Citiți din nou acest pasaj. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Vreau să vă atrag atenția asupra ideilor importante și să vă explic principiile pentru citirea cuvintelor lui Dumnezeu și pentru găsirea în ele a unei căi de practică. Citiți din nou pasajul, rând cu rând. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.”) Acest rând conține un principiu pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă. Este acesta: nu te grăbi, nu te panica, nu fugi să vezi rezultate. Aceasta este o atitudine. Acest prim rând conține atitudinea corectă pe care oamenii ar trebui să o adopte față de lucruri. Această atitudine corectă se încadrează în sfera rațiunii umanității normale; se încadrează în sfera rațiunii și abilităților oamenilor care au umanitate normală. Acum, citiți al doilea rând. („Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.”) Ce înseamnă acest lucru? (Aceasta este calea de practică pe care Dumnezeu i-o dă omului.) Exact, atât de simplu este. Aceasta este calea de practică. Aici, „mai des” înseamnă că acest lucru nu trebuie făcut oricând ai tu chef și categoric nu doar din an în Paște; înseamnă că imediat ce îți trec prin minte aceste chestiuni, ar trebui să le aduci înaintea lui Dumnezeu, ca să te rogi și să cauți. Dacă porți o povară în aceste chestiuni, dacă ai o inimă flămândă și însetată de dreptate, dacă ești dornic să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și cerințele lui Dumnezeu în aceste chestiuni, precum și esența problemelor pe care vrei să le vezi așa cum sunt de fapt, atunci ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu des, adică foarte frecvent. În funcție de mediul în care te afli, când ești ocupat, găsește un moment liber pentru a reflecta la aceste chestiuni, ca și cum te-ai gândi la ele sau ca și cum te-ai ruga lui Dumnezeu și ai căuta, cu privire la acestea. Nu este foarte clar acest mod de practică? (Ba da, este.) De exemplu, atunci când iei o pauză după ce termini o masă, cugetă și roagă-te, spunând: „Dumnezeule, am experimentat cutare mediu. Nu înțeleg intenția Ta și nu pot vedea exact motivul pentru care mi s-a întâmplat asta. Care este, mai exact, intenția acestei persoane? Cum ar trebui să rezolv o astfel de problemă? Ce vrei Tu să înțeleg din această chestiune?” În aceste câteva cuvinte simple, te rogi și cauți de la Dumnezeu cu privire la chestiunile despre care vrei să cauți și cu privire la problemele a căror esență vrei să o înțelegi. În ce scop te rogi în acest fel? Nu aduci, pur și simplu, problema înaintea lui Dumnezeu, cauți adevărul de la Dumnezeu, încerci să faci astfel încât Dumnezeu să-ți deschidă o cale de ieșire și să-ți spună ce să faci în legătură cu această chestiune și Îi ceri lui Dumnezeu să te lumineze și să te îndrume. Care sunt condițiile necesare pentru ca tu să fii capabil să faci asta? (Nu trebuie să mă agit după soluții.) A nu te grăbi să cauți soluții este doar o atitudine – problema nu este că te grăbești să cauți soluții, ci că, sub marea condiție prestabilită de a nu te grăbi să cauți soluții, tu ai o inimă flămândă și însetată de dreptate și porți o povară în această chestiune. Punând altfel problema, această chestiune acționează ca un soi de presiune asupra ta, iar acea presiune pune o povară pe umerii tăi, astfel încât ai o problemă pe care vrei să o înțelegi și să o rezolvi. Aceasta este calea ta de practică. În timpul tău liber, în timpul obișnuit alocat devoțiunilor, sau atunci când discuți cu frații și cu surorile tale, poți să aduci în discuție dificultățile și problemele tale practice și să ai părtășie și să cauți cu frații și surorile tale. Dacă tot nu poți rezolva problemele, atunci, adu-le înaintea lui Dumnezeu, ca să te rogi și să cauți adevărul. Când faci acest lucru, spune: „Dumnezeule, încă nu știu cum ar trebui să experimentez mediul pe care Tu l-ai rânduit pentru mine. Încă nu am o înțelegere cu privire la el și nu știu de unde să încep și cum să practic. Am o statură mică și nu înțeleg multe adevăruri. Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi. Nu știu ce vrei Tu să câștig sau să înțeleg din acest mediu sau ce vrei să dezvălui despre mine prin acest mediu. Te rog să mă luminezi și să-mi permiți să-Ți înțeleg intenția.” Aceasta este calea de practică găsită în rândul: „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”. Practică în acest fel, uneori gândind în inima ta, alteori rugându-te lui Dumnezeu în liniște, alteori cu voce tare și alteori având părtășie cu frații și surorile tale. Dacă ai aceste manifestări, acest lucru dovedește că deja trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă adesea comunici cu Dumnezeu în acest fel în inima ta, atunci, ai o relație normală cu Dumnezeu. După mai mulți ani de experiență în acest fel, vei intra în mod firesc în adevărul-realitate. Există dificultăți cu privire la această practică? (Nu.) Asta e bine. De exemplu, uneori, când citești cuvintele lui Dumnezeu, cu cât citești mai mult, cu atât îți vei simți inima mai senină – asta înseamnă că ai citit cuvinte cu privire la care ai experiență și toate noțiunile și închipuirile tale anterioare se vor desluși simultan. În acest moment, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „Dumnezeule, citind acest pasaj, mi s-a înseninat inima. Problemele pe care le aveam înainte îmi sunt deodată clare. Știu că asta este luminarea Ta și Îți mulțumesc că mi-ai permis să înțeleg acest pasaj din cuvintele Tale.” Nu înseamnă asta să te rogi și să vii din nou înaintea lui Dumnezeu? (Ba da.) Este dificil de făcut acest lucru? Îți poți face timp pentru el? (Da.) De la începutul căutării tale până la această rugăciune, nu vei fi practicat tu constant principiul cuvintelor lui Dumnezeu: „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”? Când trăiești constant practicând aceste cuvinte și aderi mereu la principiul de practică pe care îl conțin acestea și trăiești mereu în acest gen de realitate, acest lucru se numește respectarea unui principiu de practică. Este dificil să faci asta? (Nu este dificil.) Este nevoie doar ca tu să-ți folosești inima, să-ți miști buzele, să aloci ceva timp și să te gândești puțin, găsind, ocazional, un moment pentru a vorbi cu Dumnezeu și pentru a te confesa și a împărtăși cuvintele pe care le porți în inima ta. Asta înseamnă să vii mai des înaintea lui Dumnezeu. Este chiar atât de simplu, de lipsit de efort și de ușor. Nu presupune nicio greutate. Porți în inimă ceva ce tu consideri a fi foarte semnificativ, tratezi acel lucru drept o povară și nu-l uiți și nu renunți niciodată la el – ai un asemenea lucru în inima ta și vii înaintea lui Dumnezeu din când în când să I te rogi, să vorbești și să discuți cu El despre acel lucru. Ce fel de inimă ar trebui să ai, atunci când vorbești