Fiecare zi pe care ați trăit-o până acum este decisivă și foarte importantă pentru soarta și destinațiile voastre, astfel că trebuie să prețuiți tot ceea ce aveți și fiecare minut care trece. Trebuie să profitați din plin de timpul vostru pentru a vă oferi cele mai mari câștiguri, astfel încât să nu fi trăit în zadar această viață. Probabil că vă simțiți derutați referitor la motivul pentru care vă spun aceste cuvinte. Sincer, nu sunt mulțumit de acțiunile niciunuia dintre voi. Deoarece nădejdea pe care am avut-o pentru voi nu este nici pe departe ceea ce sunteți în prezent. Prin urmare, pot să formulez astfel: sunteți cu toții la un pas de pericol. Strigătele voastre precedente pentru mântuire și aspirațiile anterioare de a urmări adevărul și de a căuta lumina se apropie de final. Acesta este modul în care Mă răsplătiți la final, ceea ce nu am dorit niciodată. Nu doresc să vorbesc contrar evidenței, pentru că M-ați dezamăgit peste măsură. Poate că nu doriți să lăsați chestiunea așa și nici să vă confruntați cu realitatea, totuși trebuie să vă adresez în mod solemn această întrebare: în toți acești ani, ce ați avut în sufletele voastre? Cui le sunt inimile voastre fidele? Să nu spuneți că întrebarea Mea vine prea brusc și nu Mă întrebați de ce vă adresez o astfel de întrebare. Trebuie să știți acest lucru: pentru că vă cunosc prea bine, țin la voi prea mult și pun prea mult suflet pentru ceea ce faceți voi, de aceea vă întreb în mod repetat și suport greutăți nespuse. Cu toate acestea, sunt răsplătit cu dispreț și resemnare insuportabilă. Sunteți atât de nepăsători față de Mine; cum aș putea să nu știu nimic despre acest fapt? Dacă voi credeți că aceasta ar putea fi posibil, faptul dovedește și mai mult că nu Mă tratați într-adevăr cu bunătate. Atunci vă spun că vă înșelați pe voi înșivă. Cu toții sunteți atât de isteți încât nu știți ce faceți; atunci, pentru a-Mi da socoteală, cum veți proceda?

Întrebarea care Mă preocupă cel mai mult este cui le sunt inimile voastre credincioase? Aș dori, de asemenea, ca fiecare dintre voi să-și pună ordine în gânduri și să te întrebi cui îi ești devotat și pentru cine trăiești. Poate că nu i-ați acordat niciodată o atenție deosebită acestei întrebări, așa că permiteți-Mi să vă dezvălui răspunsul.

Toți cei cu ținere de minte vor mărturisi acest fapt: omul trăiește pentru sine și își este loial sieși. Nu cred că răspunsul vostru este întru totul corect, pentru că fiecare dintre voi existați în propriile vieți și fiecare se nevoiește în suferința sa. Prin urmare, sunteți credincioși oamenilor pe care îi iubiți și lucrurilor care vă plac și nu sunteți întru totul loiali față de voi înșivă. Pentru că sunteți fiecare influențat de oameni, de evenimente și de lucrurile din jurul vostru, nu sunteți cu adevărat loiali față de voi înșivă. Eu rostesc aceste cuvinte nu pentru a lăuda loialitatea față de voi înșivă, ci pentru a scoate la iveală loialitatea voastră față de orice lucru. În tot acest timp, nu am primit niciodată loialitate de la niciunul dintre voi. M-ați urmat în toți acești mulți ani, dar nu mi-ați dat niciodată o iotă de loialitate. Mai degrabă, ați gravitat în jurul celor pe care îi iubiți și lucrurilor care vă plac, atât de mult încât să le țineți aproape de inimile voastre și să nu le lepădați niciodată, indiferent de timp și loc. Atunci când sunteți dornici sau pasionați de un anume lucru pe care-l iubiți, aceasta se petrece întotdeauna chiar în timpul când Mă urmați sau chiar când ascultați cuvintele Mele. Deci Eu spun că folosiți loialitatea pe care o cer de la voi, ca, de fapt, să fiți loiali și să prețuiți obiectele afecțiunii voastre. Cu toate că puteți sacrifica un lucru sau două pentru Mine, aceasta nu vă reprezintă pe toți și nu reiese că Eu sunt Acela căruia Îi sunteți cu adevărat loiali. Vă implicați în acțiunile de care sunteți pasionați: unii sunt loiali fiilor și fiicelor, alții sunt bărbaților, soțiilor, bogăției, muncii, superiorilor, statutului social sau femeilor. Pentru toate acestea nu v-ați simțit niciodată obosiți sau supărați; mai degrabă doriți, din ce în ce mai mult, să aveți mai mult din cantitățile și calitățile lucrurilor cărora le sunteți loiali și nu ați deznădăjduit niciodată. Eu Însumi și cuvintele Mele suntem lăsați întotdeauna pe ultimul loc, în ceea ce privește lucrurile de care sunteți pasionați. Și nu aveți de ales decât să le plasați la urmă; ba chiar unii încă păstrează și acest ultim loc pentru orice alt lucru, pe care încă nici nu l-au descoperit. Ei nu au păstrat niciodată nicio fărâmă din Mine în inimile lor. Poate că veți crede că cer prea mult de la voi sau că vă acuz pe nedrept, dar v-ați gândit vreodată că atunci când vă petreceți timpul cu familia într-un mod fericit, nu Mi-ați fost credincioși nici măcar o dată? În momente de felul acesta, nu vă doare? Atunci când inimile voastre sunt pline de bucurie ca răsplată pentru munca voastră, nu vă simțiți descurajați că nu v-ați alimentat cu suficient adevăr? Când ați plâns pentru că nu ați primit aprobarea Mea? Vă frământați creierii și suferiți mult pentru fiii și fiicele voastre, dar totuși nu sunteți mulțumiți, mai credeți că nu ați făcut destul pentru ei, că nu v-ați dedicat toate eforturile. Dar față de Mine, voi ați fost mereu nepăsători și neglijenți, păstrându-Mă doar în amintirile voastre și nu răbdând în inimile voastre. Devotamentul și eforturile Mele trec întotdeauna pe lângă voi, insesizabile, fără a vă strădui măcar să le înțelegeți. Voi doar vă angajați într-o scurtă reflecție și aveți impresia că vă este suficient. Această manieră de „loialitate” nu este aceea mult râvnită, ci mai degrabă o urâciune pentru Mine. Cu toate acestea, indiferent de ceea ce spun, veți continua a consimți doar un lucru sau două și a nu fi capabili să-l acceptați integral, deoarece sunteți cu toții foarte încrezători și întotdeauna alegeți cu multă grijă ceea ce acceptați din cuvintele pe care vi le-am spus. Dacă continuați astfel, am ca rezervă metode de contracarare a siguranței voastre de sine și o voi face astfel încât să admiteți că toate cuvintele Mele sunt adevărate și nu o denaturare a realității.

