Mai întâi, vom asculta un imn din cuvintele lui Dumnezeu: „Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești.”

1  Dumnezeu speră să puteți mânca și bea independent, și să trăiți mereu în lumina prezenței Lui și să nu vă îndepărtați niciodată de cuvintele lui Dumnezeu în viața voastră; numai atunci puteți fi îmbibați de cuvintele Lui. În fiecare cuvânt și faptă, cuvintele lui Dumnezeu te vor călăuzi cu siguranță înainte. Dacă te apropii cu adevărat de Dumnezeu până în acest punct și vei avea constant părtășie cu El, atunci nimic din ceea ce faci nu se va sfârși în confuzie și nu te va lăsa să te simți pierdut. Cu siguranță vei putea să-L ai pe Dumnezeu de partea ta, vei putea mereu să acționezi conform cuvântului Său.

2  Cu fiecare persoană, eveniment și lucru pe care le întâlnești, cuvântul lui Dumnezeu îți va apărea în orice moment, îndrumându-te să acționezi conform intențiilor Sale și să ÎI urmezi cuvântul în tot ce faci. Cuvântul lui Dumnezeu te va conduce înainte în fiecare dintre acțiunile tale; niciodată nu te vei rătăci, nu te vei rătăci și vei putea trăi într-o lumină nouă, cu și mai multe și noi luminări. Nu poți să folosești noțiuni umane ca să te gândești la ce să faci; ar trebui să te supui îndrumării din cuvântul lui Dumnezeu, să ai o inimă senină, să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu și să cugeți mai mult. Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I lui Dumnezeu o inimă sinceră.

3  Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău! Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău! Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.

– Părtășia lui Dumnezeu  

Tocmai ați pus imnul „Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești”. După ce ați ascultat acest imn, ați dobândit puțină lumină sau căi de practică? De la ce cuvinte ați primit inspirație și lumină? „Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești” – sunt corecte aceste cuvinte? Reprezintă ele adevărul? (Da.) Ce versuri din acest imn găsești că sunt deosebit de utile în experiența ta în viața reală? Începe să citești de la versul: „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.” („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Ce versuri din acest fragment oferă o cale de practică? Care dintre ele sunt principii de practică transmise de Dumnezeu oamenilor pentru a gestiona situații din viața reală? Le puteți găsi? Toate ziarele, revistele și diversele cărți pe care oamenii le citesc au părți pe care ei le consideră demne de interes. Care sunt aceste părți? Părțile care-i interesează pe oameni, cele pe care oamenii le consideră cele mai importante și părțile care furnizează informații importante, pe care oamenii trebuie să le știe în viața de zi cu zi. Așadar, care dintre părțile din acest fragment al cuvintelor lui Dumnezeu sunt demne de interes? Care dintre părți prezintă cerințele pe care Dumnezeu le are pentru oameni? Care conțin principiile specificate de Dumnezeu, pe care oamenii să le practice și să le respecte, atunci când se confruntă cu situații în viața de zi cu zi? Puteți vedea care sunt acestea? (Nu foarte bine.) Mai citiți-l o dată. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Înțelegeți înțelesul fiecărui vers din acest fragment? (Da.) Acest fragment este scris în cuvinte simple, care sunt ușor de înțeles. Nu este abstract. Este ușor de înțeles sensul textual al acestor cuvinte, așadar, care este principiul pe care-l conțin acestea? Îl puteți găsi atunci când citiți aceste cuvinte? Ce este un principiu? Ca să vorbim în termeni generali, cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu sunt principii. Totuși, când punem astfel problema, sună destul de sec și chiar puțin abstract. Mai exact, un principiu este calea și criteriul de practică pe care o persoană ar trebui să le aibă atunci când face lucruri. Asta numim noi un principiu. Acum, care este principiul din acest fragment? Mai concret, acest fragment conține o cale de practică. Dumnezeu le-a spus deja oamenilor cum să practice și cum să acționeze atunci când li se întâmplă ceva. Citiți din nou acest fragment și ascultați cu atenție cuvintele. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Ați citit cu toții acest fragment de trei ori. A lăsat o oarecare impresie asupra voastră? După ce l-ați citit de trei ori, simțiți altceva decât atunci când ați ascultat acest cântec fără să-i acordați multă atenție, așa cum faceți de obicei? (Da.) În acest fragment, ce principii de practică puteți să găsiți și să înțelegeți? Ce aspect al adevărului propune Dumnezeu aici? Acest aspect al adevărului este legat de un principiu de practică, dar care este principiul aici, mai exact? Ce fel de aspecte reale tratează acesta? Primul vers tratează un aspect real – vorbește despre lucruri pe care nu le înțelegeți. Aceste lucruri pe care nu le înțelegeți includ aspecte legate de adevăr, de practica voastră, de schimbarea firii, probleme legate de domeniul vostru de activitate și de stările personale pe care le experimentați în timp ce vă faceți datoria, precum și modul în care să discerneți esența oamenilor și așa mai departe. Astfel de lucruri au loc, într-adevăr, în jurul tău, iar tu le-ai văzut și le-ai auzit. Totuși, nu înțelegi esența acestor aspecte sau adevărurile pe care ele le tratează și cu atât mai puțin cunoști calea de practică și principiile care sunt implicate. În mod firesc, nu cunoști nici intențiile lui Dumnezeu în această chestiune și alte lucruri de acest fel. Când o persoană nu înțelege, nu știe sau nu vede aceste lucruri așa cum sunt de fapt, ele devin cele mai mari dificultăți ale sale și ar trebui rezolvate pe baza cuvintelor lui Dumnezeu – „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu.” Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegi, atât din lumea exterioară, cât și din casa lui Dumnezeu. Fiindcă nu înțelegi aceste lucruri, ce ar trebui să faci? Mai întâi, trebuie să cauți adevărul și să vezi ce spune cuvântul lui Dumnezeu și ce adevăruri-principii pot fi găsite acolo. Trebuie să cugeți atent, citind de mai multe ori cuvintele lui Dumnezeu. Mai întâi, găsește realitatea adevărului, iar apoi, înțelege ce îți cere Dumnezeu, în continuare, stabilește principiile pentru practicarea adevărului – astfel, îți va fi ușor să înțelegi adevărul. Acesta este procesul citirii cuvintelor lui Dumnezeu în scopul căutării adevărului. Poți să înțelegi ce am spus? (Da.) Dumnezeu ți-a rânduit mediul, precum și oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău. Așadar, care este atitudinea lui Dumnezeu cu privire la acest lucru? O poți vedea în cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îți spune să nu te grăbești să cauți soluții, să nu te grăbești să definești lucruri, să dai verdicte sau să emiți vreo judecată. Din ce cauză? Fiindcă tu încă nu înțelegi acest eveniment pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru tine. Când Dumnezeu îți spune să nu te grăbești, ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că acest eveniment a avut loc, că Dumnezeu l-a adus în fața ta și pe tine te-a plasat în acest mediu, iar atitudinea lui Dumnezeu este foarte limpede. Dumnezeu îți spune: „Nu Mă grăbesc să te fac să înțelegi pe deplin ce se întâmplă în această situație. Nu Mă grăbesc să te pun să dai imediat un verdict, să-ți tragi concluzia sau să propui vreun fel de soluție pentru eveniment.” Această chestiune îți este necunoscută și nu o înțelegi, este ceva ce nu ai mai întâlnit până acum și este o lecție pe care încă nu ai învățat-o; în plus, nu ai o cunoaștere bazată pe experiență sau o instrucțiune cu privire la acest lucru și nu l-ai mai experimentat deloc în trecut, așadar, Dumnezeu nu Se grăbește ca tu să găsești un răspuns pentru el. Unii oameni întreabă: „De vreme ce Dumnezeu a rânduit acest mediu, de ce nu Se grăbește să vadă rezultatele lui?” Și aici este intenția lui Dumnezeu. Obiectivul lui Dumnezeu, când rânduiește medii, nu este ca tu să emiți rapid o judecată sau să tragi o concluzie teoretică în legătură cu ele. Dumnezeu vrea ca tu să experimentezi un astfel de mediu și de eveniment și ca tu să înțelegi oamenii, evenimentele și lucrurile pe care acesta le conține, astfel încât să poți învăța o lecție de supunere față de Dumnezeu. Odată ce ai dobândit o astfel de înțelegere și experiență personală, acest eveniment va fi plin de înțeles pentru tine și va avea o mare semnificație și valoare pentru tine. În cele din urmă, după ce ai experimentat acest lucru, ceea ce vei dobândi nu este nici o teorie, nici o noțiune, nici o închipuire, nici o judecată, nici măcar o cunoaștere bazată pe experiență sau o lecție rezumată de om, ci o experiență personală, directă, și o cunoaștere reală în legătură cu acest lucru. Această cunoaștere va fi apropiată de adevăr sau va corespunde adevărului. Prin experimentarea unor astfel de lucruri, vei putea să vezi că atitudinea lui Dumnezeu față de om este foarte limpede și exprimată într-un mod care este ușor de înțeles. După cum vede Dumnezeu lucrurile, El nu Se grăbește deloc ca tu să răspunzi sau să-ți oferi rapid răspunsul. Dumnezeu vrea ca tu să experimentezi acest mediu. Aceasta este atitudinea Lui. Și fiindcă aceasta este atitudinea lui Dumnezeu, El are o cerință și un standard pentru om. Acest standard este un principiu pe care oamenii ar trebui să-l practice. Ce este un principiu de practică? El reprezintă abordarea, metoda și modalitatea folosite de tine atunci când te confrunți cu un eveniment anume. Când înțelegi intenția și atitudinea lui Dumnezeu cu privire la un eveniment, ar trebui să pui în practică cerințele lui Dumnezeu. Și ce îți cere Dumnezeu? Dumnezeu a spus: „Nu te grăbi să cauți soluții.” Această propoziție, „Nu te grăbi să cauți soluții”, are un context. Așadar, de ce impune Dumnezeu omului o astfel de cerință și un astfel de standard? V-ați lămurit în această privință? Este din cauză că ești o persoană obișnuită. Nu ești un supraom, gândirea ta este aceea a unei persoane normale. Ești o persoană banală. Indiferent dacă trăiești până la patruzeci, cincizeci sau chiar optzeci de ani, vei continua mereu să crești. Nu rămâi întotdeauna exact așa cum te-ai născut. Experiențele tale actuale, cunoașterea ta bazată pe experiență, înțelegerea ta, lucrurile pe care le vezi și le auzi, experiențele tale de viață și așa mai departe – toate acestea – împreună cu toate lucrurile pe care le știi și pe care le înțelegi în inima și în mintea ta sunt, toate, rezultatele cumulative ale unor ani de perfecționare. Aceasta se numește umanitate normală. Este procesul dezvoltării umane normale, stabilit de Dumnezeu pentru om, și este o expresie a umanității normale. Așadar, când întâlnești ceva ce nu înțelegi, ceva ce îți este necunoscut, Dumnezeu nu îți cere să dai rapid un răspuns la acel lucru și să reacționezi imediat, ca și cum ai fi un robot. Fiindcă un robot introduce simultan toate informațiile în memoria lui, atunci când îi ceri un răspuns, ți-l oferă după o singură căutare – condiția fiind ca răspunsul să poată fi găsit în memoria lui. Lucrurile stau altfel pentru oamenii normali. Chiar și atunci când au experimentat în prealabil un lucru, el nu este neapărat înregistrat în amintirile lor. Când vine vorba de oameni, doar lucrurile legate de umanitatea normală, precum cunoașterea bazată pe experiențe, experiențele propriu-zise, experiența de viață și cunoștințele adevărate, directe, îi separă de supraoameni, de roboți și de oameni cu puteri speciale.

