Dumnezeu are suveranitate asupra sorții întregii omeniri și asupra universului și a tuturor lucrurilor. Ce fapt văd oamenii cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu? Acela că, oricât de mare este lumea sau oricât de vast universul, de la macroscopic la microscopic, Dumnezeu domnește suveran peste toate lucrurile și orchestrează toate lucrurile. Oricare ar fi dorințele, aspirațiile, cerințele omului sau direcția în care el este înclinat să se dezvolte, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, suveranitatea și orchestrările Lui nu sunt afectate câtuși de puțin de aceste lucruri. Care este principiul conform căruia Dumnezeu domnește suveran peste toate lucrurile și le orchestrează? Pe ce se bazează acest principiu? Care este scopul lui Dumnezeu în realizarea tuturor acestor lucruri? În jurul cărui lucru se învârte? (Se învârte în jurul planului de gestionare al lui Dumnezeu.) Acest răspuns este corect; tot ceea ce face Dumnezeu se învârte în jurul planului Său de gestionare. Aceste cuvinte par oarecum de neconceput, dar au o conotație mai profundă. Prin asta, vreau să spun că toată lucrarea pe care o face Dumnezeu nu este influențată de dorințele omului. Suveranitatea și orchestrările lui Dumnezeu, modul în care El orchestrează țările, popoarele, grupurile etnice sau lucrurile pe care le rânduiește să se întâmple într-o anumită epocă nu sunt influențate de dorințele omului. Dumnezeu nu este limitat de timp, spațiu, regiune sau oameni. Tot ceea ce face El se desfășoară exact conform planului Său, pe care niciun om nu îl poate zădărnici sau tulbura. Indiferent dacă tu ești de acord sau nu, indiferent de dorințele subiective ale omenirii sau ale unui anumit grup etnic, niciun om sau lucru nu poate să tulbure, să distrugă sau să influențeze ceea ce Dumnezeu a decis să facă. Ce ați învățat din acest lucru? (Am învățat despre autoritatea lui Dumnezeu.) Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu. Din momentul în care Dumnezeu a creat ființele umane și până când acestea au progresat pas cu pas, omenirea a inclus aleșii lui Dumnezeu, neamurile și pe cei care sunt potrivnici lui Dumnezeu. Dumnezeu consideră toate aceste tipuri de oameni ca fiind ființe umane, dar există oare o diferență în modul în care Dumnezeu tratează aceste tipuri diferite de oameni? Își conduce Dumnezeu aleșii într-un mod deosebit? (Da, o face.) Dumnezeu îi tratează pe aleșii Lui diferit de modul în care îi tratează pe ceilalți oameni, dar, dintre aleșii Lui, unii sunt capabili să-L urmeze și să I se supună, iar alții sunt răzvrătiți și I se împotrivesc. Așadar, cum îi tratează Dumnezeu pe aceștia? Cum vede Dumnezeu atitudinea lor față de El? (Dumnezeu este milostiv și iubitor față de cei care I se supun, dar atunci când oamenii sunt răzvrătiți sau I se împotrivesc, El Își abate firea dreaptă asupra lor.) Așa este. Indiferent dacă tu crezi că ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu sau unul dintre adepții Săi sau că ai contribuit în vreun fel la lucrarea casei lui Dumnezeu, din perspectiva Lui, El nu Se uită la aceste lucruri exterioare. Dumnezeu are o fire dreaptă și principii în tratarea oamenilor: cei care ar trebui să fie judecați sunt judecați; cei care ar trebui să fie pedepsiți sunt pedepsiți, iar cei care ar trebui să fie distruși sunt distruși. De exemplu, ce vă frapează în legătură cu faptul că evreii au fost alungați din Iudeea, iar Evanghelia Domnului Isus despre Împărăția Cerurilor a fost răspândită neamurilor? Conform noțiunilor și închipuirilor oamenilor și conform iudaismului, doar evreii sunt aleșii lui Dumnezeu. Ei sunt copiii prețioși ai lui Dumnezeu și oamenii de care Îi pasă cel mai mult lui Dumnezeu; sunt lumina ochilor Săi. Potrivit celor spuse de oameni, evreii sunt cei mai iubiți copii ai Săi, iar un părinte ar trebui să își alinte și să își protejeze copilul preferat și să nu permită să fie rănit sau neîndreptățit în vreun fel. Oamenii cred că, orice ar cere evreii prin rugăciune, Dumnezeu le va acorda acel lucru și le va oferi mai mult decât au cerut sau și-au închipuit. Dar oare asta e ceea ce a făcut Dumnezeu? (Nu, nu este.) Atunci, ce a făcut Dumnezeu? Întrucât evreii L-au răstignit pe Domnul Isus, Dumnezeu S-a înfuriat foarte tare și i-a făcut pe romani să trimită armate să cucerească Iudeea și să-i alunge pe evrei din patria lor. A fost o scenă plină de măceluri și carnagii; nenumărați oameni au murit și au curs râuri de sânge. Singura modalitate prin care mulți