Ce face Dumnezeu în procesul prin care oamenii ajung să aibă credință veritabilă în El? (Luminează, călăuzește, orchestrează mediile și apoi ia adevărul și lucrează cu el asupra oamenilor.) Când Petru a primit acest reproș de la Domnul Isus, acesta era Dumnezeu care l-a expus, judecat și condamnat. E necesar ca oamenii să experimenteze aceste lucruri înainte să obțină încredere autentică în Dumnezeu? (Da.) De ce trebuie ei să le experimenteze? Ar fi imposibil fără acestea? E posibil să treci peste judecată, expunere, dojană, disciplinare, reproș, ba chiar și blestem? (Nu.) Să presupunem că Domnul Isus discuta chestiunea cu Petru într-o manieră prietenoasă, în loc să-l mustre, spunând: „Petru, știu că ai intenții bune în ceea ce spui, dar nu mai vorbi așa pe viitor. Nu-Mi mai împiedica planul din cauza bunelor intenții omenești. Nu vorbi în numele Satanei și nu te comporta ca un emisar al Satanei. Pe viitor, fii mai atent și nu vorbi prostii. Înainte să vorbești, cântărește atent dacă vorbele tale sunt corecte și dacă ele Îl vor mâhni sau Îl vor mânia pe Dumnezeu.” Ar fi funcționat dacă vorbea astfel? (Nu.) De ce nu? Oamenii au fost prea profund corupți de Satana, iar rădăcinile corupției lor sunt prea adânci. Ei trăiesc pe baza firii lor corupte. Toate gândurile, acțiunile, închipuirile, noțiunile lor, toate scopurile și direcțiile vieții lor și motivațiile pentru tot ce spun și fac se trag din firea lor coruptă. E în regulă dacă Dumnezeu nu le face reproșuri? Își vor da seama de gravitatea acestei probleme? Poate să fie eliminată cauza principală a păcatului lor? (Nu.) Dacă principala cauză a păcatului lor nu poate fi eliminată, pot oamenii să se supună lui Dumnezeu? (Nu.) Acum îți este clar dacă e un lucru bun sau rău când Dumnezeu îi condamnă și îi blestemă pe oameni? (E un lucru bun.) E un lucru bun ca Dumnezeu să dezvăluie oamenii? (Da.) Ce dezvăluie el în oameni? (Slăbiciunea, statura și încrederea în Dumnezeu.) El îi dezvăluie complet pe oameni. Doctrinele de care te ții, sloganurile pe care le repeți constant, crezurile tale, zelul tău aparent și intențiile tale binevoitoare nu sunt ceea ce Dumnezeu aprobă. El nu vrea aceste lucruri. Indiferent cât ești de zelos sau cât de departe călătorești, pot să arate acestea că ai adevărul? Pot să arate că ai credință veritabilă în Dumnezeu? (Nu.) Acestea nu sunt lucrurile pe care Dumnezeu le aprobă. Bunătatea și închipuirile omenești sunt inutile. Pentru a dobândi aprobarea lui Dumnezeu și a avea credință veritabilă în El, trebuie să experimentezi diversele metode prin care lucrează Dumnezeu: expunerea, judecata, condamnarea, blestemarea – uneori, sunt necesare și disciplinarea și pedeapsa. Sunt aceste lucruri înspăimântătoare? Nu, nu sunt înspăimântătoare. Conțin intenția lui Dumnezeu, considerația Sa grijulie și iubirea Sa. Merită să înduri aceste greutăți! Dumnezeu face aceste lucruri și folosește aceste metode ca să lucreze asupra oamenilor. Aceasta arată că Dumnezeu așteaptă lucruri de la acești oameni și că vrea să obțină ceva de la ei. El nu face aceste lucruri la întâmplare, fără motiv sau pe baza închipuirilor. Ele reflectă complet intenția lui Dumnezeu. Care este intenția lui Dumnezeu? El vrea să îi aducă pe oameni la credința veritabilă în El și să-i facă să accepte adevărul, să se elibereze de firile corupte și să dobândească mântuirea.