cu Dumnezeu? (O inimă sinceră.) Așa este, ar trebui să ai o inimă sinceră. Dacă porți o povară, atunci, inima ta va fi cinstită. Când alții pălăvrăgesc, tu te vei ruga și vei avea părtășie cu Dumnezeu în inima ta. Uneori, când ești obosit de la muncă și iei o pauză, îți vei aminti chestiunea și vei spune: „E inutil, încă nu înțeleg această chestiune. Încă trebuie să discut cu Dumnezeu despre ea.” De ce îți vei aminti de această chestiune oricând ai timp? Fiindcă o iei foarte în serios în inima ta, o consideri povara ta și un soi de responsabilitate și vrei să o înțelegi și să o rezolvi. Când vii înaintea lui Dumnezeu și discuți și stai de vorbă intim cu El, inima ta va deveni în mod firesc sinceră. Când vei avea părtășie cu Dumnezeu în acest context și cu această mentalitate, vei simți că relația ta cu Dumnezeu nu mai este la fel de rece și de distantă cum era înainte și, în schimb, vei simți că te apropii mai mult de El. Atât de eficiente sunt căile de practică pe care Dumnezeu le dă omului. Ce crezi, este dificil să interacționezi cu Dumnezeu în acest fel? Pui la suflet o chestiune, vorbești ocazional cu Dumnezeu despre ea, vii înaintea lui Dumnezeu și Îl întâmpini din când în când, vorbești cu Dumnezeu despre ce este în inima ta și despre dificultățile tale, vorbești despre lucrurile pe care vrei să le înțelegi, lucrurile la care te gândești, despre îndoielile, dificultățile și responsabilitățile tale – dacă vorbești cu Dumnezeu despre toate aceste lucruri, nu trăiești înaintea lui Dumnezeu, practicând în acest fel? Asta înseamnă să practici conform cerințelor lui Dumnezeu. Dacă practici o perioadă de timp în acest fel, nu vei fi capabil să vezi rezultate și să culegi roade foarte rapid? (Ba da.) Nu este însă atât de simplu, este un proces. Dacă practici o vreme în acest fel, relația ta cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai apropiată, mentalitatea ta se va îmbunătăți, starea ta va deveni tot mai normală, iar interesul tău cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și cu privire la adevăr va deveni tot mai mare. Asta înseamnă să ai o relație normală cu Dumnezeu. Dacă poți să înțelegi unele adevăruri și să le pui în practică, vei fi început să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat într-o perioadă de timp scurtă. Poate să dureze șase luni, un an sau chiar doi sau trei ani, până să vezi rezultate clare. Vor fi oamenii lipsiți de corupție și de răzvrătire în această perioadă? Nu. Chiar dacă te-ai rugat de nenumărate ori lui Dumnezeu și ai practicat în acest fel, înseamnă asta că vei obține cu siguranță rezultate? Trebuie să-ți arate Dumnezeu un rezultat? Trebuie să-ți dea El un răspuns? Nu neapărat. Unii oameni spun: „Dacă obținerea unor rezultate este nesigură și dacă rezultatele nu sunt garantate, de ce mai acționează Dumnezeu în acest fel? De ce îi pune El pe oameni să practice în acest fel?” Nu te teme, practicarea în acest fel categoric nu va fi zadarnică. Chiar dacă practici în acest fel un an sau doi și nu crezi că ai obținut rezultate imediat sau pe termen scurt, este posibil ca, cinci sau zece ani mai târziu, când Dumnezeu îți va rândui din nou un mediu similar, tu să conștientizezi rapid un aspect al adevărului pe care înainte nu ai fost capabil să-l conștientizezi. Totuși, acest adevăr pe care ajungi să-l conștientizezi și să-l înțelegi după cinci sau zece ani necesită fundația construită de experiențele, cunoașterea și înțelegerea ta din prezent. Această conștientizare ulterioară trebuie să se bazeze pe această fundație. Crezi că oamenilor le este ușor să înțeleagă un aspect al adevărului? (Nu este ușor.) Aceasta este semnificația și valoarea plătirii unui preț în scopul de a practica adevărul. Acesta este principiul de practică pe care-l conține al doilea rând. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră” – acest rând este scris într-un limbaj simplu și accesibil și este foarte ușor de înțeles. Înseamnă că trebuie să te rogi mai mult și să ai o inimă sinceră, fiindcă o inimă sinceră duce lucrurile la îndeplinire. Este chiar atât de simplu. Totuși, aceste cuvinte chiar sunt un adevăr-realitate, în care toate persoanele trebuie să intre și sunt singura cale prin care acestea pot veni înaintea lui Dumnezeu și pot obține, în cele din urmă, mântuirea. Deși acest verset este spus în cuvinte banale și simple, toți oamenii trebuie să experimenteze și să intre în acest fel. Este la fel ca a construi o clădire. Indiferent dacă are 30 de etaje, 50 de etaje sau chiar și în jur de o sută de etaje, trebuie să aibă o fundație. Dacă fundația clădirii nu este solidă, atunci, indiferent cât de înaltă este clădirea, ea nu va sta în picioare prea mult timp, se va prăbuși peste câțiva ani. Asta înseamnă că, atunci când trăiesc în această lume, oamenii trebuie să aibă adevărul drept fundație. Acesta este singurul mod ca ei să rămână neclintiți și să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor să ajungă la o înțelegere a unor adevăruri mai profunde și mai înalte, ei trebuie să aibă lucrurile cele mai simple – și anume, lucrurile care formează o fundație. A avea o fundație instabilă este lucrul cel mai periculos. Nu priviți cu dispreț aceste adevăruri foarte simple, aceste principii și căi de practică foarte simple. Atât timp cât sunt adevăruri, ele sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le aibă și să le practice. Nu contează dacă sunt mari sau mici, înalte sau comune. Trebuie să începi de la lucrurile de bază. Acesta este singurul mod de a construi o fundație solidă.

Acum, citiți al treilea rând. („Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău.”) La ce se referă „Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău”? Se referă la credință și la viziune. Când ești susținut și îndrumat de această viziune, vei avea în față o cale. Va avea vreun efect practicarea în acest fel? Unii oameni spun: „M-am plictisit de toată această practicare și Dumnezeu încă nu m-a luminat și nu mi-a spus nimic. Nu simt prezența lui Dumnezeu. Chiar există un Dumnezeu?” Nu poți să gândești astfel. Dumnezeu este atotputernic, indiferent dacă îți vorbește sau nu. Când Dumnezeu vrea să îți vorbească și când îți vorbește, El este atotputernic. Când Dumnezeu nu vrea să îți vorbească și nu îți vorbește, El tot atotputernic este. Dumnezeu este atotputernic indiferent dacă El îți permite sau nu să înțelegi lucruri. Esența și identitatea lui Dumnezeu sunt imutabile. Aceasta este viziunea pe care trebuie s-o înțeleagă oamenii. Acesta este al treilea rând, este foarte simplu. Chiar dacă este simplu, oamenii trebuie să-l experimenteze efectiv. Când oamenii vor face acest lucru, li se va confirma că aceste cuvinte chiar sunt adevărul și ei nu vor mai îndrăzni să le pună la îndoială în niciun fel.