evrei au supraviețuit a fost să fugă în diferite țări din întreaga lume. Din aceste fapte, ce esență vedeți în firea lui Dumnezeu? (Că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensa.) Să nu începem prin a vorbi despre firea lui Dumnezeu, ci, mai întâi, să folosim oamenii ca exemplu. În viața reală, dacă cineva are un copil pe care îl iubește foarte mult și vrea ca acesta să moștenească proprietățile lui și tot ce are, ce va face? Pe de o parte, va fi strict cu el, pentru ca el să crească, să fie împlinit și să poată prelua responsabilitățile părinților săi, dar, cel mai important, îl va proteja și nu-l va lăsa să ajungă în calea vreunui rău sau pericol. Scopul este ca acest copil să poată trăi și să moștenească tot ceea ce au părinții lui. Ce îi motivează pe oameni să facă toate acestea? Tratează oamenii în același mod copiii pe care nu îi iubesc sau străinii? Se comportă în același mod? (Nu, nu o fac.) Este evident că tot ceea ce fac oamenii pentru copilul pe care îl iubesc cel mai mult este motivat de egoism, sentimente și dorințe personale; aceste lucruri fac parte din natura-esență a omului. Există adevăr în sentimentele și egoismul oamenilor? Există dreptate? (Nu, nu există.) Așa se manifestă omenirea. Dar uitați-vă la lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu – Dumnezeu a vrut ca aleșii Lui, evreii, să răspândească Evanghelia din Iudeea la toate popoarele neamurilor din întreaga lume – în Asia, Europa, Africa și cele două Americi. Cum trebuiau să o răspândească? Dumnezeu a folosit o metodă prin care invadatorii străini au atacat și au ocupat pământurile evreiești, i-au alungat pe evreii care trăiau acolo, oamenii care răspândeau vestea despre Isus Mântuitorul, și i-a făcut să-și piardă patria, fără să se mai întoarcă niciodată. Apoi, evreii s-au stabilit în diferite colțuri ale pământului, unde au supraviețuit și au început să răspândească Evanghelia lui Isus Mântuitorul, până când aceasta a ajuns treptat în toate țările lumii și în toate zările. Acest lucru dovedește un fapt: că lucrarea lui Dumnezeu este foarte practică. Unde se manifestă acest lucru în primul rând? În faptul că Dumnezeu a folosit o metodă specială și neobișnuită pentru a-i îndemna pe israeliți să ajungă în toate aceste țări diferite și să răspândească Evanghelia Domnului Isus. Dacă i-ar fi lăsat pe israeliți să ia decizia de a se deplasa în fiecare țară, de a răspândi Evanghelia și de a mărturisi pentru Dumnezeu, ei nu ar fi putut să-și abandoneze familiile și patria ancestrală. Este ca și cum Dumnezeu i-ar fi lovit, astfel încât să poată pleca să răspândească Evanghelia Domnului Isus. Acesta este prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru Evanghelia Împărăției Cerurilor; i-a făcut pe aleșii Lui să dea piept cu războiul, măcelul și exilul. Evreii au fost forțați să rătăcească pe pământ, fără casă, răspândind Evanghelia în fiecare țară. În ochii oamenilor, aceste metode nu țin cont de om, dar poate fi descrisă esența lui Dumnezeu ca fiind „nepăsătoare față de om”? Evident că nu, deoarece nu este așa. Asta pentru că în firea și esența lui Dumnezeu nu există egoism sau sentimente trupești; El a făcut toate acestea pentru progresul întregii omeniri, astfel încât următorul pas de progres al omenirii să reușească și să se materializeze în deplină concordanță cu etapele planului de gestionare al lui Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu trebuie să facă acest lucru; nu exista o altă cale. Etapele lucrării lui Dumnezeu progresaseră deja până în acest punct, iar acțiunile Sale obținuseră rezultate rapide și bune, așa că erau pe deplin adecvate. Analizând esența lui Dumnezeu, numai El putea face acest lucru, nicio altă țară sau rasă nu ar fi făcut-o. Firea lui Dumnezeu este dreaptă. Atitudinea lui Dumnezeu față de evrei ar trebui să ofere o oarecare luminare pentru aleșii de astăzi ai lui Dumnezeu. Omul a fost creat de Dumnezeu, iar Dumnezeu are iubire, grijă, milă și bunăvoință pentru om, dar când El le dă oamenilor o misiune, ce sunt oamenii în ochii Lui? Puteți înțelege acest nivel de semnificație? Unii oameni spun: „Din această perspectivă, oamenii nu au nicio valoare în ochii lui Dumnezeu. Sunt doar niște pioni. Tu doar mergi unde spune El și faci ceea ce spune El.” Sunt corecte aceste cuvinte? Nu sunt. La suprafață pare că așa stau lucrurile, dar de fapt nu este așa. Pentru a folosi cuvintele omului, atunci când Dumnezeu acționează, El nu Se preocupă de atât de multe lucruri. El