În continuare, vom avea părtășie despre calibrul oamenilor. Când evaluați dacă o persoană are sau nu calibru, uitați-vă dacă este capabilă să priceapă intențiile și atitudinile lui Dumnezeu când i se întâmplă ceva în viața cotidiană, precum și poziția pe care ar trebui să o adopte, principiile pe care ar trebui să le urmeze și atitudinea pe care ar trebui să o aibă. Dacă ești capabil să înțelegi toate aceste lucruri, atunci ai calibru. Dacă ceea ce înțelegi nu are nicio legătură cu tot ce orchestrează Dumnezeu pentru tine, în viața ta reală, atunci fie nu ai deloc calibru, fie ai un calibru slab. Cum a apărut adevărata statură a lui Petru și Iov și cum au câștigat ei, în final, ceea ce au câștigat și cum au cules ceea ce au cules din credința lor în Dumnezeu? În niciun caz nu s-au bucurat de ce vă bucurați voi azi. Aveți mereu pe cineva cu care să aveți părtășie despre adevăr, care să vă aprovizioneze, să vă sprijine și să vă ajute. Există mereu cineva care să vă ajute să verificați lucrurile. Ei n-au avut nimic din toate acestea. Majoritatea adevărurilor pe care le-au înțeles au fost câștigate din ceea ce realizaseră, din ce experimentaseră, din ce deslușiseră treptat și din lucrurile prin care trecuseră în viețile lor cotidiene. Asta înseamnă să ai un calibru înalt. Când oamenii nu au un astfel de calibru și nu au acest fel de atitudine față de adevăr și de mântuire, ei nu vor căuta adevărul și nici nu vor fi atenți să practice adevărul în toate. Drept urmare, ei sunt incapabili să obțină adevărul. După ce aud poveștile lui Iov și ale lui Petru, majoritatea oamenilor îi invidiază. Totuși, după ce îi invidiază o vreme, ei nu iau în serios chestiunea. Simt că, atunci când li se întâmplă ceva, și ei pot spune cuvintele clasice ale lui Iov și Petru, deci cred că aceste lucruri sunt simple. Gândindu-ne la ele acum, aceste lucruri nu sunt simple.

În Noul Testament, în afară de cele patru Evanghelii, epistolele lui Pavel ocupă cel mai mult spațiu. În aceeași perioadă, Pavel și Petru probabil că au făcut cam aceeași lucrare, dar reputația lui Pavel era mult mai mare decât a lui Petru. Ce putem vedea din aceste două situații? Putem vedea calea pe care au mers acești doi bărbați. Multe rânduri din epistolele lui Pavel au fost adoptate drept mottouri de generațiile ulterioare și toată lumea a folosit celebrele zicale ale lui Pavel ca să se motiveze. Drept urmare, toți au ajuns pe calea greșită și mulți chiar au mers pe calea antihriștilor. În schimb, Petru s-a dat în spectacol rareori. Practic, el nu a scris nicio carte, nu a propovăduit deloc doctrine profunde și enigmatice, nu a oferit sloganuri sau teorii pompoase ca să-i învețe și să-i ajute pe frații și surorile din vremea aceea și nici nu a oferit teorii mărețe ca să influențeze generațiile viitoare. El pur și simplu a căutat să-L iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu într-o manieră practică și realistă. Aceasta este diferența dintre căile pe care au mers cei doi. În cele din urmă, Pavel a mers pe calea antihriștilor și a pierit, în vreme ce Petru a mers pe calea urmăririi adevărului și a iubirii de Dumnezeu și a fost desăvârșit. Gândindu-te la căile pe care au mers, poți vedea ce fel de oameni dorește Dumnezeu, ce fel de oameni nu agreează, dezvăluirile și manifestările oamenilor pe care Dumnezeu nu-i place, pe ce fel de căi merg acești oameni, ce fel de relație au cu Dumnezeu și la ce lucruri sunt atenți. Ați spune că Pavel avea calibru? Din ce clasă făcea parte calibrul lui Pavel? (Era foarte bun.) Ați auzit atât de multe predici, dar tot nu înțelegeți. Ar putea fi considerat foarte bun calibrul lui Pavel? (Nu, era slab.) De ce era slab calibrul lui Pavel? (Pentru că nu se cunoștea pe el însuși și nu putea înțelege cuvintele lui Dumnezeu.) Pentru că nu înțelegea adevărul. Și el auzise predicile ținute de Domnul Isus și, în perioada în care a lucrat, a existat, desigur, lucrarea Duhului Sfânt. Deci cum se face că, atunci când a făcut toată acea lucrare, a scris toate acele epistole și a călătorit la toate acele biserici, tot nu a înțeles nimic din adevăr și nu a predicat decât doctrine? Ce fel de calibru era acela? Un calibru slab. În plus, Pavel L-a persecutat pe Domnul Isus și i-a arestat pe discipolii Lui, după care Domnul Isus l-a doborât la pământ cu o lumină mare din cer. Cum a abordat și cum a înțeles Pavel acest eveniment important care i s-a întâmplat? Modul său de a înțelege era diferit de al lui Petru. El s-a gândit: „Domnul Isus m-a doborât, am păcătuit, așa că trebuie să mă străduiesc să compensez pentru asta și odată ce meritele îmi contrabalansează defectele, voi fi recompensat.” Se cunoștea el pe sine? Nu. El nu a spus: „M-am împotrivit Domnului Isus din cauza naturii mele malițioase, a naturii mele de antihrist. M-am împotrivit Domnului Isus – nu există nimic bun la mine!” Avea el o asemenea cunoaștere de sine? (Nu.) Și cum a consemnat acest eveniment în epistolele lui? Care era perspectiva lui asupra acestuia? (A simțit că a fost chemat de Dumnezeu să lucreze.) El a crezut că Dumnezeu îl chemase, îndreptând o lumină puternică asupra lui, și că Dumnezeu va începe să-l folosească foarte mult. Fără să aibă nicio fărâmă de cunoaștere de sine, el a crezut că asta este cea mai puternică dovadă că va fi răsplătit și încoronat, precum și cel mai mare capital pe care l-ar fi putut folosi ca să câștige recompense și o coroană. În plus, în adâncul inimii, simțea înțepătura unui spin. Ce era acest spin? Era boala pe care Dumnezeu i-a dat-o drept pedeapsă pentru împotrivirea lui încrâncenată față de Domnul Isus. Cum a tratat această chestiune? A avut mereu o boală în inima lui și s-a gândit: „Aceasta a fost cea mai mare greșeală din viața mea. Nu știu dacă dumnezeu o poate ierta. Din fericire, domnul Isus mi-a cruțat viața și mi-a încredințat sarcina de a răspândi evanghelia. Aceasta este o bună oportunitate să mă revanșez. Ar trebui să răspândesc evanghelia cu toată puterea și poate că nu numai că-mi vor fi iertate păcatele, dar pot și să primesc o cunună și recompense. Ar fi minunat!” Cu toate acestea, nu a putut niciodată să scape de spinul lui, ceea ce i-a provocat consternare în inimă. S-a simțit mereu neliniștit în privința asta. „Cum mă pot revanșa pentru această greșeală îngrozitoare? Cum o pot anula, astfel încât să nu-mi afecteze perspectivele sau cununa pe care sper să o primesc? Trebuie să lucrez mai mult pentru domnul, să plătesc un preț mai mare, să scriu mai multe epistole și să petrec mai mult timp alergând încoace și încolo, luptându-mă cu Satana și depunând mărturie frumoasă.” Așa a abordat problema. A avut vreun regret? (Nu.) Nu a avut nici cel mai mic regret, cu atât mai puțin cunoaștere de sine. Nu a avut niciunul din aceste lucruri. Asta arăta că exista o problemă legată de calibrul lui Pavel și că el nu avea abilitatea de a înțelege adevărul. În parte din cauza umanității lui și a lucrurilor pe care le urmărea și în parte din cauza calibrului personal, el nu a putut înțelege aceste lucruri și nici nu și-a dat seama: „Omul a fost prea profund corupt de Satana. Natura omului este prea putredă, prea ticăloasă. Natura omului este natura Satanei și a antihriștilor. Asta stă la baza răscumpărării omenirii de către Dumnezeu. Omul are nevoie de răscumpărarea lui Dumnezeu. Deci cum ar trebui să vină omul înaintea lui Dumnezeu, pentru a-I accepta răscumpărarea?” Nu a spus niciodată astfel de lucruri. Nu a înțeles deloc de ce se împotrivise și Îl condamnase pe Isus. Deși a recunoscut că era principalul vinovat, nu a reflectat deloc asupra chestiunii. Se gândea doar cum ar putea să compenseze asemenea păcate grave, cum ar putea să-și ispășească păcatele, să-și compenseze păcatele prin fapte meritorii și, în cele din urmă, să obțină totuși cununa și recompensele pe care le aștepta. Orice i s-a întâmplat, nu a putut înțelege adevărul sau intențiile lui Dumnezeu din lucrurile care i s-au întâmplat. Nu a înțeles deloc intențiile lui Dumnezeu. Cât despre înțelegerea adevărului, Pavel a fost cea mai rea persoană, așa că putem spune că avea cel mai rău calibru.

Pot înțelege adevărul oamenii cu un calibru foarte slab? (Nu.) Pot fi mântuiți oamenii care nu înțeleg adevărul? (Nu.) Oamenii care vor să fie mântuiți trebuie să aibă un calibru satisfăcător. Trebuie să aibă cel puțin un calibru mediu și nu pot avea unul prea slab. Trebuie să ajungă la înțelegerea adevărului. Indiferent de măsura în care pot înțelege adevărul, ei trebuie cel puțin să ajungă să se cunoască pe ei înșiși pe baza felului în care înțeleg adevărul și în care știu să-l practice. Astfel, pot fi mântuiți. De ce spun că pot fi mântuiți în felul acesta? Când poți face legătura dintre lucrurile care ți se întâmplă în viața de zi cu zi și adevăr și poți vedea și trata lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, vei fi capabil să aduci cuvintele lui Dumnezeu în viața ta reală și, pe această bază, vei fi capabil să accepți judecățile cuvintelor lui Dumnezeu, emondarea cuvintelor Lui și încercările și rafinările acestora. Altfel, dacă nu înțelegi adevărul, nu vei fi calificat nici măcar să accepți judecățile, încercările și rafinările cuvintelor Lui. Înainte să accepți judecata și mustrarea lui Dumnezeu, trebuie cel puțin să înțelegi câteva adevăruri, să ai o atitudine de supunere față de Dumnezeu și să te fi schimbat în câteva privințe. De asemenea, trebuie să știi cu ce atitudine, mentalitate și perspectivă ar trebui să tratezi acțiunile lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri implică adevărul. Nu se pune problema că folosirea de sloganuri religioase simple, ceremonii religioase și reglementări ca să gestioneze lejer aceste lucruri are vreo legătură cu adevărul, nici nu se pune problema că doar a face câteva fapte bune implică practicarea adevărului. Nu este atât de simplu. Cât despre ceea ce știi, ce experimentezi și ce se întâmplă în jurul tău, în inima ta, trebuie să știi principiile pe care ar trebui să le respecți. Doar în felul acesta ai legătură cu adevărul. În plus, modul în care tratezi lucrurile pe care Dumnezeu te pune să le faci, în care tratezi maniera și atitudinea cu care te tratează Dumnezeu, precum și atitudinea și perspectiva pe care le adopți trebuie să implice adevărul. Doar în felul acesta poți avea pătrundere în viață. Altfel, Dumnezeu nu va fi capabil să lucreze asupra ta. Înțelegeți? (Înțelegem.) Uitați-vă la acei oameni din religie care respectă reglementările, vorbesc despre doctrine și pretind că sunt buni. Din exterior, acțiunile lor par bune, dar de ce Dumnezeu nu lucrează niciodată asupra lor? Pentru că lucrurile pe care le fac și toate faptele lor bune nu implică adevărul. Ei și-au schimbat doar comportamentul, dar asta nu implică o schimbare a firii lor. Asta e din cauză că nu se ridică la nivelul cerințelor și standardelor lui Dumnezeu. E ca și cum un copil care tocmai a terminat școala primară ar vrea să meargă direct la facultate. Este posibil? Este imposibil, pentru că nu este calificat. Prin urmare, fie că vorbim despre calea pe care merg oamenii, fie că vorbim despre umanitatea și calibrul lor, oamenii ar trebui să întrunească cel puțin condițiile necesare pentru mântuire. Mai exact, trebuie să înțeleagă adevărul, să se elibereze de firile lor corupte și să fie capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu.

