Verificarea practicării neprihănirii în tot ceea ce faci și dacă toate acțiunile tale sunt supravegheate de Dumnezeu sunt principiile de comportament ale celor care cred în Dumnezeu. Voi veți fi numiți neprihăniți pentru că sunteți capabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu și pentru că acceptați grija și protecția lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, toți cei care acceptă grija, protecția și desăvârșirea lui Dumnezeu și cei care sunt dobândiți de către El sunt neprihăniți și priviți cu prețuire de Dumnezeu. Cu cât acceptați mai mult cuvintele lui Dumnezeu aici și acum, cu atât mai mult puteți primi și înțelege voința lui Dumnezeu și, prin urmare, cu atât mai mult puteți trăi cuvintele lui Dumnezeu și îndeplini cerințele Lui. Aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu vouă și ceea ce ar trebui să realizați. Dacă folosiți concepții pentru a-L măsura și contura pe Dumnezeu, ca și cum El ar fi o statuie din argilă care nu se modifică și dacă voi Îl delimitați pe Dumnezeu în cadrul Bibliei și Îl reduceți la o sferă limitată a lucrării, acest lucru dovedește că L-ați condamnat pe Dumnezeu. Deoarece, în inimile lor, evreii din epoca Vechiului Testament L-au modelat pe Dumnezeu sub forma unui idol, ca și cum Dumnezeu ar fi putut fi numit doar Mesia și doar acela care era numit Mesia era Dumnezeu, și pentru că L-au servit și L-au slăvit pe Dumnezeu, ca și cum ar fi fost o statuie din argilă (lipsită de viață), L-au răstignit pe Isus în acea vreme pe cruce, osândindu-L la moarte – condamnându-L pe Isus cel nevinovat la moarte. Dumnezeu nu a comis nicio crimă, cu toate acestea, omul nu L-a cruțat pe Dumnezeu și L-a condamnat fără ezitare la moarte. Astfel, Isus a fost crucificat. Omul crede întotdeauna că Dumnezeu este neschimbător și Îl definește conform Bibliei, ca și cum omul ar fi văzut prin gestionarea lui Dumnezeu, ca și cum tot ce face Dumnezeu s-ar afla în mâinile omului. Oamenii sunt ridicoli până la extrem, sunt posedați de o aroganță supremă și toți au un talent înnăscut spre o retorică pompoasă. Indiferent cât de multe sunt cunoștințele tale despre Dumnezeu, tot spun că nu Îl cunoști pe Dumnezeu, că nu există nimeni mai potrivnic lui Dumnezeu și că Îl condamni pe Dumnezeu, pentru că ești total incapabil să săvârșești lucrarea lui Dumnezeu și să pășești pe calea desăvârșită de către Dumnezeu. De ce nu este Dumnezeu niciodată mulțumit de acțiunile omului? Deoarece omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că are atâtea concepții și pentru că, în loc să se conformeze realității, toate cunoștințele sale despre Dumnezeu sunt făcute din același aluat, rigide și inflexibile. Astfel, venind pe pământ astăzi, Dumnezeu a fost răstignit încă o dată pe cruce de către om. Omenire crudă, brutală! Conspirația și intriga, îmbrâncirea unii cu alții, fuga disperată după reputație și avere, măcelul reciproc – când se vor încheia toate acestea? Dumnezeu a rostit sute de mii de cuvinte și totuși nimănui nu i-a venit mintea la cap. Ei acționează de dragul familiei, al fiilor și al fiicelor lor, pentru carieră, perspective, pentru statut, vanitate și bani, de dragul hainelor, pentru mâncare și trup – acțiunile cui sunt cu adevărat de dragul lui Dumnezeu? Chiar și printre cei ale căror acțiuni sunt de dragul lui Dumnezeu, există foarte puțini care Îl cunosc. Câți nu acționează de dragul propriilor interese? Câți oameni nu-i persecută și discriminează pe alții de dragul menținerii propriului statut? Astfel, Dumnezeu a fost condamnat de nenumărate ori prin forță la moarte, nenumărați judecători barbari L-au condamnat pe Dumnezeu și L-au răstignit încă o dată pe cruce. Câți pot fi numiți neprihăniți deoarece acționează cu adevărat de dragul lui Dumnezeu?

