Dacă, în calitate de conducător de biserică sau lucrător, trebuie să-i îndrumi pe aleșii lui Dumnezeu cum să pătrundă în adevărul-realitate și să aducă o bună mărturie pentru Dumnezeu, cel mai important este să-i călăuzești pe oameni să petreacă mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie despre adevăr. În acest fel, aleșii lui Dumnezeu pot avea o cunoaștere mai profundă a scopurilor lui Dumnezeu în mântuirea omului și a scopului lucrării Sale și Îi pot înțelege intențiile și diferitele Sale cerințe pentru om, îngăduindu-le astfel să-și îndeplinească datoria cum se cuvine și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Când îi aduni la părtășie și predici, trebuie să vorbești în mod practic despre mărturia ta bazată pe experiență și să nu te mulțumești cu predicarea de cuvinte și doctrine. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să te concentrezi asupra înțelegerii adevărului – și odată ce înțelegi adevărul, trebuie să încerci să-l pui în practică și doar atunci când îl vei practica, vei înțelege realmente adevărul. Când ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, spune ceea ce știi. Nu te lăuda, nu face remarci iresponsabile, nu rosti doar cuvinte și doctrine și nu exagera. Dacă exagerezi, oamenii te vor detesta și mai apoi îți vei face reproșuri, vei avea regrete și vei fi supărat, tu însuți provocând toate acestea. Îi poți face pe oameni să înțeleagă adevărul și să intre în realitate dacă doar predici cuvinte și doctrine ca să le faci morală și să-i emondezi? Dacă lucrurile despre care ai părtășie nu sunt practice, dacă nu sunt decât cuvinte și doctrine, va fi în zadar, oricât le-ai face morală și i-ai emonda. Crezi că faptul că oamenii se tem de tine și fac ceea ce le spui și nu îndrăznesc să obiecteze este același lucru cu a înțelege adevărul și a fi supuși? Aceasta este o greșeală majoră; intrarea în viață nu este atât de simplă. Unii conducători sunt ca noii directori care încearcă să lase o impresie puternică; ei încearcă să-și impună nou găsita autoritate asupra aleșilor lui Dumnezeu, astfel încât toți să li se supună, gândindu-se că asta le va ușura munca. Dacă îți lipsește adevărul-realitate, atunci, în scurt timp, adevărata ta statură va fi dezvăluită, adevăratul tău caracter va fi expus și, la fel de bine, ai putea fi eliminat. În unele lucrări administrative, un pic de emondare și un pic de disciplină sunt acceptabile. Dar dacă nu ești capabil să ai părtășie despre adevăr, în cele din urmă, tot nu vei putea să rezolvi probleme, iar asta va afecta rezultatele lucrării. Dacă, indiferent de problemele care apar în biserică, tu continui să ții prelegeri oamenilor și să arunci vina – dacă tot timpul îți ieși din fire – atunci aceasta este firea ta coruptă care se dezvăluie și ai arătat fața urâtă a corupției tale. Dacă stai mereu pe un piedestal și le faci astfel morală oamenilor, atunci, pe măsură ce timpul trece, oamenii vor fi incapabili să primească aprovizionarea cu viață de la tine, nu vor câștiga nimic practic și, în schimb, te vor detesta și vor fi dezgustați de tine. În plus, vor exista și unii oameni care, după ce au fost influențați de tine din cauza lipsei de discernământ, vor ține și ei prelegeri altora și-i vor emonda. În același mod, ei se vor enerva și își vor pierde cumpătul. Pe lângă faptul că vei fi incapabil să rezolvi problemele oamenilor, le vei întreține și firile corupte. Și nu înseamnă asta a-i conduce pe calea pierzaniei? Nu este aceasta o răutate? Un lider ar trebui să conducă, în primul rând, prin părtășie despre adevăr și prin aprovizionarea cu viață. Dacă stai mereu pe un piedestal și le ții prelegeri altora, vor putea ei să înțeleagă adevărul? Dacă lucrezi în acest fel pentru o perioadă, atunci când oamenii vor ajunge să te vadă în mod clar așa cum ești, te vor părăsi. Poți să aduci oamenii înaintea lui Dumnezeu lucrând în acest fel? Cu siguranță, nu poți; tot ce poți face este să strici lucrarea bisericii și să-i faci pe toți aleșii lui Dumnezeu să te deteste și să te părăsească. În trecut, unii conducători și lucrători au fost eliminați din acest motiv. Nu au fost capabili să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme actuale, a-i călăuzi pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, sau a-i călăuzi să se înțeleagă pe ei înșiși. Nu au făcut nimic din această lucrare esențială; s-au concentrat doar la a se pune pe un piedestal, făcându-le morală oamenilor și dând ordine, crezând că făcând asta îndeplinesc lucrarea unui conducător de biserică. Drept rezultat, nu au îndeplinit rânduielile de lucru, așa cum au fost ele făcute de Cel de mai sus, chiar dacă le cunoșteau, și nici nu și-au îndeplinit bine slujbele specifice. În afară de a declama cuvinte și doctrine și a trâmbița sloganuri, nu au făcut altceva decât să se pună pe un piedestal și să facă morală și să-i emondeze orbește pe oameni. Lucrul acesta a făcut ca oamenii să se teamă de acești conducători și lucrători și să-i evite, neîndrăznind să le împărtășească problemele lor. Acționând în felul acesta, conducătorii și lucrătorii și-au stricat lucrarea și au oprit-o. Abia atunci când casa lui Dumnezeu i-a demis și-au dat seama că nu făcuseră nicio lucrare reală. Poate că au avut multe remușcări, însă regretele nu sunt de niciun folos. Tot au fost demiși și eliminați.