Care sunt condițiile pentru a fi mântuit? În primul rând, o persoană trebuie să înțeleagă adevărul și să accepte de bunăvoie judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Apoi trebuie să aibă voința să coopereze, să fie capabilă să se răzvrătească împotriva ei înseși și să fie dispusă să renunțe la propriile dorințe egoiste. Ce includ dorințele egoiste? Onoarea, statutul, vanitatea, diversele aspecte ale propriilor interese, precum și planurile, dorințele, perspectivele, destinația unei persoane – indiferent dacă sunt imediate sau de viitor – toate sunt incluse aici. Dacă vei putea căuta adevărul ca să îți înlături aceste firi corupte, dacă vei realiza pe rând progrese cu ele, dacă le vei abandona puțin câte puțin, atunci practicarea adevărului va deveni din ce în ce mai ușoară pentru tine și vei atinge o stare de supunere față de Dumnezeu. Statura ta va crește treptat. Odată ce vei înțelege adevărul și vei fi capabil să vezi adevărul despre aceste dorințe egoiste și să renunți la ele puțin câte puțin, firea ta se va schimba. Ce nivel al schimbării ați atins acum? Pe baza observațiilor Mele, în ceea ce privește aceste adevăruri-realități ale schimbărilor firii, practic, încă nu ați pătruns în ele. Așadar, care e statura voastră prezentă și în ce stare trăiți? Cei mai mulți dintre voi sunteți blocați la nivelul în care vă faceți datoria și bateți pasul pe loc în această etapă: „Ar trebui să-mi fac datoria sau nu? Cum îmi pot îndeplini datoria bine? Oare dacă îmi îndeplinesc datoria așa e superficial?” Uneori, când îndeplinirea datoriei tale este deosebit de superficială, te vei simți mustrat în inima ta. Vei simți ca și cum Îi ești dator lui Dumnezeu, că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu, ba chiar te vei tângui și Îi vei exprima lui Dumnezeu dorința de a-ți îndeplini îndatoririle cum se cuvine pentru a-I răsplăti iubirea. Dar după două zile, vei deveni din nou negativ și nu vei mai dori să-ți îndeplinești îndatoririle. Nu poți trece niciodată de această etapă. Înseamnă asta să ai statură? (Nu.) Când nu veți mai avea nevoie să aveți părtășie despre cum să vă îndepliniți îndatoririle cu loialitate, despre nevoia de a vă îndeplini îndatoririle cu toată inima și mintea voastră și despre nevoia de a vă supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și veți putea să vă asumați îndatoririle ca pe o misiune proprie, să le îndepliniți bine fără cereri, fără plângeri și fără să faceți propriile alegeri, atunci veți fi atins o anumită statură. E întotdeauna nevoie să avem părtășie despre cum să-și îndeplinească bine îndatoririle o persoană. De ce trebuie să continuăm să avem părtășie în această privință? Pentru că oamenii nu știu cum să-și îndeplinească îndatoririle și nu pot înțelege principiile; nu au priceput temeinic diversele adevăruri despre îndeplinirea îndatoririlor și nici n-au înțeles adevărul și n-au intrat în realitate. Unii oameni înțeleg doar câteva doctrine, dar nu sunt dispuși să le practice sau să intre în ele și nici să îndure suferința și epuizarea, sunt întotdeauna lacomi de confort trupesc, fac încă prea multe alegeri proprii, nu sunt în stare să renunțe și nu se lasă întru totul în mâinile lui Dumnezeu. Încă au propriile planuri și cerințe; dorințele, gândurile și perspectivele personale încă îi domină și îi pot controla: „Dacă voi îndeplini această datorie, voi avea perspective bune? Există abilități pe care le pot învăța din acest lucru? Voi dobândi ceva în casa lui Dumnezeu în viitor?” Să vă gândiți tot timpul la aceste lucruri, să vi se pară neplăcut când vă îndepliniți îndatoririle e puțin greu, obositor sau lipsit de bucurii, să vă simțiți inconfortabil cu timpul, să deveniți negativi și încă să fie nevoie să aveți părtășie despre adevăr și lucrarea ideologică înseamnă o lipsă de statură. Implică acestea o schimbare a firii? Încă este prea devreme pentru asta. Odată ce pricepeți adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a vă îndeplini îndatoririle, a depăși acest obstacol, puteți atinge o îndeplinire adecvată a îndatoririlor. Pentru a merge mai departe, vor fi apoi necesare schimbări ale firii.