Cum evaluăm calibrul oamenilor? Modul potrivit de a face asta este să ne uităm la atitudinea lor față de adevăr și dacă pot sau nu să înțeleagă adevărul. Unii pot deprinde o specializare foarte repede, dar când aud adevărul, se zăpăcesc și ațipesc. În inimile lor, devin confuzi, nu asimilează nimic din ce aud și nici nu înțeleg ce aud – asta înseamnă un calibru slab. Unii oameni nu sunt de acord când le spui că au un calibru slab. Ei cred că dacă au studii superioare și cunoștințe, au un calibru bun. Oare o educație bună indică un calibru înalt? Nu. Cum ar trebui să fie evaluat calibrul oamenilor? Ar trebui să fie evaluat pe baza gradului în care ei înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. Acesta este cel mai precis mod de a o face. Unii oameni sunt buni oratori, isteți și mai ales pricepuți la a se ocupa de alții, dar când ascultă predici, nu sunt niciodată capabili să înțeleagă nimic și, când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu le pricep. Când vorbesc despre mărturia lor bazată pe experiență, rostesc mereu cuvinte și doctrine, arătând că sunt doar niște amatori și dându-le celorlalți senzația că nu au nicio înțelegere spirituală. Aceștia sunt oameni cu un calibru slab. Așadar, sunt acești oameni competenți ca să lucreze pentru casa lui Dumnezeu? (Nu.) De ce? (Le lipsesc adevărurile-principii.) Corect, acesta este un lucru pe care ar trebui să-l înțelegeți deja. Un alt fel de a spune că un om lucrează pentru casa lui Dumnezeu este că își îndeplinește datoria. Când vine vorba despre îndeplinirea datoriei, asta implică adevărul, lucrarea lui Dumnezeu, principiile de comportament și căile și metodele de a trata tot felul de oameni. Toate aceste probleme au o influență asupra faptului că oamenii pot sau nu să-și îndeplinească îndatoririle într-o manieră eficientă și satisfăcătoare. Implică adevărul aceste probleme legate de îndeplinirea datoriei? Dacă implică adevărul și totuși tu nu-l înțelegi și te bazezi numai pe istețimea ta meschină, oare vei fi capabil să rezolvi probleme și să-ți îndeplinești datoria cum se cuvine? (Nu.) Nu. Chiar dacă nimic nu merge prost în anumite chestiuni, s-ar putea ca acele lucruri să nu aibă nicio legătură cu adevărul și să fie doar lucruri externe. Totuși, tot trebuie să ai principii când faci lucruri externe și să le gestionezi într-un mod pe care toată lumea îl vede ca fiind potrivit. Să presupunem că ți se cere să te ocupi singur de un lucru conform principiilor și, în timp ce faci asta, apare o situație neașteptată și nu știi cum să o gestionezi. Crezi că ar trebui să acționezi conform experienței tale, dar să acționezi exact așa cum te-a învățat experiența doar perturbă și tulbură lucrul pe care îl faci, dând totul peste cap. Nu este aceasta o eroare? Care este cauza acestui lucru? Este aceea că nu ai o înțelegere pură, nu înțelegi adevărul și nu stăpânești principiile. Ori de câte ori întâlnești chestiuni care implică adevărul și principiile, nu ești capabil să le gestionezi, iar voința ta este cea care iese în față. Drept urmare, prejudiciezi lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu și te faci de râs. Este eficient să gestionezi problemele pe baza experienței și a metodelor umane? (Nu.) De ce nu este eficient? Pentru că experiența și metodele umane nu sunt adevărul, iar aleșii lui Dumnezeu nu le vor accepta. Dacă gestionezi mereu problemele folosind experiența și metodele umane, oare asta nu înseamnă doar că te crezi mai deștept decât ești cu adevărat? Nu ești arogant și neprihănit de sine? Unii chiar susțin: „Nu e vorba că nu înțeleg adevărul în această chestiune – îl înțeleg în inima mea, doar că nu am meditat suficient la el. Dacă depun mai mult efort și mă gândesc cu mai multă atenție la această chestiune, o pot gestiona bine. În trecut, când am interacționat și am gestionat lucrurile cu non-credincioșii, a trebuit să folosesc anumite metode și mijloace. Totuși, casa lui Dumnezeu nu permite aceste abordări, așa că nu am știut ce să fac. Pur și simplu am gestionat chestiunea în felul meu, așa că nu e de mirare că am făcut o mică greșeală.” Se cunosc acești oameni pe ei înșiși? (Nu.) De ce nu se cunosc pe ei înșiși? Oare asta nu are legătură cu adevărul? Nu caută adevărul în această chestiune, dar născocesc moduri de a-și acoperi greșeala. Cred că doar au făcut o greșeală și că au avut un comportament neglijent. Nu consideră că această eroare implică adevărul sau că a apărut din cauza lipsei lor de înțelegere a adevărului și a faptului că acționează pe baza firilor corupte pe care le au. Asta înseamnă să ai un calibru slab. Când se întâmplă ceva, acești oameni caută mereu motive și scuze. Cred că pur și simplu au făcut o greșeală. Prima lor reacție este că nu știu că trebuie să caute adevărul, a doua reacție este că tot nu știu că trebuie să caute adevărul, iar a treia reacție este că în continuare nu știu că trebuie să caute adevărul și să se cunoască pe sine. Asta înseamnă să ai un calibru foarte slab. Indiferent cum îi îndrumi, cum îi dai în vileag sau ai părtășie cu ei, tot nu-și dau seama ce adevăruri-principii au încălcat și ce adevăruri ar trebui să pună în practică. Indiferent cum îi îndrumi, nu vor fi niciodată conștienți de aceste lucruri. Le lipsește complet abilitatea de a înțelege adevărul. Asta înseamnă să ai un calibru slab. Indiferent cât de clar ai părtășie despre adevăr, ei nu-și vor da seama că este adevărul. Își vor folosi propriile motive și scuze sau vor spune că a fost doar o greșeală sau o eroare, ca să acopere faptele. Nu vor recunoaște deloc că au încălcat adevărul sau că și-au dezvăluit firile corupte. Indiferent ce greșeli au făcut, ce firi corupte au dezvăluit, nu-și vor da seama niciodată ce sunt cu adevărat firile corupte de care au dat dovadă, cu atât mai puțin ce este esența lor coruptă. Nici nu știu cum să caute adevărul sau cum să se cunoască pe sine în această chestiune. Nu știu nimic despre aceste lucruri. Pe plan spiritual, sunt amorțiți și nu simt nimic față de aceste lucruri. Aceasta este o manifestare a calibrului slab.