Spuneți-Mi, după ce Petru s-a lepădat de trei ori de Domnul, a reflectat asupra propriei credințe? (Da.) Oamenii cu umanitate normală, aceia care urmăresc adevărul, vor reflecta asupra lor înșiși când se vor confrunta cu eșecuri și piedici. Petru a reflectat cu siguranță astfel asupra lui însuși. Oamenii care nu iubesc adevărul nu se vor analiza niciodată. Dacă se vor confrunta cu o situație ca a lui Petru, vor zice: „Deși m-am lepădat de trei ori de Domnul, acestea au fost împrejurări excepționale. Cine nu s-ar simți îngrijorat, înfricoșat și slab în astfel de circumstanțe excepționale? Nu e mare lucru. Iubirea mea pentru Domnul e tot mare, inima mea are un zel înflăcărat, duhul meu e puternic și nu-L voi părăsi niciodată pe Domnul, nu-L voi abandona niciodată! Să mă lepăd de trei ori de Domnul e doar un mic defect, iar Dumnezeu probabil nu Și-o va aminti. În cele din urmă, credința mea în Dumnezeu e destul de mare.” Ce fel de gândire e aceasta? E ea o atitudine de acceptare a adevărului? E ea o cale de a obține credința autentică? (Nu.) Însă dacă Petru s-ar fi gândit: „Doamne Isuse, cunoști prea bine oamenii, și-atunci cum ai putut să pui prinsoare că voi face un asemenea lucru? Nu ar fi trebuit să prevezi că mă voi lepăda de Tine. În schimb, ar fi trebuit să prevezi că Te voi recunoaște de trei ori. Ar fi fost grozav și atunci Te-aș fi urmat cu fruntea sus. În plus, asta ar fi arătat marea mea încredere în Tine, iar predicțiile Tale s-ar fi dovedit și ele corecte. Am fi fost amândoi mulțumiți. Cât de sincer cred în Tine! Trebuie să mă desăvârșești și să-mi dai demnitate! Nu ar trebui să-mi faci reproșuri. Nu ar trebui să mă tratezi în acest fel. Sunt Petru cel demn. Nu ar fi trebuit niciodată să spun cuvinte care Îl neagă pe Dumnezeu. E prea stânjenitor și rușinos! De ce m-ai supus la o astfel de încercare? De ce nu pe altcineva? Nu a fost drept ce ai făcut! Deși admit că m-am lepădat de Tine, chiar trebuia să mă dezvălui în felul acesta, astfel încât toată lumea să-mi poată vedea urâciunea? Unde voi merge din acest punct? Pot să mai primesc o destinație bună pe viitor? Nu înseamnă asta că ai renunțat la mine? În sufletul meu, simt că nu e drept.” E corect sau greșit să te cerți astfel cu Dumnezeu? (E greșit.) Ce fel de stare e aceasta? Aici, Petru are neascultare și plângeri. Se plânge că lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează cu noțiunile și gusturile sale. Ea îi știrbește reputația și poziția, astfel încât nu-și mai poate ține fruntea sus. Aici, el are alegeri omenești, plângeri, neascultare, împotrivire și răzvrătire umană. Toate aceste lucruri sunt firi corupte. Este evident greșit să gândești și să te comporți astfel și să ai o asemenea atitudine și stare. Dacă oamenii cred și se poartă în acest fel, iar Dumnezeu nu-i dojenește, pot ei să dezvolte o credință veritabilă după ce au fost dezvăluiți? Pot avea ei încredere autentică în Dumnezeu? (Nu.) Ce fel de consecință le e rezervată oamenilor care se plâng, se răzvrătesc, se împotrivesc și resping lucrurile pe care Dumnezeu le dezvăluie despre ei și felul în care El îi tratează? Ce aduce aceasta în viețile unor astfel de oameni? Primul lucru pe care îl aduce este pierderea. Ce implică „pierderea”? Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Îi dai prea multe bătăi de cap. Indiferent ce ți se întâmplă, ai întotdeauna alegeri, ai mereu gusturi, propria voință, propriile opinii și închipuiri, noțiuni și concluzii. Și atunci de ce mai crezi în Dumnezeu? Pentru tine, Dumnezeu e pur și simplu obiectul convingerii tale și sprijinul tău spiritual. Nu ai nevoie de Dumnezeu, de cuvintele Lui, de adevărul Lui sau de furnizarea vieții de la Dumnezeu și cu siguranță nu ai nevoie ca El să facă vreo lucrare de judecată asupra ta, care să-ți provoace multă durere. Drept răspuns, Dumnezeu spune: „E ușor, nu trebuie să-ți fac asta. Însă mai e ceva: trebuie să Mă părăsești. Ai dreptul la alegerile tale așa cum și Eu am dreptul să fac alegeri. Poți să alegi să nu Îmi accepți maniera în care te mântuiesc așa cum și Eu pot să aleg să nu te mântuiesc.” Înseamnă acest lucru că tu și Dumnezeu nu aveți nicio legătură unul cu altul? Este aceasta libertatea lui Dumnezeu? (Da.) Oare Dumnezeu are dreptul să facă așa ceva? (Da.) Oare oamenii au dreptul să nu accepte mântuirea de la Dumnezeu? (Da.) Oamenii au și acest drept. Poți să renunți sau poți să respingi mântuirea de la Dumnezeu, dar în cele din urmă, tu ești cel care pierde. Nu numai că nu vei fi desăvârșit de Dumnezeu, ci El te va și respinge, te va detesta și te va elimina. În final, vei fi pedepsit de două ori. Aceasta e consecința în cazul tău. Acesta e necazul care te așteaptă! Prin urmare, oamenii care vor să fie mântuiți trebuie să aleagă să se supună lucrării lui Dumnezeu. Doar în acest fel pot oamenii să dezvolte încredere autentică în Dumnezeu și să obțină credință veritabilă în El. O asemenea credință e creată treptat în procesul de supunere față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu.

Firea coruptă a oamenilor e ascunsă în intențiile din spatele discursului și acțiunilor lor, în perspectiva lor asupra lucrurilor, în fiecare gând și idee a lor și în părerile, înțelegerea, noțiunile, concepțiile, dorințele și cerințele cu privire la adevăr, Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu. Se revarsă din cuvintele și acțiunile oamenilor fără ca ei să știe. Și atunci cum tratează Dumnezeu aceste lucruri din interiorul oamenilor? El rânduiește diverse medii ca să te dea în vileag. Nu numai că te va da în vileag, dar te va mai și judeca. Când îți vei dezvălui firea coruptă, când vei avea gânduri și idei care Îl sfidează pe Dumnezeu, când vei avea stări și puncte de vedere care Îl contrazic pe Dumnezeu, când vei avea stări în care Îl vei înțelege greșit sau I te vei împotrivi și I te vei opune, Dumnezeu îți va face reproșuri, te va judeca, te va mustra și uneori te va disciplina și te va pedepsi. Care este scopul disciplinării și al reproșurilor? (Să ne facă să ne căim și să ne schimbăm.) Da, este menit să te facă să te căiești. Prin disciplinare și reproșuri ți se permite să te schimbi. Este acela de a te face să înțelegi că gândurile tale reprezintă noțiunile omului și că sunt greșite; motivațiile