiunilor, dorințelor egoiste și a sentimentelor oamenilor, ei aleg să-L acopere pe Dumnezeul din inimile lor și se forțează să accepte Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața lor. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, ei tot sunt incapabili să accepte toate faptele Creatorului; ei tot rămân ascunși și trăiesc în mica lor lume, vorbind și interacționând neobosiți cu Dumnezeul închipuirii lor, în vreme ce adevăratul Dumnezeu pare mereu nedeslușit. Există chiar și oameni care se gândesc: „Mi-aș dori ca adevăratul Dumnezeu să nu existe. Dumnezeul meu este Dumnezeul pe Care mi-L închipui în inima mea, Care e plin de iubire și-i face pe oameni să-I simtă căldura. El este adevăratul Dumnezeu. Dumnezeul practic nu este Cel pe Care mi L-am închipuit, fiindcă lucrurile pe care le face mă dezamăgesc și nu pot simți nicio căldură de la El. Nu pot să trec cu vederea mai ales peste faptul că atât de mulți oameni sunt condamnați și eliminați de judecata și mustrarea Sa.” Ce fel de persoană spune asta? Acesta este lucrul pe care îl spun neîncrezătorii și cei care nu acceptă adevărul. Acestea sunt toate stările diferite care apar în oameni atunci când nu înțeleg lucrările lui Dumnezeu și când există o contradicție între închipuirile lor și lucrarea practică a lui Dumnezeu. Așadar, cum apar aceste stări? Pe de o parte, oamenii au firi corupte și, pe de altă parte, atunci când se întâmplă ceva și faptele nu se potrivesc cu noțiunile și închipuirile oamenilor, spulberându-le iluziile și visele și făcându-i să simtă că intenția și dorința lor de binecuvântări nu pot fi satisfăcute, ce se decid în cele din urmă să facă? Să fugă, să facă compromisuri sau să se împotrivească. Unii oameni chiar sunt nehotărâți, spunând: „Voi accepta ambele variante. Dumnezeul Care a fost la început în inima mea este Dumnezeu și este iubire. Iar Cel care face fapte mărețe și-Și exercită autoritatea în fața ochilor mei este tot Dumnezeu. Îi voi accepta pe amândoi și nu voi renunța la niciunul.” Adeseori, oamenii trăiesc într-o astfel de stare, fiind nehotărâți. Oamenii sunt adesea prinși în mintea lor de ideea de Dumnezeu. Aleargă de colo-colo, se sacrifică, fac jertfe și lucrează pentru acest Dumnezeu nedeslușit. Ei vor plăti orice preț ca să-și îndeplinească îndatoririle, renunțând chiar și la propriile vieți și sacrificând tot ce au. Indiferent cum acționează oamenii sau ce stări apar în sufletul lor, acțiunile oamenilor sunt bune sau rele în ochii adevăratului Creator, atunci când un astfel de Dumnezeu există în mințile lor? Este aceasta supunere sau împotrivire? În mod clar, acestea nu sunt fapte bune și nu merită să fie comemorate. Asta revelează și faptul că oamenii nu s-au supus cu adevărat și nu s-au sacrificat; mai degrabă, sunt plini de împotrivire, răzvrătire și opunere. Tocmai pentru că oamenii au aceste stări și adesea trăiesc în aceste stări, atunci când oamenii se trezesc din vis și trăiesc în lumea reală, ei își dau seama că acțiunile lui Dumnezeu în viața reală nu sunt capabile să le satisfacă nevoile psihologice și spirituale. Mai degrabă, acțiunile Lui îi rănesc pe oameni în diferite moduri, îi fac să simtă că El este indiferent în diferite moduri și nepăsător față de oameni în multe feluri. Există chiar și unii oameni care se îndoiesc, spunând: „Este Dumnezeu iubire? Mai iubește El oamenii? Se spune că Dumnezeu Își face griji pentru om și că îl iubește ca pe Sine Însuși. Unde vedeți asta? Eu de ce nu am văzut asta niciodată?” Asta e o problemă! Oamenii trăiesc adesea în aceste stări, făcând contradicția