Dumnezeu a prezentat cerințe și standarde pentru oameni pe baza a ceea ce au nevoie și ce s-ar cuveni să aibă cei cu umanitate normală și a indicat o cale de practică. Care este această cale de practică? „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.” Asta îți spune că este inutil să te grăbești să găsești soluții. De ce este așa? Ești doar o persoană obișnuită. Deși s-ar putea să ai puțină cunoaștere bazată pe experiență și înțelegere din experiențele tale anterioare, dacă în viitor s-ar întâmpla din nou același lucru, poate că nu ai fi neapărat în stare să înțelegi în totalitate intențiile lui Dumnezeu, să practici în deplină conformitate cu adevărul, sau să ai o performanță perfectă. Acest lucru este chiar mai puțin probabil când vine vorba de lucruri pe care nu le înțelegi, așadar, în acele situații, ar trebui să te grăbești chiar și mai puțin să găsești o soluție. Ce le spune oamenilor instrucțiunea de a nu se grăbi să caute soluții? Scopul ei este să-i facă pe oameni să înțeleagă umanitatea normală. Umanitatea normală nu este excepțională, extraordinară sau specială. Înțelegerea oamenilor, cunoașterea lor bazată pe experiență, recunoașterea și înțelegerea de către aceștia a multor lucruri diferite, precum și punctele lor de vedere cu privire la esența anumitor tipuri de oameni, sunt toate dobândite în urma experimentării personale a unor medii, oameni, evenimente și lucruri diferite. Aceasta este umanitatea normală. Ea nu are nimic transcendental și este un obstacol pe care nicio persoană nu-l poate sări. Dacă-ți dorești să depășești aceste legi pe care Dumnezeu le-a făcut pentru om, acest lucru nu ar fi normal. Într-o privință, ar arăta doar că nu știi ce este umanitatea normală. Într-o altă privință, ar dezvălui aroganța ta excesivă și lipsa ta de spirit practic. Dumnezeu le-a spus oamenilor să nu se grăbească să caute soluții pentru lucruri pe care nu le înțeleg. Deoarece tu ești o persoană normală, ai nevoie ca Dumnezeu să-ți rânduiască mai multe medii, astfel încât să poți să experimentezi, să înțelegi și să recunoști corupția manifestată de om în acestea, precum și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu prin intermediul acestor oameni, al acestor evenimente și al acestor lucruri. Asta ar trebui să facă oamenii cu umanitate normală. Acum, ce cale de practică poate fi găsită în „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”? (Nu te grăbi să cauți soluții.) Când o persoană întâlnește o situație și nu o poate vedea așa cum este de fapt sau înțelege, când nu s-a mai confruntat niciodată cu ea sau nu s-a gândit niciodată la ea și când îi este imposibil chiar și să-și imagineze cum să rezolve această chestiune bazându-se pe noțiuni umane, ce ar trebui să facă ea? Care este principiul pe care-L cere Dumnezeu? (Nu te grăbi să cauți soluții.) Dumnezeu ți-a cerut asta, prin urmare, cum ar trebui să practici? Cu ce atitudine ar trebui să abordezi astfel de lucruri? Când oamenii care au umanitate normală întâlnesc lucruri pe care nu le pot vedea așa cum sunt de fapt, nu le pot înțelege și cu privire la care nu au experiență, sau chiar situații în care sunt complet neajutorați, ar trebui, mai întâi, să adopte o atitudine adecvată și să spună: „Nu înțeleg, nu pot vedea ca atare și nu am experiență în legătură cu acest fel de lucru și nici nu știu ce să fac. Sunt doar o persoană obișnuită, așadar, există limite cu privire la ce pot realiza. Nu este nicio rușine să nu poți să vezi unele lucruri așa cum sunt de fapt sau să înțelegi și cu siguranță nu este nicio rușine să îți lipsească experiența cu privire la acestea.” Când ajungi să-ți dai seama că nu este nicio rușine, este acesta sfârșitul chestiunii? Va fi fost rezolvată problema? A nu te îngrijora că te faci de rușine este doar o înțelegere și o atitudine pe care oamenii o pot adopta cu privire la astfel de lucruri. Nu este același lucru ca a practica în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Așadar, cum poți să practici în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu? Să spunem că te gândești, în sinea ta: „Nu am experimentat niciodată un astfel de lucru și nu-l pot vedea așa cum este de fapt. Nu știu ce înseamnă faptul că Dumnezeu mi-a rânduit acest mediu, sau ce final este acesta menit să împlinească. Nu știu nici atitudinea lui Dumnezeu. Prin urmare, nu cred că este nevoie să-mi bat capul în legătură cu asta. O să-l las, pur și simplu, să-și urmeze cursul și o să-l ignor” – ce părere aveți despre o asemenea atitudine? Este aceasta atitudinea de căutare a adevărului? Este aceasta atitudinea de practicare conform intențiilor lui Dumnezeu? Este aceasta atitudinea de respectare a cuvântului lui Dumnezeu? (Nu.) Alți oameni, atunci când se confruntă cu o astfel de situație, se gândesc în sinea lor: „Nu pot să văd această chestiune așa cum este