tale vin de la Satana, se nasc din voința omului, și nu sunt conform adevărului, nu sunt compatibile cu Dumnezeu, nu pot mulțumi intențiile lui Dumnezeu, sunt detestabile și odioase pentru El, Îi incită mânia și chiar Îi stârnesc blestemul. După ce îți dai seama de acest lucru, trebuie să-ți schimbi motivațiile și atitudinea. Și cum le schimbi? Mai întâi, trebuie să te supui felului în care te tratează Dumnezeu, precum și mediului, oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le pregătește pentru tine. Nu căuta nod în papură, nu oferi scuze obiective și nu te eschiva de la responsabilitățile tale. În al doilea rând, caută adevărul pe care oamenii ar trebui să-l pună în practică și în care ar trebui să intre când Dumnezeu face ceea ce face. Dumnezeu îți cere să înțelegi aceste lucruri. El vrea să-ți recunoști firile corupte și esența satanică, ca să poți să te supui mediilor pe care El le rânduiește pentru tine și, în cele din urmă, să poți practica în acord cu intențiile Lui și cu cerințele Lui de la tine. Atunci vei fi trecut peste încercare. Odată ce încetezi să te împotrivești și să te opui lui Dumnezeu, nu te vei mai certa cu Dumnezeu și vei fi capabil să te supui. Când Dumnezeu spune: „Înapoia Mea, Satan”, tu răspunzi: „Dacă Dumnezeu spune că sunt Satana, eu sunt Satana. Deși nu înțeleg ce am greșit sau de ce spune Dumnezeu că sunt Satana, îmi ordonă să trec în spatele Lui, așa că nu voi ezita. Trebuie să caut dorințele lui Dumnezeu.” Când Dumnezeu spune că natura acțiunilor tale este satanică, tu zici: „Înțeleg orice spune Dumnezeu, accept totul.” Ce atitudine este aceasta? Aceasta este supunere. Este oare supunere atunci când ești capabil să accepți cu reticență că Dumnezeu spune că ești un diavol și Satana, dar nu poți accepta asta – și ești incapabil să te supui – când El spune că ești o fiară? Supunerea înseamnă conformitate totală și acceptare, să nu te cerți sau să nu stabilești condiții. Înseamnă să nu analizezi cauza și efectul, indiferent de motivele obiective, și să te preocupe doar acceptarea. Când oamenii au dobândit o astfel de supunere, sunt aproape de credință adevărată în Dumnezeu. Cu cât va acționa mai mult Dumnezeu și cu cât vei experimenta mai mult, cu cât vei considera mai reală suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, cu atât va ajunge mai mare încrederea ta în Dumnezeu și cu atât vei simți mai mult: „Tot ce face Dumnezeu e bun, nimic din toate acestea nu e rău. Nu trebuie să fac mofturi, ci ar trebui să mă supun. Responsabilitatea mea, obligația mea, datoria mea este de a mă supune. Asta ar trebui să fac în calitate de ființă creată. Dacă nu pot nici măcar să mă supun lui Dumnezeu, atunci ce sunt? Sunt o fiară, sunt un diavol!” Nu arată acest lucru că acum ai credință veritabilă? Odată ce vei ajunge în acest punct, vei fi fără pată, așa că lui Dumnezeu Îi va fi ușor să te folosească, așa cum și ție îți va fi ușor să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu. Când vei avea aprobarea lui Dumnezeu, vei fi capabil să obții binecuvântări de la El. Prin urmare, există multe lecții de învățat în supunere.