dintre oameni și Dumnezeu să devină extremă, iar distanța dintre ei din ce în ce mai mare. Când oamenii văd că Dumnezeu face un lucru care se potrivește noțiunilor lor, se gândesc: „Dumnezeul meu a făcut un lucru cutremurător. El este Dumnezeul în Care vreau cu adevărat să cred. Doar El este Dumnezeul meu. Sunt dispus să fiu ființa Lui creată. Doar El este Creatorul meu.” Totuși, când în viața lor cotidiană apar dificultăți, negativitate sau slăbiciuni, iar Dumnezeul pe Care și-L închipuie nu e capabil să-i ajute sau să le satisfacă mereu nevoile, credința lor în Dumnezeu slăbește sau chiar dispare. Ce provoacă toate aceste stări pe care le au oamenii și toate modurile în care ei acționează și se revelă? Faptul că oamenii nu înțeleg deloc Creatorul. Nu-L înțelegi; acesta e singurul motiv. Aceasta este sursa tuturor contradicțiilor, distanței și neînțelegerilor dintre om și Dumnezeu. Așadar, cum rezolvă oamenii această problemă? Mai întâi, ei trebuie să-și înlăture noțiunile. În al doilea rând, oamenii trebuie să experimenteze, să îndure, să caute și să cugete la fiecare element al lucrării pe care Dumnezeu o săvârșește în ei și să ajungă la punctul în care sunt capabili să se supună complet fiecărei rânduieli pe care Dumnezeu o stabilește pentru ei și tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le orchestrează pentru ei. Care este scopul supunerii? Acela de a recunoaște și a înțelege toate aceste adevăruri.

Considerați că tema despre care tocmai am avut părtășie este profundă? O puteți înțelege? Sunteți capabili s-o pricepeți? (Da, suntem.) Teoretic, ar trebui să fiți capabili s-o înțelegeți, dar oare înțelegerea teoretică duce la înțelegerea și acceptarea adevărului? (Nu, nu duce.) Așadar, ce duce la înțelegerea și acceptarea adevărului? Trebuie să te analizezi frecvent în viața de zi cu zi, dar ce ar trebui să analizezi? (Să analizăm dacă avem stările sau ne manifestăm în aceste feluri despre care vorbește Dumnezeu și ce noțiuni și neînțelegeri au oamenii despre Dumnezeu.) Exact. Trebuie să analizezi aceste lucruri; să analizezi ce corupție dezvălui și ce noțiuni și închipuiri ai. Unii oameni spun că sunt incapabili să se analizeze. Acest lucru se remediază cu ușurință dacă ei se uită mai întâi la ceilalți. Alți oameni sunt oglinda ta. Când vezi oameni care revelă anumite firi sau stări, întoarce asta spre tine, analizează-te și compară-te cu ei; vezi dacă ai aceleași noțiuni și închipuiri și dacă ești în aceeași stare. Dacă da, atunci ce ar trebui să faci în privința asta? Ar trebui să te expui și să diseci aceste lucruri sau să te agăți de ele și să aștepți „să înflorească și să rodească”? (Ar trebui să ne expunem și să le disecăm.) Trebuie să expuneți aceste lucruri și să le disecați, ca toți să poată beneficia, ca prin acest lucru, toți să-și poată recunoaște cu acuratețe stările corupte, să înțeleagă adevărul, să găsească o cale de scăpare și să rezolve astfel de probleme împreună. Care este scopul analizării noțiunilor și a stărilor negative, pasive? (Acela ca oamenii să găsească o cale de a scăpa de noțiunile și stările lor pasive.) Și care este scopul găsirii unei căi de scăpare? Acela de a câștiga adevărul. Scopul îndepărtării noțiunilor tale este acela de a te face să recunoști că sunt greșite și că nu sunt un lucru pe care ar trebui să-l ai. Ar trebui să renunți la ele, nu să te agăți de ele. Apoi, caută în mod activ ceea ce este corect, ce sunt de fapt lucrurile pozitive și care este de fapt adevărul. Când accepți lucrurile pozitive și adevărul și le tratezi drept principii de