Scopul înțelegerii și practicării adevărului de către oameni este ca ei să trăiască adevărul, să trăiască asemănarea umană și să-și facă un mod de viață din adevărurile pe care le înțeleg și le pot pune în practică. Ce înseamnă să-ți faci din ele un mod de viață? Înseamnă că ele devin temelia și izvorul acțiunilor, vieții, comportamentului și existenței cuiva – ele schimbă felul în care trăiești. Care era, înainte, temelia vieții oamenilor? Fie că aveau convingeri, fie că nu, ei trăiau bazându-se pe firi satanice și nu trăiau conform cuvintelor lui Dumnezeu ori adevărului. Așa ar trebui să trăiască o ființă creată? (Nu.) Ce le cere Dumnezeu oamenilor? (Ca oamenii să trăiască conform cuvintelor Lui.) A trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu – nu este oare acesta scopul pe care ar trebui să-l aibă oamenii care cred cu adevărat în El? (Ba da.) O ființă creată ar trebui să aibă un stil de viață întemeiat pe cuvintele lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, asemenea oameni sunt adevărate ființe create. Astfel, trebuie să chibzuiești regulat care dintre cuvintele, acțiunile și principiile comportamentului tău, care dintre scopurile existenței tale și modurile în care tratezi lumea sunt compatibile cu adevărurile-principii, cu ceea ce Dumnezeu cere de la oameni, și care dintre ele nu au legătură cu cerințele și cuvintele lui Dumnezeu. Dacă reflectezi adesea la aceste lucruri, treptat vei obține pătrundere. Dacă nu reflectezi la aceste lucruri, atunci nu are rost să faci doar eforturi superficiale; urmarea mecanică a pașilor, respectarea regulilor și implicarea în ritualuri nu îți vor aduce, în final, nimic. Atunci ce este mai exact credința în Dumnezeu? Credința în Dumnezeu este, de fapt, procesul de obținere a mântuirii lui Dumnezeu și procesul de transformare dintr-o ființă umană coruptă de Satana în ceea ce reprezintă, în ochii lui Dumnezeu, o adevărată ființă creată. Dacă un om continuă să trăiască bazându-se pe firea și natura lui satanică, este el o ființă creată calificată, în ochii lui Dumnezeu? (Nu.) Spui că ai credință în Dumnezeu, Îl recunoști pe Dumnezeu, recunoști suveranitatea lui Dumnezeu și recunoști că Dumnezeu îți dă totul, dar trăiești după cuvintele lui Dumnezeu? Trăiești conform cerințelor lui Dumnezeu? Urmezi calea lui Dumnezeu? Este o ființă creată, ca tine, capabilă să vină înaintea lui Dumnezeu? Ești capabil să trăiești cu Dumnezeu? Ai o inimă temătoare de Dumnezeu? Sunt felul în care trăiești și calea pe care pășești compatibile cu Dumnezeu? (Nu.) Atunci, care este sensul credinței tale în Dumnezeu? Ai intrat pe calea cea dreaptă? Credința ta în Dumnezeu este doar de formă și verbală. Crezi în numele lui Dumnezeu și recunoști existența Lui și că El este Creatorul și Suveranul tău, dar nu ai acceptat în esență suveranitatea sau orchestrările lui Dumnezeu și nu poți fi pe deplin compatibil cu Dumnezeu. Adică, sensul credinței tale în Dumnezeu nu a fost în întregime îndeplinit. Deși crezi în Dumnezeu, nu te-ai lepădat de stricăciune și nu ai ajuns la mântuire, nu ai pătruns în adevărul-realitate în care ar fi trebuit să pătrunzi în credința ta în Dumnezeu. Aceasta este o greșeală. Privită astfel, credința în Dumnezeu nu e lucru ușor.