În fața lui Dumnezeu, e ușor să fii desăvârșit într-o persoană sfântă sau una dreaptă? Există un truism conform căruia „nu există persoană neprihănită pe pământ, cei neprihăniți nu se află pe lumea aceasta.” Atunci când voi veniți în fața lui Dumnezeu, gândiți-vă la ceea ce purtați, gândiți-vă la fiecare cuvânt și acțiune, la toate gândurile și ideile voastre și chiar și la visurile pe care le aveți în fiecare zi – toate acestea sunt de dragul vostru. Nu este aceasta adevărata situație? „Neprihănirea” nu înseamnă să dai pomană, nu înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți și nu înseamnă să nu intri în conflicte, să nu te cerți, să nu jefuiești sau să nu furi. Neprihănirea înseamnă a primi însărcinarea dată de Dumnezeu ca pe o datorie și a respecta organizarea și aranjamentele ca pe o vocație trimisă din ceruri, indiferent de timp sau loc, la fel ca tot ceea ce a fost săvârșit de Domnul Isus. Aceasta este exact neprihănirea menționată de Dumnezeu. Că Lot ar putea fi numit un om neprihănit se datorează faptului că a salvat doi îngeri trimiși de Dumnezeu, fără să-i pese de ceea ce a câștigat sau a pierdut; ceea ce a făcut el atunci poate fi numit drept, dar el nu poate fi numit un om neprihănit. Lot și-a dat cele două fiice în schimbul îngerilor doar pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. Dar nu tot comportamentul său din trecut reprezintă neprihănire și, astfel, pot spune că „nu există neprihănire pe acest pământ”. Chiar și dintre cei care se află în cursul recuperării, nimeni nu poate fi numit neprihănit. Indiferent cât de bune sunt acțiunile tale, indiferent cât pari să cinstești numele lui Dumnezeu, să nu-i lovești sau să-i înjuri pe ceilalți, să nu-i jefuiești sau să furi de la ei, tot nu poți fi numit neprihănit, pentru că astfel de lucruri pot fi făcute de orice om de rând. În prezent, cel mai important lucru este că nu-L cunoști pe Dumnezeu. Se poate spune doar că astăzi ai puțină umanitate normală, cu toate acestea, ești lipsit de neprihănirea menționată de Dumnezeu și astfel, nimic din ceea ce faci nu este dovada cunoașterii lui Dumnezeu de către tine.

Înainte, când Dumnezeu era în cer, omul a încercat să-L păcălească pe Dumnezeu prin acțiunile lui; astăzi, Dumnezeu a venit printre oameni – pentru cât timp, nu știe nimeni – și totuși, omul se preface în fața lui Dumnezeu și încearcă să-L păcălească. Nu este omul extrem de înapoiat în gândirea lui? La fel a fost și cu Iuda: înainte de venirea lui Isus, Iuda le spunea minciuni fraților și surorilor lui, și după ce a venit Isus, el tot nu s-a schimbat; nu a avut nici cea mai vagă cunoaștere a lui Isus și, în cele din urmă, L-a trădat. Nu s-a întâmplat acest lucru pentru că nu Îl cunoștea pe Dumnezeu? Dacă astăzi voi tot nu Îl cunoașteți pe Dumnezeu, atunci și voi veți deveni Iuda, și tragedia crucificării lui Isus în timpul Epocii Harului, cu mii de ani în urmă, va fi jucată din nou. Nu credeți asta? Este o realitate! În prezent, majoritatea oamenilor trăiesc în asemenea circumstanțe – poate că spun asta puțin prea devreme – și astfel de oameni joacă rolul lui Iuda. Eu nu vorbesc cu seninătate, ci conform cu realitatea – și trebuie să crezi. Chiar dacă mulți oameni se prefac că sunt umili, în inimile lor nu se află decât apă stătută, urât mirositoare. Acum, prea mulți din biserică sunt astfel. Voi credeți că nu știu nimic; azi, Duhul Meu Mă ghidează și Îmi stă mărturie. Crezi că nu știu nimic? Credeți că nu înțeleg nimic din gândurile nesincere din inimile voastre și din lucrurile păstrate în inimile voastre? Este Dumnezeu atât de ușor de păcălit? Crezi că Îl poți trata oricum dorești? În trecut, Mi-am făcut griji că sunteți încătușați, așa că am continuat să vă dau frâu liber, dar nimeni nu a realizat că eram bun cu ei. Le-am întins un deget și ei au luat toată mâna. Întrebați-vă unii pe ceilalți: nu M-am ocupat aproape de nimeni și nu M-am grăbit să cert pe nimeni – totuși Îmi sunt foarte clare motivațiile și concepțiile omului. Crezi că Dumnezeu Însuși, căruia Dumnezeu Îi stă mărturie, este prost? Dacă este așa, atunci îți spun că ești prea orb. Nu te voi blama, și să vedem cât de depravat devii. Să vedem dacă trucurile tale te pot salva, sau dacă încercarea ta sinceră de a-L iubi pe Dumnezeu te poate salva. Azi, nu te voi condamna; să așteptăm până când va veni timpul lui Dumnezeu pentru a vedea cum te va răsplăti El. Nu am timp acum pentru pălăvrăgeli cu tine și nu sunt dispus să-Mi întârzii lucrarea mai măreață de dragul tău, un vierme ca tine nu este vrednic ca Dumnezeu să-Și ocupe timpul cu el – deci, să vedem cât timp te mai poți răsfăța. Astfel de oameni nu urmăresc nici cea mai mică cunoaștere a lui Dumnezeu și nu au niciun pic de dragoste pentru Dumnezeu, cu toate acestea, vor să fie numiți neprihăniți de către Dumnezeu – nu este aceasta o glumă? Pentru că, de fapt, există un număr mic de oameni sinceri, Mă preocupă să-i ofer omului doar viață, nimic altceva. Tot ce voi face va fi să completez ceea ce ar trebui făcut azi, iar mai târziu, răsplata va fi adusă asupra fiecăruia, după comportamentul lor. Am spus ceea ce trebuia să spun, căci aceasta este lucrarea pe care o săvârșesc. Fac ceea ce ar trebui să fac și nu fac ceea ce nu ar trebui să fac, cu toate acestea sper că veți petrece mai mult timp reflectând: cât din cunoașterea ta referitoare la Dumnezeu este adevărată, mai exact? Ești oare unul dintre cei care L-au răstignit încă o dată pe Dumnezeu pe cruce? În cele din urmă, spun asta: vai de cei care Îl răstignesc pe Dumnezeu!