practică, gândire și perspective pe care ar trebui să le ai, atunci se produce o schimbare și vei obține adevărul. Așadar, în lumina acestor adevăruri, cum ar trebui oamenii să privească exodul evreilor din Iudeea? Ce noțiune comună au oamenii despre acest eveniment? (Că Dumnezeu n-ar fi trebuit să-i alunge pe evrei din Iudeea și că ar fi trebuit să-i protejeze. Că oricum I s-ar fi împotrivit și în pofida faptului că L-au răstignit, El ar fi trebuit să le ierte păcatele pentru totdeauna și că doar asta e iubirea lui Dumnezeu.) Acestea sunt noțiunile omului. Nu sunt ele absurde? Dacă Dumnezeu ar acționa conform noțiunilor omului, ar mai avea El o fire dreaptă? Deși oamenii s-au supărat că au fost exilați, împotrivirea lor față de Dumnezeu și faptul că L-au condamnat au depășit măsura pentru Dumnezeu; acțiunile lor nu au fost diferite de ale Satanei, deci cum putea Dumnezeu să nu fie mânios din cauza asta? Unii oameni nu pot accepta adevărul și se gândesc: „Cum poate Dumnezeu să trateze oamenii astfel? Oamenii nu pot accepta o astfel de iubire, este atât de nepăsătoare față de ei! Nu pare să fie iubire. Dumnezeu nu are deloc iubire dacă îi tratează astfel pe iudei.” Acest lucru neagă iubirea lui Dumnezeu și este o noțiune umană. Ce este noțiunea umană? (Omul are o definiție limitată a iubirii lui Dumnezeu.) Da, când oamenii au o definiție limitată a unui lucru, asta e o noțiune și nu este conform adevărului și nici nu e un adevăr. Despre ce lucruri au oamenii definiții limitate? Despre felul în care Dumnezeu lucrează; ei cred că Dumnezeu trebuie să lucreze în anumite feluri ca aceasta să fie considerată lucrarea lui Dumnezeu și că acestea sunt modurile în care El ar trebui să lucreze. Oamenii au o definiție limitată a felului în care Dumnezeu lucrează, iar această definiție limitată este noțiunea lor. Așadar, ce fel de definiție au oamenii despre modul în care face Dumnezeu lucrurile? Ce anume din definiția lor îi face să simtă dezgust față de modul în care Dumnezeu a acționat în această situație și îi face să-L înțeleagă greșit și să I se împotrivească? (Oamenii cred că Dumnezeu ar fi trebuit să le acorde evreilor har și binecuvântări din abundență, dar, în schimb, El a acționat în afara acestor noțiuni și închipuiri și în afara așteptărilor lor; i-a alungat pe evrei și i-a făcut să rătăcească pe pământ. Oamenii nu înțeleg acest lucru, iar asta a dat naștere la noțiuni substanțiale.) Mulți oameni au noțiuni și neînțelegeri despre acțiunile pe care Dumnezeu le-a întreprins față de evrei. Cu alte cuvinte, oamenii nu se simt confortabil cu acțiunile lui Dumnezeu și cred că El nu ar fi trebuit să acționeze în acest fel. Este aceasta o noțiune? (Da, este.) Așadar, atunci când oamenii cred că Dumnezeu „nu ar fi trebuit” să facă ceea ce a făcut, nu cumva acest lucru le limitează definiția acțiunilor lui Dumnezeu? De unde știi că Dumnezeu nu ar fi trebuit să acționeze în acest fel? Pe ce te bazezi pentru a spune că Dumnezeu nu ar fi trebuit să acționeze în acest fel? Dacă tu crezi că nu ar fi trebuit să o facă, dar a făcut-o, atunci înseamnă asta că Dumnezeu nu este Dumnezeu? Înseamnă că ceea ce a făcut Dumnezeu a fost greșit și nu este în conformitate cu adevărul? Nu este omul nesăbuit în această privință? Omul este extrem de nesăbuit și ignorant, arogant și neprihănit de sine; este cel mai ușor lucru pentru el să își formeze noțiuni despre Dumnezeu și să își limiteze definiția lui Dumnezeu. Dacă astfel de oameni nu pot accepta adevărul, acesta e un lucru foarte periculos și, cel mai probabil, ei vor fi eliminați.

