În biserică, ce fel de persoană este cea mai arogantă? Cum se manifestă aroganța acelor persoane? În ce chestiuni este cel mai mult dezvăluită aroganța lor? Aveți discernământ în acest sens? Cei mai aroganți oameni din cadrul bisericii sunt de fapt cei răi și antihriștii. Aroganța lor o depășește cu mult pe cea a oamenilor normali, până în punctul de a fi lipsiți de rațiune. În ce aspecte este cel mai ușor de observat acest lucru? Atunci când aceștia sunt emondați, firea lor arogantă este expusă cel mai clar. Indiferent de amploarea faptelor rele ale acestor antihriști, dacă cineva îi emondează, ei se vor înfuria și vor spune: „Cine ești tu să mă critici și să îmi dai lecții? Câți oameni poți conduce? Poți să ții predici? Poți să ai părtășie despre adevăr? Dacă ai prelua rolul meu, nu ai fi la fel de bun ca mine!” Cum vi se pare acest lucru? Au ei cea mai mică atitudine de acceptare a adevărului? Dacă abordați în acest fel faptul de a fi emondați, vor fi probleme. Acest lucru dovedește că nu dețineți deloc adevărul-realitate și că viața-fire nu vi s-a schimbat deloc. Poate o persoană bătrână și profund coruptă ca aceasta să fie conducător sau lucrător? Poate ea să îndeplinească datoria de a-L sluji pe Dumnezeu? Sigur că nu, deoarece astfel de oameni nu sunt nici măcar calificați să fie conducători sau lucrători. Pentru a fi conducător sau lucrător trebuie să ai cel puțin o oarecare experiență autentică, să înțelegi unele adevăruri, să deții unele realități și să ai cel mai elementar nivel de supunere, ceea ce înseamnă că, cel puțin, trebuie să fii capabil să accepți să fii emondat – doar acest tip de persoană este în măsură să fie conducător sau lucrător. Dacă cineva nu deține deloc adevărul-realitate și încă se ceartă și se împotrivește atunci când este emondat și nu acceptă deloc adevărul, ce credeți că se va întâmpla dacă o astfel de persoană Îl slujește pe Dumnezeu? Nu există nicio îndoială că se va împotrivi lui Dumnezeu; nu va practica adevărul, indiferent de tipul de lucrare pe care o desfășoară și cu atât mai puțin nu va gestiona lucrurile în conformitate cu principiile. Prin urmare, dacă oamenii care nu dețin deloc adevărul-realitate își asumă rolurile de conducători sau lucrători, ei sigur vor merge pe calea antihriștilor și se vor împotrivi lui Dumnezeu. De ce mulți conducători și lucrători sunt dezvăluiți după ce și-au îndeplinit doar o mică parte din îndatoririle lor? Pentru că nu urmăresc adevărul, ci caută renumele, câștigurile și statutul și, drept urmare, firește că se angajează pe calea antihriștilor. În ceea ce vă privește pe toți, dacă vi s-ar da responsabilitatea unei biserici și nimeni nu v-ar verifica timp de șase luni, ați ajunge să mergeți pe calea greșită și să faceți ce vă place. Dacă ați fi lăsați să vă descurcați singuri timp de un an, ați ajunge să-i conduceți pe alți oameni pe căi greșite, iar toți s-ar concentra doar asupra rostirii cuvintelor și a doctrinelor și ar compara cine este mai bun decât cine. Dacă ați fi lăsați să vă descurcați singuri timp de doi ani, ați conduce oamenii înaintea voastră, oamenii ar asculta de voi și nu de Dumnezeu, iar în acest fel biserica ar degenera și ar deveni religioasă. Care este cauza acestui lucru? V-ați gândit vreodată la această întrebare? Pe ce cale merge o persoană care conduce biserica în acest fel? Pe calea antihriștilor. Voi ați fi așa? Cât timp mai puteți furniza oamenilor puținul adevăr pe care îl înțelegeți acum? Puteți să conduceți oamenii pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu? Dacă aleșii lui Dumnezeu pun multe întrebări, veți putea să le răspundeți având părtășie despre adevăr conform cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu înțelegi adevărul și tot ceea ce faci este să predici niște cuvinte