Petru a avut supunere autentică față de Dumnezeu. Când Dumnezeu a spus: „Înapoia Mea, Satan”, a păstrat tăcerea și s-a analizat. Oamenii de azi nu pot face acest lucru. Dacă Dumnezeu zice: „Înapoia Mea, Satan”, ei vor spune: „Pe cine numești tu Satana? Nu e în regulă să zici că sunt Satana. Spune că sunt ales de Dumnezeu – ar fi destul de bine. Că aș putea să accept și să mă supun. Dacă spui că sunt Satana, nu mă pot supune.” Dacă nu te poți supune, atunci ai încredere autentică în Dumnezeu? Ai supunere reală? (Nu.) Care este relația dintre supunere și credință autentică? Poți avea supunere adevărată doar când ai credință veritabilă. Credința autentică se poate dezvolta treptat în tine doar când te poți supune realmente lui Dumnezeu. Câștigi credință autentică pe măsură ce te supui cu adevărat lui Dumnezeu, dar, dacă îți lipsește încrederea autentică, poți să te supui realmente lui Dumnezeu? (Nu.) Aceste lucruri sunt legate, iar aceasta nu ține de reguli sau de logică. Adevărul nu e filosofie, nu e logic. Adevărurile sunt interconectate și absolut inseparabile. Dacă spui: „Ca să te supui lui Dumnezeu, trebuie să ai încredere în El, iar dacă ai încredere în Dumnezeu, trebuie să I te supui”, aceasta e o regulă, o frază, o teorie, o părere pompoasă! Chestiunile vieții nu sunt reguli. Tot continui să recunoști verbal că Dumnezeu Atotputernic e singurul tău Mântuitor și singurul Dumnezeu adevărat, dar ai încredere autentică în Dumnezeu? Pe ce te bazezi să rămâi neclintit când te confrunți cu greutățile? Mulți oameni Îl acceptă pe Dumnezeu Atotputernic deoarece a exprimat atât de multe adevăruri. Îl acceptă ca să intre în Împărăția Cerurilor. Totuși, când se confruntă cu arestarea și cu necazurile, mulți oameni dau înapoi, mulți se ascund în casele lor și nu îndrăznesc să-și îndeplinească îndatoririle. În acel moment, cuvintele pe care le-ai rostit – „Cred în suveranitatea lui Dumnezeu, cred în controlul lui Dumnezeu asupra destinului omului și că destinul meu e în mâinile Sale” – au dispărut de mult fără urmă. Era doar un slogan pentru tine. Din moment ce îndrăznești să nu practici și să nu experimentezi aceste cuvinte și nu trăiești conform acestora, ai încredere autentică în Dumnezeu? Esența credinței în Dumnezeu nu e doar a crede în numele Său, ci a crede în faptul că El e suveran peste toate lucrurile. Trebuie să transformi acest fapt în viața ta, să-l transformi în mărturia concretă a vieții tale. Trebuie să trăiești conform acestor cuvinte. Aceasta înseamnă să îngădui acestor cuvinte să-ți călăuzească purtarea și să ghideze direcția și scopurile acțiunilor tale când te confrunți cu anumite situații. De ce trebuie să trăiești conform acestor cuvinte? De exemplu, să spunem că ești capabil să mergi într-o țară străină ca să crezi în Dumnezeu și să-ți faci datoria și crezi că e un lucru destul de bun. Stăpânirea marelui balaur roșu nu e peste hotare și nu există o persecuție a credințelor; credința în Dumnezeu nu îți pune viața în pericol, așa că nu trebuie să riști. În tot acest timp, credincioșii în Dumnezeu din China continentală sunt în pericol de a fi arestați oricând; ei trăiesc în bârlogul