Acum, fie că e vorba de îndeplinirea datoriei sau de slujirea lui Dumnezeu, toate acestea necesită o reflecție frecventă asupra propriei persoane. Indiferent de opiniile greșite sau de firile corupte pe care o persoană le dezvăluie, ea trebuie să caute adevărul pentru a le înlătura. Doar în acest fel își poate face datoria conform standardelor și primi aprobarea lui Dumnezeu. O persoană trebuie să fie capabilă să-și discearnă propriile firi corupte, altfel nu le poate înlătura. Unii oameni nu pot vedea ce este specific unei firi corupte și ce nu este. De pildă, ce le place oamenilor să mănânce sau cu ce le place să se îmbrace, ce obiceiuri de viață au, precum și moștenirea de la strămoși și conceptele tradiționale – unele dintre acestea sunt cauzate de influența culturii și a obiceiurilor tradiționale, unele de educație și de moștenirea familială și altele de o lipsă de cunoaștere și perspicacitate. Acestea nu sunt probleme majore și nu au nimic de-a face cu bunătatea sau răutatea umanității cuiva, iar unele pot fi rezolvate prin învățare și dobândirea unei perspicacități mai mari. Totuși, noțiunile sau opiniile greșite despre Dumnezeu sau problema unei firi corupte trebuie înlăturate prin căutarea adevărului și nu pot fi schimbate prin educație umană. În orice caz, de oriunde îți vin noțiunile și ideile, dacă ele nu se aliniază cu adevărul, trebuie să renunți la ele și să cauți adevărul pentru a le înlătura. Urmărirea adevărului poate rezolva toate problemele unei persoane. Multe probleme care nu par să fie legate de adevăr pot fi rezolvate indirect prin înțelegerea adevărului. Nu doar problemele referitoare la o fire coruptă pot fi rezolvate folosind adevărul, ci și acelea care nu privesc o fire coruptă, precum unele comportamente, metode, noțiuni și obiceiuri umane – acestea pot fi rezolvate complet doar folosind adevărul. Adevărul poate nu doar să îndrepte firile corupte ale oamenilor, ci și să servească drept țel în viață, drept fundație a vieții și principiu de viață și poate să rezolve toate greutățile și problemele unei persoane. Fără doar și poate. Care este cel mai important lucru acum? E de a vedea că sursa multor probleme e direct legată de neînțelegerea adevărului. Mulți oameni nu știu cum să practice când li se întâmplă ceva, iar asta se întâmplă din cauza faptului că nu înțeleg adevărul. Oamenii nu pot vedea esența și sursa atât de multor lucruri și asta e tot din cauza faptului că nu înțeleg adevărul. Dar cum de mai pot vorbi atât de articulat fără să priceapă adevărul? (Sunt toate doar cuvinte și doctrine.) Atunci această problemă de a spune doctrine trebuie rezolvată. Rostește mai puține vorbe goale, recită mai puține doctrine și strigă mai puține sloganuri; vorbește mai practic, pune mai mult în practică adevărul, discută mai mult despre cunoașterea de sine și disecarea de sine și lasă-i pe ceilalți să audă cuvinte pe care le consideră edificatoare și benefice. Doar o persoană care face asta deține adevărul-realitate. Nu declama doctrine și nu spune vorbe goale, nu rosti cuvinte