Acum, simțiți în inimile voastre că e important să înțelegeți cuvântul lui Dumnezeu și să puneți adevărul în practică? (Da.) Știți cu toții că e important să practicați adevărul, dar practica nu este lucru ușor, ci este presărată cu greutăți. Cum se poate rezolva asta? De fiecare dată când greutățile vă apasă, trebuie să veniți înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, și trebuie să căutați adevărul în cuvintele Sale, astfel încât să vă puteți rezolva propriile greutăți, să vă îndreptați propriile slăbiciuni și dificultățile împrejurărilor exterioare și să ajungeți la practica adevărului. Trecând prin toate acestea, vei avea speranța de a obține aprobarea lui Dumnezeu. Dacă ai înțeles mai mult adevărul și ești capabil să îl și practici, atunci poți deveni cineva care urmează calea lui Dumnezeu și, făcând acest lucru, credința ta va primi aprobarea lui Dumnezeu. Dacă spui că recunoști numele lui Dumnezeu și crezi că El e suveran asupra tuturor lucrurilor și Domn al întregii creații, dar în viața ta nu există nici măcar un strop de legătură cu adevărul, cerințele lui Dumnezeu sau cu ceea ce ar trebui să facă o ființă creată, oare atunci finalul tău nu va fi unul tulbure? Poate cineva care nu are nimic de a face cu lucrurile acestea să vină la Dumnezeu? Spui că poți veni la Dumnezeu, dar aprobă oare Dumnezeu o credință ca a ta? Nu o aprobă și, atunci, ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu nu recunoaște și nici nu are nevoie de o ființă creată asemenea ție. Dacă Dumnezeu nu îți recunoaște și nu îți aprobă credința, atunci te poate aproba pe tine, ca persoană? (Nu poate.) Acesta este sfârșitul: Dumnezeu nu te va mântui, iar finalul tău va fi fost hotărât! Oare acesta e finalul pe care vi-l doriți? (Nu.) Ce fel de final vă doriți? (Să primim aprobarea lui Dumnezeu.) Pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu, ce trebuie să înțelegi mai întâi? În ce trebuie să pătrunzi mai întâi? În primul rând, trebuie să știi ce Îi place și ce Îi displace lui Dumnezeu să facă oamenii. Rezumă, mai întâi, aceste lucruri, astfel încât să le înțelegi limpede; apoi, când vei face diverse, vei ști cum să acționezi. Este atât de simplu. E ușor să rezumi asemenea lucruri? E foarte ușor. Gândindu-te la cei care au făcut rău și au fost eliminați în trecut, rezumă lucrurile pe care le-au făcut întru dezgustul lui Dumnezeu, însumează lecțiile predate de eșecurile lor și nu comite niciuna dintre acele fapte rele. Apoi însumează purtările bune ale celor pe care Dumnezeu i-a aprobat și săvârșește mai multe asemenea fapte. Astfel, vei putea obține aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să îți dai seama ce este de făcut și de pus în practică pentru a fi cât mai în acord cu intențiile lui Dumnezeu și trebuie să înțelegi în inima ta ce fel de oameni și de fapte Îi displac lui Dumnezeu cel mai mult, precum și ce fel de oameni și de fapte Îl mulțumesc cu deosebire. Trebuie să știi să distingi între acestea și cel mai bine este să le categorisești și să le rezumi, pentru a le înțelege clar. Cel mai important lucru este să ai acest standard și această graniță în inima ta. Cu acest principiu, acest standard și această graniță, vei avea principii potrivit cărora să acționezi și vei putea să faci lucrurile principial. Dacă nu ai aceste principii și standarde, atunci nu vei avea nicio certitudine în ceea ce faci, și nu vei putea să-ți