Dacă aș pune acum niște bogății în fața voastră și v-aș cere să alegeți în mod liber, știind că^[a] nu v-aș condamna, atunci majoritatea ar alege bogățiile și s-ar lepăda de adevăr. Cei mai buni dintre voi ar renunța la bogății și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, nehotărâți, ar lua bogățiile într-o mână și adevărul în cealaltă. În felul acesta, adevărata voastră fire nu ar ieși la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altă valoare căreia îi sunteți loiali, toți veți lua o astfel de decizie și atitudinea voastră va rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt mulți printre voi care au pendulat între bine și rău? În competiția dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru, sunteți cu siguranță conștienți de alegerile pe care le-ați făcut între familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, pace și tulburare, bogăție și sărăcie, statut social și normalitate, a fi susținut și a fi marginalizat și așa mai departe. Între o familie liniștită și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și fără nici o ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm^[b]; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; între fii, fiice, soții, soți și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o, încă o dată, pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate faptele voastre rele, Mi-am pierdut de-a dreptul încrederea în voi. Sunt pur și simplu uimit că inimile voastre sunt atât de rezistente să fie înmuiate. Mulți ani de dăruire și de efort Mi-au adus aparent numai resemnare și deznădejdea voastră față de Mine. Totuși, speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja pusă integral înaintea fiecăruia. Cu toate acestea, continuați să căutați ceea ce aparține întunericului și răului si refuzati sa slăbiți stransoarea. Ca atare, care va fi consecința? V-ați gândit atent la acest lucru înainte? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot prima? Ceea ce Îmi oferiți ar mai fi tot o dezamăgire și o întristare jalnică? Ar mai rămâne inimile voastre unicul loc cald din ființa voastră? Încă tot nu știți ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, care este alegerea voastră? Vă veți supune cuvintelor Mele sau veți fi obosiți de ele? Ziua Mea a fost pusă chiar în fața ochilor voștri, iar ceea ce vă așteaptă este o viață nouă și un nou punct de plecare. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că acest punct de plecare nu este începutul unei lucrări noi din trecut, ci încheierea celei vechi. Adică, acesta este actul final. Cred că veți înțelege cu toții ce este neobișnuit cu privire la acest punct de plecare. Dar, într-o zi apropiată, veți înțelege adevăratul sens al acestui punct de plecare, așa că haideți să trecem de el împreună și să inaugurăm finalul următor! Cu toate acestea, ceea ce Mă neliniștește în continuare este faptul că atunci când vă confruntați cu injustiția și justiția, o alegeți întotdeauna pe cea dintâi. Dar toate acestea sunt de domeniul trecutului. De asemenea, sper să uit evenimentele din trecutul vostru, unul după altul, cu toate că acest lucru este foarte greu de înfăptuit, deși am mijloace foarte bune de a-l realiza. Lăsați viitorul să înlocuiască trecutul și permiteți umbrelor din trecutul vostru să fie înlocuite cu sinele vostru adevărat de astăzi. Aceasta înseamnă că va trebui să vă deranjez să faceți din nou alegerea și să văd cui îi sunteți loiali.

Note de subsol:

a. Textul original omite „știind aceasta.”

b. A se întoarce la țărm: un proverb chinezesc, care are sensul de „a se întoarce de la căile sale rele.”