ipocrite și înșelătoare și nu zice cuvinte care nu aduc lămurire. Cum poți evita acest fel de discurs? Trebuie mai întâi să recunoști și să vezi urâțenia, stupiditatea și absurditatea acestor lucruri; atunci vei fi capabil să te răzvrătești împotriva trupului. În plus, trebuie să ai și rațiune. Cu cât are o persoană mai multă rațiune, cu atât va vorbi mai corect și mai cuviincios, cu atât mai matură va fi umanitatea ei, cu atât mai practice vor deveni cuvintele ei și cu atât mai puține nonsensuri va rosti. Și, în inima ei, va detesta acele vorbe goale, acele exagerări și falsități. Unii oameni au prea mult orgoliu și vor întotdeauna să spună lucruri frumoase ca să se prefacă, dorind să dobândească un loc de seamă în inimile celorlalți și să le câștige stima, făcându-i să considere că ei cred foarte mult în Dumnezeu, că sunt persoane bune și că sunt în mod special demni de admirație. Ei au întotdeauna această intenție de a se preface; sunt controlați de o fire coruptă. Oamenii au firi corupte, ceea ce este sursa faptului că oamenii fac rău ca să se opună lui Dumnezeu, problema cea mai dificil de rezolvat. Dacă Duhul Sfânt nu lucrează și Însuși Dumnezeu nu desăvârșește pe cineva, firea sa coruptă nu poate fi purificată și nu se poate ajunge la o schimbare a firii. Altminteri, o persoană nu o poate înlătura prin nicio cale. Dacă ești o persoană care urmărește adevărul, atunci trebuie să reflectezi la firea ta coruptă și să ți-o înțelegi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, să te compari cu fiecare propoziție din cuvintele de expunere și de judecată ale lui Dumnezeu și, puțin câte puțin, să-ți scoți la iveală toate firile și stările corupte. Începe prin a cerceta intențiile și scopul cuvintelor și acțiunilor tale, disecă și discerne fiecare cuvânt pe care îl rostești și nu trece nimic cu vederea din ceea ce există în gândurile și mintea ta. În acest fel, prin disecare și discernere progresive, vei descoperi că firea ta coruptă nu e neglijabilă, ci mai degrabă vastă, și că otrăvurile Satanei nu sunt limitate, ci mai degrabă numeroase. Astfel, treptat, îți vei vedea cu claritate firile corupte și natura-esență și îți vei da seama cât de profund te-a corupt Satana. În acel moment, vei simți cât de extraordinar de prețios este adevărul exprimat de Dumnezeu. El poate rezolva problemele firii și naturii corupte ale omenirii. Acest leac pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru oamenii corupți cu scopul de a mântui omenirea este incredibil de eficient, ba chiar mai valoros decât orice elixir. De aceea, pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu, urmărești de bunăvoie adevărul, prețuind din ce în ce mai mult fiecare aspect al adevărului și urmărindu-l cu tot mai multă forță. Când o persoană are acest sentiment în inima ei, înseamnă că a înțeles deja adevărul într-o măsură și că a prins deja rădăcini pe calea adevărată. Dacă îl poate experimenta mai profund și Îl poate iubi cu adevărat, din inimă, pe Dumnezeu, viața-fire a persoanei va începe să se transforme.