Citiți mai departe, al patrulea verset. („Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu.”) „Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu”, asta este ceea ce Dumnezeu îi cere omului. Oamenii trebuie să înțeleagă care este sensul cuvântului „arzătoare”. Este cumva „arzător” să mergi țanțoș și să te dai mare, să ai o inimă plină de ambiție, să fii arogant și neprihănit de sine, dominator și dictatorial și să nu asculți de nimeni? Cum ar trebui înțeles versetul „o dorință arzătoare pentru Dumnezeu”? Cum ai o „dorință arzătoare pentru Dumnezeu”? Este așa cum a menționat versetul anterior, trebuie „să aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră” – trebuie să ai un țel și o dorință de a urmări o înțelegere a adevărului și de a urmări mântuirea și trebuie să ai și o dorință de a accepta suveranitatea și orchestrațiile lui Dumnezeu, de a obține o înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu și supunere în fața suveranității lui Dumnezeu. Asta se numește o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Deși Dumnezeu folosește limbajul uman pentru a descrie limpede această chestiune, oamenii ar trebui să-i pătrundă sensul într-un fel pur și să nu-l interpreteze într-un mod extrem. Cuvântul „arzătoare” aici nu se referă la a folosi în mod artificial un volum excesiv de forță brută pentru a face lucrurile într-un mod imprudent. Nu presupune violență, cu atât mai puțin ignoranță sau nechibzuință. „Arzătoare” se referă în principal la dorința cuiva. Este ca atunci când o persoană prețuiește un lucru într-o asemenea măsură încât pur și simplu trebuie să-l aibă și când este hotărâtă să-l dețină și nu va renunța până nu va face asta. Această „dorință arzătoare pentru Dumnezeu” este un lucru absolut pozitiv și poate obține doar rezultate pozitive. Așadar, care este înțelesul exact al „dorinței arzătoare pentru Dumnezeu”? (Înseamnă să vii mai des înaintea lui Dumnezeu și să ai hotărârea și dorința de a înțelege adevărul și intențiile lui Dumnezeu în lucrurile pe care le întâlnești.) Așa este, e chiar atât de simplu. Înseamnă doar să abandonezi interesele și plăcerile trupului tău și, de asemenea, să renunți la timpul tău liber în intimitate și să folosești acest timp pentru lucruri pozitive, cum ar fi să cauți de la Dumnezeu, să te rogi Lui, să vii înaintea Lui și să cauți să înțelegi suveranitatea Lui. Înseamnă să te rogi în mod rațional pentru ceva și să cauți, să îți sacrifici timpul și energia și să plătești un anumit preț în scopul de a înțelege un aspect al adevărului. Aceasta se numește o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Este acesta un mod exact de a o descrie? Este în concordanță cu rațiunea umanității normale? Sunt aceste cuvinte ușor de înțeles? (Da.) Așadar, presupun aceste manifestări să-ți arăți colții și ghearele și să iei violent ce-ți dorești? Se manifestă acest lucru printr-o lipsă de politețe, prin nechibzuință și lipsa înțelepciunii? (Nu.) Atunci, ce se înțelege prin „arzătoare”? Repetați ce v-am spus acum. (Înseamnă să poți veni mai des înaintea lui Dumnezeu, să ai dorința de a înțelege adevărul, să fii în stare să renunți la unele plăceri ale trupului, să aloci mai mult timp și mai multă energie căutării adevărului și să fii capabil să sacrifici energie și să plătești un preț pentru asta.) Așadar, cum se pune concret în practică acest lucru? Voi da un exemplu. Uneori, vei conștientiza brusc faptul că a trecut mult timp de când ți-ai văzut actorul favorit și te întrebi în ce filme joacă. Vei dori să mergi să cauți știri despre el pe computer, dar apoi, vei cugeta și te vei gândi: „Nu e în regulă, ce legătură au filmele în care joacă el cu mine? A viziona filme tot timpul se numește a-ți neglija lucrarea reală. Trebuie să vin înaintea lui Dumnezeu și să mă rog.” Atunci, te vei calma și-ți vei aminti problema pentru care căutai înainte un răspuns, înaintea lui Dumnezeu. Încă îți lipsește orice concepție cu privire la chestiunea respectivă și nu o înțelegi deloc, așa că doar îți vei liniști inima înaintea lui Dumnezeu și te vei ruga Lui. „Dumnezeule, sunt dispus să-mi așez inima dinaintea Ta. Mediul pe care l-am experimentat recent m-a afectat mult. Chiar și așa, încă nu pot să mă supun Ție și încă nu pot să văd clar că aceasta este suveranitatea Ta. Te rog să mă luminezi, să mă îndrumi și să-mi dezvălui corupția și răzvrătirea în mediul pe care Tu îl rânduiești pentru mine, astfel încât să înțeleg intenția Ta și să mă supun.” După rugăciune, vei cugeta și te vei gândi: „Nu, problema mea încă n-a fost rezolvată. Trebuie să citesc mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu pentru a găsi o soluție.” Atunci, imediat vei începe să citești cuvintele lui Dumnezeu, o vreme. Uitându-te la ceas, vei spune: „Ah, deja a trecut o jumătate de oră! Cuvintele lui Dumnezeu sunt într-adevăr bune, dar pasajul pe care l-am citit nu are nicio legătură cu problema mea, așa că aceasta încă nu a fost rezolvată. Nu știu ce vrea Dumnezeu să înțeleg rânduindu-mi acest mediu și nu cunosc intenția Lui. Trebuie să trec degrabă la treabă îndeplinindu-mi datoria și nu trebuie să amân chestiuni importante. Poate că într-o zi voi citi cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu și-mi voi rezolva problema.” Înseamnă asta să sacrifici timp și energie? (Da.) Este chiar atât de simplu. În timp ce te răzvrătești împotriva propriilor preferințe și renunți la divertisment și la timpul liber, vei câștiga un strop de sinceritate și vei practica puțină dorință arzătoare pentru Dumnezeu. În inima ta, te vei simți incredibil de destins și de liniștit. Pentru prima oară în viața ta, vei experimenta personal marea liniște și marea hrănire a răzvrătirii împotriva trupului și a abandonării desfătării propriului trup. De asemenea, vei simți personal că a te liniști înaintea lui Dumnezeu, a citi cuvintele Lui, a-ți deschide inima către El și a-I spune cuvintele din inima ta îți va aduce liniște și mulțumire – ceea ce nu îți poate aduce interesul cu privire la tendințe și evenimente sociale – și că poți să și câștigi ceva din asta și poți să ajungi să înțelegi adevărul și să vezi multe lucruri așa cum sunt de fapt. Ca urmare, vei simți că sunt într-adevăr bune cuvintele lui Dumnezeu, că Dumnezeu chiar este bun și că obținerea adevărului înseamnă, într-adevăr, să câștigi o comoară. Nu numai că vei putea să vezi fără derută multe lucruri așa cum sunt de fapt, vei fi capabil și să trăiești înaintea lui Dumnezeu și conform cuvintelor Lui. Acestea sunt efectele pe care le poate obține o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Să practici în acest fel, să-ți dedici timpul și energia și să renunți la desfătarea propriului trup – aceasta este una dintre manifestările unei dorințe arzătoare pentru Dumnezeu. Așadar, ce spuneți? Este goală această manifestare? (Nu este goală.) Este ușor de realizat? (Da.) Este foarte ușor de realizat. Este ceva ce oamenii cu umanitate normală pot realiza.