Mulți oameni au noțiuni și păreri despre exilul evreilor din Iudeea și nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, dar aceasta este o problemă foarte ușor de rezolvat. Vă voi spune un mod simplu de a face acest lucru. Ascultați și vedeți dacă acest lucru poate rezolva aceste dificultăți ale voastre. Cea mai simplă cale, în primul rând, este ca oamenii să știe că sunt ființe create și că este absolut firesc și justificat ca ființele create să se supună Creatorului lor. Dacă ființele create au în mod constant noțiuni despre Creatorul lor și nu se pot supune Lui, atunci aceasta ar fi o mare răzvrătire. Oamenii trebuie să înțeleagă că există un principiu fundamental în felul în care Creatorul tratează ființele create, care este și cel mai înalt principiu. Acesta se bazează în întregime pe planul Său de gestionare și pe cerințele lucrării Sale; El nu are nevoie să consulte vreo anumită persoană, nici nu are nevoie să obțină acordul vreunei anumite persoane. Orice se cuvine să facă și oricum se cuvine să îi trateze pe oameni, El face aceasta, iar indiferent de ce face sau cum îi tratează pe oameni, totul este în acord cu adevărurile-principii și principiile după care Creatorul lucrează. Ca ființă creată, singurul lucru de făcut este să te supui Creatorului; nu ar trebui să faci nicio alegere proprie. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă ființele create, iar dacă o persoană nu o are, atunci nu este potrivită să fie numită persoană. Oamenii trebuie să înțeleagă despre Creator că va fi întotdeauna Creatorul; El are puterea și înzestrările de a orchestra și de a avea suveranitate asupra oricărei ființe create după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Printre ființele create nu există niciuna care să aibă dreptul sau calificarea de a judeca dacă ceea ce face Creatorul este corect sau greșit sau cum ar trebui să acționeze El. Nicio ființă creată nu este îndreptățită să aleagă dacă să accepte suveranitatea și rânduielile Creatorului; și nicio ființă creată nu este îndreptățită să aibă cerințe privind modul în care Creatorul are suveranitate și îi rânduiește soarta. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Creatorul ființelor Sale create și indiferent de modul în care El a făcut-o, oamenii pe care i-a creat ar trebui să facă un singur lucru: să caute, să se supună, să cunoască și să accepte tot ceea ce este implementat de Creator. Rezultatul final va fi că El, Creatorul, Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea, făcând ca planul Său de gestionare să progreseze fără niciun obstacol; între timp, deoarece ființele create au acceptat suveranitatea și rânduielile Creatorului și s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles intențiile Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent cum Se manifestă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau înzestrați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau bunăvoință, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau dacă ți-a dăruit câteva talente speciale, nimic din toate acestea nu îți aparține. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată: „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mă va abandona niciodată. Atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și îndemn.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac să joci orice rol în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă. Dacă omul poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, relația sa cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală și rezonabilă; dacă poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, se va îndrepta spre poziția potrivită, își va asuma locul acolo și își va susține datoria.