dai seama care dintre faptele tale sunt rele și care sunt bune. S-ar putea să simți că ceva nu e rău, dar, în ochii lui Dumnezeu, este; ori s-ar putea să simți că ceva e bun, în timp ce, în ochii lui Dumnezeu, este rău. Dacă tu faci toate aceste lucruri, oare nu e problematic? Dacă, intenționat și în permanență, faci lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă, și doar câteva dintre cele pe care le aprobă, dar tu crezi că ai făcut foarte multe, oare nu ești confuz? Dacă majoritatea faptelor tale sunt rele în ochii lui Dumnezeu, mai poate El să te aprobe? (Nu, nu poate.) Știind că Dumnezeu nu aprobă ceva anume, ar mai trebui să-l faci sau nu? (Nu.) Este o faptă rea sau una bună să faci acel lucru? (Este faptă rea.) Cum se spune dacă recunoști că o faptă este rea și, ulterior, nu o mai faci niciodată? Se spune că te lepezi de violența din mâinile tale, ceea ce reprezintă o manifestare a adevăratei pocăințe. Dacă știi că ai făcut rău și ești sigur că Dumnezeu nu îl aprobă, atunci ar trebui să ai pocăință în inimă. Dacă nu reflectezi asupra ta, ci, în schimb îți aperi și îți explici logic faptele rele, atunci ești la ananghie: cu siguranță vei fi eliminat și nu vei mai fi calificat să-ți faci datoria. Așadar, care este principiul pe care să ți-l însușești și care este calea de urmat în îndeplinirea datoriei? Cu ce intenții ar trebui să procedeze cineva, pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu? (Ar trebui să caute adevărul și să priceapă intențiile lui Dumnezeu în toate cele.) Toată lumea știe acest lucru, dar, știindu-l, poate el fi pus în practică? Odată ce l-ați înțeles, puteți să-l pui în practică? (Nu putem.) Atunci, ce poți face? Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe Dumnezeu, trebuie să suferi pentru adevăr și să-ți lași deoparte ambițiile, dorințele, intențiile și plăcerile trupului. Dacă nu le lași deoparte, dar tot îți dorești să ajungi la adevăr, oare nu te amăgești cu fantezii? Unii oameni vor și să primească și să înțeleagă adevărul; vor să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar nu se pot lepăda de nimic. Nu pot renunța la viitor, la plăcerile trupului, la comuniunea familială, la copiii și părinții lor, și nici la intențiile, obiectivele sau dorințele lor. Indiferent de ceea ce li se întâmplă, mereu pun pe primul loc propriile persoane, propriile afaceri și dorințe egoiste, iar adevărul îl pun pe ultimul loc; satisfacerea intereselor trupului lumești și a firilor corupte și satanice ocupă primul loc, iar punerea în practică a cuvântului lui Dumnezeu și mulțumirea lui Dumnezeu sunt secundare și ocupă ultimul loc. Pot astfel de oameni să primească aprobarea lui Dumnezeu? Pot ei să pătrundă vreodată în adevărul-realitate sau să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? (Nu, niciodată.) Înseamnă oare că urmezi calea lui Dumnezeu dacă, după toate aparențele, ți-ai făcut datoria și nu ai fost leneș, dar firea ta coruptă nu a fost deloc îndreptată? (Nu.) Cu toții înțelegeți aceste lucruri, dar când vine vorba de a pune adevărul în practică, vă căzniți. Suferința ta și plata prețului trebuie cheltuite pe practicarea adevărului, nu pentru a respecta reguli și a urma proceduri. Merită, indiferent cât de mult suferi pentru adevăr, iar suferința pe care o înduri întru îndeplinirea adevărului, pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu e satisfăcătoare și aprobată de El.