E ușor să se facă unele schimbări în comportament, dar nu e ușor să se schimbe viața-fire a unei persoane. Rezolvarea problemei unei firi corupte trebuie să înceapă de la cunoașterea de sine. Acest lucru necesită atenție, concentrare pe examinarea treptată a propriilor intenții și stări, scrutare constantă a intențiilor și a modurilor obișnuite de a vorbi. Și apoi, într-o bună zi, va exista o conștientizare bruscă: „Spun întotdeauna lucruri frumoase pentru a mă preface, sperând că voi obține un loc de seamă în inimile celorlalți. Aceasta e o fire ticăloasă. Nu este revelația unei umanități normale și nu se conformează cu adevărul. Acest mod ticălos de a vorbi și această intenție rea sunt greșite, trebuie schimbate și e necesar să scap de ele.” După ce ai această conștientizare, vei simți gravitatea serioasă a firii tale ticăloase cu o claritate crescândă. Crezuseși că ticăloșia înseamnă doar existența unei mici pofte rele între un bărbat și o femeie și simțiseși că, deși ai dat dovadă de ticăloșie în această privință, nu erai o persoană cu o fire ticăloasă. Acest lucru arată că ți-a lipsit înțelegerea unei firi ticăloase; părea că știi înțelesul superficial al cuvântului „ticălos”, dar nu puteai cu adevărat să recunoști sau să discerni o fire ticăloasă; și, de fapt, încă nu înțelegi ce înseamnă cuvântul „ticălos”. Când îți vei da seama că ai dezvăluit acest fel de fire, vei începe să reflectezi la sinele tău și să o recunoști, să îi cercetezi în profunzime originile și vei vedea că ai într-adevăr o asemenea fire. Ce ar trebui să faci după aceea? Trebuie să îți examinezi permanent intențiile în modurile tale similare de a vorbi. Prin această cercetare constantă, vei recunoaște cu o autenticitate și o acuratețe din ce în ce mai mari că ai într-adevăr acest fel de fire și esență. Doar în ziua în care vei admite cu adevărat că ai o fire ticăloasă, vei începe să simți ură și detestare față de ea. De la a crede că e bună, cu o conduită cinstită, înzestrată cu simțul dreptății, cu integritate morală, neprefăcută, o persoană ajunge să recunoască faptul că are asemenea naturi-esențe precum aroganța, intransigența, înșelăciunea, răutatea și aversiunea față de adevăr. În acel moment, se va fi evaluat cu exactitate și știe ce este cu adevărat. Doar să admiți verbal sau să recunoști superficial că ai aceste manifestări și dispoziții nu va stârni o ură veritabilă. O persoană poate să se urască pe sine cu adevărat doar recunoscând că esența acestor firi corupte e maniera respingătoare a Satanei. Ce fel de umanitate e necesară ca o persoană să se cunoască pe sine însăși până în punctul în care să se urască? Trebuie să iubească lucrurile pozitive, adevărul, corectitudinea și dreptatea, să aibă conștiință și vigilență, să fie bună la suflet și să fie capabilă să accepte și să practice adevărul – toți oamenii de acest fel se pot cunoaște cu adevărat și urî pe ei înșiși. Aceia care nu iubesc adevărul și cărora li se pare greu să accepte adevărul nu se vor cunoaște niciodată pe sine. Chiar dacă pot rosti unele cuvinte despre cunoașterea de sine, nu pot pune adevărul în practică și nu vor suferi nicio schimbare autentică. Cunoașterea de sine e cea mai dificilă sarcină. De pildă, cineva de calibru scăzut se poate gândi: „Calibrul meu nu este bun. Sunt timid din fire și mi-e frică să mă implic. Aș putea fi chiar cea mai neprefăcută și lașă persoană din lume. Așadar, asta mă face cel mai demn de a primi mântuirea lui Dumnezeu.” Este aceasta adevărata cunoaștere de sine? Acestea sunt cuvintele unei persoane care nu înțelege adevărul. Dacă o persoană nu are calibru bun înseamnă automat că nu are o fire coruptă? Nu au și lașii firi corupte? Nu au fost și ei corupți de Satana? De fapt, acești oameni au o fire la fel de ticăloasă și arogantă și, mai mult decât atât, ea