Când oamenii au gânduri, au alegeri. Dacă li se întâmplă ceva și fac alegerea greșită, ar trebui să se schimbe și să facă alegerea corectă; categoric, nu trebuie să persiste în greșeală. Oamenii de acest fel sunt deștepți. Însă, dacă știu că au făcut alegerea greșită și nu se schimbă, atunci sunt persoane care nu iubesc adevărul, iar astfel de persoane nu Îl doresc pe Dumnezeu cu adevărat. De exemplu, să spunem că vrei să fii superficial când îți îndeplinești datoria. Încerci să lenevești și să eviți scrutarea lui Dumnezeu. În astfel de momente, grăbește-te înaintea lui Dumnezeu să te rogi și să reflectezi dacă acesta a fost modul corect în care să acționezi. Apoi gândește-te la asta: „De ce cred în Dumnezeu? O astfel de superficialitate poate trece neobservată de oameni, dar va trece neobservată de Dumnezeu? Mai mult decât atât, credința mea în Dumnezeu nu este pentru a lenevi – este pentru a fi mântuit. Faptul că acționez astfel nu este expresia umanității normale, nici nu este un lucru iubit de Dumnezeu. Nu, aș putea lenevi și aș putea face după cum mă taie capul în lumea exterioară, dar acum sunt în casa lui Dumnezeu, sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu, sub scrutarea ochilor lui Dumnezeu. Sunt o persoană, trebuie să acționez conform conștiinței mele, nu pot face după cum mă taie capul. Trebuie să acționez conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu trebuie să fiu superficial, nu pot lenevi. Așadar, cum ar trebui să acționez ca să nu lenevesc, să nu fiu superficial? Trebuie să depun puțin efort. Adineauri am simțit că era o prea mare bătaie de cap să procedez în acest fel, voiam să evit greutățile, dar acum înțeleg: poate fi o mare bătaie de cap să procedez astfel, dar este eficient și, de aceea, așa ar trebui procedat.” Când lucrezi și încă te temi de greutăți, în astfel de momente trebuie să te rogi lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Sunt o persoană leneșă și vicleană, Te implor să mă disciplinezi, să mă cerți, astfel încât conștiința mea să simtă ceva și eu să am un simț al rușinii. Nu vreau să fiu superficial. Te implor să mă îndrumi și să mă luminezi, să-mi arăți răzvrătirea și urâțenia mea.” Când te rogi astfel, reflectezi și încerci să te cunoști pe tine însuți, asta îți va produce un sentiment de regret și vei fi capabil să-ți urăști urâțenia, starea ta greșită va începe să se schimbe, iar tu vei fi capabil să meditezi la acest lucru și să-ți spui: „De ce sunt superficial? De ce încerc întotdeauna să lenevesc? Faptul că acționez în acest fel este lipsit de orice conștiință sau rațiune – oare încă sunt o persoană care crede în Dumnezeu? De ce nu iau lucrurile în serios? Nu trebuie doar să dedic puțin mai mult timp și efort? Nu este o povară mare. Asta este ceea ce ar trebui să fac; dacă nu pot face nici măcar asta, oare pot fi numit o ființă umană?” Drept urmare, vei lua o hotărâre și faci un jurământ: „O, Dumnezeule! Te-am dezamăgit, chiar sunt prea profund corupt, sunt fără conștiință sau rațiune, nu am umanitate, îmi doresc să mă căiesc. Te implor să mă ierți, cu siguranță mă voi schimba. Dacă nu mă căiesc, aș vrea să mă pedepsești.” Apoi, mentalitatea ta se va transforma și vei începe să te schimbi. Vei acționa și îți vei îndeplini îndatoririle cu conștiinciozitate, cu mai puțină superficialitate și vei fi capabil să suferi și să plătești un preț. Vei simți că a-ți face datoria astfel este minunat și vei avea pace și bucurie în inima ta. Când oamenii pot să accepte scrutarea din partea lui Dumnezeu, când pot să se roage Lui și să se bazeze pe El, stările lor se vor schimba în curând. Când starea negativă a inimii tale a fost inversată, iar tu te-ai răzvrătit împotriva propriilor intenții și dorințe egoiste ale trupului, când ești capabil să renunți la confortul și desfătarea trupului și să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu și nu mai ești arbitrar și nechibzuit, vei avea pace în inimă, iar conștiința ta nu te va certa. Este ușor să te răzvrătești împotriva trupului și să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu în acest fel? Atât timp cât oamenii au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, ei pot să se răzvrătească împotriva trupului și să practice adevărul. Și atât timp cât ești capabil să practici în acest fel, atunci, fără să-ți dai seama, vei intra în adevărul-realitate. Nu va fi deloc dificil. Desigur, când practici adevărul, trebuie să treci prin procesul unei lupte și prin procesul de a-ți schimba gândirea, iar acestea trebuie rezolvate prin căutarea adevărului. Dacă ești o persoană care nu iubește adevărul, îți va fi dificil să-ți rezolvi starea negativă și nu vei fi în stare să înțelegi și să practici adevărul. Gradul de dificultate cu care o persoană se confruntă în procesul schimbării gândirii ei depinde de capacitatea ei de a accepta sau nu adevărul. Dacă nu poate accepta adevărul, atunci îi va fi prea dificil să-și schimbe gândirea. Pe de altă parte, celor care pot accepta adevărul nu li se va părea deloc dificil. Ei vor fi în mod firesc capabili să practice adevărul și să i se supună. Oamenii care chiar iubesc adevărul se pot baza pe Dumnezeu pentru a depăși dificultăți de orice grad. În acest fel, ei vor avea mărturie bazată pe experiență, iar aceasta este o inimă care are o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Având în vedere că inima ta are o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, înseamnă asta că nu îți este permis să ai corupție și răzvrătire? Nu. Înseamnă că, fiindcă ai o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, poți cel puțin să acționezi conform conștiinței și rațiunii tale și poți să cauți adevărul. În acest fel, poți să faci alegerea corectă în orice situație și să practici și să intri în direcția corectă. Asta se numește