nu are gândirea tradițională sau noțiunile omului și nu este limitat de nimic. Tot ceea ce face Dumnezeu este eliberator, liberator, public, la vedere și just. Un aspect este acela că El urmează pașii planului Său de gestionare, astfel încât totul să progreseze normal, iar un altul este că face asta ca oamenii din viitor să poată progresa și înainta normal în mâinile lui Dumnezeu, conform planului Său de gestionare. Progresul omului este strâns legat de planul de gestionare al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar fi acționat în acest fel, suportând durerea de a renunța la ceva ce iubea pentru a face acest pas, omului i-ar fi fost dificil să progreseze chiar și puțin. De aceea spun că Dumnezeu Se gândește bine la fiecare decizie pe care o ia, la fiecare pas pe care îl face și la fiecare chestiune din lucrarea Sa de gestionare; aceasta conține puterea, autoritatea și înțelepciunea Sa. Există întotdeauna unele lucruri pe care Dumnezeu le face și pe care oamenii nu le înțeleg. De ce nu pot ei să înțeleagă? Pentru că oamenii au noțiuni. Unele dintre aceste noțiuni sunt închipuiri, unele sunt influențate de cultura tradițională și gândirea omului, iar altele sunt dorințele și judecățile lui egoiste. Aceste lucruri influențează felul în care omul Îl înțelege pe Dumnezeu, precum și părerea acestuia despre El.

La ce concluzie puteți ajunge cu privire la alungarea evreilor din Iudeea? (Că Dumnezeu nu are o inimă egoistă ca a oamenilor. Tot ceea ce face Dumnezeu este just și pentru progresul întregii omeniri.) Dacă ați fi în această situație și ar avea loc un măcel, râuri de sânge, ruina și moartea s-ar abate asupra gospodăriilor voastre, iar familiile voastre ar fi sfâșiate, ce ați înțelege din asta? (În funcție de umanitatea noastră și de măsura în care am fost corupți de Satana, este posibil să avem o mulțime de neînțelegeri, plângeri și interpretări greșite, dar acum, prin părtășia lui Dumnezeu, ne dăm seama că în tot ceea ce face Dumnezeu există un sens și intențiile Sale. Oricât de multă suferință experimentăm, ar trebui să ne supunem de bunăvoie tuturor orchestrărilor lui Dumnezeu și să facem tot ce ne stă în putință pentru a coopera cu El, împărtășind și mărturisind lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu.) În fața acestor fapte, are omul de ales? Omul nu are dreptul de a alege ceea ce Dumnezeu decide să facă. După ce au auzit aceste cuvinte, mai simt oamenii că Dumnezeu este iubire? Ei se descurajează și spun: „Dacă oamenii nu au de ales în fața acestor fapte, atunci ce rol anume joacă oamenii în lucrarea planului de gestionare a lui Dumnezeu?” Știți? (Noi suntem ființe create.) Nu sunteți doar ființe create; voi acționați ca niște contraste. Sunteți obiectul judecății și mustrării lui Dumnezeu, dar, mai mult decât atât, sunteți obiectele mântuirii Sale. Acesta este rolul vostru. Care este funcția voastră în calitate de ființe create? Acest lucru se referă la practica și datoria unei persoane. Ești o ființă creată, iar dacă Dumnezeu ți-a dat darul de a cânta, iar casa lui Dumnezeu rânduiește ca tu să cânți, atunci trebuie să cânți bine. Dacă tu ai darul evanghelizării, iar casa lui Dumnezeu rânduiește ca tu să răspândești Evanghelia, atunci ar trebui să răspândești bine Evanghelia. Atunci când aleșii lui Dumnezeu te aleg drept lider, ar trebui să preiei însărcinarea de lider și să-i îndrumi pe aleșii lui Dumnezeu să-I mănânce și să-I bea cuvintele, să aibă părtășie despre adevăr și să pătrundă în realitate. Făcând acest lucru, îți vei fi îndeplinit bine datoria. Însărcinarea pe care Dumnezeu o dă omului este extrem de importantă și semnificativă! Așadar, cum ar trebui să-ți asumi această însărcinare și să-ți îndeplinești rolul? Aceasta este una dintre cele mai mari probleme cu care te confrunți și trebuie să alegi. Se poate spune că acesta este un moment crucial care decide dacă tu poți obține adevărul și dacă poți fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă acționezi după voia ta și comiți tot felul de atrocități, nu numai că nu vei îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, dar vei tulbura și lucrarea casei Sale. În consecință, va fi necesar să fii pedepsit, la fel ca Pavel. Când Dumnezeu îți spune să mergi să faci ceva, care este rolul tău atunci? Este de a îndeplini sarcina bine și de a nu o face de mântuială. Procedând astfel, prestezi bine un serviciu. Indiferent de serviciul pe care Dumnezeu îți spune să îl prestezi, trebuie să îl faci bine