e destul de adânc ascunsă și mai înrădăcinată decât la o persoană obișnuită. De ce spun că e adânc ascunsă? (Pentru că ei cred întotdeauna că sunt buni.) Așa este. Ei înșiși sunt amăgiți și induși în eroare de această iluzie, de aceea le e imposibil să accepte adevărul. Cred că sunt deja buni și că nu au nevoie de judecata și de purificarea lui Dumnezeu. Toate acele cuvinte pe care Dumnezeu le spune despre judecata oamenilor și expunerea corupției lor le sunt adresate altora, acelor oameni competenți, cu firi arogante, acelor oameni răi și celor care induc în eroare – falși lideri și antihriști; dar nu le sunt adresate oamenilor ca ei. Ei sunt deja îndeajuns de buni; mâinile lor sunt curate, iar ei înșiși sunt neprihăniți, fără nicio pată. Când pe ei înșiși se definesc în acest fel, le e cu putință să se cunoască pe sine cu adevărat? (Nu.) Ei nu se pot cunoaște pe sine și cu siguranță nu înțeleg adevărul. Ei nu pot înțelege sub nicio formă asemenea adevăruri, precum motivul pentru care Dumnezeu judecă și mustră oamenii, cum mântuiește El oamenii sau cum e purificată o fire coruptă. O persoană care nu se cunoaște deloc pe sine categoric nu înțelege niciun adevăr. Aceste opinii greșite pe care le dezvăluie sunt suficiente pentru a arăta că e un om ridicol și absurd. Înțelegerea lui e absurdă și își impune propriile convingeri asupra lui Dumnezeu; și aceasta e o fire ticăloasă. Ticăloșia e un fel de fire care nu se manifestă numai în problema conduitei dintre un bărbat și o femeie: puțină poftă ticăloasă nu ar trebui etichetată drept o fire ticăloasă. Dar dacă poftele ticăloase ale unei persoane sunt prea puternice și ea se angajează adesea în promiscuitate sau homosexualitate constantă, atunci acest lucru este ticălos. Unii oameni nu pot face distincția între cele două, etichetând întotdeauna poftele ticăloase drept ticăloșie și explicând ticăloșia prin prisma poftelor rele; le lipsește discernământul. O fire ticăloasă e cel mai greu de recunoscut. Acțiunile oricui e prea înșelător și sinistru sunt toate ticăloase. De exemplu, unii oameni, după ce mint, se gândesc: „Dacă nu îmi împărtășesc înțelegerea, cine știe ce vor crede ceilalți despre mine? Trebuie să mă deschid și să am puțin părtășie; după ce îmi voi împărtăși înțelegerea, asta va fi tot. Nu-i pot lăsa pe ceilalți să îmi cunoască adevăratele intenții și să creadă că sunt înșelător.” Ce fire e aceasta? Să te deschizi într-un fel înșelător se numește ticăloșie. Și, după ce mint, vor observa: „A aflat cineva că am mințit? Mi-a putut vedea cineva firea adevărată?” Încep să smulgă informații de la alții și să-i interogheze; și asta e tot un lucru ticălos. Nu este ușor să depistezi o fire ticăloasă. Oricine face lucruri într-un fel deosebit de sinistru și înșelător, punând piedici celorlalți ca să nu-i vadă adevărata față, e ticălos. Oricine complotează și uneltește ca să-și atingă scopurile este ticălos. Oricine înșală oamenii făcând lucruri ticăloase, sub pretextul că face bine și silindu-i pe ceilalți să presteze servicii pentru el e cel mai ticălos dintre toți. Marele balaur roșu e cel mai ticălos; Satana e cel mai ticălos; acei demoni regi sunt cei mai ticăloși; toți diavolii sunt ticăloși.

Pentru a urmări schimbarea firii, o persoană trebuie mai întâi să-și recunoască propria fire coruptă. Adevărata cunoaștere de sine implică vederea și disecarea minuțioasă a esenței propriei corupții, precum și recunoașterea diverselor stări pe care le trezește o fire coruptă. Doar atunci când cineva își înțelege clar firea și stările corupte își poate urî trupul și pe Satana și de-abia atunci se produce o schimbare a firii. Dacă nu își poate recunoaște aceste stări și nu reușește să facă legăturile și să le pună în relație cu sine, poate firea acelei persoane să se schimbe? Nu poate. Schimbarea firii