Când se caută adevărul pentru a înlătura o fire coruptă, ce fel de rezultate sunt necesare pentru a considera problema ca fiind rezolvată? Unii oameni sunt foarte conștienți că o anumită situație reprezintă o încercare de la Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să se lase pe mâinile Lui. Ei simt că nu se pot baza pe Dumnezeu sau că nu se poate avea încredere în El. Nu numai că nu îndrăznesc să se bizuie pe Dumnezeu, dar le este teamă de aceste situații. Când lucrurile ajung în acel punct, cu ce adevăruri ar trebui să se doteze? Cum ar trebui să urmărească? Și cât de mult trebuie să urmărească pentru ca ei să fie curățiți, să atingă supunerea completă și să pășească pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău? Toate acestea au legătură cu adevărul supunerii. În acest moment, chiar nu ai niciun fel de cunoaștere a lui Dumnezeu și nu ai cum să ai credință autentică. Fără credință autentică, cu ce adevăruri ale viziunilor trebuie să fii dotat ca să poți să te eliberezi complet de îndoială, suspiciune, înțelegere greșită și împotrivire față de Dumnezeu și să te supui în mod absolut? Cu ce adevăruri ar trebui să fii dotat ca să rezolvi aceste probleme și să te eliberezi complet de denaturare, de cerințe și alegeri personale? Acesta este un lucru care nu vă este încă clar. Gândiți-vă puțin – ce fel de urmărire este necesară pentru a atinge supunerea absolută față de Dumnezeu? Trebuie să deții anumite adevăruri. Când ai dobândit adevărul ca viață a ta, aceea îți va fi statura. Acestea vor fi baza și temelia pe care poți dobândi supunerea. Poți atinge supunerea completă cu aceste adevăruri. Așadar, cu ce adevăruri ai nevoie să te dotezi? (Trebuie să urmărim cunoașterea lui Dumnezeu.) Asta e o parte. În afară de asta, oamenii înșiși au nevoie de o oarecare cooperare, de anumite practici. Vă amintiți ce a spus Petru? („Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?”) Este vorba despre supunere. Dacă experimentezi lucrurile în acest mod, vei afla treptat adevărul și vei obține rezultate în mod firesc. În primul rând, ai nevoie de o atitudine de supunere față de Dumnezeu și de adevăr. Nu te preocupa de felul în care Dumnezeu privește spre tine, de atitudinea și tonul glasului Său față de tine, fie că El este sau nu scârbit de tine și indiferent dacă El te va dezvălui sau nu. Începe prin a-ți rezolva propriile probleme și dificultăți. Pot oamenii obișnuiți să îndeplinească ușor cele spuse de Petru? (Nu e ușor.) Ce experiențe a avut și ce realități a deținut de i-au permis să spună asta? (El a crezut pe deplin că, indiferent cum tratează Dumnezeu omul, este pentru a-l mântui și nu reprezintă nimic altceva decât iubire. De aceea el a fost fericit să se supună.) Petru a zis: „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării”, iar tu ai zis „indiferent cum tratează Dumnezeu omul”. Te consideri o ființă creată, un adept al lui Dumnezeu și un membru al casei Sale. Așadar, există vreo diferență între cele două? Da, există. E un decalaj! Unde se află decalajul dintre o jucărie și un om? O jucărie nu reprezintă nimic – este o netrebnică jalnică, lipsită de orice valoare. Poți să o numești jucărie sau fiară – cam așa ceva. Dar cum este o persoană? O persoană are gânduri și un creier; este capabilă să vorbească și să facă lucruri, și poate face activități umane normale. În comparație cu o jucărie, există o diferență în valoarea și statutul unui om? Dacă te consideri om și nu jucărie, nu ai atunci cerințe în privința felului în care te tratează Dumnezeu? Care sunt cerințele tale față de Dumnezeu? (Să mă trateze ca pe un om.) Cum ar trebui Dumnezeu să te trateze ca pe un om? Dacă Dumnezeu ți-ar împărtăși cerințele pe care le are față de umanitate și