demonului, iar acest lucru e foarte periculos! Apoi, într-o zi, Dumnezeu zice: „În străinătate, ai crezut în Dumnezeu câțiva ani și ai dobândit o oarecare experiență de viață. Există un loc în China continentală unde frații și surorile sunt imaturi din punct de vedere al vieții. Ar trebui să te întorci și să-i păstorești.” Ce ai face când te-ai confrunta cu această responsabilitate? (M-aș supune și aș accepta-o.) S-ar putea să o accepți în aparență, dar te-ai simți neliniștit în inima ta. În patul tău, noaptea, ai plânge și te-ai ruga lui Dumnezeu: „Dumnezeule, îmi știi slăbiciunea. Statura mea e prea mică. Chiar dacă m-aș întoarce pe continent, nu aș fi în stare să îi păstoresc pe aleșii lui Dumnezeu! Nu poți alege pe altcineva să meargă? Această însărcinare a ajuns la mine și vreau să merg, dar mi-e teamă că, dacă mă duc, nu o voi îndeplini bine, că nu voi fi capabil să-mi fac datoria în mod satisfăcător și că nu voi reuși să mă ridic la nivelul intențiilor Tale! Pot să stau în străinătate încă doi ani?” Care e alegerea pe care o faci? Nu refuzi complet să mergi, dar nici nu ești de acord pe deplin să te duci. E evitare tacită. Înseamnă acest lucru să te supui lui Dumnezeu? E cea mai clară răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Faptul că nu vrei să te întorci înseamnă că ai emoții potrivnice. Dumnezeu știe acest lucru? (Da.) Dumnezeu va spune: „Nu te duce. Nu sunt dur cu tine, doar îți dau o încercare.” În acest fel, El te dezvăluie. Îl iubești pe Dumnezeu? I te supui? Ai încredere autentică? (Nu.) E aceasta o slăbiciune? (Nu.) E răzvrătire, e opunere față de Dumnezeu. Această încercare a dezvăluit că nu ai încredere autentică în Dumnezeu, că nu ai supunere adevărată și că tu nu crezi că Dumnezeu e suveran peste toate lucrurile. Spui: „Atâta vreme cât mi-e teamă, sunt îndreptățit să aleg să nu merg. Atâta vreme cât viața mea e în pericol, pot să refuz. Nu trebuie să accept această însărcinare și pot să-mi aleg calea. Pot fi plin de plângeri și nemulțumiri.” Ce fel de încredere e aceasta? Nu există încredere autentică aici. Indiferent cât de mărețe sunt sloganurile pe care le scandezi, vor avea ele vreun efect acum? Deloc. Vor avea jurămintele tale vreun efect? Va fi bine dacă alți oameni vor avea părtășie despre adevăr și se vor sili să te convingă? (Nu.) Chiar dacă te-ai duce fără tragere de inimă pe continent după ce s-au străduit să te convingă, ar fi aceasta supunere adevărată? Nu așa vrea Dumnezeu să te supui. Dacă nu te duci din proprie voință, te vei duce degeaba. Dumnezeu nu va lucra asupra ta și tu nu vei obține nimic din asta. Dumnezeu nu-i forțează pe oameni să facă lucruri. Trebuie să vrei. Dacă nu vrei să mergi, dacă vrei să o iei pe o a treia cale și cauți mereu să scapi, să respingi și să evadezi, atunci nu trebuie să mergi. Când statura ta va fi îndeajuns de mare și vei avea o asemenea încredere, vei cere de bunăvoie să mergi, spunând: „Mă voi duce chiar dacă nimeni nu o face. De data asta, chiar nu mi-e teamă și îmi voi risca viața! Nu e viața dată de Dumnezeu? Ce e așa de înspăimântător la Satana? E o jucărie în mâinile lui Dumnezeu și nu mi-e frică de el! Dacă