și cu ascultare. Făcând asta, ești o persoană care ascultă și se supune. Dacă nu prestezi un serviciu cu ascultare, dacă ai întotdeauna intenții ascunse și vrei să conduci ca un rege, atunci ești o satană și un antihrist și trebuie să fii pedepsit. Unii oameni nu înțeleg adevărul și nici nu îl urmăresc; ei fac eforturi numai în munca lor. Care este, atunci, rolul lor de ființe create? Doar să trudească și să muncească. Rezumați, așadar, care sunt îndatoririle precise pe care ar trebui să le îndeplinească ființele create în ochii lui Dumnezeu și ce asemănare umană ar trebui să trăiască. Acest lucru se referă la practica voastră. Conform noțiunilor și închipuirilor omului, lui Dumnezeu Îi pasă, prețuiește, protejează, are grijă și acordă har ființelor create în ochii Lui. Apoi le disciplinează, le emondează, le iubește în inima Sa și le ține în mâinile Sale. În cele din urmă, Dumnezeu are intenția unică de a le desăvârși, de a le garanta siguranța și de a Se asigura că nu li se întâmplă nimic până când nu sunt desăvârșite. Pentru ei, asta sunt ființele create în ochii lui Dumnezeu. Când oamenii experimentează acest lucru, ei se gândesc: „Dumnezeu este extrem de încântător! Cât de măreț este Dumnezeul nostru! El este atât de vrednic de iubirea noastră! Dumnezeu este milostiv și iubitor! Dumnezeu este minunat!” Dar în cazul în care compari acest lucru cu faptele, sunt acestea singurele moduri în care Dumnezeu tratează ființele create? (Nu, nu sunt.) Atunci, cum îi tratează Dumnezeu pe oameni? Ce alte noțiuni și închipuiri au oamenii despre atitudinea pe care o are Dumnezeu față de modul în care îi tratează pe oameni? Există unele pe care oamenii nu le pot accepta? Fără îndoială, este vorba despre judecata, mustrarea, încercările, rafinarea, emondarea, disciplinarea, și privarea de către Dumnezeu. Ce fel de oameni sunt cei care nu pot accepta judecata și mustrarea de la Dumnezeu? Ați putea spune că sunt oameni care nu acceptă adevărul și categoric ați putea spune că oamenii care nu acceptă adevărul sunt neîncrezători. Dacă o persoană nu poate accepta judecata și mustrarea de la Dumnezeu, atunci asta echivalează cu faptul că nu poate accepta lucrarea Sa. Care este natura acestei probleme? Faptul că nu acceptă adevărul și respinge lucrarea lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu vor avea parte decât de dezastre și pedeapsă. Indiferent ce fel de persoană ești, dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu accepți adevărul, nu poți fi mântuit. După ce o persoană începe să creadă în Dumnezeu, indiferent de mediul cu care Dumnezeu o înconjoară pentru a o revela, în timpul procesului de revelare, poate ea să vadă binecuvântările, harul, grija sau protecția lui Dumnezeu? (Nu, nu poate.) La suprafață nu poate să vadă asta, dar după ce va trece prin încercări și rafinare va putea să o vadă? Cu siguranță va putea. Așadar, există mulți oameni care pot vedea protecția și binecuvântările lui Dumnezeu după ce experimentează judecata și mustrarea de la El, dar oamenii care nu iubesc adevărul nu pot vedea deloc aceste lucruri. Ei încă se agață de noțiunile și închipuirile lor și sunt plini de ostilitate și răzvrătire față de Dumnezeu. Aceștia sunt genul de oameni care sunt neîncrezători, răi și antihriști. Tot ceea ce fac ei este un exemplu de „așa nu”. Pavel este un exemplu. Ce văd oamenii când se uită la Pavel? (Că Pavel a fost pe calea unui antihrist și că povestea lui ne servește drept avertisment.) Pavel nu a urmărit adevărul. El a crezut în Dumnezeu doar pentru că a căutat un viitor și o destinație pentru trupul său. A căutat doar să obțină recompense și o cunună. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, l-a disciplinat, l-a luminat și l-a iluminat atât de mult și totuși el nu s-a supus lui Dumnezeu și nu a acceptat adevărul. Întotdeauna s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și I s-a împotrivit și, în cele din urmă, a devenit un antihrist și a fost condamnat și pedepsit. Pavel servește drept exemplu pentru ceea ce nu trebuie să faci. Analizând exemplul lui Pavel ca arhetip al antihristului, oamenii pot vedea că Pavel se afla pe o cale a împotrivirii față de Dumnezeu și pe o cale a distrugerii. Mulți au învățat din acest lucru și au beneficiat de pe urma lui. Ei au pășit pe calea urmăririi adevărului și pe calea corectă a unui credincios. Care este intenția lui Dumnezeu pentru oamenii care pot accepta adevărul și care au beneficiat de pe urma lecției lui Pavel? (Mântuirea și iubirea.) Apoi, ce aspect al firii lui Dumnezeu pot vedea oamenii din expunerea, judecata și condamnarea lui Pavel de către Dumnezeu? (Firea cea dreaptă a lui Dumnezeu.) Apoi, în ochii lui Dumnezeu, ce devenise Pavel, ca ființă creată? El devenise un obiect care face servicii. Toți oamenii sunt ființe create, atât cei care beneficiază, cât și cei care sunt revelați. Totuși, Dumnezeu tratează aceste două tipuri de oameni complet diferit. În realitate, în ochii lui Dumnezeu, aceste două tipuri de oameni sunt amândouă la fel de lipsite de valoare ca furnicile și viermii, dar Dumnezeu le tratează diferit unul de celălalt. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Pe ce se bazează atitudinea diferită a lui Dumnezeu față de aceste două tipuri de oameni? (Se bazează pe calea pe care ei o urmează.) Se bazează pe modul în care o persoană se manifestă, pe esența ei, pe atitudinea ei față de adevăr și pe calea pe care merge aceasta. La exterior, se pare că Dumnezeu este nepăsător față de om, că nu simte și că acțiunile Sale sunt crude. Conform noțiunilor și închipuirilor omului, oamenii se gândesc: „Dumnezeu nu ar fi trebuit să-l trateze pe Pavel în felul acesta. Pavel făcuse atât de multe și suferise atât de mult. În plus, Îi era loial și devotat lui Dumnezeu. De ce l-a tratat Dumnezeu în felul acesta?” Este corect ca oamenii să spună acest lucru? Este în concordanță cu adevărul? În ce fel era Pavel atât de loial sau devotat lui Dumnezeu? Nu cumva răstălmăcesc ei faptele? Pavel era loial și devotat obținerii de binecuvântări pentru el însuși. Este aceasta loialitate și devotament față de Dumnezeu? Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu pot vedea clar esența unei probleme și vorbesc orbește pe baza sentimentelor lor, nu se răzvrătesc ei față de Dumnezeu și nu I se împotrivesc? Nu e de mirare că toată lumea îl adoră pe Pavel! Cei care îi aparțin Satanei îl adoră întotdeauna pe Satana și chiar vorbesc în numele lui pe baza sentimentelor lor. Acest lucru înseamnă că, deși oamenii pot părea că s-au despărțit de Satana, ei rămân legați. De fapt, atunci când oamenii vorbesc pentru Satana, vorbesc și pentru ei înșiși. Oamenii îl înțeleg pe Pavel pentru că sunt ca el și se află pe aceeași cale cu el. Potrivit bunului simț al omului, Dumnezeu nu ar fi trebuit să-l trateze pe Pavel în acest fel, dar ceea ce a făcut El a fost exact opusul bunului simț al omului. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu și acesta este adevărul. Dacă o persoană vorbește în conformitate cu bunul simț al omului, ar putea spune: „Chiar dacă Pavel nu a realizat prea multe, el a depus multă muncă și efort. Ar fi trebuit să fie cruțat doar în baza numărului de ani în care a suferit. Chiar dacă ar fi fost doar un muncitor, ar fi fost în regulă. Nu ar fi trebuit să fie pedepsit sau trimis în iad.” Acestea sunt bunul simț și sentimentele omului – acesta nu este adevărul. Care este cel mai încântător aspect al lui Dumnezeu? Faptul că El nu are bunul simț al omului. Tot ceea ce face El este în conformitate cu adevărul și cu esența Sa. El revelează o fire dreaptă. Dumnezeu nu ține cont de dorințele tale subiective, nici de circumstanțele obiective ale faptelor tale. Dumnezeu determină și definește ce fel de persoană ești pe baza a ceea ce faci, a ceea ce dezvălui și a căii pe care mergi, iar apoi Își asumă cea mai potrivită atitudine față de tine. Așa a venit finalul lui Pavel. Analizând situația lui Pavel, pare că Dumnezeu ar fi fost lipsit de iubire. Petru și Pavel erau amândoi ființe create, dar în timp ce Dumnezeu l-a aprobat și l-a binecuvântat pe Petru, El l-a dat în vileag, l-a analizat, l-a judecat și l-a condamnat pe Pavel. Nu poți vedea iubirea lui Dumnezeu în felul în care a decis finalul lui Pavel. Așadar, pe baza a ceea ce i s-a întâmplat lui Pavel, ai putea spune că Dumnezeu nu iubește? Nu, nu poți, pentru că Dumnezeu l-a disciplinat de multe ori, l-a luminat, dându-i multe șanse să se pocăiască, dar Pavel a refuzat cu încăpățânare și a mers pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Așa că, în cele din urmă, Dumnezeu l-a condamnat și l-a pedepsit. Privind superficial această chestiune, se pare că oamenii nu au un cuvânt de spus în lucrarea și mântuirea lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu nu intervine în alegerile oamenilor, dacă o persoană alege calea căutării binecuvântărilor, Dumnezeu o va condamna și pedepsi. Se pare că Dumnezeu nu îi lasă pe oameni să își aleagă