o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Sunt lipsite de valoare aceste manifestări? (Nu sunt lipsite de valoare.) Nu sunt nici lipsite de valoare, nici neclare, sunt foarte practice și concrete și nu sunt deloc abstracte. Unii oameni spun: „Ah, cred de mulți ani în Dumnezeu, dar mereu întâlnesc dificultăți când vine timpul să practic adevărul. Devin atât de anxios, că transpir abundent, dar tot nu am o cale. Mereu vreau să practic adevărul fără să mă confrunt cu vreo greutate fizică sau fără ca interesele mele să sufere vreo pierdere și, drept urmare, nu pot găsi o cale. Abia acum conștientizez că a avea o inimă cu o dorință arzătoare de Dumnezeu este atât de simplu. Măcar dacă aș fi știut asta înainte și aș fi pus mai devreme în practică aceste cuvinte!” Pe cine poți să dai vina fiindcă nu ai practicat cuvintele lui Dumnezeu? Cine te-a obligat să nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu în toți acești ani și, în schimb, doar să bâjbâi orbește? Acum, putem să rezumăm o frază: atunci când crezi în Dumnezeu, trebuie să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu pentru a înțelege adevărul; doar ajungând în punctul în care tratezi chestiunile în conformitate cu adevărurile-principii poți să câștigi aprobarea lui Dumnezeu. Categoric nu trebuie să faci lucrurile conform voii proprii sau să urmărești faima și câștigul și nu trebuie să întemeiezi clici sau să cauți susținători în biserică. Pe cei care fac asta nu-i va aștepta un sfârșit bun. Toți cei care nu se concentrează pe a-și îndeplini bine îndatoririle, cei care nu urmăresc adevărul, cei care mereu îi privesc cu admirație pe alți oameni și se bazează pe ei și cei cărora le place să urmeze conducători falși și antihriști pentru a provoca tulburări inutile vor ajunge să se ruineze din cauza bâjbâielilor lor, pierzându-și șansa la mântuire. Acest lucru îi va stupefia. Dacă vrei să încetezi să-ți urmezi propria cale, trebuie să vii mai des înaintea lui Dumnezeu, să te rogi Lui și să cauți adevărul în toate lucrurile. În acest fel poți să obții rezultatul de a înțelege adevărul, să pășești pe calea practicării adevărului și să intri în realitatea adevărului. Ideea esențială aici este că niciodată nu trebuie să urmezi sau să însoțești alți oameni, urmând azi o persoană fiindcă o crezi grozavă, apoi urmând pe altcineva a doua zi, fiindcă tu crezi că are dreptate, petrecând atât de mult timp bâjbâind, fără să obții adevărul. Indiferent ce probleme întâlnești, ar trebui să cauți adevărul și să le rezolvi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă urmezi orbește alți oameni, urmând pe oricine vorbește bine și folosește cuvinte pompoase, probabil că vei fi înșelat. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să creadă doar că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul, ar trebui să asculte doar cuvintele lui Dumnezeu și să practice conform cuvintelor Lui. Acest comportament te va împiedica să-i urmezi pe alți oameni și să mergi alături de ei pe calea greșită.

În continuare, citiți următorul verset. („Să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei.”) Și acesta este despre practicare. „Să cauți cu râvnă” se referă la a vrea să practici adevărul, dar a nu avea o cale și la a dori să-L mulțumești pe Dumnezeu, dar a nu ști cum să practici – când ești plin de râvnă, în acest fel, vei căuta și te vei ruga. Să simți constant că îți lipsesc prea multe lucruri, în special să te trezești că îți lipsește o cale, atunci când ți se întâmplă lucruri, să nu știi ce să faci ca să-L mulțumești pe Dumnezeu, să te răzvrătești mereu și să faci lucruri așa cum vrei tu, cu o inimă agitată, să vrei să practici adevărul, dar să nu știi cum să faci asta – acesta este sentimentul de a fi plin de râvnă. Dacă ești plin de râvnă, trebuie să cauți. Dacă nu cauți, nu vei avea o cale. Dacă nu cauți, vei cădea în întuneric. Dacă nu cauți niciodată, vei fi ruinat. Vei fi un neîncrezător. Ce înseamnă „să refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei”? Înseamnă că atunci când oamenii întâlnesc situații, mereu au voia proprie, mereu se gândesc la interesele propriului trup și mereu caută o cale de ieșire pentru trupul lor. În astfel de momente, conștiința ta te va certa, determinându-te să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. În astfel de situații, se va duce o luptă în inima ta și ar trebui să refuzi scuzele Satanei și diversele motive ale trupului. „Să refuzi” înseamnă să fii capabil să înțelegi și să vezi așa cum sunt de fapt diversele scuze și motive pe care le au oamenii pentru a nu practica adevărul, care sunt intențiile și trucurile Satanei, iar apoi să te răzvrătești împotriva lor. Acesta este procesul de refuzare. Uneori, în oameni apar anumite idei, intenții și scopuri corupte, precum și unele cunoștințe, filosofii, teorii și metode, mijloace, trucuri și planuri umane pentru a interacționa cu alții și așa mai departe. Când se întâmplă asta, oamenii ar trebui să fie imediat conștienți că acestea sunt lucruri corupte dezvăluite de ei și ar trebui să le ia, să caute adevărul, să le disece în totalitate, să vadă clar realitatea acestora și să le refuze și să se răzvrătească total împotriva lor, omorându-le din fașă. Indiferent când se întâmplă asta, atât timp cât într-o persoană au apărut idei, gânduri, intenții sau noțiuni corupte, aceasta ar trebui să le ia imediat, să le înțeleagă și să le vadă așa cum sunt de fapt, să se răzvrătească împotriva lor, iar în cele din urmă, să se transforme. Acesta este procesul. În acest fel practici a-l refuza pe Satana și a te răzvrăti împotriva trupului. Nu este foarte simplu? De fapt, despre acest proces deja s-a discutat în cele două exemple care tocmai au fost date. Acesta este un principiu de practică pentru abordarea stărilor incorecte care apar în oameni atunci când li se întâmplă lucruri.