și doctrine, atunci, după ce te vor asculta de câteva ori, oamenii se vor plictisi, iar când vei continua să predici cuvinte și doctrine, se vor scârbi și vor fi capabili să discearnă – caz în care, de ce să mai continui să le predici? Dacă ești o persoană care are rațiune, ar trebui să încetezi să mai predici doctrine altor oameni, ar trebui să nu le mai ții lecții de sus, ar trebui să stai pe picior de egalitate cu ceilalți și ar trebui să mănânci, să bei și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu împreună cu ei. Toate acestea sunt manifestări ale oamenilor care au rațiune. Cei care sunt deosebit de aroganți și de neprihăniți de sine își pierd cu ușurință rațiunea și insistă să le predice altora cuvintele și doctrinele sau încearcă să se dea mari căutând și învățând teorii spirituale mai profunde, devenind astfel oameni care încearcă să-i înșele pe alții. A acționa astfel înseamnă să te împotrivești lui Dumnezeu. Îți este clar care vor fi consecințele dacă vei continua să predici în acest mod? Îți este clar unde îi vei conduce pe oameni? Ce fel de problemă este aceasta, atunci când mergi pe calea antihristului, îi conduci pe oameni înaintea ta și îi faci să ți se închine și supună ție? Nu cumva ești în competiție cu Dumnezeu pentru aleșii Lui? Acest lucru înseamnă să aduci înaintea ta oameni care inițial au vrut să creadă în Dumnezeu, să se întoarcă la El și să-L dobândească, făcându-i să asculte de tine, să facă ce spui tu și determinându-i să te trateze ca pe Dumnezeu. Și care va fi consecința acestui lucru? Acești oameni au crezut inițial în Dumnezeu pentru a fi mântuiți, dar au sfârșit prin a fi induși în eroare de tine – nu numai că nu vor fi mântuiți, dar vor suferi și pierzanie și vor fi distruși. Acționând în acest fel, îi duci în rătăcire, îi rănești profund, îi pierzi pe cei care cred în Dumnezeu. De ce fărădelege ești vinovat? Cum te poți revanșa față de ei? I-ai înșelat pe noii credincioși, i-ai transformat în miei, toți te ascultă, toți te urmează, iar în inima ta, de fapt, gândești: „Sunt puternic acum; atât de mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu.” Această natură de trădare din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu într-o simplă marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de religie sau de confesiune. Cum apar diferitele religii și confesiuni religioase? Apar în acest fel. Uitați-vă la liderii fiecărei religii și confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și cunoaștere pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica unele doctrine sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Folosesc aceste lucruri pentru a-i înșela pe oameni și pentru a-i aduce înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei îi urmează pe acești lideri. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință.” Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când vine vorba despre credința în Dumnezeu și despre acceptarea adevăratei căi – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai ca Pavel. De ce spun asta? Epistolele lui Pavel sunt consemnate în Biblie și sunt transmise de două mii de ani. De-a lungul întregii Epoci a Harului, cei care au crezut în Domnul au citit adesea cuvintele lui Pavel și le-au luat drept criteriu – suferința, supunerea propriului trup și, în cele din urmă, deținerea coroanei neprihănirii… Toți oamenii au crezut în Dumnezeu conform cuvintelor și doctrinelor lui Pavel. De-a lungul acestor două mii de ani, foarte mulți oameni l-au imitat pe Pavel, l-au venerat și l-au urmat. Ei au considerat cuvintele lui Pavel drept scriptură, au înlocuit cuvintele Domnului Isus cu cuvintele lui Pavel și nu au reușit să practice cuvintele lui Dumnezeu. Nu este aceasta o abatere? Este o abatere