propria cale, că El le permite doar să aleagă calea urmăririi adevărului și că dacă o persoană este judecată, purificată sau desăvârșită, totul depinde de Dumnezeu. Oare a vedea lucrarea lui Dumnezeu în acest fel și a-L eticheta pe Dumnezeu în acest fel nu este o greșeală absurdă și absolut ridicolă? Omul nu este deloc conștient de faptul că firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă; el alege întotdeauna să își urmeze propria cale – calea de împotrivire față de Dumnezeu, dar nu vrea să accepte judecata sau condamnarea de către Dumnezeu. Acest lucru este total nerezonabil! Sunt mulți oameni care gândesc: „Oamenii nu pot alege singuri cum îi tratează Dumnezeu, ce misiune le dă Dumnezeu, slujba pe care îi pune să o facă sau datoria pe care îi pune să o îndeplinească. În cele din urmă, oricine alege să meargă pe propria cale este condamnat. Dumnezeu te binecuvântează și te aprobă doar dacă alegi calea pe care El te conduce și dacă alegi calea urmăririi adevărului.” Unii oameni consideră că Dumnezeu este nedrept și că intervine în liberul arbitru al oamenilor. Dar este aceasta realitatea? (Nu.) Dumnezeu face toate acestea în conformitate cu principiul. Atunci când nu înțelegi faptele și adevărul, e ușor să-L înțelegi greșit și să-L judeci pe Dumnezeu, dar atunci când înțelegi faptele și adevărul, te vei gândi că aceste neînțelegeri sunt cu totul lipsite de valoare și demne de dispreț și că nu ar trebui să vadă niciodată lumina zilei. În acel moment, tu vei ști că tot ceea ce face Dumnezeu este corect. Oamenii nu pot vedea acest lucru pentru că sunt prea egoiști și nesăbuiți. Ei nu înțeleg adevărul și nu pot vedea lucrurile clar, așa că Îl etichetează pe Dumnezeu în funcție de noțiunile și închipuirile lor. Odată ce vei înțelege acest lucru, nu-l vei mai apăra pe Pavel și nu-L vei mai înțelege greșit pe Dumnezeu. Vei spune: „Ceea ce face Dumnezeu este întru totul corect. Oamenii sunt cei corupți. Ei au mintea îngustă și sunt nesăbuiți. Ei nu pot vedea clar situațiile. Indiferent dacă o persoană vede firea dreaptă a lui Dumnezeu sau dacă vede iubirea Lui din această chestiune, tot ceea ce face Dumnezeu este corect și este o revelare a firii și esenței Sale drepte. Totul este în conformitate cu adevărul și nu este greșit!” Astăzi, când Dumnezeu lucrează în voi și vă mântuiește, ce cale ar trebui să alegeți? Vă influențează Dumnezeu? Ce alegere ar trebui să faceți? Ar trebui să învățați din greșelile lui Pavel? Ar trebui să fiți ca Petru și să urmați calea urmăririi adevărului? Cum abordați această chestiune? Depinde dacă înțelegeți sau nu adevărul. Ce probleme va rezolva înțelegerea adevărului? Scopul înțelegerii adevărului este de a înlătura firea coruptă și diferitele dificultăți ale omului. Atunci când te confrunți cu probleme care nu pot fi rezolvate sau cu oameni, evenimente și lucruri care nu corespund cu noțiunile tale, adevărul va începe să își îndeplinească funcția în tine. Așadar, cum te ajută cazul lui Pavel în ceea ce privește pătrunderea ta în viața și alegerea căii pe care să mergi? (Ne poate impulsiona să venim înaintea lui Dumnezeu și să reflectăm asupra noastră.) (Poate dărâma ziduri și elimina neînțelegerile dintre Dumnezeu și om.) Asta pe de o parte. Ați câștigat ceva din această discuție. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegeți este semnificația alegerii căii de a urmări adevărul și motivul pentru care Dumnezeu îi binecuvântează și îi aprobă pe cei care o fac. Înțelegerea răspunsului la această întrebare este crucială.

Tocmai am menționat cum evreii au fost trimiși în exil și au ajuns în toate țările lumii. Ce văd oamenii în legătură cu acest fapt? Ce adevăr înțeleg ei? Acest eveniment ar trebui să îi facă pe oameni să reflecteze puțin. În primul rând, asupra modului în care oamenii ar trebui să practice și, în al doilea rând, ca ei să înțeleagă firea lui Dumnezeu prin acest eveniment. Să vorbim mai întâi despre modul în care oamenii ar trebui să practice în aceste circumstanțe. Nimic din ceea ce face Dumnezeu nu este influențat de dorințele omului; Dumnezeu are propriul plan și propriile principii pentru a face lucrurile. Așadar, ce atitudine ar trebui să aibă oamenii? Indiferent de situația pe care o întâlnesc sau dacă aceasta se potrivește cu noțiunile lor, oamenii nu ar trebui să fie niciodată în contradicție cu Dumnezeu. Unii oameni spun: „Chiar dacă sunt răzvrătit și mă împotrivesc lui Dumnezeu, nu este suficient că îmi fac datoria?” Ce fel de atitudine