de fapt și nici să o înțeleg și nu am mai experimentat-o niciodată. Ea nu a fost tratată niciodată în cursurile mele de la universitate. Am o diplomă de masterat, un doctorat, ba chiar am lucrat și ca profesor – dacă eu nu înțeleg acest lucru, oare cine ar putea să-l înțeleagă? Nu ar fi prea jenant să spun tuturor că nu pot să văd această chestiune așa cum este de fapt și că nu am experiență în ceea ce o privește? Nu mă vor trata toți cu superioritate? Nu, nu pot spune că acesta este un lucru pe care nu-l pot vedea așa cum este de fapt. Trebuie să spun: «Cu privire la chestiunile de acest fel, apelați la cuvântul lui Dumnezeu, căutați și veți găsi răspunsul.» Mai degrabă mor decât să admit că nu pot să văd această chestiune așa cum este de fapt și să o înțeleg.” Ce părere aveți despre atitudinea asta? (Nu este bună.) Cine se crede această persoană? Se crede un sfânt, o persoană perfectă. Ea gândește: „Chiar pot exista lucruri pe care eu, un demn student la universitate, un om de știință renumit, un titular de diplome de masterat și de doctorat, o persoană ilustră și faimoasă, nu pot să le înțeleg sau să le văd așa cum sunt de fapt? Imposibil! Și chiar dacă ar exista, ar fi ceva ce niciunul dintre voi nu ar putea înțelege, deci aceasta nu este o problemă. Chiar dacă nu le-aș vedea așa cum sunt de fapt, cu siguranță nu v-aș spune vouă asta. «Nu pot să văd acest lucru așa cum este de fapt», «Nu înțeleg», «Nu pot», niciodată nu trebuie să rostesc aceste cuvinte!” Ce fel de persoană este aceasta? (O persoană arogantă.) Aceasta este o persoană arogantă și îngâmfată, care nu are rațiune. Dacă o astfel de persoană ar citi cuvintele „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”, ar dobândi ea oare o cale de practică? Ar primi ea o scânteie de inspirație? Dacă nu, faptul că a citit aceste cuvinte va fi fost cu totul în van. Aceste cuvinte sunt scrise într-un mod simplu și sunt ușor de înțeles, așadar, ea de ce nu le poate pricepe? Toți acei ani pe care i-ai petrecut studiind și învățând cuvinte n-au folosit la nimic. Dacă nici măcar nu poți înțelege aceste cuvinte simple și directe, atunci chiar nu ești bun de nimic!

Acum, haideți să mai analizăm o dată ce cale de practică este conținută în versul „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”. În primul rând, ar trebui să adopți o atitudine a unui om care nu se grăbește să caute soluții și, în schimb, să recunoști mai întâi ce pot realiza capacitățile tale intrinseci, să recunoști ce este umanitatea normală și să înțelegi ce vrea să spună Dumnezeu atunci când vorbește despre umanitatea normală. Ar trebui să înțelegi ce vrea să spună Dumnezeu cu adevărat atunci când menționează că nu vrea ca oamenii să fie supraoameni sau persoane transcendentale, extraordinare, și că El vrea doar să fie oameni obișnuiți. Mai întâi trebuie să înțelegi aceste lucruri. Este inutil să te prefaci că știi lucruri pe care nu le înțelegi. Indiferent cât de mult pretinzi contrariul, tot nu le vei ști. Chiar dacă îi poți păcăli pe toți ceilalți, pe Dumnezeu nu vei putea să-L înșeli. Când ți se întâmplă astfel de lucruri, dacă nu le înțelegi, atunci spune, pur și simplu, că nu le înțelegi. Trebuie să ai o atitudine sinceră și o inimă pioasă și să le permiți celor din jurul tău să vadă că există lucruri pe care nu le știi și pe care nu le poți vedea așa cum sunt de fapt, lucruri pe care nu le-ai mai experimentat înainte, și că ești doar o persoană obișnuită, cu nimic diferită de alții. Nu este nimic rușinos în asta. Este o manifestare a umanității normale și trebuie să accepți acest lucru. După ce accepți acest lucru, ce ar trebui să faci? Spune-l tuturor, zicând: „Nu am mai experimentat niciodată acest lucru, nu pot să-l văd așa cum este de fapt și nu știu ce să fac. Sunt exact la fel ca voi, deși este posibil să vă depășesc într-un domeniu: am văzut lumina și am găsit calea de practică în cuvintele lui Dumnezeu, am speranță și știu cum să practic.” Unde stă această speranță? Stă în cuvintele lui Dumnezeu: „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.” Asta înseamnă să pui la suflet chestiunea și să o aduci din când în când înaintea lui Dumnezeu, pentru a căuta cu privire la ea. Trebuie să iei chestiunea în inima ta, să o transformi într-un soi de povară asupra ta ca să înțelegi adevărul și intenția lui Dumnezeu în ea și să devină responsabilitatea ta, precum și direcția și scopul căutării tale. Dacă practici în acest mod, vei veni înaintea lui Dumnezeu, vei fi capabil să rezolvi problema și vei fi intrat în realitatea acestor cuvinte. Mai exact, cum ar trebui să practici acest lucru? Trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să cauți și ar trebui, de asemenea, să găsești ocazii de a împărtăși această chestiune atunci când ai părtășie la adunări și să comunici și să cugeți asupra ei cu toată lumea. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.” Inima ta trebuie să fie sinceră și devotată. Nu trebuie doar să acționezi mecanic sau să acționezi într-un mod superficial și trebuie să spui cu sinceritate lucrurile pe care le comunici. Trebuie să-ți asumi o povară cu privire la această chestiune și să aduci cu tine o inimă înfometată și însetată de dreptate, dorind să înțelegi intenția lui Dumnezeu din această chestiune și să vezi esența acestei chestiuni așa cum este de fapt și, în același timp, să dorești să rezolvi problemele și confuzia cu care se confruntă oamenii atunci când întâlnesc această chestiune, dar și probleme precum firea ta coruptă sau diverse stări anormale. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.” Aceasta este o cale completă de practică, pe care Dumnezeu i-a comunicat-o omului. Ce vedeți în acest vers? Că obiectivul lui Dumnezeu în rânduirea mediilor pentru om este, într-o privință, de a permite oamenilor să experimenteze diverse lucruri într-o multitudine de feluri, să învețe lecții din acestea, să intre în diversele adevăruri-realități conținute în cuvântul lui Dumnezeu, să îmbogățească experiențele oamenilor și să-i ajute să dobândească o înțelegere mai exhaustivă și mai variată asupra lui Dumnezeu, asupra lor înșiși, a mediilor lor și a omenirii. În altă privință, Dumnezeu vrea ca oamenii să păstreze o relație normală cu El, orchestrând unele medii speciale și rânduind unele lecții speciale pentru ei. În acest fel, oamenii vin mai des înaintea Lui, mai degrabă decât să trăiască într-o stare lipsită de Dumnezeu, spunând că ei cred în Dumnezeu, dar acționând într-un mod care nu are nicio legătură nici cu Dumnezeu, nici cu adevărul, ceea ce va duce la probleme. Prin urmare, în mediile rânduite de Dumnezeu, oamenii sunt, de fapt, aduși înaintea Sa fără tragere de inimă și cu o atitudine pasivă, chiar de către Dumnezeu. Acest lucru arată considerația atentă a lui Dumnezeu. Cu cât îți lipsește mai mult înțelegerea într-o anumită chestiune, cu atât mai mult ar trebui să ai o inimă pioasă, cu frică de Dumnezeu, și să vii frecvent înaintea lui Dumnezeu să cauți intențiile Lui și adevărul. Când nu înțelegi lucrurile, ai nevoie de luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Când întâlnești lucruri pe care nu le înțelegi, ai nevoie să-I ceri lui Dumnezeu să lucreze mai mult asupra ta. Acestea reprezintă considerația atentă a lui Dumnezeu. Cu cât vii mai mult înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai aproape va fi inima ta de Dumnezeu. Și nu este adevărat că, pe măsură ce inima ta este tot mai aproape de Dumnezeu, El va sălășlui tot mai mult în ea? Cu cât este Dumnezeu mai mult în inima unei persoane, cu atât mai bune vor deveni în inima ei căutarea, calea pe care merge și starea ei. Cu cât este mai strânsă relația ta cu Dumnezeu, cu atât îți va fi mai ușor să vii adesea înaintea lui Dumnezeu ca să-ți oferi inima sinceră și cu atât mai autentică va deveni credința ta în Dumnezeu. În același timp, viața, acțiunile și comportamentul tău vor fi înfrânate. Cum apare o astfel de înfrânare? Apare atunci când oamenii se roagă adesea lui Dumnezeu, caută adevărul și acceptă scrutarea lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru. Așadar, în ce context și în ce condiții poate accepta o persoană scrutarea lui Dumnezeu? (Când ea are o relație normală cu Dumnezeu.) Așa este, când are o relație normală cu Dumnezeu. Dacă ai o relație normală cu Dumnezeu, nu va însemna asta că Dumnezeu este în inima ta și că ești foarte aproape de El? Va însemna că Dumnezeu are întotdeauna un loc în inima ta și că ocupă o poziție remarcabilă în inima ta. Ca urmare, te vei gândi mereu la Dumnezeu, la cuvântul lui Dumnezeu, la identitatea și la esența Lui, la suveranitatea lui Dumnezeu și la tot ce ține de El. Ca să folosim o expresie colocvială, inima ta va fi plină ochi de Dumnezeu, iar El va ocupa un loc foarte înalt în inima ta. Dacă îți umpli inima de Dumnezeu, atunci vei avea o relație normală cu El, vei putea să accepți scrutarea Sa și, în același timp, vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Abia atunci vei putea să acționezi cu înfrânare. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu” este o propoziție simplă, dar e învelită în mai multe înțelesuri. Conține intențiile lui Dumnezeu pentru omenire și atitudinea cu care El le cere oamenilor să acționeze, comunicând, în același timp, cerințele impuse de Dumnezeu omenirii. Așadar, care sunt cerințele lui Dumnezeu de la omenire? Să nu renunți, să nu fugi sau să nu adopți o atitudine de indiferență față de lucrurile care ți se întâmplă. Ce ar trebui să faci dacă te confrunți cu ceva ce nu înțelegi și nu poți să vezi așa cum este de fapt, cu ceva ce nu poți depăși, sau cu ceva ce chiar te face slab? Nu te grăbi să cauți soluții. Dumnezeu nu împinge oamenii peste capacitățile lor. Dumnezeu nu le cere niciodată oamenilor să facă lucruri care depășesc sfera capacităților umane. Tot ce te-ar pune Dumnezeu să faci și lucrurile pe care El le cere de la tine sunt lucruri care pot fi realizate, obținute și îndeplinite de oameni cu umanitate normală. Prin urmare, cerințele și standardele lui Dumnezeu pentru om nu sunt câtuși de puțin seci sau neclare. Cerințele lui Dumnezeu pentru om nu sunt nimic mai mult decât un standard care acoperă sfera a ceea ce pot realiza oamenii cu umanitate normală. Dacă îți urmezi mereu închipuirile și vrei să fii mai bun, superior altora și mai capabil decât ei, dacă vrei mereu să-i surclasezi pe alții, atunci ai înțeles greșit ceea ce a vrut să spună Dumnezeu. Oamenii aroganți și neprihăniți de sine sunt adesea astfel. Dumnezeu spune să nu te grăbești să cauți soluții, spune să cauți adevărul și să acționezi principial, dar oamenii aroganți și neprihăniți de sine nu reflectează cu atenție la cerințele lui Dumnezeu. În schimb, insistă să încerce să îndeplinească lucruri cu o explozie de forță și energie, să facă lucruri într-un mod ordonat și frumos și să-i depășească pe toți ceilalți, într-o clipită. Vor să fie supraoameni și refuză să fie oameni obișnuiți. Nu contrazice asta legile naturii pe care le-a stabilit Dumnezeu omului? (Ba da.) În mod evident, ei nu sunt oameni normali. Sunt lipsiți de umanitate normală și sunt prea aroganți. Ei nesocotesc cerințele care se încadrează în sfera umanității normale, pe care Dumnezeu le-a propus omenirii. Nesocotesc standardele care pot fi atinse de către oamenii cu umanitate normală, pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru omenire. Prin urmare, ei desconsideră cerințele lui Dumnezeu și se gândesc: „Cerințele lui Dumnezeu sunt prea mici. Cum pot credincioșii în Dumnezeu să fie oameni normali? Trebuie să fie oameni extraordinari, persoane care transcend și depășesc oamenii obișnuiți. Trebuie să fie persoane ilustre și renumite.” Ei nesocotesc cuvintele lui Dumnezeu, gândindu-se că deși cuvintele Sale sunt corecte și reprezintă adevărul, ele sunt prea comune și prea obișnuite, așa că le ignoră și le disprețuiesc. Dar exact în aceste cuvinte normale și obișnuite, atât de disprețuite de acei așa-ziși supraoameni și indivizi iluștri, Dumnezeu indică principiile și căile pe care oamenii ar trebui să le respecte și să le practice. Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de sincere, de obiective și de practice. Ele nu impun deloc oamenilor cerințe mari. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii pot și pe care ar trebui să le realizeze. Atât timp cât oamenii au puțină rațiune normală, ei nu ar trebui să încerce să plutească în aer și, în schimb, ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul cu picioarele bine înfipte în pământ, să-și îndeplinească bine îndatoririle, să trăiască înaintea lui Dumnezeu și să trateze adevărul drept principiul comportamentului și acțiunilor lor. Ei nu ar trebui să fie peste măsură de ambițioși. În versul „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”, oamenii ar trebui să înțeleagă chiar mai bine că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că adevărurile sunt principiile pe care ar trebui să le practice oamenii. La cine se referă aici „oameni”? Se referă la oamenii normali care au raționalitate normală și judecată normală, care iubesc lucrurile pozitive și care înțeleg ce este obiectiv, ce este practic, ce este comun și ce este obișnuit. Savurați pe îndelete cuvintele „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”. Deși sunt cuvinte simple, obișnuite, ele descriu ceva ce oamenii care au rațiunea umanității normale ar trebui să fie capabili să facă și reprezintă, de asemenea, adevărul-principiu pe care o persoană cu umanitate normală s-ar cuveni să-l practice cel mai des atunci când se confruntă cu dificultăți în viața sa reală. Ele reprezintă adevărul de care au cea mai mare nevoie oamenii care au rațiunea umanității normale. Nu sunt deloc vorbe goale. Voi ați cântat și ați ascultat de multe ori aceste cuvinte obișnuite, dar niciunul dintre voi nu a tratat aceste cuvinte drept adevăruri la care trebuie să cugete cu grijă și în privința cărora trebuie să aibă părtășie cu atenție. În acest mod, ați permis ca aceste cuvinte prețioase să vi se scurgă printre degete. De fapt, aceste cuvinte conțin intențiile lui Dumnezeu, atenționările și avertismentele lui Dumnezeu pentru oameni și cerințele Sale pentru oameni. Ele conțin atât de multe! Oamenii nu au inimă și sunt iraționali și tratează aceste cuvinte drept cuvinte obișnuite; nu le prețuiesc, nu cugetă la ele și nu le practică; și cine vor fi cei care vor suferi și vor pierde în cele din urmă, din cauza acestui lucru? Chiar oamenii. Nu este aceasta o lecție?