Să dăm niște exemple pentru a avea părtășie puțin despre felul în care se evaluează calibrul unei persoane. De exemplu, am spus că unii oameni amână lucrurile și sunt superficiali când le fac. După ce aud asta, oamenii cu un calibru bun își vor da seama imediat că această stare este un lucru pe care îl experimentează și ei și că adesea au o astfel de stare și atitudine când nu se simt bine fizic sau când sunt negativi sau leneși. În plus, în mintea lor, vor pluti niște imagini cu momente în care au amânat lucrurile sau au acționat într-un mod superficial în anumite sarcini. Se vor analiza prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu și vor recunoaște că lucrul pe care El îl dezvăluie este realitatea corupției omului și că are legătură cu firile lui corupte. În același fel, vor recunoaște cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și le vor înțelege într-o manieră pură, fără neînțelegeri sau noțiuni proprii. Asta înseamnă să ai un calibru bun. La auzul acestor cuvinte, prima lor reacție va fi să se evalueze prin prisma lor. Își vor da seama că aceasta este o stare pe care și ei o experimentează și vor corela aceste cuvinte ale lui Dumnezeu cu propriile stări și vieți cotidiene. Apoi, se vor dedica introspecției, vor privi cu mai multă luciditate această stare a lor și vor accepta cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul. Așa reacționează oamenii cu un calibru bun când aud cuvintele lui Dumnezeu. În cazul unei persoane cu un calibru mediu, nu poți spune doar „amână” sau „superficial”. Trebuie să îi indici direct problemele pe care le are, expunându-i manifestările și combinând asta cu lucrurile pe care le face, spunând: „Adesea ești confuz și nu iei lucrurile în serios. Pur și simplu ești superficial când îți faci datoria în felul acesta. Cum poți să nu simți asta? De câte ori ți-am spus acest lucru? Asta înseamnă să fii superficial și să tergiversezi lucrurile.” Arată-i problemele în felul acesta. După ce aude asta, va reflecta asupra felului în care a amânat lucrurile și a acționat într-un mod superficial. După ce meditează cu adevărat la acest lucru și ajunge să-l cunoască, își va recunoaște greșelile și va putea să le corecteze. Totuși, ceea ce recunoaște este un lucru fix, o stare fixă. Poate recunoaște și admite ceea ce spui doar dacă este conform închipuirilor ei. Asta numim un calibru mediu. Să lucrezi asupra oamenilor de calibru mediu necesită efort și îi poți convinge pe deplin doar dacă vorbești pe baza faptelor. Care este starea oamenilor care au un calibru slab? Cum ar trebui să fie abordați? Oamenii cu un calibru slab sunt simpli și nu au toate țiglele pe casă. Nu pot pricepe nicio situație pe care o întâlnesc și nu caută adevărul. Dacă oamenii nu le spun lucrurile clar și direct, ei nu le pot desluși singuri. Așadar, când vorbești cu oameni de calibru slab, trebuie să vorbești mai clar și mai direct și, de asemenea, trebuie să dai exemple. Trebuie să vorbești pe baza faptelor și să te repeți la nesfârșit. Acesta este singurul mod în care cuvintele tale pot avea vreun efect. Trebuie să vorbești așa: „Tergiversezi și ești superficial când îți îndeplinești datoria în felul acesta!” Care va fi prima lor reacție? „Așa am făcut? Am tergiversat? De îndată ce mă trezesc dimineața, încep să mă gândesc la lucruri legate de datoria mea și, mai întâi, le fac pe acestea. Când ies în oraș, mă gândesc tot cum să fac bine aceste lucruri. Nu tergiversez sau nu acționez într-un mod superficial. Depun mult efort pentru aceste lucruri!” Prima lor reacție va fi să nege ce ai spus tu. Nu sunt deloc conștienți și, în esență, nu-și dau seama că își îndeplinesc îndatoririle într-un mod superficial și că tergiversează. Atunci va trebui să le explici care sunt manifestările tergiversării și ale superficialității și să vorbești într-un mod care chiar îi convinge, înainte ca ei să-ți accepte cuvintele. Nu le este ușor să recunoască faptul că nu s-au descurcat bine sau că au făcut greșeli în chestiuni externe. Dacă un lucru implică adevărul, principiile de practică sau firea lui Dumnezeu, este și mai dificil pentru oamenii de calibru slab. Nu vor înțelege nimic din ce spui și, cu cât vorbești mai mult, cu atât mai confuzi și mai neștiutori se vor simți și nu vor vrea să mai asculte. Aceștia sunt oameni cu un calibru extrem de slab; aceasta este o manifestare a incapacității lor de a ajunge la adevăr. În cazul oamenilor cu un calibru slab, indiferent cum ai părtășie despre adevăr, nu are niciun folos. Indiferent cum încerci să vorbești cu ei, nu pot înțelege. Cel mult pot înțelege câteva doctrine și reglementări. Prin urmare, nu este necesar să ai părtășie în detaliu cu oamenii de un calibru extrem de slab. Spune-le pur și simplu ce să facă, într-o manieră simplă, și, dacă se pot ține de acel lucru, este destul de bine. Oamenii cu un calibru extrem de slab sunt lipsiți complet de abilitatea de a înțelege, în măsura în care nu vor fi niciodată capabili să înțeleagă adevărul și, cu siguranță, nu li se poate cere să ajungă la nivelul de a acționa conform principiilor. Dacă un lucru se întâmplă chiar în fața lor, iar tu li-l explici în amănunt, tot nu vor fi capabil să îl coreleze cu ei înșiși. Asta numim calibru slab. De exemplu, când vine vorba de mințit, uită-te cum reacționează oamenii cu un calibru bun. Când oamenii de calibru bun îi aud pe ceilalți povestind despre modul în care au gestionat și înlăturat stările în care au mințit și au înșelat, vorbind despre stările în care au mințit și dând exemple, ei se vor autoanaliza și vor compara ceea ce au auzit cu propriile stări. După aceea, vor fi capabili să recunoască situațiile în care au spus minciuni și ce intenții au avut în timp ce au acționat în felul acela. Pe baza revelațiilor din viețile lor cotidiene, examinându-și intențiile, motivele și gândurile, oamenii cu un calibru bun vor fi capabili să descopere care dintre cuvintele lor au fost minciuni și care au conținut înșelătorie. Când ascultă mărturiile bazate pe experiență ale celorlalți, pot trage foloase și pot câștiga ceva. Chiar dacă vorbești doar despre câteva principii, vor înțelege și vor învăța cum să le aplice. Apoi, vor considera aceste cuvinte drept adevărurile-principii, transformându-le în propria realitate, și, treptat, se vor schimba. După ce un om de calibru mediu aude mărturiile bazate pe experiență ale celorlalți, va fi capabil să vadă cum cazuri evidente au legătură cu el însuși, dar nu va putea face legătura dintre el însuși și lucrurile mai puțin evidente sau acelea din adâncul inimilor acelor oameni, care încă nu au fost exprimate în cuvintele lor. În plus, felul în care înțelege adevărurile-principii este și el puțin mai superficial, ca doctrinele. Nivelul lor de înțelegere este mult mai rău decât al oamenilor cu un calibru bun. Cât despre oamenii de calibru slab, când ascultă mărturiile celorlalți, indiferent cât de atent disecă acei oameni care lucruri sunt minciuni și vorbe goale și care sunt stări înșelătoare, nu vor putea face legătura cu ei înșiși, nu se vor putea autoanaliza și nu vor putea ajunge să se cunoască pe ei înșiși. Nu numai că acești oameni nu reușesc să-și recunoască stările în care mint și înșală, dar se cred chiar indivizi foarte cinstiți, care nu pot spune minciuni. Chiar dacă alții mint și îi înșală, ei nu pot discerne acest lucru și sunt păcăliți ușor. Sunt chiar mai puțin capabili să înțeleagă adevărurile-principii despre care au părtășie ceilalți. Le lipsește complet abilitatea de a înțelege. Aceasta este o manifestare a calibrului slab.