ți-ar cere să le îndeplinești, ai fi capabil să faci asta? Dacă Dumnezeu ar exprima adevărul și ți-ar cere să aderi la el, ai fi capabil să faci asta? Dacă Dumnezeu ți-ar cere să I te supui și să Îl iubești, ai putea să o faci? Iar dacă nu poți să faci nimic din toate acestea, atunci cum ar putea să te trateze Dumnezeu ca pe un om? Dacă nu ai niciun fel de conștiință sau rațiune și nu poți face lucrurile pe care ar trebui să le facă un om, atunci cum ar putea să te trateze Dumnezeu ca pe un om? Dacă oamenii doar acționează nechibzuit, refuzând să accepte adevărul și chiar judecându-L și condamnându-L pe Dumnezeu, devenind dușmanii Lui, au ei umanitate? Ar trata Dumnezeu o asemenea persoană ca fiind umană? I-ar trata pe satane și pe diavoli ca fiind umani? Să fii considerat om sau să fii considerat jucărie este o chestiune de diferențe în atitudine și tratament. Dacă ești considerat om, ce fel de tratament vei cere? Să fii respectat, să fii consultat, să se țină cont de sentimentele tale, să ți se dea în mod adecvat spațiu și libertate și ca demnitatea și reputația ta să fie luate în considerare. Așa sunt tratate ființele umane. Dar cum rămâne cu jucăriile? (Acestea nu reprezintă nimic. Pot fi aruncate de colo-colo.) (Le poți folosi când dorești și poți scăpa de ele când nu le vrei.) Acesta este un lucru potrivit de spus. Asta aveți de spus despre tratamentul jucăriilor, așadar cum puteți descrie tratarea unei ființe umane ca pe o jucărie? (O folosești când ai nevoie de ea și o ignori pur și simplu când nu ai.) O tratezi fără niciun fel de respect și nu este nevoie să îi protejezi drepturile. Nu îi dai niciun drept, nicio autonomie sau libertate de alegere. Nu este nevoie să te consulți cu ea, să ții cont de onoarea ei sau orice altceva de genul ăsta. Poți fi drăguț cu ea când te simți bine, dar poți da cu piciorul în ea când nu te simți bine. Aceasta este atitudinea față de o jucărie. Dacă Dumnezeu ar trata oamenii ca pe jucării, cum s-ar simți aceștia? Ar mai simți că Dumnezeu este adorabil? (Nu.) Dar Petru a putut să Îl laude pe Dumnezeu. Ce adevăruri-realități deținea el de i-au permis să dobândească supunere până în punctul morții? Dumnezeu nu a tratat de fapt omul ca pe o jucărie. Dar când înțelegerea lui Petru a ajuns la acest nivel, el s-a gândit: „Dacă Dumnezeu m-ar trata în acest fel, tot ar trebui să mă supun. Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Petru a dobândit această disponibilitate, această bunăvoință. La ce se referă a fi „dispus și dornic”? (La a se lăsa la mila orchestrărilor lui Dumnezeu și supunerea absolută în fața lor.) Acesta este adevărul supunerii. Să te dea pe mâna Satanei nu ar fi modul de a trata o jucărie? Ai fi izgonit când nu ești dorit, predat Satanei ca acesta să poată să te ispitească și să te facă de râs. Care a fost atitudinea lui Petru? A avut el vreo plângere? S-a plâns lui Dumnezeu? L-a blestemat pe Dumnezeu? S-a întors către Satana? (Nu.) Asta se numește supunere. Nu a avut plângeri, nu a manifestat negativitate sau împotrivire. Nu a fost înlăturată firea lui coruptă? A fost în perfectă armonie cu Dumnezeu. Nu era o chestiune de trădare sau netrădare față de Dumnezeu. Era o chestiune de: „Indiferent unde mă pune Dumnezeu, inima mea Îl va avea pe Dumnezeu; indiferent unde mă pune Dumnezeu, eu voi fi cel care Îi aparține Lui. Chiar dacă mă transformă în cenușă, eu tot lui Dumnezeu Îi voi aparține. Nu mă voi întoarce niciodată către Satana.” El a putut să atingă acest nivel de supunere. E ușor să spui asta, dar este dificil să o faci. Trebuie să te dotezi cu adevărul o anumită perioadă de timp, până ce vezi toate acestea în totalitate și cu claritate, apoi punerea adevărului în practică va fi mult mai ușoară. Nu ți se