Care sunt problemele cu care vă confruntați acum? Una din ele este că nu înțelegeți în amănunt multe adevăruri și nu aveți în inimile voastre standarde cu care să le distingeți; mai mult, este greu să practicați chiar și adevărurile pe care le înțelegeți. Să presupunem că practicarea adevărului este grea la început, dar cu cât îl practicați mai mult, cu atât devine mai ușoară; cu cât îl practicați mai mult, cu atât mai puțin predomină înclinațiile voastre corupte; adevărul dobândește din ce în ce mai mult controlul, la fel ca și voința de a practica adevărul; starea voastră devine tot mai normală, iar dorințele egoiste ale trupului și ideile voastre omenești vă domină din ce în ce mai puțin. Acest lucru este normal și există speranță că veți obține aprobarea lui Dumnezeu. Să presupunem, însă, că ai practicat adevărul timp îndelungat, dar interesele tale egoiste, dorințele, intențiile și înclinațiile tale corupte încă preiau conducerea în fiecare aspect și detaliu al vieții tale. Practicarea adevărului este încă o muncă grea pentru tine și chiar dacă îți faci datoria, cea mai mare parte din ceea ce faci nu are legătură cu practica adevărului. Nu vă tulbură acest lucru? Cu siguranță vă va tulbura! Indiferent în ce biserică te găsești sau în ce împrejurări, aceste lucruri nu sunt importante. Ceea ce contează este dacă starea ta de urmărire a adevărului se îmbunătățește, dacă relația ta cu Dumnezeu se normalizează, dacă rațiunea, umanitatea și conștiința ta devin tot mai normale, și dacă loialitatea și supunerea față de Dumnezeu sunt în creștere. Dacă lucrurile pozitive din tine cresc și prevalează, există speranță că vei obține adevărul. Dacă nu a existat niciodată niciun semn al acestor lucruri pozitive în tine, atunci nu ai progresat câtuși de puțin și firea ta nu s-a schimbat deloc. Cum poți să ai intrare în viață dacă nu practici deloc adevărul? Unii oameni spun: „L-am practicat și m-am străduit. Cum se face că nu văd niciun rezultat?” Ce înseamnă lipsa aceasta de rezultate? Înseamnă că nu ai practicat adevărul. Indiferent de câte ori ai încercat să îl practici, consecința finală este că ești încă biruit de firile tale corupte și de natura satanică, ceea ce înseamnă că nu ai folosit adevărul-realitate și cuvântul lui Dumnezeu pentru a-ți birui firea coruptă, satanică. Se poate spune așa? (Da, se poate.) Atunci ești biruitor sau ratat? (Ratat.) Asta înseamnă să fii ratat, nu biruitor. Când practici adevărul, se dă o bătălie în inima ta. Nu îți poți da deoparte intențiile, dar înțelegi ce spune adevărul și care sunt cerințele lui Dumnezeu. În toiul bătăliei, tu dai deoparte adevărul; nu îl practici. În cele din urmă, îți satisfaci propriile dorințe egoiste, îți dezvălui firea coruptă, iar ceea ce trăiești este natura ta satanică, fără a practica adevărul. Deci, care este consecința finală? (Aceea de a fi eșuat.) Să presupunem că bătălia nu este câștigată, la final, și că trăiești conform firii tale satanice, la fel ca înainte: alegi să nu practici cuvintele lui Dumnezeu, interesele tale personale vin pe primul loc, îți satisfaci dorințele și egoismul, dar nu-L mulțumești pe Dumnezeu și nu te afli de partea adevărului. Asta înseamnă că ești un ratat din cap până în picioare, iar aceasta este un tip de rezultat al unei bătălii. Care este alt tip de rezultat al unei bătălii? Când evenimentele se abat asupra lor, oamenii duc și bătălii lăuntrice. Se simt stingheriți, îndurerați și slabi, chiar și demnitatea și caracterul le sunt contestate, iar vanitatea nu le este mulțumită. Mai mult, ei se confruntă cu emondarea, sunt priviți cu dispreț de ceilalți, ori umiliți, pierzându-și atât demnitatea, cât și