nu voi fi arestat, asta va fi mulțumită harului și milei lui Dumnezeu. Dacă circumstanțele vor dicta să fiu arestat, asta va fi pentru că Dumnezeu o îngăduie. Chiar dacă mor în închisoare, tot trebuie să depun mărturie pentru Dumnezeu! Trebuie să am această hotărâre – îmi voi încredința viața lui Dumnezeu. Voi lua ce am înțeles, ce am experimentat și ce am ajuns să știu în viață și voi avea părtășie despre acestea cu frații și surorile cărora le lipsește înțelegerea și cunoașterea. În acest fel, ei pot avea aceeași încredere și hotărâre ca mine și pot veni înaintea lui Dumnezeu să depună mărturie pentru El. Trebuie să fiu atent la intențiile lui Dumnezeu și să port această povară grea. Deși purtatul acestei poveri grele îmi impune să risc și să-mi sacrific viața, nu mi-e frică. Nu mă voi mai gândi la mine; Îl am pe Dumnezeu, viața mea e în mâinile Lui și mă supun de bunăvoie orchestrărilor și rânduielilor Sale.” După ce te vei întoarce, va trebui să suferi în acel mediu. Poate că vei îmbătrâni rapid, ți se va albi părul și ți se va rida fața. Poate că te vei îmbolnăvi sau vei fi arestat și persecutat sau poate că vei fi chiar în pericol de moarte. Cum ar trebui să te confrunți cu aceste probleme? Din nou, acestea implică o încredere autentică. Unii oameni se pot întoarce dintr-o hotărâre bruscă, dar ce vor face când se vor confrunta cu aceste greutăți după întoarcere? Trebuie să faci pasul hotărâtor și să crezi în suveranitatea lui Dumnezeu. Chiar dacă îmbătrânești vizibil puțin sau te îmbolnăvești puțin, acestea sunt niște chestiuni neînsemnate. Dacă vei păcătui împotriva lui Dumnezeu și vei refuza însărcinarea dată de El, vei pierde șansa de a fi desăvârșit de Dumnezeu în această viață. În viața ta, dacă vei păcătui împotriva lui Dumnezeu și vei respinge însărcinarea dată de El, asta va fi o pată eternă! Pierderea acestei șanse e ceva ce nu poți răscumpăra cu oricât de mulți ani din tinerețea ta. La ce bun să ai un trup sănătos și puternic? La ce bun să ai o față drăguță și o siluetă frumoasă? Chiar dacă ai trăi până la optzeci de ani și mintea ta ar fi ascuțită, dacă nu ai putea să înțelegi nici măcar sensul unei fraze rostite de Dumnezeu, nu ar fi jalnic? Ar fi extrem de jalnic! Așadar, care e cel mai important și mai prețios lucru pe care oamenii trebuie să-l obțină când vin înaintea lui Dumnezeu? Credința veritabilă în El. Indiferent ce ți se va întâmpla, dacă mai întâi te vei supune, chiar dacă vei avea niște mici neînțelegeri despre Dumnezeu în acel moment sau nu vei înțelege prea bine de ce Dumnezeu acționează astfel, nu vei fi negativ și slab. Așa cum a zis Petru: „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?” Dacă ți-ar lipsi până și această fărâmă de încredere, ai mai fi la fel de supus ca Petru? Foarte des, ceea ce îți face Dumnezeu e potrivit și rezonabil, în acord cu statura, închipuirile și noțiunile tale. Dumnezeu lucrează în conformitate cu statura ta. Dacă nu poți încă accepta acest lucru, poți obține supunerea lui Petru? Ar fi imposibil. Prin urmare, trebuie să urmărești spre această direcție și spre acest scop. Doar atunci poți obține credință veritabilă în Dumnezeu.