Dintre oamenii cu cele trei tipuri de calibru pe care tocmai le-am menționat, care poate dobândi o schimbare a firii? Ce fel de persoană poate pătrunde în adevărul-realitate? (Oamenii cu un calibru bun.) Oamenii cu un calibru bun pot pătrunde în adevărul-realitate, puțin mai repede și mai profund. Oamenii cu un calibru mediu pătrund mai încet și mai superficial. Oamenii cu un calibru slab nu pot pătrunde deloc. Aceasta este diferența. Poți vedea cum oamenii sunt diferiți unul de celălalt? (Da.) Care sunt diferențele lor? Diferențele lor rezidă în calibru și în atitudinea pe care o au față de adevăr. Oamenii care iubesc adevărul și au un calibru bun pătrund repede în adevărul-realitate și sunt capabili să câștige viața. Oamenii cu un calibru mediu sunt încăpățânați și lipsiți de sentimente. Pătrunderea lor în adevăr este lentă, iar progresul vieții lor este, de asemenea, lent. Oamenii cu un calibru slab nu sunt doar nesăbuiți și aroganți, ci sunt și proști, cu chipuri inexpresive și plictisitoare; duhurile lor sunt amorțite, reacționează lent și înțeleg cu greu adevărul. Astfel de oameni sunt lipsiți de viață, pentru că nu înțeleg adevărul, și nu fac altceva decât să vorbească despre doctrine, să strige sloganuri și să respecte reglementările. Întrucât nu înțeleg adevărul, nu pot pătrunde în adevărul-realitate. Există viață în cei care nu pot pătrunde în adevărul-realitate? Ei sunt lipsiți de viață. Când oamenilor lipsiți de viață li se întâmplă ceva, ei își urmează voința și acționează orbește, mergând uneori pe ocolite într-o direcție și alteori în altă direcție, fiind lipsiți de o cale precisă de practică și simțindu-se mereu ezitanți și neajutorați. Sunt o priveliște jalnică. De-a lungul anilor, i-am auzit în mod constant pe unii oameni spunând că nu știu ce să facă atunci când li se întâmplă ceva. Cum se mai poate întâmpla așa ceva, după ce au ascultat atât de multe predici? Expresiile lor arată că sunt cu adevărat dezorientați. Chipurile lor sunt inexpresive și plictisitoare. Unii spun: „Cum să fiu lipsit de sentimente? Sunt foarte sensibil la ce este popular în lume. Știu cum să folosesc tot felul de computere, telefoane și console de jocuri. Voi sunteți proști și nu știți cum să le folosiți. Cum poate fi calibrul vostru atât de slab?” Dar puțina lor istețime este doar o aptitudine, un pic de deșteptăciune – nu poate fi considerată calibru. Dacă le ceri să asculte o predică sau să aibă părtășie despre adevăr, acești oameni sunt dezvăluiți: în duhurile lor, sunt îngrozitor de amorțiți. Cât de amorțiți sunt? Cred în Dumnezeu de mulți ani, dar tot nu sunt siguri că vor fi mântuiți și nu pot aprecia acest lucru, și nici nu le este clar ce fel de persoană sunt. Dacă îi întrebi ce cred despre calibrul lor, vor spune: „Calibrul meu este puțin mai rău decât calibrul bun, dar mult mai bun decât cel mediu.” Asta arată cât de slab este calibrul lor. Nu este cam stupid? Oamenii care au un calibru cu adevărat slab, dezvăluie acest fel de stupiditate. Orice ar fi, dacă un lucru implică adevărul sau principiile, ei nu vor înțelege nimic din el și nu vor fi capabili să se ridice la nivelul lui. Asta înseamnă să ai un calibru slab.