necesită ca o persoană să-și recunoască diferitele stări pe care firea sa coruptă le trezește; trebuie să ajungă în punctul de a nu fi constrânsă de firea sa coruptă și de a pune adevărul în practică – doar atunci firea sa poate începe să se schimbe. Dacă nu poate recunoaște originea stărilor sale corupte și doar se înfrânează conform cuvintelor și doctrinelor pe care le înțelege, atunci, chiar dacă are o purtare cât de cât bună și se schimbă puțin la exterior, acest lucru nu poate fi considerat o schimbare a firii. Din moment ce nu poate fi considerat o schimbare a firii, atunci care este rolul pe care majoritatea oamenilor îl joacă în timpul îndeplinirii datoriei lor? Este rolul de muncitor; ei doar depun efort și se ocupă de treburi. Deși își îndeplinesc și datoria, în majoritatea timpului, se concentrează doar să termine lucrurile, nu caută adevărul, ci doar depun efort. Uneori, când sunt într-o pasă bună, se străduiesc mai mult, iar alteori, când sunt într-o pasă proastă, se înfrânează puțin. Dar, după aceea, se vor examina și vor simți remușcări, așa că se vor strădui din nou mai mult, crezând că aceasta e căința. De fapt, aceasta nu înseamnă nici schimbare adevărată, nici căință adevărată. Căința adevărată începe cu cunoașterea de sine; începe cu o schimbare în comportament. După ce purtarea unei persoane s-a schimbat și aceasta se poate răzvrăti împotriva trupului, poate pune adevărul în practică și comportamentul său pare să fie aliniat cu principiile, asta înseamnă că a existat o căință veritabilă. Apoi, puțin câte puțin, ajunge în punctul în care e capabilă să vorbească și să acționeze conform principiilor, conformându-se în totalitate adevărului. Atunci începe o schimbare în viața-fire. Ce etapă ați atins acum în experiența voastră? (Am o oarecare purtare bună la suprafață.) Acest lucru e specific tot perioadei în care se depune efort. Unii oameni depun puțin efort și cred apoi că au adus o contribuție și merită binecuvântările lui Dumnezeu. Înăuntrul lor, ei reflectează mereu: „Ce crede Dumnezeu despre acest lucru? Am depus atât de mult efort și am îndurat atâtea greutăți, oare pot intra în Împărăția Cerurilor?” Să încerci întotdeauna să descoperi adevărul despre lucruri – ce fire e aceasta? E înșelătoare, rea și arogantă. În plus, să speri că obții binecuvântări din depunerea unui oarecare efort în timp ce crezi în Dumnezeu fără să accepți puțin adevăr nu înseamnă o fire intransigentă? Să nu renunți niciodată la beneficiile statutului – nu e și aceasta intransigență? Ei se îngrijorează tot timpul: „Oare Dumnezeu își va aminti că am îndurat greutăți când mi-am făcut această datorie? Îmi va da câteva binecuvântări?” În mintea lor, fac întotdeauna aceste calcule. Pe dinafară, pare că fac înțelegeri, dar, de fapt, aici lucrează câteva feluri de firi corupte. Să vrei întotdeauna să ajungi la o înțelegere cu Dumnezeu, să vrei întotdeauna să primești binecuvântări pentru că ai credință în Dumnezeu, să vrei întotdeauna să profiți și să nu suferi pierderi, să te angajezi mereu pe căi necinstite și înșelătoare – asta înseamnă să fii dominat de o fire rea. De fiecare dată când o asemenea persoană depune un oarecare efort când își îndeplinește îndatoririle, vrea să știe: „Voi primi binecuvântări pentru tot efortul pe care îl depun? Voi putea să intru în Împărăția Cerurilor după ce am suferit atât de mult pentru a crede în Dumnezeu? Oare Dumnezeu mă va lăuda pentru că m-am lepădat de toate ca să-mi fac datoria? Dumnezeu mă acceptă sau nu?” Reflectează la aceste întrebări tot timpul. Dacă nu găsește un răspuns într-o zi, va deveni neliniștită în acea zi, nedorind să-și îndeplinească îndatoririle sau să plătească prețul și cu atât mai puțin să urmeze adevărul. Întotdeauna constrânsă și înlănțuită de aceste chestiuni, îi lipsește cu desăvârșire