Oamenilor normali le este foarte ușor să practice cerințele prezentate de Dumnezeu în acest pasaj. Această practică nu presupune nimic dificil sau epuizant și este eficientă. În cele din urmă, te poate ajuta ca, treptat, să crești și să faci progrese. Firește, după ce pui în practică principiul „Nu te grăbi să cauți soluții; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră”, vei face progrese din punctul de vedere al adevărului, al schimbării firilor, al înțelegerii pe care o câștigi în urma experimentării diverselor medii și așa mai departe. Cât de minunate sunt aceste cuvinte! Dacă oamenii au rațiune și pun în practică aceste cuvinte, atunci, sub îndrumarea și ghidarea cuvintelor lui Dumnezeu, ei vor ajunge să afle care sunt intențiile Lui, atunci când rânduiește diverse medii. După o perioadă de timp, ei vor fi, în cele din urmă, capabili să culeagă roade, să câștige experiență și vor ajunge să înțeleagă adevărul în acele medii. Când culegi astfel de roade, vei ști de ce Dumnezeu a rânduit aceste medii, care sunt intențiile Lui și ce dorește El ca oamenii să câștige din acestea. În plus, ocolurile pe care le fac oamenii, piedicile cu care se confruntă, înțelegerile denaturate pe care le nutresc, ideile nerealiste pe care le au, noțiunile și împotrivirea față de Dumnezeu, care a luat naștere în ei și așa mai departe, toate acestea vor fi treptat date în vileag și dezvăluite în timp ce ei experimentează aceste medii. Indiferent dacă aceste lucruri sunt pozitive sau negative, este nevoie de o perioadă de experiență ca să vezi și să înțelegi clar ce este dat în vileag și dezvăluit prin aceste medii. În acest fel, adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi” este împlinit. Mai precis, când Dumnezeu rânduiește ceva ce tu nu poți să vezi așa cum este de fapt sau nu înțelegi și nu ai mai experimentat înainte, lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le înțelegi, să le câștigi și să le experimentezi personal din acea situație nu pot fi obținute în doar câteva zile. Abia după ceva vreme și cu ghidarea, luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu la fiecare pas vei câștiga treptat o înțelegere și vei obține rezultate. Nu este așa cum își imaginează oamenii, nu înțelegi brusc totul într-o explozie de luminare și nici nu conștientizezi brusc ce vrea să spună Dumnezeu, într-un acces de inspirație. Dumnezeu nu face astfel de lucruri prin mijloace supranaturale, El nu acționează în acest fel. Acesta este modul în care acționează Dumnezeu. Dumnezeu îți permite să experimentezi cauzele și consecințele unei situații și, treptat, ajungi să conștientizezi: „Așadar, esența unei astfel de persoane este aceasta, realitatea și esența acelui gen de lucru sunt acestea, iar acest lucru împlinește versetul cutare din cuvântul lui Dumnezeu. În sfârșit înțeleg ce a vrut să spună Dumnezeu când a zis acel lucru. În sfârșit înțeleg de ce Dumnezeu a spus astfel de lucruri despre acest gen de chestiuni și despre acel gen de oameni.” Dumnezeu îți permite să înțelegi astfel de lucruri prin experiențele tale. Nu durează ceva timp să înțelegi aceste lucruri? (Ba da.) Cunoașterea pe care o dobândești și adevărurile pe care ajungi să le înțelegi printr-o perioadă de experiență nu sunt doctrine sau lucruri teoretice, ci experiențele tale personale și cunoașterea ta adevărată. Acesta este adevărul-realitate în care pătrunzi. Aici sunt cauza și sursa cuvintelor lui Dumnezeu, „nu te grăbi să cauți soluții”. Când Dumnezeu îți permite să culegi roade din evenimente pe care le experimentezi, El nu vrea ca tu pur și simplu să treci printr-un proces sau să înveți o teorie, ci să câștigi o înțelegere, puțină cunoaștere, un punct de vedere pozitiv și o metodă corectă de practică. Deși acest pasaj conține doar câteva rânduri și nu acoperă mult conținut, cerințele propuse de Dumnezeu în acest pasaj și principiile de practică pe care El le dă oamenilor prin el sunt foarte importante. Oamenii nu ar trebui să trateze cuvintele lui Dumnezeu cu aceeași atitudine pe care o adoptă față de cunoștințe și doctrine umane. Ca să practici cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să ai principii. Asta înseamnă că trebuie să ai un principiu, o metodă de pus în practică atunci când întâlnești un anumit gen de situație. Asta înseamnă să practici adevărul. Asta este ceea ce numim noi un principiu. Prin urmare, acestea nu sunt doar câteva cuvinte simple. Deși modul în care sunt exprimate și prezentate este simplu și accesibil, iar cuvintele par foarte directe și nu sunt înfrumusețate cu un limbaj frumos, înflorat, sau cu termeni eleganți, sau cu întorsături de frază rafinate, și cu siguranță nu sunt rostite pe un ton condescendent ci, mai degrabă, sunt doar admonestări și cerințe sincere spuse în persoană și de la suflet la suflet, în realitate, ele le comunică oamenilor cele mai importante principii și căi de practică.