cere să ai o cunoaștere absolută în privința lui Dumnezeu și nici nu este necesar ca Dumnezeu să îți dezvăluie ceva în mod special. Dacă poți avea atitudinea potrivită și acest fel de supunere, asta va fi de ajuns. Nu ar trebui să ai niciun fel de cereri privitoare la tratamentul lui Dumnezeu față de tine sau să Îi ceri să îți dea criterii exacte. Chiar dacă un lucru este în conformitate cu adevărul și este ceva ce Creatorul ar trebui să aibă, nu ar trebui să-l ceri. Ar trebui să spui: „Dumnezeule, este bine oricum mă tratezi. Îmi poți aduce moartea; mă poți trimite în iad. Oricum M-ai trata este bine. Chiar dacă mă dai pe mâna Satanei, Dumnezeu tot va fi Dumnezeul meu, iar eu tot voi fi ființa creată a lui Dumnezeu. Niciodată nu mă voi lepăda de Tine.” Cu această atitudine, deții realitatea supunerii. „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?” Această afirmație pe care Petru a putut să o facă este atât de importantă pentru voi toți. Aceasta a fost supunerea lui Petru. Dacă te gândești la această afirmație în mod constant și dobândești o înțelegere și experiență adevărată a ei, atunci îți va fi mult mai ușor să te supui lui Dumnezeu. Aspectele în care oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu sunt aspectele în care ei sunt cei mai iraționali. Când oamenii nu și-au îndeplinit bine datoria, când nu au făcut nicio muncă reală, atunci se comportă mai bine și simt că nu au dreptul să discute în contradictoriu sau să I se împotrivească lui Dumnezeu. Dar de îndată ce au făcut un pic de lucrare sau au muncit puțin, ei simt că au un anumit capital. Vor să discute în contradictoriu cu Dumnezeu și vor binecuvântările Sale. Asta poate deveni problematic. Rațiunea lor este anormală – nu-i așa că este infam? Atât de jalnici sunt oamenii fără adevărul-realitate. Poate fi cineva în ordine dacă nu este dotat cu adevărul? Firile corupte nu pot fi alungate fără acceptarea adevărului; conștiința și rațiunea unei persoane sunt anormale dacă ea nu este dotată cu adevărul. Poate că înțelege o oarecare doctrină și spune lucruri precum: „Sunt o ființă creată și ar trebui să mă supun lui Dumnezeu. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o am.” Ar putea înțelege asta în cuvinte și striga lozinci, dar când se întâmplă ceva cu adevărat, nu poate accepta sau nu se poate supune, chiar dacă este perfect conștientă că acel lucru a fost orchestrat de către Dumnezeu. De ce? Deoarece oamenii sunt răzvrătiți, firea lor coruptă nu este înlăturată, iar ei sunt absolut capabili să Îl trădeze pe Dumnezeu. Asta este realitatea situației. Dacă oamenii nu sunt dotați cu suficient adevăr, viețile lor vor fi chiar atât de jalnice. Cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, care sunt incapabili să I se supună sau să accepte orchestrările și rânduielile Sale nu sunt și ei credincioși în Dumnezeu? De ce nu se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu? Deoarece ei nu acceptă adevărul sau nu cred în el. Nu este acesta un fapt? (Ba da.) Unii oameni spun despre o persoană anume: „Este arogantă și neprihănită de sine. Când apare ceva, este mereu potrivnică. Întotdeauna inventează scuze și despică firul în patru. Nu crede în existența lui Dumnezeu sau în orchestrările și rânduielile Sale, așa că nu I se poate supune lui Dumnezeu.” Însă pe de altă parte, el crede că acestea sunt orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu; că aceasta este o situație pregătită de Dumnezeu pentru el; că Dumnezeu dorește să îl curețe și să îl facă să dobândească adevărul prin asta. Ar putea atunci să se supună? Ar putea atunci să nu mai fie răzvrătit și să se abțină de la a-L trăda pe Dumnezeu? Ar putea oare să accepte acest lucru din partea lui Dumnezeu? Nu, nu ar