Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a șasea cuvântare

În ceea ce privește chestiunile din cadrul duhului, ar trebui să fii deosebit de sensibil; față de cuvintele Mele, ar trebui să fii extrem de atent. Ar trebui să năzuiești la starea în care vezi Duhul Meu și sinele Meu lumesc, cuvintele Mele și sinele Meu lumesc ca un întreg indivizibil, ca astfel încât omenirea să poată să Mă satisfacă în prezența Mea. Am călcat universul cu picioarele Mele, întinzându-Mi privirea peste întreaga lui întindere și am mers în mijlocul întregii omeniri, gustând aromele dulci, amare, acre și înțepătoare ale experienței umane, dar omul nu M-a recunoscut niciodată cu adevărat, nici nu M-a observat când am mers peste hotare. Deoarece am fost tăcut și nu am făcut nicio faptă supranaturală, din această cauză nimeni nu M-a văzut cu adevărat niciodată. Lucrurile nu sunt acum așa cum erau odată: voi face lucruri pe care, de la începutul creației, lumea nu le-a văzut niciodată, voi rosti cuvinte pe care, de-a lungul veacurilor, oamenii nu le-au auzit niciodată, pentru că cer ca întreaga omenire să ajungă să Mă cunoască în persoană. Acestea sunt etape ale gestionării Mele, în privința cărora omenirea nu are nici cea mai vagă idee. Chiar și când vorbesc despre ele în mod deschis, omul este încă atât de dezorientat în mintea sa încât e imposibil să i le formulez în cel mai mic detaliu. În aceasta constă josnicia mizerabilă a omului, nu-i așa? Aceasta este exact ceea ce doresc să îndrept în el, nu-i așa? În toți acești ani, nu am avut nicio influență asupra omului; în toți acești ani, chiar și aceia care erau în legătură directă cu întruparea Mea nu au auzit niciodată vocea care venea direct din divinitatea Mea. Și astfel este inevitabil ca ființele umane să aibă lipsuri în cunoașterea lor despre Mine, însă doar acest lucru singur nu a afectat iubirea omenirii pentru Mine de-a lungul veacurilor. Acum, totuși, am făcut nenumărate lucrări miraculoase și de nepătruns asupra voastră și v-am spus multe cuvinte. Și totuși, chiar și în astfel de condiții, atât de mulți oameni încă Mi se opun în mod direct. Să îți dau câteva exemple:

Zilnic, te rogi unui Dumnezeu nedeslușit, încercând să pricepi intențiile Mele, să simți viața. Dar, când cuvintele Mele coboară cu adevărat, le privești în mod diferit: iei cuvintele Mele și Duhul Meu ca pe o entitate indivizibilă, dar dai omul la o parte, gândind că omul care sunt Eu e pur și simplu incapabil de a rosti cuvinte de acest tip și că ele sunt mai degrabă rezultatul orânduirii Duhului Meu. Cum ai ști tu despre o astfel de situație? Crezi în cuvintele Mele într-o anumită măsură, dar, cât despre trupul pe care îl îmbrac, îți întreții propriile idei într-o măsură mai mică sau mai mare, despre care cugeți zi de zi, spunând: „De ce face El lucrurile în acel mod? Se poate ca aceasta să vină de la Dumnezeu? Imposibil! În opinia mea, El este destul de asemănător cu Mine – o persoană normală, obișnuită.” Din nou, cum ai explica o situație ca aceasta?

În privința a ceea ce am spus mai sus, există vreunul printre voi care nu este echipat cu aceasta? Vreunul dintre voi care nu o are? Pare că este ceva la care ții de parcă ar fi proprietate personală și în tot acest timp ai refuzat să renunți la aceasta. Cu atât mai puțin ai fost dispus să cauți să faci eforturi active; de fapt, tu Mă aștepți să fac lucrarea personal. Sincer să fiu, nu există nicio ființă umană care, fără să Mă caute, să ajungă să Mă cunoască cu ușurință. Într-adevăr, acestea nu sunt cuvinte superficiale cu care vă țin o lecție de morală, deoarece pot da un exemplu dintr-o perspectivă diferită pentru a vă servi ca referință:

De îndată ce este menționat Petru, toată lumea este plină de laude, amintindu-și imediat de toate aceste povești despre Petru – cum el a negat de trei ori că Îl cunoaște pe Dumnezeu și, în plus, i-a slujit Satanei, prin aceasta testându-L pe Dumnezeu, dar în final el a fost răstignit pe cruce cu capul în jos pentru El, și așa mai departe. Acum acord o mare importanță în a vă povesti cum a ajuns să Mă cunoască Petru, precum și finalul lui. Acest om, Petru, avea un calibru excelent, dar circumstanțele sale au fost diferite de cele ale lui Pavel. Părin‏ții lui M-au persecutat, ei au aparținut unor demoni posedați de Satana și din acest motiv nu se poate spune că i-au transmis această cale și lui Petru. Petru era ascuțit la minte, dotat cu inteligență nativă, adorat nebunește din copilărie de părinții săi; după ce a crescut, însă, el a devenit dușmanul lor, căci întotdeauna a căutat să Mă cunoască, aceasta făcându-l să întoarcă spatele părinților săi. Aceasta a fost deoarece, în primul rând, el credea că cerurile și pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că toate lucrurile bune provin de la Dumnezeu și vin direct de la El, fără a mai trece prin prelucrarea Satanei. Având contraexemplul părinților săi ca termen de comparație, aceasta i-a permis cu atât mai rapid să Îmi recunoască iubirea și mila, prin aceasta aprinzându-se în el o pasiune și mai mare de a Mă căuta. El a fost foarte atent nu numai să mănânce și să bea cuvintele Mele, ci și mai mult să priceapă intențiile Mele, și a fost, în mod constant, prudent și precaut în gândurile sale, astfel încât a fost foarte abil în spiritul său și astfel a putut să Mă mulțumească în tot ce a făcut. În viața obișnuită, el a acordat o mare atenție integrării lecțiilor acelora care eșuaseră în trecut pentru a se autoimpulsiona la o și mai mare strădanie, profund temător că ar putea cădea în plasa eșecului. El a fost, de asemenea, foarte atent la asimilarea credinței și dragostei tuturor acelora care de-a lungul secolelor Îl iubiseră pe Dumnezeu. În acest mod, el și-a grăbit procesul creșterii sale, nu numai în aspecte negative, ci, mult mai important, în aspecte pozitive, până când a devenit în prezența Mea singura ființă umană care M-a cunoscut cel mai bine. Din acest motiv, nu este greu de imaginat cum a putut el să pună tot ceea ce avea în mâinile Mele, să nu mai fie propriul stăpân, nici măcar în privința mâncatului, îmbrăcatului, dormitului sau locuinței, ci a făcut din a Mă satisface în toate lucrurile temelia pe care s-a bucurat de mărinimia Mea. De atâtea ori l-am pus la încercare, ceea ce desigur l-a lăsat pe jumătate mort, dar chiar și în mijlocul acestor sute de încercări, el nu și-a pierdut niciodată credința în Mine, nici nu a devenit dezamăgit de Mine. Chiar și când am zis că îl dădusem deja deoparte, el nu a devenit slab de înger și nici nu a căzut pradă disperării, ci a continuat să-și pună în aplicare principiile pentru a-și realiza iubirea pentru Mine; chiar și când i-am spus că, deși Mă iubește, nu îl laud, ci îl voi da pe mâna Satanei în final. În mijlocul acestor încercări, care nu i-au ajuns la trup, ci au fost încercări prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie: O, Dumnezeule! În ceruri și pe pământ și printre nenumăratele lucruri, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care nu este în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când dorești să îmi arăți milă, inima mea se înveselește foarte tare datorită milei Tale; când dorești să-Ți împlinești judecata asupra mea, așa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult taina profundă a faptelor Tale, deoarece ești plin de autoritate și înțelepciune. Deși este posibil ca trupul meu să sufere, sunt consolat în spiritul meu. Cum aș putea să nu preamăresc înțelepciunea și faptele Tale? Chiar dacă voi muri, după ce ajung să Te cunosc, aș fi veșnic pregătit și dornic. O, Atotputernicule! Cu siguranță nu poate fi vorba că nu dorești cu adevărat să mă lași să Te văd? Cu siguranță nu poate fi vorba că nu sunt vrednic cu adevărat să Îți primesc judecata? E posibil să existe ceva în mine ce nu vrei să vezi? În mijlocul acestor feluri de încercări, deși Petru nu a putut să priceapă cu exactitate intențiile Mele, este evident că el o considera o chestiune de mândrie și glorie personală să fie folosit de Mine (fie doar pentru a primi judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreția și mânia) și era oricum numai descurajat nu, de faptul că era pus la încercare. Datorită loialității sale în prezența Mea și datorită binecuvântărilor Mele asupra lui, el a devenit un exemplu și model pentru omenire timp de mii de ani. Nu este acesta întocmai exemplul pe care ar trebui să-l urmați? În acest moment, ar trebui să vă gândiți bine și să încercați să vă dați seama de motivul pentru care am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru. Aceasta ar trebui să vă servească drept cod de conduită.

Deși există foarte puțini oameni care Mă cunosc, nu Îmi voi vărsa furia asupra omenirii din acea cauză, deoarece ființele umane au atât de multe lipsuri, încât le este greu să ajungă la nivelul pe care îl cer de la ele. Și, astfel, am fost tolerant față de omenire timp de mii de ani, tocmai până în ziua de astăzi. Dar, sper că nu veți fi, datorită toleranței Mele, gata să vă răsfățați; ar trebui, mai degrabă, prin Petru, să ajungeți să Mă cunoașteți și să Mă căutați și, prin toate poveștile lui Petru, să primiți o revelație în moduri fără precedent și în acest fel să ajungeți la o sferă într-o împărăție care nu a mai fost atinsă de omenire. Prin întreg universul și întinderile nesfârșite ale firmamentului, multitudinea de lucruri ale creației, nenumăratele lucruri de pe pământ și miriadele de lucruri din ceruri, absolut fiecare dintre ele își dedică întreaga forță pentru ultima Mea etapă a lucrării. Sigur nu doriți să rămâneți spectatori pe margine, mânați încolo și încoace de forțele Satanei? Satana devorează constant cunoașterea pe care oamenii o au despre Mine în inimile lor și este permanent cu dinții ascuțiți, colții dezveliți și ghearele scoase, în ultimele chinuri ale luptei sale pe viață și pe moarte. Doriți să fiți prinși de strategiile sale înșelătoare din acest moment? Doriți, în momentul în care ultima etapă a lucrării Mele se va termina să vă încheiați propria viață? Sigur nu Mă așteptați tot pe Mine să ofer toleranță încă o dată? Să căutați să Mă cunoașteți este cel mai important lucru, dar nu ar trebui nici să neglijați acordarea atenției practicii reale. Vă dezvălui aceste percepții direct în cuvintele Mele, sperând că veți putea să vă supuneți îndrumării Mele și să încetați să aveți aspirații sau planuri proprii.

27 februarie 1992

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!