Acum că am avut părtășie despre aceste lucruri, veți fi capabili să apreciați ce este calibrul bun și ce este calibrul slab? Dacă puteți înțelege ce este calibrul bun și ce este calibrul slab și vă puteți vedea clar propriul calibru și natura-esența personală, asta vă va ajuta să vă cunoașteți pe voi înșivă. Odată ce știți clar care vă este locul, veți avea un strop de rațiune și vă veți ști măsura. Nu veți fi predispuși să deveniți aroganți și veți fi mai statornici și relaxați când vă veți face datoria. Nu veți ținti prea sus și veți fi capabili să vă ocupați de propria lucrare. Când oamenii nu se cunosc pe ei înșiși, asta provoacă multe necazuri. Ce fel de necazuri? Deși calibrul lor este în mod clar mediu, ei cred mereu că au un calibru bun, mai bun decât al altora. Au mereu impulsuri în inimile lor și vor mereu să slujească drept lideri și să-i conducă pe ceilalți. Au mereu astfel de lucruri în inimile lor, așadar, le va afecta asta îndeplinirea îndatoririlor? Sunt constant tulburați de aceste lucruri, inimile lor nu sunt liniștite, iar ei nu se pot calma. Nu numai că nu-și pot îndeplini bine îndatoririle, dar fac și unele lucruri nesăbuite, stânjenitoare și unele lucruri lipsite de rațiune pe care Dumnezeu le detestă. Au probleme atât de grave – este în regulă dacă rămân nerezolvate? Categoric nu. Acești oameni trebuie să caute adevărul și să le rezolve. În primul rând, trebuie să se roage lui Dumnezeu și să reflecteze asupra motivului pentru care au astfel de gânduri, pentru care sunt atât de ambițioși și de unde provin aceste lucruri. Dacă doar se gândesc la aceste lucruri într-o manieră simplă, oare vor fi capabili să pătrundă până la esența problemelor? Categoric nu. Trebuie să se roage lui Dumnezeu și să citească din cuvintele Lui pentru a găsi rădăcina problemelor – doar atunci le va fi ușor să le rezolve. Ambițiile și dorințele lor pot fi eradicate doar atunci când ei își înlătură firile corupte. În felul acesta, vor fi capabili să-și îndeplinească îndatoririle într-o manieră realistă și să fie mult mai conștiincioși; nu se vor mai lăuda atât de mult, nu vor mai crede că sunt mai buni decât oricine altcineva sau nu vor mai acționa cu atâta superioritate și nu se vor mai considera diferiți de ceilalți. Aceste firi corupte nu-i vor mai deranja, iar ei vor deveni mult mai maturi. Cel puțin vor avea o decență sfântă, demnă și dreaptă. Doar în felul acesta se pot asigura că trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Când oamenii cred în Dumnezeu și vin în casa Lui, ar trebui cel puțin să aibă conștiință și rațiune, pentru a putea accepta adevărul. Dacă sunt asemenea non-credincioșilor, a animalelor sălbatice neîmblânzite, nu vor fi capabili să vină înaintea lui Dumnezeu. Unii spun: „Ce este atât de dificil în a veni înaintea lui Dumnezeu? Eu vin adesea înaintea Lui.” Nu este un lucru simplu să vii înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ai o atitudine corectă și o inimă supusă lui Dumnezeu, pentru a fi acceptat de El. Dacă oamenii care sunt asemenea fiarelor vin înaintea lui Dumnezeu, El cu siguranță îi va urî și-i va detesta. Prin urmare, a veni înaintea lui Dumnezeu nu este un lucru care poate fi realizat prin iluziile deșarte ale oamenilor; nu este ca și cum Dumnezeu va recunoaște că ai venit înaintea Lui doar pentru că îți dorești să faci asta. Dreptul de a lua o decizie în această chestiune este în mâinile lui Dumnezeu. Vei fi venit înaintea lui Dumnezeu doar atunci când El te recunoaște. Doar atunci când ai intențiile corecte, cauți adevărul și te rogi frecvent lui Dumnezeu poți să primești luminarea Duhului Sfânt. Doar atunci ai venit cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Dacă El spune că ești un om de rând ignorant, un animal sălbatic neîmblânzit, oare îți va da atenție? (Nu.) Dumnezeu nu-ți va acorda nicio atenție, îți va da doar lucruri de suprafață, cum ar fi puțin har și câteva binecuvântări. În adevăratul sens al cuvântului, nu vei putea să te apropii cu adevărat de Dumnezeu sau să vii înaintea Lui. Așadar, înainte ca Dumnezeu să te recunoască drept adeptul Lui, trebuie să faci câteva schimbări ca să ajungi în punctul în care El te recunoaște drept membru al casei Lui. Doar atunci Dumnezeu va începe să-ți testeze datoria și fiecare cuvânt și faptă a ta, fiecare gând și idee, doar atunci va începe El să lucreze asupra ta. Înainte să intre pe ușa casei lui Dumnezeu, unele comportamente și manifestări ale oamenilor, dezvăluirile umanității lor, practicile lor, gândurile și ideile lor și atitudinile lor față de Dumnezeu sunt detestabile și respingătoare pentru Dumnezeu. Oare Dumnezeu va lua mâinile oamenilor pe care îi consideră detestabili și respingători și îi va conduce pe ușa casei Lui? (Nu va face asta.) Atunci de ce unii oameni ca aceștia se simt atât de mulțumiți și fericiți? De unde provine acest sentiment? Din prefăcătorie. Nu este un lucru puțin lipsit de rațiune? (Ba da.) Dumnezeu – Creatorul – are în mod categoric standarde pentru a-și alege discipolii. Nu este suficient ca oamenii doar să creadă. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii onești și îi binecuvântează pe cei care se sacrifică sincer pentru El. Dumnezeu îi folosește pe cei care pot să Îl slăvească și să mărturisească pentru El. Standardele lui Dumnezeu pentru oameni sunt diferite de standardele oamenilor. Când îți faci un prieten, trebuie să iei în considerare caracterul lui, dacă este pe gustul tău, ce fel de personalitate are, dacă aveți hobbyuri comune și felul în care arată. Până și tu ai standarde când alegi oameni, cu atât mai mult Dumnezeu. Unii spun: „Ce standard folosește Dumnezeu pentru a selecta oameni? Este atât de dificil să-L abordezi pe Dumnezeu? Este atât de dificil ca oamenii să vină înaintea lui Dumnezeu și să intre pe ușa casei lui Dumnezeu?” De fapt, nu este dificil, standardele nu sunt atât de ridicate, dar ele există. Mai întâi, oamenii trebuie cel puțin să aibă o atitudine pioasă și să-și știe locul. În plus, trebuie să-L