putea. De ce nu? Deoarece omul nu deține aceste adevăruri-realități. Statura voastră din prezent este prea mică. Așa că, deocamdată, Dumnezeu nu vă încearcă. Acesta este motivul de bază. Deoarece de îndată ce ați fi încercați, v-ați dezvălui adevăratul sine și ați fi eliminați, iar Satana ar râde. Nu este aceasta realitatea? Statura voastră este prea mică acum. Puteți să discutați despre doctrină și să recitați lozinci, și sunteți capabili să vedeți clar problemele altora, dar nu vă cunoașteți propria stare; nu sunteți lămuriți în această privință. V-ar încerca Dumnezeu, cu această stare și statură? Nu a venit încă timpul pentru ca lucrarea de desăvârșire să fie făcută asupra voastră; nu sunteți dotați pentru ea.

Supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu reprezintă lecția elementară cu care se confruntă fiecare adept al lui Dumnezeu. Este, de asemenea, cea mai profundă lecție. Gradul în care poți să I te supui lui Dumnezeu determină mărimea staturii tale și cât de mare este credința ta – aceste lucruri sunt întrepătrunse. Cu ce adevăruri trebuie să fii dotat pentru a atinge supunerea absolută? În primul rând nu poți emite cereri către Dumnezeu – acesta este un adevăr. Cum poți implementa acest adevăr? Atunci când emiți o cerere către Dumnezeu, folosește acest adevăr pentru a chibzui și a reflecta asupra ta. „Ce fel de cereri am către Dumnezeu? Sunt acestea în conformitate cu adevărul? Sunt rezonabile? De unde au provenit? Au provenit din propriile mele închipuiri sau sunt gânduri date mie de către Satana?” De fapt nu reprezintă niciunul dintre aceste lucruri. Aceste idei sunt emanate de firile corupte ale oamenilor. Trebuie să diseci motivele și dorințele din spatele acestor cereri nerezonabile și să vezi dacă se potrivesc sau nu cu rațiunea umanității normale. Ce ar trebui să urmărești? Dacă ești o persoană care iubește adevărul, ar trebui să urmărești să fii un adept, precum Petru. El a zis: „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Unii oameni nu înțeleg ceea ce a zis Petru. Ei întreabă: „Când a tratat Dumnezeu vreodată oamenii ca pe jucării și ne-a dat pe mâna Satanei? Eu nu am văzut asta. Dumnezeu a fost minunat cu mine, atât de milostiv. Dumnezeu nu este acel tip de Dumnezeu. El nu ar putea să iubească oamenii mai mult decât o face, așa că de ce i-ar trata ca pe jucării? Asta nu se potrivește cu adevărul. Este o înțelegere greșită în privința lui Dumnezeu și nu o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu.” Dar de unde au venit cuvintele lui Petru? (Au venit din cunoașterea lui asupra lui Dumnezeu, dobândită după ce a trecut prin tot soiul de încercări.) Petru a trecut prin multe încercări și rafinări. El a lăsat la o parte toate cererile, planurile și dorințele personale și nu I-a cerut lui Dumnezeu să facă nimic. Nu avea propriile gânduri, astfel încât s-a predat complet. El s-a gândit: „Dumnezeu poate face orice vrea. Mă poate face să trec prin încercări, mă poate certa, mă poate judeca sau mustra. Poate crea situații pentru a mă emonda, mă poate căli, mă poate arunca în groapa cu lei sau în vizuina lupilor. Indiferent ce face Dumnezeu este corect, iar eu mă voi supune la orice. Orice face Dumnezeu reprezintă adevărul. Nu voi avea niciun fel de plângeri sau alegeri.” Nu este aceasta supunere absolută? Oamenii se gândesc uneori: „Tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul, atunci de ce nu am descoperit niciun fel de adevăr în acest lucru făcut de Dumnezeu? Se pare că până și Dumnezeu face uneori lucruri care nu sunt în concordanță cu adevărul. Și Dumnezeu greșește uneori. Dar orice ar fi, Dumnezeu este Dumnezeu, mă voi supune!” Este acest tip de supunere una absolută? (Nu.) Aceasta este o supunere selectivă; nu