orice credință adevărată. Nu crede că promisiunile lui Dumnezeu sunt reale. Nu crede că urmărirea adevărului va aduce în mod sigur binecuvântările lui Dumnezeu. În inima sa, este scârbită de adevăr. Chiar dacă ar vrea să urmărească adevărul, îi lipsește energia pentru asta, așa că nu are luminare și iluminare de la Duhul Sfânt și nu poate înțelege adevărul. Această persoană se confruntă frecvent cu probleme când își face datoria și e deseori negativă și slabă. Mormăie nemulțumiri când se confruntă cu ceva greu și când i se întâmplă o nenorocire sau e arestată, consideră că Dumnezeu nu o protejează și nu o vrea și se lasă pradă disperării. Ce fire e aceasta? Nu e ferocitate? Ce va face această persoană imediat ce va simți resentiment? Va fi cu siguranță negativă și leneșă; va capitula, deznădăjduită. Și va acuza frecvent liderii și lucrătorii că sunt lideri falși și antihriști. Ba chiar s-ar putea plânge în mod direct de Dumnezeu și ar putea emite judecăți despre El. Ce anume provoacă aceste lucruri? Ea este sub controlul unei firi rele. Crede, conform opiniilor seculare și logicii satanice, că trebuie să fie un câștig pentru orice investiție. Fără o asemenea recompensă, nu va mai investi. Are o gândire răzbunătoare și caută să renunțe la responsabilitățile ei, să-și refuze datoria și să ceară recompensă. Nu e acest lucru rău? În ce privințe seamănă cu situația lui Pavel? (Pavel a crezut că după ce va săvârși călătoria și va lupta lupta cea bună, îi va fi rezervată o coroană a dreptății.) Exact în acest fel seamănă cu situația lui Pavel. Aveți și voi vreuna dintre aceste manifestări? Vă comparați și voi în acest fel? Dacă nu vă raportați la cuvintele lui Dumnezeu, nu veți fi capabili să vă cunoașteți. Doar recunoscând esența firii voastre corupte vă puteți cunoaște cu adevărat. Dacă doar recunoașteți lucrurile bune și rele superficiale sau admiteți pur și simplu că sunteți un diavol și Satana, acest lucru e prea general și lipsit de conținut. Este o profunzime falsă, e o prefacere și o fraudă. Să vorbești despre cunoașterea de sine în acest fel înseamnă spiritualitate falsă, este amăgitor.

Ați văzut vreodată cum caută o persoană înșelătoare să se cunoască pe sine? Încearcă să facă din țânțar armăsar, spunând că e un diavol și Satana, ba chiar blestemându-se; și, cu toate astea, nu spune nici ce fapte diabolice și rele a făcut, nici nu-și disecă stricăciunea și corupția din inimă. Spune doar că e un diavol și Satana, că s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și I s-a opus, folosind multe vorbe goale și generalizări ca să se condamne și făcându-i pe ceilalți să simtă: „Aceasta chiar e o persoană care se cunoaște cu adevărat pe sine; ce înțelegere profundă are.” Îi lasă pe ceilalți să vadă ce spirituală e, făcând în așa fel încât toți ceilalți s-o invidieze pentru că urmărește adevărul. Dar, după ce se cunoaște pe sine în acest fel timp de mai mulți ani, încă nu s-a căit sincer și nu se vede nicio situație în care a pus, de fapt, adevărul în practică sau a făcut lucrurile pe baza principiilor. Nu există absolut deloc nicio schimbare în viața-fire a sa, astfel ieșind la iveală problema: aceasta nu e o adevărată cunoaștere de sine. Este prefacere și fraudă, iar această persoană e o ipocrită. Indiferent de cum vorbește cineva despre cunoașterea de sine, nu vă concentrați pe cât de frumos sună cuvintele sale sau cât de profundă e cunoașterea sa. Ce e cel mai important lucru de observat? Examinați cât de mult adevăr poate să pună în practică și observați dacă poate să adere la adevărurile-principii pentru a susține lucrarea bisericească. Aceste două indicii sunt îndeajuns pentru a dezvălui dacă o persoană a trecut printr-o transformare adevărată. Acesta este principiul pentru a evalua și a discerne oamenii. Nu ascultați ce lucruri