abordeze pe Dumnezeu cu o inimă onestă și pură. De asemenea, trebuie să se comporte cu decență sfântă în tot ce fac și în tot ce spun și, cel puțin, trebuie să aibă câteva cuvinte și fapte bune, bune maniere și să fie bine-crescuți. Dacă nu întrunești nici măcar aceste condiții de bază, să fiu sincer cu tine, Dumnezeu nu-ți va da nicio atenție. Știi ce se întâmplă aici? Când vine vorba de anumiți oameni care cred în Dumnezeu, uită-te la ce fac, ce manifestă și ce dezvăluie. De ce sunt atât de dezgustători și detestabili pentru Dumnezeu? Pentru că acești oameni nu au deloc umanitate, conștiință și rațiune și nu au nici cea mai simplă și fundamentală decență sfântă. Astfel de oameni vor ca Dumnezeu să-i ducă de mână pe ușa casei Lui, dar asta este imposibil. Doar nesăbuiții ar împărtăși Evanghelia unor astfel de oameni lipsiți de umanitate. Unii oameni se machiază puternic și poartă haine care dezvăluie trupul în viața lor de zi cu zi. Se îmbracă într-un mod chiar mai atrăgător decât fetele care dansează printre non-credincioși. În viețile lor private și în conduita lor, nu poți să-ți dai seama în ce mod sunt diferiți de non-credincioși. Când se află printre frați și surori, arată în mod clar ca non-credincioșii și neîncrezătorii. La exterior, astfel de oameni ar putea părea credincioși adevărați; poate că au renunțat la lucruri, poate că sunt capabili să-și îndeplinească îndatoririle, iar unii dintre ei s-ar putea să nu se retragă atunci când se confruntă cu persecuții și necazuri, dar pot accepta astfel de oameni adevărul? Pot accepta judecata și mustrarea de la Dumnezeu? Pe baza lucrurilor pe care le trăiesc, sunt ei demni și integri? Sunt onești? Sunt oameni care iubesc adevărul? Sunt oameni care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu? Vrea Dumnezeu astfel de oameni? Categoric nu. Aceștia sunt non-credincioși care s-au furișat în casa lui Dumnezeu. Sunt în fața ușii casei Lui și încă nu au intrat. Lucrurile pe care le fac pentru casa lui Dumnezeu sunt ajutor și trudă – aceștia sunt prieteni ai bisericii, dar nu fac parte din casa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea non-credincioși sau animale sălbatice. Există, de asemenea, unii oameni care, pe baza a multor ani de credință în Dumnezeu, a puținului capital pe care îl au și a îndatoririlor importante pe care le-au îndeplinit în trecut, dau ordine în casa lui Dumnezeu, dorindu-și să controleze biserica și să aibă toată autoritatea. Atitudinile acestor oameni față de Dumnezeu și față de adevăr sunt detestabile pentru Dumnezeu. Pe baza esenței lor și a lucrurilor care se află în adâncul inimilor lor, Dumnezeu nu recunoaște astfel de oameni drept membri ai casei Lui. Întrucât Dumnezeu nu recunoaște astfel de oameni drept membri ai casei Lui, de ce le permite să lucreze în biserică? Le permite să ajute sau să facă lucrări temporare. În timp ce ajută și fac lucrări temporare, dacă au cu adevărat conștiință și rațiune, dacă pot să audă, să se supună și să accepte adevărul și dacă au decență sfântă și o inimă cu puțină frică de Dumnezeu și fac lucrurile cu o inimă sinceră, dacă trec aceste încercări, Dumnezeu îi va conduce în casa Lui, iar ei vor deveni membri ai bisericii. În momentul acesta, lucrarea pe care o fac și ceea ce le încredințează Dumnezeu vor deveni îndatoririle lor. Ceea ce fac oamenii dincolo de ușa casei lui Dumnezeu nu reprezintă îndeplinirea unei datorii, ci a lucra și a ajuta biserica, iar acei oameni sunt muncitori.

Acum puteți aprecia dacă sunteți membri ai casei lui Dumnezeu? Dacă judeci după perioada de timp în care ai crezut în Dumnezeu, atunci ar trebui să fii membru, însă este aceasta o metodă precisă de evaluare? (Nu.) Care este baza pe care ar trebui să o folosești pentru evaluare? Depinde dacă ai vreo reacție internă atunci când auzi adevărul, dacă te simți vinovat, dojenit și disciplinat în adâncul inimii tale atunci când încalci adevărul sau te împotrivești și te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu. Unii oameni sunt disciplinați prin faptul că fac afte după ce rostesc cuvinte de judecată; alții acționează într-o manieră superficială, fără să ia lucrurile în serios, așa că Dumnezeu îi supune bolii. Când aceste lucruri sunt menționate, dacă acești oameni au remușcări în adâncul sufletului și se pot căi – dacă prezintă aceste manifestări – atunci sunt membrii casei lui Dumnezeu. Dumnezeu îi tratează pe acești oameni drept membri ai casei Lui, ai familiei Lui. Îi ceartă, îi disciplinează, îi dojenește și-i emondează – asta înseamnă să fii membru al casei lui Dumnezeu. Când atitudinea ta față de Dumnezeu se schimbă și te poți căi, și Dumnezeu Își va schimba atitudinea față de tine. Când ai pătruns în viață, iar părerile tale despre lucruri și direcția vieții tale au trecut prin anumite schimbări și credința și frica de Dumnezeu pe care le ai în adâncul inimii au sporit și s-au transformat treptat, vei fi devenit parte din casa lui Dumnezeu. Unii oameni cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu au făcut multe lucruri în beneficiul casei lui Dumnezeu. De fapt, au făcut destul de multe lucruri rele. Au mințit și au înșelat, au făcut lucrurile într-o manieră superficială, au acționat arbitrar și unilateral, au furat jertfele, au semănat discordie, au provocat perturbări și tulburări și au distrus lucrarea bisericii. Au comis multe nelegiuiri, dar nu au avut niciodată mustrări de conștiință. Inimile lor nu simt remușcări, iar ei nu se simt deloc vinovați. Aceștia sunt oameni care stau în afara ușii casei lui Dumnezeu. Oamenii de felul acesta trăiesc mereu în afara ușii casei lui Dumnezeu. Nu urmează niciun principiu în ceea ce fac și nu-i interesează cuvintele lui Dumnezeu sau adevărul. Se concentrează doar să-și îndeplinească sarcinile, să alerge de ici-colo, să se sacrifice, să se dea în spectacol și să acumuleze capital personal. Acționează superficial când vine vorba de lucrarea bisericii și îndatoririle lor; Îl mint și-L înșală pe Dumnezeu și chiar își induc