este o supunere adevărată. Este contrară gândirii lui Petru în această privință. Fiind tratat ca o jucărie, nu este nevoie să ți se explice motivul sau să ți se pară corect și rezonabil. Tu poți fi tratat în orice fel; nu este nevoie ca lucrurile să fie discutate cu tine sau să-ți fie explicate faptele și motivele. Dacă lucrurile nu s-ar putea desfășura fără aprobarea ta, atunci ai mai fi tratat ca o jucărie? Nu – asta ți-ar conferi drepturi și libertăți umane depline și respect total. Ar însemna să fii tratat ca o ființă umană, nu ca o jucărie. Ce este o jucărie? (Este ceva care nu are autonomie și drepturi.) Dar este doar ceva fără drepturi? Cum pot fi implementate cuvintele lui Petru? De exemplu, să zicem că tu ai căutat o vreme despre un subiect anume, dar tot nu ai înțeles intenția lui Dumnezeu. Sau să zicem că tu crezi în Dumnezeu de peste 20 de ani și tot nu știi despre ce este vorba. Nu ar trebui să te supui în acest caz? Trebuie să te supui. Și pe ce se bazează această supunere? Se bazează pe ceea ce a spus Petru: „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Dacă Îl abordezi mereu pe Dumnezeu conform noțiunilor și închipuirilor omului și le folosești pentru a măsura tot ceea ce face Dumnezeu, pentru a măsura cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, nu înseamnă acest lucru că-L îngrădești pe Dumnezeu, nu înseamnă că te împotrivești Lui? Ar putea tot ceea ce face Dumnezeu să se potrivească cu noțiunile și închipuirile omului? Și dacă nu se potrivește, tu, ca urmare, nu accepți sau nu asculți? În astfel de momente, cum ar trebui să cauți adevărul? Cum ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu? Acest lucru implică adevărul; un răspuns ar trebui căutat în cuvintele lui Dumnezeu. Când cred în Dumnezeu, oamenii ar trebui să se limiteze la locul unei ființe create. Indiferent de moment, indiferent dacă Dumnezeu este ascuns de tine sau ți S-a arătat, indiferent dacă poți să simți sau nu iubirea lui Dumnezeu, trebuie să știi care-ți sunt responsabilitățile, obligațiile și îndatoririle – trebuie să înțelegi aceste adevăruri cu privire la practicare. În caz că încă te agăți de noțiunile tale, spunând: „Dacă pot vedea clar că această chestiune este în concordanță cu adevărul și în conformitate cu gândurile mele, atunci mă voi supune; dacă nu îmi este clar și nu pot confirma că acestea sunt acțiunile lui Dumnezeu, atunci voi aștepta mai întâi un timp și mă voi supune odată ce sunt sigur că acest lucru a fost făcut de Dumnezeu”, atunci ești tu o persoană care se supune lui Dumnezeu? Nu ești. Aceasta este o supunere condiționată, nu o supunere deplină, absolută. Lucrarea lui Dumnezeu nu e în acord cu noțiunile și închipuirile umane; întruparea nu e în acord cu noțiunile și închipuirile umane, și, în special, judecata și mustrarea. Majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți reale în a accepta asta și a se supune. Dacă nu te poți supune lucrării lui Dumnezeu, atunci cum îți poți îndeplini datoria de ființă creată? Pur și simplu nu este posibil. Care este datoria de ființă creată? (Să ocupăm poziția de ființe create, să acceptăm însărcinarea dată de Dumnezeu și să ne supunem rânduielilor Sale.) Exact, asta este baza ei. Atunci nu este ușor să rezolvi această problemă? Să stai în locul unei ființe create și să te supui Creatorului, Dumnezeul tău – acesta este lucrul pe care orice ființă creată ar trebui să îl susțină. Sunt multe adevăruri pe care nu le înțelegi sau de care nu știi. Nu poți pătrunde intențiile lui Dumnezeu, așa că nu vei accepta adevărurile și nici nu te vei supune lor – așa este? De exemplu, nu înțelegi unele profeții, așa că nu le recunoști ca fiind cuvintele lui Dumnezeu? Nu poți nega asta. Acele cuvinte