frumoase le ies pe gură; observați ce fac de fapt. Există unii care, atunci când discută despre cunoașterea de sine, par la prima vedere că o iau în serios. Ei vorbesc cu alții despre orice idei greșite sau gânduri nepotrivite pe care le au, își împărtășesc sentimentele și își deschid inima, dar, când au sfârșit de vorbit, încă nu s-au căit cu adevărat. Când li se întâmplă ceva, ei tot nu practică adevărul și nici nu aderă la principii, nu susțin lucrarea bisericească și nu arată vreo transformare. Acest fel de cunoaștere de sine, de deschidere și de părtășie nu are niciun sens. Poate că acest fel de persoană crede că a se cunoaște pe sine în acest mod înseamnă că s-a căit cu adevărat și că practică adevărul, dar, în cele din urmă, nu există deloc schimbări după ani de o astfel de înțelegere. Nu este acest fel de cunoaștere de sine doar o simulare că faci ceva, o respectare a procedurii? Nu există niciun efect real; nu cumva doar se păcălește pe sine? Odată am mers undeva și, când am ajuns, cineva tăia iarba cu o motocoasă. Mașina scotea sunete puternice și făcea tărăboi. De două sau de trei ori când am mers acolo, de fiecare dată am întâmpinat aceeași situație, așa că l-am întrebat pe om: „Nu aveți o oră fixă pentru a tăia iarba?” El a răspuns: „Ah, tai iarba doar când văd că a sosit Dumnezeu. Și pentru mine este neplăcut.” Oamenii care nu discern ar putea auzi asta și crede că e sincer, că spune orice are în minte. Ar putea crede că își recunoaște greșelile și obține cunoaștere de sine și, astfel, s-ar înșela. Dar oare cineva care înțelege adevărul ar vedea lucrurile în acest fel? Care e perspectiva corectă asupra acestui lucru? Aceia care pot vedea dincolo de această situație se vor gândi: „Nu-ți asumi responsabilitatea în timp ce-ți faci datoria; nu cumva faci asta doar de ochii lumii?” Dar tăietorul de iarbă se teme că alții ar gândi astfel, așa că vorbește preventiv în acel fel, pentru a le închide gura. Aceasta e o retorică tare iscusită, nu-i așa? (Așa e.) De fapt, el și-a dat seama de mult cum să se descurce în această situație, să te inducă în eroare în prealabil și să te facă să crezi că e chiar sincer, că poate să vorbească deschis și să-și recunoască greșelile. Ceea ce gândește el este: „Înțeleg adevărul; nu am nevoie să-mi spui tu. O să recunosc eu primul. Hai să vedem ce poți să zici împotriva spuselor mele istețe. Exact așa o să procedez; ce poți să-mi faci?” Ce firi se manifestă aici? În primul rând, el înțelege totul. Când face o greșeală, știe să se căiască. Aceasta e impresia pe care o lasă celorlalți, folosind măști și minciuni ca să creeze o iluzie și să-i facă pe ceilalți să îl admire. Este deosebit de viclean, știind în ce măsură cuvintele lui îi vor induce în eroare pe ceilalți și care vor fi reacțiile lor. A cântărit toate acestea în avans. Ce fire e aceasta? Este o fire ticăloasă. În plus, faptul că poate spune aceste lucruri demonstrează că nu își dă seama de-abia acum, ci știe de multă vreme că a acționa în acest fel este superficial, că nu ar trebui să facă acest lucru acum, că nu ar trebui să lase o asemenea impresie falsă și că nu ar trebui să acționeze de dragul mândriei sale. Atunci de ce o mai face? Nu e aceasta intransigență? Înseamnă ostentație, intransigență și, de asemenea, ticăloșie. Le puteți discerne? Unii îi pot discerne doar pe alții, nu și pe ei înșiși. De ce se întâmplă acest lucru? Dacă o persoană se poate discerne cu adevărat pe sine, atunci îi poate discerne și pe ceilalți în aceeași măsură. Dacă îi poate discerne doar pe ceilalți, dar nu și pe sine, înseamnă că este o problemă cu firea și caracterul său. Cine vede cum alții sunt în acord cu adevărul, dar nu și cum propria persoană e în acord cu adevărul, cu siguranță nu e cineva care iubește adevărul, cu atât mai puțin cineva care îl acceptă.