în eroare și-și controlează frații și surorile. Nu simt nici cea mai mică mustrare sau remușcare și nu simt nici disciplinarea de la Dumnezeu. Acești oameni nu sunt membrii casei lui Dumnezeu. La exterior, acest tip de persoană aleargă de ici-colo și se sacrifică arătând mult entuziasm; are multă credință și este dispusă să se sacrifice. Pare că iubește realmente adevărul și pe Dumnezeu și că este dispusă să practice adevărul. Cu toate acestea, imediat ce ascultă predici, ațipește, nu poate sta într-un loc și simte repulsie. În inimile lor, astfel de oameni se gândesc: „Oare părtășia despre aceste lucruri nu înseamnă numai să evidențiem stările oamenilor, să le spunem să se cunoască pe ei înșiși și apoi să-i facem să înțeleagă puțin adevărul și, în final, să ajungă la supunere? Înțeleg toate acestea, deci de ce trebuie să avem iarăși părtășie?” Acești oameni nu iubesc deloc adevărul și, chiar și așa, nu-și fac reproșuri și nu primesc nicio disciplinare, ca și cum nu ar avea deloc inimă. Toți acești oameni sunt în afara casei lui Dumnezeu. Ei sunt non-credincioși. De când au acceptat lucrarea lui Dumnezeu și până azi, nu au recunoscut niciodată cu adevărat că sunt ființe create și că Dumnezeu este Creatorul lor. Nu acceptă deloc adevărul și nu-și îndeplinesc de bunăvoie îndatoririle. Totuși, pentru că au puțină inteligență vicleană și puțin entuziasm, corelate cu ambiția lor, se concentrează să alerge peste tot și să lucreze pentru a câștiga admirația oamenilor, totul ca să-și poată stabili o poziție în casa lui Dumnezeu. Se gândesc: „Făcând aceste sarcini și alergând de ici-colo în felul acesta, mi-am făcut un prestigiu și am dobândit credibilitate în diverse locuri. Mi-am asigurat poziția în biserică și, oriunde merg, frații și surorile mă admiră. E de ajuns să am o asemenea reputație printre frați și surori; asta înseamnă că am viață. Cât despre felul în care Dumnezeu definește acest lucru, nu este nevoie să avem scrupule în această privință.” Ce fel de oameni sunt aceștia? Strict vorbind, ei sunt neîncrezători. Pe ce bază spun acest lucru? Baza este atitudinea lor față de adevăr și de Dumnezeu. Nu s-au căit niciodată, nu au ajuns niciodată să se cunoască pe ei înșiși și nu au știut niciodată ce înseamnă să se supună lui Dumnezeu. În schimb, fac orice vor, își gestionează propriile afaceri în numele îndeplinirii datoriei și-și satisfac propriile dorințe și preferințe. Cred în Dumnezeu de foarte mulți ani și au ascultat foarte multe predici, dar nu înțeleg adevărul și nu înțeleg cum credința în Dumnezeu necesită practicarea adevărului. După ce au ascultat atât de multe predici, tot nu au înțeles la ce se referă cu adevărat calea. Din adâncul inimilor lor, ei nu simt că omul este extrem de corupt și are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. În plus, nu-și doresc realmente adevărul și pe Dumnezeu, nu tânjesc după adevăr și după Dumnezeu din adâncul inimii lor. Nu este un lucru problematic? (Ba da.) Este foarte problematic. Pentru ei, Dumnezeu, adevărul și mântuirea sunt doar retorică, doar un fel de raționament sau slogan. Acest lucru este foarte problematic.

Care vi se pare cea mai evidentă diferență dintre Pavel și Petru? Pavel a lucrat mulți ani, călătorind, sacrificându-se, aducând contribuții și îndurând multe suferințe, dar calea pe care a mers nu a implicat adevărul, supunerea față de Dumnezeu, schimbarea firii, și cu siguranță nu a implicat mântuirea. Prin urmare, oricât de mare este reputația lui Pavel, oricât de mult au influențat scrierile lui generațiile viitoare, el nu a fost un om care L-a iubit cu adevărat pe Domnul Isus. Nu L-a înțeles cu adevărat pe Domnul Isus, nu L-a recunoscut drept singurul Dumnezeu adevărat, ci L-a recunoscut numai drept Fiul lui Dumnezeu, o persoană obișnuită. Prin urmare, nu s-a supus cu adevărat Domnului Isus; el doar a făcut tot ce a putut ca să răspândească Evanghelia și să câștige oameni de partea lui, să înființeze biserici, și i-a păstorit personal în speranța că va câștiga aprobarea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a scrutat adâncul inimii lui Pavel și nu l-a aprobat. Petru, pe de altă parte, a făcut lucrurile în liniște, iar inima lui a fost mereu plină de lucrurile pe care i le spusese Domnul Isus. A urmărit să-L iubească și să-L înțeleagă pe Dumnezeu, conform cerințelor Domnului Isus. În acea perioadă, acceptase să fie admonestat, emondat și chiar dojenit de Dumnezeu. Care au fost cuvintele folosite de Dumnezeu ca să-l dojenească pe Petru? [„Înapoia Mea, Satan!” (Matei 16:23).] Corect, „Înapoia Mea, Satan!” Dumnezeu a rostit astfel de cuvinte, dar aceste cuvinte nu au determinat finalul lui Petru, ele au fost doar o dojană. L-a dojenit Dumnezeu pe Pavel în timpul lucrării lui? (Nu.) Pe de o parte, privind factorii subiectivi, Dumnezeu nu l-a dojenit. Pe de altă parte, din perspectiva factorilor obiectivi, Pavel nu a acceptat adevărul, nu l-a căutat și nu a căutat deloc calea de a primi mântuirea, așa că nu putea să primească sau să experimenteze aceste lucruri. Lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra lui a fost de a-i folosi serviciile – dacă putea să muncească până la sfârșit, fără să comită vreun rău grozav, putea rămâne drept muncitor; totuși, dacă ar fi comis vreun rău grozav, finalul lui ar fi fost diferit. Aceasta este diferența. Petru, pe de altă parte, a fost disciplinat, certat și dojenit mult de Dumnezeu. Din exterior, ar părea că Petru nu a fost în acord cu intențiile lui Dumnezeu, nemulțumindu-L, dar din perspectiva intențiilor Lui, o astfel de persoană a fost exact una pe care a vrut-o Dumnezeu și care L-a mulțumit. De aceea Dumnezeu l-a certat și l-a emondat continuu, astfel încât, puțin câte puțin, el a crescut, a pătruns în adevăr și a ajuns să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, obținând, în cele din urmă, o adevărată supunere și o adevărată schimbare. Acestea au fost iubirea și mântuirea lui Dumnezeu.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.