vor fi mereu cuvinte de la Dumnezeu și ele conțin adevărul. Chiar dacă tu nu le înțelegi, ele sunt tot cuvintele lui Dumnezeu. Dacă unele cuvinte ale lui Dumnezeu nu au fost împlinite, înseamnă asta că nu sunt cuvintele lui Dumnezeu, că nu sunt adevărul? În cazul în care spui: „Dacă acest lucru nu a fost împlinit, atunci probabil nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Probabil a fost denaturat”, ce fel de atitudine este asta? Aceasta este o atitudine de răzvrătire. Trebuie să ai rațiune. Ce este rațiunea? Pe ce se bazează faptul de a avea rațiune? Se bazează pe ocuparea poziției de ființă creată și pe supunerea față de Creator, Dumnezeul tău. Acesta este adevărul; un adevăr etern și imuabil. Supunerea față de Dumnezeu trebuie să se bazeze pe cunoașterea sau înțelegerea ta în privința intențiilor Sale sau pe faptul că Dumnezeu ți-a arătat sau nu intențiile Lui? Trebuie să se bazeze pe toate acestea? (Nu.) Atunci pe ce se bazează? Se bazează pe adevărul supunerii. Ce este adevărul supunerii? (A ocupa poziția de ființă creată și a te supune Creatorului.) Acesta este adevărul supunerii. Atunci, este nevoie să analizezi ce e bine și ce e greșit? Trebuie să reflectezi dacă Dumnezeu a făcut ce e bine sau nu ca să atingi supunerea absolută? Trebuie ca Dumnezeu să explice clar și pe îndelete acest aspect al adevărului pentru ca tu să te supui? (Nu, nu trebuie.) Indiferent ce face Dumnezeu, tu trebuie să practici adevărul supunerii – asta este de ajuns. Unii oameni sunt incredibil de combativi și agită în permanență lucrurile. Ei se gândesc mereu: „Nu este Dumnezeu adevărul? Nu este Dumnezeu Creatorul? De ce unele lucruri pe care le face Dumnezeu nu au sens pentru mine? De ce nu îmi explică Dumnezeu clar lucrurile? Dacă El nu a explicat, atunci cum pot pune eu în practică? Oare motivul pentru care nu mă pot supune nu este acela că nu îi pot găsi un sens? Nu voi avea puterea de a mă supune dacă nu pot înțelege!” Nu este aceasta răzvrătire? Ai nevoie de această putere pentru a te supune? Nu, nu ai. Ai nevoie doar de un simplu tip de raționalitate, iar acesta este: „Mă voi supune la orice vine de la Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu sunt împlinite, mă voi supune și Îl voi lăuda pe Dumnezeu; când cuvintele lui Dumnezeu nu sunt împlinite, acestea sunt în continuare cuvintele Lui și nu vor deveni cuvinte umane doar pentru că nu au fost împlinite. Trebuie doar să mă supun, fără să judec. Dumnezeu va fi mereu Dumnezeul meu.” Așa îți ocupi locul de ființă creată. Cu acest tip de rațiune, cu aceste adevăruri-realități, când vei simți că oamenii sunt doar jucării sau furnici în ochii lui Dumnezeu, tot te vei simți supărat? Te vei simți inferior? (Nu.) Acum nu te vei simți inferior deoarece Dumnezeu te tratează ca pe un om, și tu încă ai statut în fața Lui. Dumnezeu te-a ridicat. De aceea nu te simți inferior. Dacă Dumnezeu nu te-ar fi ridicat, dacă te-ar fi emondat și te-ar fi disciplinat în permanență, te-ai fi simțit nefericit din cauza asta. A se simți nefericit în felul acesta este o problemă care trebuie rezolvată. Deseori, oamenii se simt așa deoarece au prea multe dificultăți în sinea lor; întotdeauna au cereri către Dumnezeu și se gândesc în permanență: „Trebuie să mă tratezi ca pe o ființă umană. Trebuie să mă respecți și să mă apreciezi, să te gândești la mine și să îmi înțelegi slăbiciunile. Trebuie să fii tolerant. Statura mea este mică și îmi lipsește pătrunderea. Nu am mai făcut acest gen de lucrare.” Ei au mereu o grămadă uriașă de scuze și niciun fel de supunere. După părtășia de azi despre adevărul supunerii, măcar sunt aceste scuze motive reale? Nicio scuză nu este un motiv real. Responsabilitatea, obligația și datoria ta este să te supui.