este aceasta? Este în mod evident inacceptabilă. Aceasta nu este supunere adevărată. Atunci, cum anume ar trebui ca oamenii să practice astfel încât „să nu fie în contradicție cu Dumnezeu” și să acționeze în consecință? Există două principii de practică: primul este de a căuta în mod proactiv intențiile lui Dumnezeu, ce adevăruri ar trebui să înțeleagă oamenii și cum să coopereze și să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu – aceasta este partea activă a ceea ce ar trebui să facă oamenii. Al doilea este să analizezi și să recunoști unde ai neînțelegeri despre Dumnezeu, nu I te supui, ai noțiuni și închipuiri și lucruri care nu sunt compatibile cu El. Astfel, te vei asigura că vei fi capabili să practici cu acuratețe adevărul în timpul datoriei tale, să faci lucrurile conform principiilor, să duci la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu și să fii lăudat de El. Sunt aceste principii de practică simple? (Da, sunt.) Ce vreau să spun prin „simple”? Că logica și cuvintele sunt relativ clare; „unu” înseamnă unu, iar „doi” înseamnă doi; de îndată ce le auzi, știi cum să le practici. Cu toate acestea, punerea efectivă în practică nu este atât de simplă, deoarece oamenii au firi corupte. Ei dezbat mereu lucrurile și au o mulțime de închipuiri și noțiuni, precum și neînțelegeri despre Dumnezeu. Oamenii trebuie să analizeze aceste lucruri și să accepte judecata și mustrarea de la Dumnezeu, dar acest lucru îi face pe oamenii lipsiți de înțelegere spirituală să născocească noțiuni noi: „Toți oamenii spun că Dumnezeu este iubire, așa că de ce Dumnezeu expune și judecă mereu gândurile și noțiunile oamenilor? Nu pot vedea iubire în Dumnezeu; văd doar că firea lui Dumnezeu nu tolerează ofensa.” Nu este aceasta una dintre noțiunile omului? Dacă, așa cum reiese din noțiunile și închipuirile oamenilor corupți, Dumnezeu ar fi revelat întotdeauna doar milă și bunătate în timpul dezvoltării întregii omeniri și niciodată dreptate sau mânie, ar fi putut omul să supraviețuiască până în prezent? (Nu, nu ar fi putut.) Omul ar fi fost devorat de Satana cu mult timp în urmă. Atunci când tratează problemele demonilor și ale Satanei, precum și ale oamenilor corupți care I se împotrivesc lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu dezvăluie și modul în care Se manifestă nu reprezintă iubirea de care vorbesc oamenii, ci mai degrabă o fire dreaptă; este ură, dezgust, judecată, mustrare, pedeapsă și distrugere. Numai prin aceasta Dumnezeu poate arăta că firea Sa este dreaptă, sfântă și nu tolerează ofensa, îl poate rușina pe deplin pe Satana și poate proteja în mod eficient adevărata umanitate. Acesta este modul în care Dumnezeu a condus întotdeauna omenirea și a mântuit-o în același timp.

Oamenii trebuie să analizeze frecvent orice lucru din inima lor care este incompatibil cu Dumnezeu sau care reprezintă o înțelegere greșită a Lui. Cum apar neînțelegerile? De ce Îl înțeleg oamenii greșit pe Dumnezeu? (Pentru că le afectează interesele.) După ce oamenii văd faptele despre exilul evreilor din Iudeea, se simt răniți și spun: „La început, Dumnezeu i-a iubit foarte mult pe israeliți. El i-a scos din Egipt și i-a condus prin Marea Roșie, le-a dat mană din ceruri și apă de izvor de băut, apoi le-a dat personal legi pentru a-i conduce și i-a învățat cum să trăiască. Iubirea lui Dumnezeu pentru om era debordantă – oamenii care au trăit atunci erau atât de binecuvântați! Cum a putut atitudinea lui Dumnezeu să se întoarcă la o sută optzeci de grade într-o clipită? Unde a dispărut toată iubirea Lui?” Sentimentele oamenilor nu pot trece peste acest lucru și ei încep să se îndoiască, spunând: „Dumnezeu este sau nu este iubire? De ce nu mai este vizibilă atitudinea Sa inițială față de israeliți? Iubirea Lui a dispărut fără urmă. Mai are El vreun strop de iubire?” De aici începe neînțelegerea oamenilor. Care este contextul în care oamenii își formează neînțelegeri? Să fie oare din cauză că acțiunile lui Dumnezeu nu sunt compatibile cu noțiunile și închipuirile oamenilor? Este acest fapt ceea ce îi determină pe oameni să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu? Nu cumva motivul pentru care oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu este faptul că ei limitează definiția iubirii Sale? Ei se gândesc: „Dumnezeu este iubire. Prin urmare, El ar trebui să aibă grijă de oameni, să-i protejeze și să-i copleșească cu har și binecuvântări. Asta este iubirea lui Dumnezeu! Îmi place când Dumnezeu