Continuați să citiți. („Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.”) Asta înseamnă să cauți și să aștepți cu toată inima și mintea. Aceste patru propoziții simple, „Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima” au două înțelesuri. Care sunt aceste două înțelesuri? (Primul este nu dispera și nu fi slab. Mai precis, nu-ți pierde nădejdea și nu te descuraja atunci când întâlnești dificultăți sau când nu poți înțelege imediat lucrurile, în procesul căutării tale. Al doilea este că ar trebui să cauți și să aștepți cu toată inima. Mai precis, trebuie să ai perseverență în procesul căutării tale, trebuie să continui să cauți și să te rogi atunci când nu înțelegi și să aștepți să fie dezvăluite intențiile lui Dumnezeu. Acesta este cel de-al doilea înțeles.) „Nu dispera. Nu fi slab” înseamnă că oamenii trebuie să-și păstreze credința adevărată în Dumnezeu, să creadă că El este atotputernic și că El îi poate lumina și îi poate ajuta să înțeleagă adevărul. Așadar, de ce nu poți înțelege adevărul acum? De ce nu te luminează Dumnezeu acum? Trebuie să existe un motiv pentru asta. Care este un motiv primar? Este doar faptul că nu a venit vremea lui Dumnezeu. Dumnezeu îți testează credința și, în același timp, El vrea să folosească această metodă pentru a-ți întări credința. Acesta este lucrul primar pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și să-l cunoască. Să presupunem că ai acționat în conformitate cu principiile cerute de Dumnezeu, te-ai rugat, ai căutat, ai o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, ai început să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, ești interesat de cuvintele lui Dumnezeu și îți reamintești adesea să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu, să vii înaintea Lui, să nu te îndepărtezi de El și să cercetezi, atunci când faci lucruri. Totuși, te gândești în sinea ta: „Nu cred că am simțit clar că Dumnezeu mi-a dat vreo luminare, vreo iluminare sau vreo îndrumare specială și nici măcar nu am o senzație evidentă că Dumnezeu mi-a dat înzestrări, talente sau abilități speciale pentru datoria pe care o îndeplinesc. În schimb, simt că oamenii care nu se ridică la nivelul meu înțeleg mai multe decât mine, își fac îndatoririle mai bine decât mine și sunt mai elocvenți în răspândirea Evangheliei. De ce nu sunt la fel de bun ca alți oameni? De ce stau pe loc și fac progrese mici?” Există două motive pentru acest lucru: unul este că oamenii înșiși au multe probleme, precum metodele, intențiile și scopurile lor individuale în căutare, precum și intențiile și motivele proprii atunci când se roagă lui Dumnezeu și Îi înaintează cereri lui Dumnezeu și așa mai departe. În toate aceste situații, trebuie să reflectezi, să dobândești cunoaștere, să descoperi problemele lăuntrice și să-ți schimbi cu promptitudine direcția. Nu este nevoie să intrăm în detalii cu privire la asta. Al doilea motiv este că, atunci când vine vorba de cât de multe lucruri le dă Dumnezeu diferiților oameni și cum le dăruiește acele lucruri, Dumnezeu are propria metodă. Dumnezeu a rostit cuvintele: „Voi fi binevoitor cu cine voi vrea să fiu binevoitor și voi arăta milostivire cui voi vrea să arăt milostivire” (Exodul 33:19). Poate că ești obiectul îndurării lui Dumnezeu, poate că ești obiectul milei Lui sau poate că nu ești niciunul dintre aceste două tipuri de oameni despre care a vorbit Dumnezeu. Poate că Dumnezeu crede că ești mai puternic decât alți oameni sau că ai nevoie de mai mult timp decât alții pentru testare și pentru temperamentul tău. Există multe motive, dar indiferent de motiv, orice face Dumnezeu este corect. Oamenii nu ar trebui să-I înainteze lui Dumnezeu cereri extravagante. Singurul lucru pe care s-ar cuveni să-l faci este să cauți cu toată inima și să aștepți cu toată inima. Înainte ca Dumnezeu să-ți permită să înțelegi și să-ți dea răspunsuri, singurul lucru pe care ar trebui să-l faci este să cauți, așteptând, în același timp, momentul când Dumnezeu îți va da ceva, când El va fi îndurător cu tine și când El te va lumina și te va îndruma. Contrar noțiunilor umane, Dumnezeu nu distribuie oamenilor lucruri în mod egal, deci nu poți folosi cuvântul „egal” pentru a-I înainta cereri lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îți dă un lucru, acela este momentul în care ar trebui să-l primești. Când Dumnezeu nu îți dă un lucru, evident, acel moment nu este potrivit sau corect în ochii lui Dumnezeu, deci nu ar trebui să-l primești în acel moment. Când Dumnezeu spune că nu ar trebui să primești un lucru și nu vrea să ți-l dea, ce ar trebui să faci? O persoană cu rațiune ar spune: „Dacă Dumnezeu nu mi-l dă, atunci mă voi supune și voi aștepta. În acest moment, nu sunt vrednic să îl primesc, poate fiindcă statura mea nu poate suporta asta, dar inima mea poate să I se supună lui Dumnezeu fără plângeri sau suspiciuni și categoric fără îndoieli.” În acest moment, oamenii nu ar trebui să-și piardă rațiunea. Indiferent cum te tratează Dumnezeu, ar trebui să alegi, cu rațiune, să I te supui. Există o singură atitudine pe care ființele create ar trebui să o aibă față de Dumnezeu – să asculte și să se supună, alte opțiuni nu există. Totuși, Dumnezeu poate avea atitudini diferite față de tine. Acest aspect are un fundament. Dumnezeu are propriile intenții. El face propriile alegeri și are propriile metode când vine vorba de a face aceste lucruri și de atitudinea pe care El o adoptă față de fiecare persoană. Firește, aceste alegeri și metode sunt susținute de țelurile lui Dumnezeu. Înainte ca oamenii să aibă o înțelegere a acestor țeluri, singurul lucru pe care ar trebui și pe care pot să-l facă este să caute și să aștepte, evitând, în același timp, să facă orice pentru a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Ultimul lucru pe care oamenii ar trebui să-l facă în aceste momente – mai precis, când nu simt luminarea, îndrumarea, îndurarea și mila lui Dumnezeu – este să se îndepărteze de Dumnezeu și să spună că nu este drept, să strige la Dumnezeu sau chiar să-L nege, atunci când nu-I pot simți luminarea și îndrumarea. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu Își dorește cel mai puțin să-l vadă. Desigur, dacă ajungi, într-adevăr, în punctul de a-L nega pe Dumnezeu, de a-I nega dreptatea, identitatea și esența și de a striga la Dumnezeu, acest lucru va confirma că Dumnezeu a avut dreptate de la început să adopte o atitudine de a nu-ți acorda atenție. Dacă nu poți suporta nici măcar această mică încercare și acest mic test, atunci îți lipsește chiar și cea mai mică credință în Dumnezeu, iar încrederea ta este lipsită de conținut. Când o persoană nu simte luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă este să caute și să aștepte cu toată inima. Căutarea și așteptarea sunt responsabilitățile omului și sunt, de asemenea, rațiunea, atitudinea și principiul de practică pe care oamenii ar trebui să le aibă față de Dumnezeu. Când cauți și aștepți, nu nutri o mentalitate bazată pe întâmplare. Nu gândi mereu: „Poate că dacă aștept, Dumnezeu îmi va oferi cuvinte clare. Trebuie doar să fiu puțin mai sincer și să văd dacă Dumnezeu mă luminează sau nu. Poate că mă va lumina. Dacă nu o face, mă voi gândi la o altă metodă.” Să nu ai o astfel de mentalitate, care se bazează pe întâmplare. Dumnezeu urăște acest gen de atitudine la oameni. Ce fel de atitudine este aceasta? Este o atitudine a întâmplării, care poartă în ea un test. Asta detestă Dumnezeu cel mai mult. Dacă vei aștepta, fă-o sincer. Poartă cu tine o mentalitate de foame și sete de dreptate, în timp ce te rogi lui Dumnezeu și cauți adevărul, în timp ce-ți rezolvi problemele practice și în timp ce-L implori pe Dumnezeu să-ți dea luminare și îndrumare. Indiferent cum te tratează Dumnezeu și dacă, în cele din urmă, îți permite să dobândești o înțelegere completă, ar trebui să respecți principiul supunerii, fără nicio abatere. În acest mod, vei rămâne ferm întru statutul și datoria pe care s-ar cuveni să le aibă o ființă creată. Indiferent dacă, în cele din urmă, Dumnezeu Își ascunde fața de tine, dacă îți arată doar spatele sau dacă ți Se arată, atât timp cât rămâi ferm întru datoria ta și întru poziția ta inițială ca ființă creată, atunci vei fi fost mărturie și vei fi un biruitor. „Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.” Aceste patru afirmații scurte sunt foarte importante. Ele cuprind rațiunea pe care omul ar trebui să o aibă, poziția inițială pe care omul ar trebui să stea și calea de practică pe care omul ar trebui s-o urmeze. Unii oameni spun: „Toți căutăm și așteptăm cu toată inima și toată mintea, așadar, de ce nu ne luminează Dumnezeu? De ce nu-mi dă nicio inspirație?” Dumnezeu are propriile intenții. Nu Îi înainta cereri lui Dumnezeu. Aceasta este rațiunea umanității normale; aceasta este rațiunea pe care s-ar cuveni să o aibă cel mai mult ființele create. Conform minților, gândurilor și noțiunilor umane, există prea multe lucruri pe care oamenii nu le înțeleg, iar Dumnezeu trebuie să le spună oamenilor aceste lucruri. Totuși, Dumnezeu spune: „Nu este responsabilitatea sau obligația Mea să-ți spun acele lucruri. Dacă vreau să știi ceva, vei ști puțin, iar acesta este modul în care Eu îți voi face o favoare. Când nu vreau să știi un lucru, nu voi rosti niciun singur cuvânt despre el și nu-ți imagina că vei fi în stare să-l înțelegi atunci!” Unii oameni spun: „De ce ni Te opui în această situație?” Dumnezeu nu ți Se opune. Creatorul va fi întotdeauna Creatorul, iar El are propriile modalități și propriile metode de a face lucrurile. Chiar dacă modalitățile și metodele Lui nu se conformează gusturilor omului sau ideilor și noțiunilor acestuia și categoric nu se conformează culturii tradiționale a omului, indiferent cu ce aspecte ale omului nu sunt în concordanță, simplu spus, chiar dacă nu sunt în concordanță cu cerințele și standardele omului – indiferent ce face Creatorul și indiferent dacă oamenii pot înțelege sau nu acest lucru, identitatea și esența Creatorului nu se vor schimba niciodată. Oamenii nu ar trebui să folosească niciodată limbajul uman, noțiunile umane sau vreo metodă umană pentru a-L măsura pe Creator. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă oamenii. Dacă nu ai nici măcar atât de puțină rațiune, atunci, voi fi sincer cu tine – nu ești capabil să acționezi ca o ființă creată. Într-o zi, mai devreme sau mai târziu, ți se va întâmpla ceva rău. Dacă nu ai nici măcar atât de puțină rațiune, într-o zi, mai devreme sau mai târziu, firea ta satanică va ieși la iveală. În acel moment, te vei îndoi de Dumnezeu, Îl vei abuza verbal, Îl vei nega și Îl vei trăda. Atunci, vei fi complet ruinat și ar trebui să fii eliminat. Prin urmare, rațiunea pe care ființele create s-ar cuveni să o aibă este foarte importantă. „Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.” Aceste patru afirmații sunt rațiunea și principiile pe care ființele create s-ar cuveni să le aibă pentru a aborda diversele medii cu care oamenii se confruntă adesea în viețile lor reale și pentru a-și îmbunătăți relația cu Dumnezeu.

Prima parte a acestui fragment spune „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”, iar penultimul verset spune „Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima”. Unii oameni spun: „Este înțelesul nerostit al cuvintelor «Nu te grăbi să cauți soluții» că finalul este inevitabil? Dacă noi căutăm și așteptăm din toată inima, avem o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu și tânjim după cuvintele lui Dumnezeu, este El obligat să ne dea răspunsul și să ne permită să înțelegem adevărul chestiunii?” Acesta este răspunsul Meu pentru tine: este nesigur și nu este neapărat așa. Fiecare cuvânt din acest fragment este o cerință pe care Dumnezeu o propune pentru om, un principiu de practică pe care ființele create ar trebui să-l respecte. Dumnezeu dă omului o cale de practică, principii pe care oamenii ar trebui să le pună în practică și să le respecte în situațiile în care se regăsesc în viața de zi cu zi. Totuși, Dumnezeu nu le-a spus oamenilor: „Indiferent în ce măsură înțelegeți aceste cuvinte, atât timp cât respectați aceste principii, în final, trebuie să vă spun realitatea, să vă dau răspunsul și să vă ofer o explicație.” Dumnezeu nu are această responsabilitate. Nu are un astfel de „trebuie”. Oamenii nu ar trebui să-I înainteze lui Dumnezeu asemenea cereri iraționale. Acesta este un lucru pe care fiecare dintre voi trebuie să-l înțeleagă. Acest „nu este neapărat așa” le spune oamenilor un lucru: Dumnezeu nu va respecta niciodată regulile jocului stabilite de către oameni conform noțiunilor, filosofiilor, experiențelor și lecțiilor lor umane și El nici nu va respecta vreodată legea umană. Mai degrabă, ființele umane ar trebui să respecte principiile cerințelor lui Dumnezeu și să intre în realitatea fiecărui adevăr pe care Dumnezeu l-a creat. Ați înțeles acest lucru? (Da.) Principiile pe care trebuie să le respecte oamenii sunt explicate clar în acest fragment. Începeți cu primul verset. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.”) Acesta este un principiu care este ușor de pus în practică și de înțeles. Punerea lui în practică nu creează nicio povară și nu pune nicio presiune asupra voastră. Este extraordinar de ușor. Și al doilea verset? („Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.”) Ești o persoană normală care trăiește în lume. Doar de asta ai nevoie pentru a realiza versetul „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră”. Atât timp cât nu ești un om fără inimă, poți face asta. Ai douăzeci și patru de ore într-o zi. Pe lângă munca ta normală, odihnă, mese și devoțiuni spirituale personale, este ușor să „aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră”? (Este ușor de făcut.) Poți face asta în timp ce mergi, discuți sau te odihnești, nu va interfera cu treburile tale normale, cu îndeplinirea datoriei tale sau cu lucrarea în curs de desfășurare. Chiar este un lucru simplu! Indiferent de calibrul unei persoane, atât timp cât ea oferă o inimă sinceră și se străduiește să obțină adevărul, va ajunge treptat să înțeleagă adevărul și să intre cu ușurință în această realitate.

