Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a treisprezecea cuvântare

O serie din intențiile Mele sunt ascunse în proclamările glasului Meu. Dar omul nu cunoaște și nu înțelege nimic din acestea și continuă să primească cuvintele Mele din afară și să le urmeze din afară, fără să poată pricepe inima Mea sau să-Mi intuiască voia din interiorul cuvintelor Mele. Chiar dacă Mi-am făcut cuvintele clare, a înțeles cineva? Din Sion am venit în omenire. Deoarece Mi-am pus umanitatea unui om obișnuit și M-am îmbrăcat în pielea unui om, oamenii de-abia ajung să-Mi cunoască înfățișarea din afară, dar ei nu cunosc viața care stă în Mine și nici nu-L recunosc pe Dumnezeul Duhului, ci cunosc doar omul din trup. Ar putea fi faptul că Însuși adevăratul Dumnezeu nu este demn de încercarea voastră de a-L cunoaște? Ar putea fi faptul că Însuși adevăratul Dumnezeu nu este demn ca voi să faceți un efort pentru a încerca să-L „disecați”? Eu urăsc corupția întregii rase umane, dar simt compasiune pentru slăbiciunea ei. De asemenea, am de-a face cu vechea natură a întregii rase umane. Ca unul dintre popoarele Mele în China, nu sunteți și voi o parte a rasei umane? În tot poporul Meu și printre toți fiii Mei, adică, printre cei pe care Eu i-am ales din întreaga rasă umană, voi aparțineți celui mai de jos grup. Din acest motiv, Eu am cheltuit cea mai mare cantitate de energie pe voi, cel mai mare efort. Voi încă nu prețuiți viața binecuvântată de care vă bucurați astăzi? Încă vă împietriți inimile ca să se răzvrătească împotriva Mea și să hotărască propriile voastre proiecte? Dacă nu aș avea încă milă și dragoste pentru voi, întreaga umanitate ar fi căzut, acum mult timp, în captivitatea Satanei și ar fi devenit „îmbucături delicioase” în gura sa. Astăzi, în mijlocul întregii umanități, cei care se cheltuie pe ei înșiși, în mod autentic, pentru Mine și care Mă iubesc autentic sunt încă destul de rari încât să fie numărați pe degetele unei mâini. Oare nu a devenit deja, astăzi, titlul de[a] „poporul Meu” proprietatea voastră personală? A devenit conștiința ta, pur și simplu, rece ca gheața? Ești cu adevărat vrednic să devii poporul pe care îl pretind? Gândindu-ne la trecut și privind din nou la astăzi, care dintre voi a mulțumit inima Mea? Care dintre voi a manifestat o preocupare autentică pentru intențiile Mele? Dacă nu v-aș fi îndemnat, încă nu v-ați fi trezit, ci ați fi rămas ca într-o stare înghețată și, din nou, ca într-o stare de hibernare.

În mijlocul valurilor agitate, omul vede mânia Mea; în grămada de nori întunecați care se rostogolesc, oamenii sunt cumplit de îngroziți și nu știu unde să fugă, de parcă s-ar teme că tunetul și ploaia îi vor spulbera. Apoi, după ce furtuna de zăpadă învolburată a trecut, starea lor de spirit devine ușoară și lipsită de griji, în timp ce ei se bucură de peisajul frumos al naturii. Dar, în astfel de momente, care dintre ei a experimentat vreodată iubirea nețărmuită pe care Eu o port umanității? În inimile lor este doar înfățișarea Mea și nu substanța Duhului Meu. S-ar putea, oare, ca omul să nu Mă sfideze în mod deschis? Când furtuna a trecut, toată omenirea este ca și cum ar fi reînnoită, ca și cum, după rafinare prin nenorociri, ea și-a recăpătat lumina și viața. Nu ați avut și voi norocul, după necazurile cu care v-am lovit, să ajungeți până astăzi? Dar, atunci când astăzi a plecat și mâine vine, veți putea să păstrați puritatea care a urmat după ploaia torențială? Veți putea să păstrați devotamentul care a urmat rafinării voastre? Veți fi capabili să păstrați ascultarea de astăzi? Poate devotamentul vostru să rămână statornic și neschimbat? Oare nu este aceasta, cu siguranță, o cerere pe care omul nu are capacitatea să o împlinească? Zi de zi, Eu trăiesc cu oamenii și acționez împreună cu ei, în mijlocul omenirii, dar nimeni nu a observat vreodată acest lucru. Dacă nu ar fi îndrumarea Duhului Meu, cine, din întreaga rasă umană, ar mai exista încă în vremurile actuale? Oare exagerez Eu atunci când spun că trăiesc și acționez în compania oamenilor? În trecut, Eu am spus: „Am creat, călăuzit și stăpânit întreaga umanitate.” Nu așa a fost, de fapt? Ar fi posibil ca experiența voastră despre aceste lucruri să fie insuficientă? Simpla expresie „făcător de servicii” ar trebui să fie suficientă pentru ca voi să vă străduiți o viață întreagă să explicați. Fără experiență reală, o ființă umană nu ar ajunge niciodată să Mă cunoască, nu ar fi niciodată capabilă să ajungă să Mă cunoască prin cuvintele Mele. Dar, astăzi, Eu am venit personal în mijlocul vostru: nu vă va facilita acest lucru cunoașterea Mea? Oare întruparea Mea nu este și mântuire pentru voi? Dacă n-aș coborî în omenire, în propria Mea persoană, întreaga rasă umană ar fi fost, cu mult timp în urmă, impregnată cu concepții, adică, ar fi devenit posesiunile Satanei, pentru că lucrul în care tu crezi este doar chipul Satanei și, oricum, nu are nimic de-a face cu Dumnezeu Însuși. Nu este aceasta mântuirea Mea?