caracterul. Însă când se confruntă cu acest tip de situație, ei se pot ruga lui Dumnezeu și, făcând asta, inimile le sunt întărite și văd aceste lucruri clar, căutând adevărul. Ei vor practica adevărul cu tărie remarcabilă, fermi în hotărârea lor. „Nu vreau nici imagine, nici statut, nici vanitate. Chiar dacă sunt privit de sus și înțeles greșit de alții, în prezent aleg să-L mulțumesc pe Dumnezeu și aleg să practic adevărul, astfel încât Dumnezeu să mă aprobe și să fie mulțumit de mine în această privință și să nu-I rănesc inima.” În cele din urmă, ei își vor lăsa deoparte imaginea și vanitatea, intențiile, ambițiile și egoismul și se vor afla de partea lui Dumnezeu, a adevărului și a dreptății. După ce practică adevărul, inimile lor sunt mulțumite, în pace și pline de bucurie. Ei simt binecuvântarea lui Dumnezeu și simt că este bine să practice adevărul; practicând adevărul, inimile lor dobândesc mulțumire și hrană sufletească și simt că trăiesc precum niște ființe umane, în loc să fie controlați și ținuți captivi de firile lor satanice și corupte. Fiind martori pentru Dumnezeu și rămânând fermi în mărturie și în poziția în care o ființă creată ar trebui să rămână, ei simt liniște sufletească, bucurie și fericire în inimi. Acesta este un alt tip de consecință. Cum este o consecință ca aceasta? (Este bună.) Dar este acest „bună” ușor de realizat? (Nu este.) Acest „bună” trebuie câștigat printr-un proces de luptă și se poate ca, în luptă, oamenii să eșueze o dată sau de două ori. Însă eșecul aduce cu sine lecții: îi face pe oameni să simtă pe conștiință greutatea nepracticării adevărului, să simtă că sunt datori lui Dumnezeu și că inimile lor îndură suferință și durere. Când se vor confrunta cu astfel de împrejurări mai târziu, oamenii vor deveni inconștient din ce în ce mai buni în a-și depăși firile satanice și corupte; treptat, ei vor alege categoric să practice adevărul, pentru a-I mulțumi inima lui Dumnezeu. Acesta este procesul normal de depășire a firilor satanice, corupte și de practicare a adevărului, pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu.

Acum, vi se pare greu să practicați adevărul? Sau este greu să faceți ce vreți, fără să practicați adevărul? (Este dificil să practici adevărul.) Dar să faceți ce vreți? (Asta este ușor.) Aceasta vă dezvăluie statura reală: niciunul dintre voi nu s-a schimbat câtuși de puțin și tot nu puteți practica adevărul. Cât de jalnică este o asemenea statură! Toți simțiți că practicarea adevărului este dificilă și că a face ce doriți este ușor, ceea ce demonstrează că încă nu puteți practica adevărul. Pentru voi, a devenit firesc să urmați preferințele trupului; v-ați obișnuit cu asta ca și cum ar fi o regulă și, prin urmare, simțiți că practicarea adevărului este prea grea: vă e constant frică să nu suferiți o pierdere a respectului de sine și a statutului, așa că nu practicați adevărul, ci acționați conform propriilor idei. Cu un singur gând, cineva devine laș, un ratat ținut prizonier de firile satanice și corupte și își pierde mărturia și aprobarea lui Dumnezeu. Atât e de ușor. Este, însă, la fel de ușor să devii cineva care practică adevărul și este martor pentru Dumnezeu? Trebuie să existe un proces în acest sens. Când cineva acceptă adevărul, există întotdeauna o luptă în mintea sa, iar lucrurile înclină într-o direcție acum și în alta mai încolo. Există o luptă interioară constantă și, în cele din urmă, acea bătălie ajunge la o concluzie: cei care iubesc adevărul îl practică, sunt martori și devin biruitori; cei care nu iubesc adevărul au prea multă voință proprie, au o umanitate cu prea multe lipsuri, au un caracter slab și demn de dispreț – oamenii