Ce spune următorul verset? („Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău.”) Acum, o să-l exprim altfel și o să vă întreb pe toți: credeți că „Dumnezeu este Atotputernicul vostru”? Când ai început să crezi asta? Cu privire la ce chestiuni ai ajuns să crezi asta? Ai fost martor la asta? Ai avut această experiență? Și dacă te întreabă cineva: „Crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău”? Poate că, teoretic, ai spune fără ezitare: „Dumnezeu este Atotputernicul meu! Cum ar putea Dumnezeu să nu fie Atotputernicul meu?” Și dacă te-ar întreba din nou: „Dumnezeu este Atotputernicul tău? În ce chestiuni te-ai bazat pe Dumnezeu și ai fost martor la faptele Lui? În ce măsură a fost dezvăluită în tine, personal, atotputernicia lui Dumnezeu? Când ai descoperit că Dumnezeu este Atotputernicul tău? În ce chestiuni simți că Dumnezeu este Atotputernicul tău? Dacă admiți că Dumnezeu este atotputernic și, cu El, nimic nu este imposibil, de ce ești, uneori, atât de slab? De ce ești încă negativ? De ce nu poți să te răzvrătești împotriva trupului și să practici adevărul când ți se întâmplă ceva? De ce trăiești mereu după filosofia satanică, în interacțiunile tale cu ceilalți? De ce încă spui adesea minciuni, fără să simți mustrarea lui Dumnezeu? Chiar este Dumnezeu Atotputernicul tău? La ce crezi că se referă, exact, atotputernicia lui Dumnezeu? Este el în conformitate cu esența lui Dumnezeu?” Dacă ți s-ar pune aceste întrebări, ai mai îndrăzni să răspunzi cu atâta certitudine? Când întreb în acest fel, oamenii rămân fără cuvinte. Nu ai o astfel de experiență, nu ai stabilit o relație cu Dumnezeu la acest nivel. În toți anii în care ai crezut în Dumnezeu, nu ai experimentat niciodată suveranitatea lui Dumnezeu, nu ai văzut niciodată mâna lui Dumnezeu, nu ai văzut niciodată suveranitatea asupra oamenilor, evenimentelor și lucrurilor, exercitată de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Pe acestea nu le-ai văzut niciodată, nu ai auzit de ele și cu atât mai puțin le-ai experimentat sau simțit personal. Prin urmare, când te întrebi: „Este Dumnezeu Atotputernicul meu?”, nu știi și nu îndrăznești să vorbești. Asta dovedește că îți lipsește o astfel de credință. Pentru tine, acest verset ar trebui să devină viziunea ta. Trebuie să fie cea mai puternică dovadă că tu crezi în Dumnezeu și că Îl urmezi. Este, de asemenea un aspect al viziunii care te susține, pe măsură ce continui. Totuși, nu îndrăznești să răspunzi cu certitudine. De ce? Deoarece credința ta în Dumnezeu este doar o convingere că Dumnezeu există. Până acum, nu L-ai urmat cu adevărat pe Dumnezeu, nu ai stabilit cu adevărat o relație cu El, încă nu ai intrat în realitatea cuvintelor Lui, încă nu ai luat parte la experiența de a te supune suveranității lui Dumnezeu și încă nu ai conștientizat personal faptul suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Nu ai văzut și nu ai experimentat aceste lucruri și cu atât mai puțin le înțelegi. Dacă ai fi întrebat, pur și simplu, „Este Dumnezeu Atotputernicul tău?”, ai răspunde cu siguranță „da”. Dacă apoi ai fi întrebat cum ai experimentat acest lucru și cum ai ajuns la această înțelegere, cu siguranță ai lăsa capul în jos, fără cuvinte, neîndrăznind să răspunzi. Care este motivul acestui lucru? (Nu avem nicio experiență în această privință.) Vorbești din punct de vedere teoretic. De fapt, te declari, verbal, un discipol al lui Dumnezeu și o ființă creată. Totuși, din ziua în care ai început să-L urmezi pe Dumnezeu, nu ai îndeplinit niciodată responsabilitatea unei ființe create. Să accepți cuvântul lui Dumnezeu drept fundația existenței tale, să iei cuvântul lui Dumnezeu drept principiu și cale de practică pentru a-ți face datoria și să intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu: aceasta este responsabilitatea ta. Dacă încă nu ai intrat în aceste adevăruri-realități, ce presupune acest lucru? Că, deși Îl urmezi pe Dumnezeu, deși ți-ai abandonat familia, munca și cariera și ai fost capabil să-L urmezi până în prezent, inima ta nu a acceptat adevărul și viața pe care Dumnezeu le oferă omenirii, ci, în schimb, urmărești lucrurile pe care tu le iubești și n-ai renunțat niciodată la ele. Se consideră că-L urmezi pe Dumnezeu și că te supui lucrării Lui? Dacă, în inima ta, nu accepți obiectivele vieții, direcțiile și criteriile de viață și de trai pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru om, ci doar repeți ca un papagal cuvintele pe care le auzi și spui câteva doctrine, se consideră că accepți adevărul? Deși Îl urmezi pe Dumnezeu și, la exterior, îți poți îndeplini datoria, inima ta nu a acceptat adevărul. Deși crezi de mulți ani în Dumnezeu, principiile și metodele după care trăiești și calea pe care o urmează viața ta sunt încă acelea ale Satanei. Ești încă aceeași persoană în vârstă care ai fost mereu, încă trăiești conform firii tale satanice și căii omului corupt și nu ai acceptat cerințele și principiile care vin de la Dumnezeu. Din această perspectivă esențială, ce faci tu nu este să-L urmezi cu adevărat pe Dumnezeu. Tu doar admiți că ești o ființă creată și că Dumnezeul tău este Creatorul. Pe această fundație teoretică, faci ceva pentru Dumnezeu și Îi aduci câteva mici jertfe. Dată fiind această premisă, admiți cu ezitare că Dumnezeu este Dumnezeul tău și că tu ești discipolul Lui, dar inima ta nu L-a acceptat niciodată cu adevărat pe Dumnezeu drept viața ta, drept Domnul și Dumnezeul tău. Și astfel, revenim la întrebarea pe care tocmai am adresat-o, „Este Dumnezeu Atotputernicul tău?” Din motivele mai sus menționate, nu îndrăznești să răspunzi cu certitudine. Pentru toate lucrurile și pentru întregul univers, Dumnezeu este atotputernic, dar tu, unul, poți admite că Dumnezeu este atotputernic în mod teoretic, dar în realitate, nu ai experimentat și nu ai văzut acest lucru. În ceea ce privește atotputernicia lui Dumnezeu, ai desenat în inima ta un semn de întrebare. Când vor fi oamenii în stare să confirme cu adevărat cuvintele „Dumnezeu este Atotputernicul tău” și să facă această viziune fundația credinței lor în El? Abia atunci când oamenii acceptă identitatea lui Dumnezeu, esența Lui și statutul lui Dumnezeu în inimile lor, când intră în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și când transformă cuvintele Lui în fundația existenței lor, pot ei să recunoască, într-adevăr, că „Dumnezeu este Atotputernicul tău”. Aceste cuvinte sunt, de fapt, cel mai greu de îndeplinit, dar Dumnezeu le-a creat, arătând importanța pe care ele o au pentru om. Cineva care vrea să experimenteze și să conștientizeze aceste cuvinte trebuie să petreacă o viață întreagă făcând acest lucru. Pentru a da un răspuns adevărat și sigur la întrebarea pusă de aceste cuvinte, din profunzimea inimii lor, ei trebuie să petreacă o viață întreagă lucrând pentru a stabili o relație normală între ei și Dumnezeu, adică relația unei ființe create cu Creatorul ei. Toate acestea pot fi realizate pe baza punerii în practică a principiului „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră”. De fapt, este destul de simplu să pui acest lucru în practică, dar nu este ușor să atingi cu adevărat obiectivul cerut de Dumnezeu. Trebuie să sacrifici timp și efort și să plătești un preț pentru asta.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.