Ce părere aveți după ce ați ascultat aceste cuvinte? Îl veți mai înțelege greșit pe Dumnezeu? Unii oameni spun: „Dat fiind că Dumnezeu îi tratează pe oameni în acest fel, atunci când Dumnezeu a spus că oamenii sunt ca furnicile și mai josnici decât viermii în ochii Lui, se pare că aceasta nu era doar o teorie, ci o realitate! Omul nu este atât de drag lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu este atât de apropiat de om pe cât își închipuiau oamenii.” Inimile oamenilor se răcesc, ca și cum s-ar fi aruncat apă pe o flacără, iar fervoarea lor se diminuează. Ați spune că este mai bine ca inimile lor să se răcească sau ca ei să aibă în mod constant neînțelegeri despre Dumnezeu? (Este mai bine ca inimile lor să se răcească.) Doar dacă inimile li se răcesc pentru o vreme, ei pot înțelege firea lui Dumnezeu. Rațiunea pe care ființele create ar trebui s-o aibă este aceea de a folosi adevărul drept principiul lor pentru toate; ar trebui să folosească adevărul ca bază pentru modul în care privesc totul și ca principiu și temelie pentru tot ceea ce fac. Acesta este modul corect de a fi. Dar, dimpotrivă, oamenii simt întotdeauna în inima lor că relația lor cu Dumnezeu este ca și relația lor cu o altă persoană și că interacțiunile lor ar trebui să fie pe picior de egalitate. Este aceasta o situație bună? (Nu, nu este.) În ce fel nu este? Oamenii au ales singuri poziția greșită; ei nu Îl tratează pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Acest lucru e cauzat de faptul că oamenii au prea multe neînțelegeri despre Dumnezeu, dar Dumnezeu nu Își va schimba atitudinea ca urmare a neînțelegerilor sau a reținerilor oamenilor. Dimpotrivă, nu numai că nu Își va schimba atitudinea, dar va continua să lucreze în oameni conform principiilor, la fel ca înainte, și va rândui și va domni suveran peste viețile întregii omeniri. Cu toate acestea, omul este înclinat să își formeze noțiuni despre Dumnezeu, să se împotrivească și să se răzvrătească împotriva Lui, așa că omul trebuie să sufere foarte mult. Oamenii vor să se apropie de Dumnezeu și să aibă o legătură cu El și vorbesc despre sentimentele, capitalul, talentele, aptitudinile lor, despre cât de mult au dat, despre realizările lor din trecut și despre tot felul de motive. Pot oamenii să dobândească adevărul atunci când trăiesc mereu în aceste stări? Nu, nu pot. Dacă nu ai o inimă de supunere față de Dumnezeu, dacă ai mereu păreri false, dacă nu ești capabil să-ți asumi poziția de ființă creată, dacă ai ambiții nestăpânite și tânjești mereu după o funcție mai înaltă, în cele din urmă vei fi incapabil să-ți abordezi datoria în mod corespunzător sau să înțelegi corect cerințele și atitudinile lui Dumnezeu față de tine. Chiar dacă tu ești în mod constant rafinat și suferi în permanență, ești incapabil să renunți la noțiunile și închipuirile tale și chiar crezi că ești cel pe care Dumnezeu îl iubește și de care Îi pasă cel mai mult. Drept urmare, atunci când ți se întâmplă ceva real și vezi că Dumnezeu nu acționează în acest fel și că este doar o iluzie din partea ta, experimentezi un regres și suferi o lovitură; te plângi și te simți ca și când ai fi fost neîndreptățit. Și sentimentele tale sunt afectate. Merită această suferință? (Nu, nu merită.) Oamenii și-au provocat singuri suferință din cauza iluziilor, noțiunilor și închipuirilor lor. Acesta este cel mai problematic lucru pentru ei și ei trebuie să se schimbe! Cum ar trebui să procedeze pentru a face acest lucru? Să recunoască faptul că Dumnezeu este drept față de toată lumea și că toate lucrările pe care le face Dumnezeu au ca scop mântuirea rasei umane – El nu are alte planuri. Ceea ce ar trebui să facă oamenii este să își asume poziția unei ființe create, să se supună suveranității, orchestrărilor și rânduielilor Creatorului, să accepte și să se supună la tot ceea ce face Creatorul, să caute adevărul și intențiile lui Dumnezeu în aceste lucruri și să recunoască purtarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii își folosesc întotdeauna noțiunile pentru a aprecia și defini acțiunile lui Dumnezeu, dacă sunt întotdeauna nerezonabili în cererile lor către Dumnezeu și insistă ca El să facă lucrurile în felul lor, atunci ei se răzvrătesc împotriva Lui și nu numai că sunt incapabili să înțeleagă adevărul, dar, în cele din urmă, nu le va rămâne decât să fie disprețuiți, respinși și eliminați de Dumnezeu. Dacă oamenii vor să fie binecuvântați de Dumnezeu, singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să caute, să se supună, să recunoască și să accepte tot ceea ce face Creatorul. Aceasta este singura cale prin care oamenii pot înțelege adevărul, Îl pot cunoaște pe Dumnezeu, pot obține adevărata supunere față de Dumnezeu și pot fi mântuiți.

18 mai 2018