îi iubește pe oameni în acest fel. Am putut vedea cât de mult i-a iubit Dumnezeu pe oameni mai ales atunci când i-a condus prin Marea Roșie. Oamenii de atunci au fost atât de binecuvântați! Aș vrea să pot fi unul dintre ei!” Atunci când ești îndrăgostit de această poveste, tratezi iubirea pe care Dumnezeu a dezvăluit-o în acea clipă ca pe cel mai înalt adevăr și ca pe unicul reper al esenței Sale. Limitezi definiția Lui în inima ta și tratezi tot ceea ce a făcut Dumnezeu în acel moment ca fiind cel mai înalt adevăr. Crezi că aceasta este cea mai încântătoare latură a lui Dumnezeu și cea care îi obligă cel mai mult pe oameni să-L respecte și să se teamă de El și că aceasta este iubirea lui Dumnezeu. În realitate, acțiunile lui Dumnezeu în sine au fost pozitive, dar din cauza definițiilor tale limitate, ele au devenit noțiuni în mintea ta și baza în care Îl definești pe Dumnezeu. Ele te fac să înțelegi greșit iubirea lui Dumnezeu, ca și cum nu ar exista nimic altceva decât milă, grijă, protecție, îndrumare, har și binecuvântări – ca și cum atât ar fi iubirea lui Dumnezeu. De ce prețuiești atât de mult aceste aspecte ale iubirii? Oare pentru că sunt legate de interesele tale? (Da, de asta.) De care interese sunt legate? (De plăcerile trupului și de o viață confortabilă.) Când oamenii cred în Dumnezeu, ei vor să obțină aceste lucruri de la El, dar nu și altele. Oamenii nu vor să se gândească la judecată, mustrare, încercări, rafinare, suferință pentru Dumnezeu, renunțare la lucruri și jertfire sau chiar la sacrificarea propriei vieți. Oamenii vor doar să se bucure de iubirea, grija, protecția și călăuzirea lui Dumnezeu, așa că ei definesc iubirea lui Dumnezeu ca fiind singura caracteristică a esenței Sale și singura Sa esență. Oare lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu atunci când i-a condus pe israeliți prin Marea Roșie nu au devenit sursa noțiunilor oamenilor? (Ba da, au devenit.) Au alcătuit un context în care oamenii și-au format noțiuni despre Dumnezeu. Dacă și-au format noțiuni despre Dumnezeu, atunci pot ei să ajungă la o înțelegere adevărată a lucrării și firii lui Dumnezeu? Este evident că nu numai că nu le vor înțelege, dar le vor interpreta greșit și își vor forma noțiuni despre ele. Acest lucru dovedește că înțelegerea omului este prea îngustă și nu este una adevărată. Pentru că nu este adevărul, ci mai degrabă un tip de iubire și înțelegere pe care oamenii o analizează și o interpretează de la Dumnezeu pe baza propriilor noțiuni, închipuiri și dorințe egoiste; nu este compatibilă cu adevărata esență a lui Dumnezeu. În ce alte moduri îi iubește Dumnezeu pe oameni în afară de milă, mântuire, grijă, protecție și ascultarea rugăciunilor lor? (Prin certare, disciplinare, emondare, judecată, mustrare, încercări și rafinare.) Corect. Dumnezeu Își arată iubirea în foarte multe moduri: prin lovire, disciplinare, reproș și cu judecată, mustrare, încercări, rafinare și așa mai departe. Toate acestea sunt aspecte ale iubirii lui Dumnezeu. Doar această perspectivă este cuprinzătoare și în concordanță cu adevărul. Dacă înțelegi acest lucru, atunci când te analizezi și îți dai seama că ai neînțelegeri cu privire la Dumnezeu, oare nu ești atunci capabil să-ți recunoști denaturările și să faci o treabă bună reflectând asupra a ceea ce ai greșit? Nu te poate ajuta acest lucru să-ți înlături neînțelegerile despre Dumnezeu? (Ba da, poate.) Pentru a realiza acest lucru, trebuie să cauți adevărul. Atât timp cât oamenii caută adevărul, ei pot elimina neînțelegerile pe care le au despre Dumnezeu și, odată ce și-au eliminat neînțelegerile despre El, se pot supune tuturor rânduielilor Sale. Dacă ești capabil să-ți elimini neînțelegerile despre Dumnezeu, atunci când te vei uita la exilul evreilor din Iudeea, vei spune: „Atitudinea lui Dumnezeu față de oameni, față de ființele create de El, nu este doar una de iubire, El conduce și prin lovire și exil. Oamenii nu ar trebui să-și dea de ales în atitudinea lor față de Dumnezeu; aceasta ar trebui să fie una de supunere, nu de împotrivire.” Din perspectiva noțiunilor și a închipuirilor omului, atitudinea lui Dumnezeu față de evrei părea a fi de nepăsare, dar, dacă o privim acum, Dumnezeu a făcut o treabă incredibilă; tot ceea ce a dezvăluit a fost o fire dreaptă. Dumnezeu poate oferi har și binecuvântări oamenilor și le poate da pâinea cea de toate zilele, dar poate, de asemenea, să le ia toate acestea. Acestea sunt autoritatea, esența și firea lui Dumnezeu.