Dacă oamenilor le lipsește credința veritabilă, pot să se supună lui Dumnezeu? E greu de spus. Ei se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu doar dacă au încredere autentică în El. Exact așa stau lucrurile. Dacă nu te vei supune cu adevărat lui Dumnezeu, nu vei avea multe șanse să primești luminarea, călăuzirea și desăvârșirea de la El. Ai respins toate aceste oportunități prin care Dumnezeu să te desăvârșească. Nu le dorești. Le refuzi, le eviți și le ocolești constant. Alegi întotdeauna pentru trup un mediu confortabil și lipsit de suferință. Aceasta e o problemă! Nu poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Nu poți să experimentezi călăuzirea lui Dumnezeu, conducerea și protecția Sa. Nu poți să vezi faptele lui Dumnezeu. Drept urmare, nu vei dobândi adevărul și nu vei obține încredere autentică – nu vei dobândi nimic! Dacă nu poți dobândi adevărul și nu poți obține cuvântul lui Dumnezeu ca să-l faci viața ta, poți fi câștigat de Dumnezeu? Cu siguranță nu. Care e principalul lucru pe care intenționezi să-l dobândești când ești luminat, călăuzit și desăvârșit de Dumnezeu? Obții adevărul și cuvântul lui Dumnezeu. Mai exact, cuvântul lui Dumnezeu devine realitatea ta, sursa vieții tale și principiul, baza și criteriul acțiunilor tale. Când lucrurile stau așa, ce trăiești? Tot o fire coruptă? (Nu.) Îți va spune Dumnezeu: „Înapoia Mea, Satan”? (Nu.) Ce va spune Dumnezeu? Care a fost caracterizarea pe care i-a făcut-o lui Iov? (Se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, e o persoană desăvârșită.) E potrivit să cităm aceste cuvinte aici. Dacă veți vrea să obțineți acest titlu și această definiție pe care Dumnezeu le-a acordat lui Iov, vă va fi ușor? (Nu.) Nu este ușor. Trebuie să-I mulțumiți inima lui Dumnezeu în toate privințele, să căutați intențiile lui Dumnezeu peste tot, să acționați conform intențiilor lui Dumnezeu și să vă supuneți orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Dacă doar ai spune că te vei supune orchestrărilor și rânduielii lui Dumnezeu, dar apoi ai căuta să analizezi de ce te-ai confruntat cu anumite circumstanțe, oameni, evenimente și lucruri, dacă ai avea nemulțumiri și neînțelegeri și ai înțelege greșit intențiile lui Dumnezeu, ar fi foarte dureros pentru Dumnezeu! Dacă nu Îl vrei pe Dumnezeu, El nu te va vrea. Nu veți avea nicio legătură unul cu celălalt. Nu ar fi o problemă dacă lucrurile ar continua așa? Deoarece nu ești o ființă creată, Dumnezeu nu este Suveranul tău și nici Dumnezeul tău. Cum te va defini Dumnezeu în final? „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” Vreți să se spună astfel de cuvinte despre voi? (Nu.) Ce înseamnă dacă se spune acest lucru despre voi? (Înseamnă că suntem condamnați, eliminați și pedepsiți de Dumnezeu.) Nu este deloc bine! Odată ce sunteți condamnați și eliminați de Dumnezeu, nu e ca și cum ați fi condamnați de un lider sau de cineva la putere – ci de Dumnezeu! El îți oferă viața și ți-o susține. Acum că Dumnezeu nu te vrea, poți să mai trăiești? (Nu.) Ce înseamnă asta? Reprezintă consecința finală pentru tine, ceea ce nu e un lucru bun. Nu e deloc un semn bun. Dacă spun că un om se teme de Dumnezeu și se ferește de rău și este o persoană desăvârșită, e un semn bun, iar acest om va primi cu siguranță binecuvântarea lui Dumnezeu. Cum ar trebui să tratați cuvintele cu care l-a evaluat Dumnezeu pe Iov? Dacă te gândești la ce a mâncat Iov, la cum s-a îmbrăcat, la cum a mers și la ce temperament a avut și încerci să imiți acele lucruri, abordezi greșit lucrurile. Trebuie să reflectezi rapid și să cauți, gândindu-te: „Cum a procedat Iov? Cum a trăit ca să primească aprobarea lui Dumnezeu? Dumnezeu a spus că Iov se temea de El și se ferea de rău, că era o persoană desăvârșită. Nu e puțin lucru. Așa a zis Însuși Dumnezeu. Trebuie să urmez exemplul lui Iov, să caut calea de a mă teme de Dumnezeu și a mă feri totodată și de rău și să mă străduiesc să devin o persoană care se teme de Dumnezeu și, de asemenea, se ferește de rău. Asta va face ca Dumnezeu să mă aprobe și să mă numească și pe mine așa. Vreau să fiu o persoană desăvârșită în ochii lui Dumnezeu.” Acest fel de-a gândi este în acord cu intențiile lui Dumnezeu.

30 decembrie 2016

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.