ca aceștia aleg să-și mulțumească propriul egoism și dorințele și sunt complet controlați de firea lor coruptă, satanică. Atunci când vi se întâmplă lucruri în viața de zi cu zi, vă biruiți firile satanice și corupte? Sau rămâneți prizonieri și controlați de ele? În ce stare vă aflați, de cele mai multe ori? Pe baza aceasta, se poate evalua dacă ești sau nu o persoană care practică adevărul. Dacă, de cele mai multe ori, poți să-ți biruiești firea coruptă, satanică, și poți deveni cineva care este martor, atunci ești cineva care practică și iubește adevărul. Dacă, de cele mai multe ori, îți satisfaci propriile dorințe egoiste și nu ești în stare să-ți biruiești firea satanică și coruptă și să stai de partea adevărului, pentru a practica adevărul și a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci ești cineva care nici nu practică adevărul, nici nu deține adevărul-realitate. Este evident că aceia care nu au adevărul-realitate sunt cei care cred în Dumnezeu, dar nu au intrare în viață. Așa că evaluați-vă: stați de partea trupului, de cele mai multe ori? Sau stați de partea adevărului? Lucrurile mici, care nu implică adevărul, nu contează, dar când se întâmplă lucruri majore care îți cer să alegi, stai de partea adevărului sau de partea trupului? (La început, stăm de partea trupului, dar după o luptă lăuntrică, stăm de partea adevărului, odată ce am înțeles o parte din adevăr prin rugăciune și căutare.) Este corect să spunem că cineva poate sta de partea adevărului, odată ce a înțeles adevărul, dar a te răzvrăti împotriva trupului nu înseamnă neapărat că practici adevărul. Nu înseamnă că practici adevărul dacă te răzvrătești împotriva trupului și nu faci ceea ce dorești; mai degrabă înseamnă că, pentru a practica adevărul, trebuie să respecți și să practici principiile adevărului. Deci, care sunt situațiile voastre obișnuite? (Ceea ce numim răzvrătire împotriva trupului nu înseamnă neapărat practicarea adevărului, ci este, de fapt, exercitarea autocontrolului.) Acesta pare să fie cazul pentru majoritatea oamenilor, nu-i așa? (Ba da.) Atunci în ce stare vă veți afla, de acum înainte? Mai aveți de pătruns în adevărurile-realități? (Da.) A crede în Dumnezeu fără intrare în viață înseamnă că nu ai intrat încă în adevărul-realitate; aceasta este starea în care vă aflați, așa că există multe lucruri pe care nu le puteți distinge. De ce nu le puteți, oare, distinge? Din cauză că doar ați înțeles câteva cuvinte și doctrine, dar nu ați înțeles încă adevărul și nu ați pătruns în realitate, așa că nu aveți experiență în legătură cu multe stări. Încă nu ați trecut prin ele, așa că nu le puteți explica în mod clar. Așa este. Despre orice ar fi vorba, trebuie să experimentezi acel lucru singur și, experimentându-l, îl vei ști în amănunt. Sentimentele, gândurile și procesul experienței tale vor avea, toate, amănunte, iar aceste detalii sunt lucruri ale realității. Fără ele, ai doar o cunoaștere de suprafață, pe care o repeți ca un papagal. Cunoașterea de suprafață înseamnă că te-ai oprit la o înțelegere literală, că nu ți-ai însușit-o încă și ești încă departe de a intra în adevărul-realitate. Se poate spune așa? (Se poate.) Trebuie să practicați conform părtășiei de astăzi și trebuie să învățați să reflectați. Pentru a practica adevărul, trebuie și să contemplați și, contemplând în timp ce practicați și practicând în timp ce contemplați, veți înțelege amănuntele adevărului din ce în ce mai mult, cunoașterea adevărului va deveni din ce în ce mai profundă și, în acest fel, puteți experimenta cu adevărat ce înseamnă adevărul-realitate. Numai odată ce l-ai învățat și l-ai experimentat poți să ai adevărul-realitate.