gravă. Cât de mult din intențiile lui Dumnezeu au putut înțelege oamenii în Epoca Harului? La urma urmei, cei care L-au urmat pe Isus în acea vreme erau în minoritate, iar cei care L-au cunoscut erau și mai puțini – nici măcar discipolii Săi nu L-au cunoscut cu adevărat. Dacă oamenii văd un pic de lumină în Biblie, nu ar trebui să creadă că aceasta reprezintă intențiile lui Dumnezeu și cu atât mai puțin ar trebui considerat un strop de luminare drept cunoaștere de Dumnezeu. Toți oamenii sunt aroganți și îngâmfați și nu-L păstrează pe Dumnezeu în inimile lor. Când înțeleg câteva doctrine, o pornesc la drum de unii singuri, ceea ce duce la formarea multor confesiuni. În Epoca Harului, Dumnezeu nu a fost deloc strict cu omul. Toate religiile și confesiunile în numele lui Isus aveau o parte din lucrarea Duhului Sfânt; atât timp cât nu existau duhuri rele care să lucreze în interiorul ei, Duhul Sfânt lucra asupra oricărei biserici, astfel încât majoritatea oamenilor se puteau bucura de harul lui Dumnezeu. În trecut, Dumnezeu nu era strict cu oamenii, indiferent dacă era autentică sau falsă credința lor în El, indiferent dacă îi urmau pe alții sau nu urmăreau adevărul, deoarece El sorocise deja că, în ultima etapă, toți cei predestinați și aleși de El vor trebui să vină în fața Lui și să-I accepte judecata. Dacă, după ce au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, oamenii continuă să îi urmeze pe alții și să se închine lor, dacă nu urmăresc adevărul, ci caută în schimb binecuvântări și coroane, atunci acest lucru este de neiertat. Astfel de oameni vor avea același sfârșit ca și Pavel. De ce îi folosesc adesea pe Pavel și pe Petru drept exemple? Acestea sunt două căi. Credincioșii în Dumnezeu urmează fie calea lui Petru, fie calea lui Pavel. Acestea sunt singurele două căi. Indiferent dacă ești un adept sau un conducător, este același lucru. Dacă nu poți porni pe calea lui Petru, înseamnă că mergi pe calea lui Pavel. Acest lucru este inevitabil; nu există o a treia cale. Cei care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, care nu-L cunosc, care nu caută să înțeleagă adevărul și care nu sunt capabili să I se supună întru totul lui Dumnezeu, trebuie să aibă, în cele din urmă, același sfârșit ca și Pavel. Dacă nu cauți să Îl cunoști pe Dumnezeu sau să înțelegi intențiile Lui și te străduiești doar să poți rosti cuvinte și doctrine și să predici teorii spirituale, atunci nu poți decât să I te împotrivești și să Îl trădezi pe Dumnezeu, pentru că este în natura umană să I te împotrivești lui Dumnezeu. Este garantat că lucrurile care nu se aliniază cu adevărul provin din voința omului. Tot ceea ce provine din voința omului, indiferent dacă este bun sau rău în ochii omului, perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Unii oameni cred că și dacă nu acționează în conformitate cu adevărul în câteva chestiuni, nu fac rău sau nu se împotrivesc lui Dumnezeu. Este corect acest lucru? Dacă nu acționezi în conformitate cu adevărul, atunci cu siguranță încalci adevărul, iar încălcarea adevărului înseamnă, în esență, a te împotrivi lui Dumnezeu; este doar un nivel diferit de gravitate. Chiar dacă nu ești catalogat ca fiind o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu, Dumnezeu nu te va aproba, deoarece tu nu practici adevărul și faci doar lucruri care nu au legătură cu adevărul și acționezi doar după propria ta voință. Chiar dacă cei care nu urmăresc adevărul nu fac nici un rău, vor putea ei să se elibereze de firea lor coruptă? Dacă nu se pot lepăda de firea lor coruptă, înseamnă că vor continua să trăiască în conformitate cu ea. Chiar dacă nu fac nimic pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, le este imposibil să se supună lui Dumnezeu, iar El nu va aproba astfel de oameni.