Când Satana vine înaintea Mea, nu Mă feresc de ferocitatea lui sălbatică, nici nu Mă tem de hâdoșenia lui: pur și simplu îl ignor. Când Satana Mă ispitește, văd dincolo de înșelăciunea lui, făcându-l să se retragă în rușine și umilință. Când Satana se luptă cu Mine și încearcă să-Mi smulgă poporul ales, Mă lupt cu el din toate forțele din trupul Meu. Și, în trupul Meu, Eu Îmi susțin și Îmi păstoresc poporul, astfel încât el să nu cadă cu ușurință sau să se rătăcească și îl conduc pas cu pas. Și, când Satana se retrage înfrânt, Eu voi fi fost slăvit în poporul Meu, iar acesta va fi martor strălucitor și răsunător pentru Mine. Prin urmare, voi lua contrastele planului Meu de gestionare (planului de mântuire) și le voi arunca, o dată pentru totdeauna, în groapa fără fund. Acesta este planul Meu, aceasta este lucrarea Mea. În viața ta, poate veni o zi când te vei întâlni cu o astfel de situație: îți vei îngădui ție însuți, de bunăvoie, să cazi în captivitatea Satanei sau Mă vei lăsa pe Mine să te câștig? Aceasta este propria ta soartă, iar tu trebuie să reflectezi asupra ei.

Viața în Împărăție este viața poporului și a lui Dumnezeu Însuși. Întreaga umanitate se află sub grija și protecția Mea și toți sunt angajați într-o luptă până la moarte cu marele balaur roșu. Pentru a câștiga această bătălie finală, pentru a-l termina pe marele balaur roșu, toți oamenii ar trebui să-și dăruiască întreaga lor ființă Mie, în Împărăția Mea. Când spun „Împărăție”, ceea ce vreau să spun este că viața care este trăită direct sub auspiciile divinității, în care toată omenirea este păstorită direct de Mine, este instruită direct de Mine, astfel încât viețile întregii omeniri, deși încă pe pământ, sunt ca și cum ar fi în Cer, o adevărată întruchipare a vieții în al treilea Cer. Deși sunt în trupul Meu, Eu nu sufăr limitările trupului. De câte ori am venit Eu în mijlocul oamenilor pentru a le asculta rugăciunile și, de câte ori, mergând printre oameni, M-am bucurat de laudele lor? Chiar dacă ființele umane nu au fost niciodată conștiente de existența Mea, Eu încă Îmi văd de lucrarea Mea în acest fel. În lăcașul Meu, care este locul unde Eu sunt ascuns, totuși, în acest lăcaș al Meu, Mi-am înfrânt toți vrăjmașii; în lăcașul Meu, am dobândit o experiență reală de a trăi pe pământ; în lăcașul Meu, observ fiecare cuvânt și acțiune a omului, urmărind întreaga rasă umană și dictându-i. Dacă umanitatea s-ar îngriji de intențiile Mele, mulțumindu-Mi, astfel, inima și oferindu-Mi plăcere, atunci, cu siguranță, aș binecuvânta întreaga omenire. Nu asta intenționez Eu pentru umanitate?

În timp ce omenirea se află în comă, doar ropotul tunetului Meu mai trezește ființele umane din visele lor. Iar când deschid ochii, mulți sunt răniți la ochi de aceste explozii de strălucire rece, până în punctul de a-și pierde simțul direcției și de a nu ști de unde vin, nici încotro merg. Majoritatea oamenilor sunt loviți de iradierea ca de laser și, ca urmare, se prăbușesc grămadă sub furtună, cu trupurile măturate de torentele care șiroiesc, nelăsând nimic în urmă. În lumină, supraviețuitorii pot, în cele din urmă, să-Mi vadă clar chipul și, doar atunci, ajung ei să cunoască ceva despre arătarea Mea exterioară până în punctul în care ei nu mai îndrăznesc să Mă privească direct în față, profund înfricoșați ca nu cumva mustrarea și blestemele Mele să le lovească, încă o dată, trupurile. Câți oameni se prăbușesc într-un plâns necontrolat? Cât de mulți cad în disperare? Câți formează râuri cu sângele lor? Câți devin cadavre, plutind în derivă încoace și încolo? Câți oameni, găsindu-și propriul loc în lumină, simt un junghi în inimă și varsă lacrimi pentru lungii lor ani de nefericire? Câți oameni, sub strălucirea amenințătoare a luminii, își mărturisesc necurăția și se hotărăsc să se îndrepte? Câți oameni, orbiți fiind, și-au pierdut deja bucuria de a trăi și, în consecință, nu se gândesc să observe lumina și, astfel, continuă să stagneze, așteptându-și sfârșitul? Și, câți oameni ridică pânzele vieții, iar, sub îndrumarea luminii, anticipează, cu nerăbdare, ziua lor de mâine?… Cine, din rândul omenirii, nu există astăzi în această stare? Cine nu există în lumina Mea? Chiar dacă tu ești puternic sau presupunând că ești slab, cum poți să eviți venirea luminii Mele?

10 martie 1992

Note de subsol:

a. Textul original omite „titlul de”.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!