Mulți oameni nu iau niciodată în serios cele mai obișnuite cuvinte rostite de Dumnezeu. Ei consideră doar cuvintele profunde și misterioase rostite de Dumnezeu ca fiind cuvintele Lui. Nu este aceasta o manifestare a unei înțelegeri denaturate? Fiecare frază din cuvintele lui Dumnezeu este adevărul. Indiferent dacă acestea sunt cuvinte obișnuite sau cuvinte profunde, toate cuvintele lui Dumnezeu conțin adevăruri și taine și este nevoie de ani de experiență și de o anumită statură pentru a le înțelege și pentru a le cunoaște. Exact ca spusele bune și importante ale lui Dumnezeu conținute în imnul pe care tocmai l-ați cântat – nimeni nu ia în serios acele cuvinte. Deși sunt puse pe muzică și toată lumea le cântă de ani de zile, nimeni nu a găsit vreodată acest important principiu de practică pe care îl conțin ele. Chiar dacă unii oameni simt în conștiința lor cum cuvintele lui Dumnezeu par a le spune „Nu te grăbi să cauți soluții; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră” și simt că acestea sunt cerințe pe care Dumnezeu le are pentru oameni, cine a practicat, a implementat și a intrat cu adevărat în realitatea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu în viața sa reală? A făcut cineva asta? (Nu.) Nu a făcut nimeni asta. Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt atât de simple, dar nimeni nu le poate urma. Nu conține acest aspect o problemă esențială? (Ba da, arată că oamenii au aversiune față de adevăr.) Mai este ceva? (Aceste cuvinte pe care ni le-a spus Dumnezeu sunt foarte practice. Toate sunt cuvinte de principiu. Dar noi nu am luat în serios cuvintele lui Dumnezeu, nu le-am acordat atenție și nu le-am pus în practică.) Așadar, voi cum citiți, de obicei, cuvintele lui Dumnezeu? (Când citim cuvintele lui Dumnezeu, de obicei, doar le frunzărim. După ce înțelegem sensul textual al cuvintelor, trecem mai departe. Nu înțelegem care sunt intențiile lui Dumnezeu în acele cuvinte sau ce adevăruri-principii ar trebui să practicăm. Nu am cugetat cu atenție la ele, în acel sens.) Ați răspuns cu câteva idei teoretice și ce spuneți pare corect, dar nu ați văzut așa cum este de fapt cauza primară a acestei probleme, și anume faptul că oamenii nu prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, vei putea să descoperi comorile, aurul și diamantele pe care acestea le conțin și te vei bucura de aceste lucruri o viață întreagă. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, nu vei putea să obții aceste comori. Ce înseamnă să nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu? Înseamnă că nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu. Simți că sunt foarte multe cuvinte ale lui Dumnezeu și că toate reprezintă adevărul și nu știi pe care dintre ele să le prețuiești. Ți se par toate obișnuite, iar asta este o problemă. Ce înseamnă să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu? Înseamnă că știi că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevăruri și că aceste adevăruri sunt cele mai folositoare și mai neprețuite comori pentru viețile și pentru existența oamenilor. Înseamnă că tratezi cuvintele lui Dumnezeu drept comori pe care le iubești prea mult ca să te desparți de ele. Această atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu se numește prețuire. Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu înseamnă că ai descoperit că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt comori de cea mai mare valoare, că ele sunt de o sută, de o mie de ori mai prețioase decât mottourile de viață ale oricărei persoane faimoase sau ilustre. Înseamnă că ai obținut adevărul cuvintelor lui Dumnezeu și că ai descoperit cele mai mari și mai prețioase comori ale vieții. Câștigarea acestor comori te poate ajuta să-ți crești valoarea și să obții aprobarea lui Dumnezeu. Din acest motiv, prețuiești în mod deosebit aceste adevăruri. Voi da un exemplu din viața de zi cu zi al acestui lucru. Să spunem că o femeie cumpără o rochie frumoasă și, când se întoarce acasă, o probează în oglindă. Privind din toate unghiurile, ea se gândește: „Rochia asta este atât de frumoasă, materialul este excelent, calitatea execuției este superbă, iar ea este comodă și delicată la purtare. Cât de norocoasă sunt că pot să cumpăr haine atât de frumoase! Este articolul meu vestimentar preferat, dar nu o pot purta tot timpul. O voi purta atunci când voi participa la cele mai rafinate evenimente și când mă voi întâlni cu cei mai distinși oameni.” Când are puțin timp liber, adesea scoate rochia din dulap, ca s-o admire și s-o probeze. Șase luni mai târziu, încă este la fel de entuziasmată cu privire la rochie și nu suportă să se despartă de ea. Asta înseamnă să prețuiești ceva. A atins acest nivel atitudinea voastră cu privire la cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Cât de jalnic este că voi încă nu prețuiți cuvintele lui Dumnezeu la fel de mult cât își prețuiește o femeie rochia favorită! Nu este de mirare că ați citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar ați ratat să descoperiți atât de multe adevăruri și nu ați fost niciodată capabili să intrați în realitate. Spuneți mereu că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, dar acestea sunt doar afirmații teoretice și verbale. Dacă ar fi scos în evidență unul dintre pasajele cele mai simple și printre primele exprimate din cuvintele lui Dumnezeu și ați fi întrebați ce adevăruri sunt în acele cuvinte, care sunt intențiile lui Dumnezeu sau ce cerințe și standarde dă Dumnezeu omului, ați amuți și nu ați fi în stare să răspundeți nici măcar cu un singur cuvânt. Ați citit și ați ascultat mult cuvintele lui Dumnezeu, așadar, de ce nu aveți o înțelegere adevărată a acestora? Unde este rădăcina problemei? De fapt, este faptul că oamenii nu prețuiesc suficient cuvintele lui Dumnezeu. După gradul în care prețuiți voi în prezent cuvintele lui Dumnezeu, sunteți departe de a descoperi adevărul în cuvintele Lui și departe de a descoperi cerințele, principiile și căile de practică pe care Dumnezeu le dăruiește omului prin acestea. Acesta este motivul pentru care sunteți mereu derutați atunci când vi se întâmplă lucruri și nu găsiți niciodată principiile. Din acest motiv experimentați multe lucruri, dar nu știți niciodată intențiile lui Dumnezeu, nu creșteți sau nu vă schimbați prea mult, sau nu culegeți mai mult decât roade minore. Nu sunt foarte jalnici oamenii de acest fel?