Dacă oamenii au o inimă care iubește adevărul, vor avea puterea să urmărească adevărul și vor putea munci din greu la practicarea adevărului. Ei pot să abandoneze ceea ce ar trebui să fie abandonat și să renunțe la lucrurile la care ar trebui renunțat. În special, ar trebui să renunți la lucrurile care privesc faima, câștigul și statutul tău. Dacă nu renunți la acestea, înseamnă că nu iubești adevărul și nu ai puterea să urmărești adevărul. Când ți se întâmplă lucruri, trebuie să cauți adevărul și să practici adevărul. Dacă, în acele momente în care trebuie să practici adevărul, ai mereu o inimă egoistă și nu poți să renunți la propriul interes, vei fi incapabil să pui adevărul în practică. Dacă nu cauți sau nu practici niciodată adevărul în nicio circumstanță, nu ești o persoană care iubește adevărul. Indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, nu vei dobândi adevărul. Unii oameni urmăresc mereu faima, câștigul și interesul propriu. Indiferent de lucrarea pe care le-o rânduiește biserica, ei deliberează mereu, gândindu-se: „Va fi acest lucru în beneficiul meu? Dacă va fi, îl voi face; dacă nu, atunci nu-l voi face.” O persoană ca aceasta nu practică adevărul – prin urmare, își poate îndeplini bine datoria? Cu siguranță, nu poate. Chiar dacă nu ai făcut rău, tot nu ești o persoană care practică adevărul. Dacă nu urmărești adevărul, nu iubești lucrurile pozitive și orice ți s-ar întâmpla, îți pasă doar de reputația și statutul propriu, de interesul personal și de ceea ce este bun pentru tine, atunci ești o persoană condusă doar de interesul propriu și care este egoistă și josnică. O asemenea persoană crede în Dumnezeu pentru a câștiga ceva bun sau de folos pentru ea, nu pentru a dobândi adevărul sau mântuirea din partea lui Dumnezeu. Prin urmare, oamenii de acest fel sunt non-credincioși. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei care pot să caute și să practice adevărul, întrucât recunosc, în inimile lor, că Hristos este adevărul și că ei ar trebui să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să creadă în Dumnezeu așa cum cere El. Dacă dorești să practici adevărul atunci când ți se întâmplă ceva, dar iei în considerare reputația și statutul tău și iei în considerare imaginea proprie, atunci va fi dificil să faci acest lucru. Într-o astfel de situație, prin rugăciune, căutare și reflectare asupra propriei persoane și devenind conștienți de sine, cei care iubesc adevărul vor putea să renunțe la ceea ce le servește propriului interes sau este bun pentru ei, să practice adevărul și să se supună lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și iubesc adevărul. Și care este consecința atunci când oamenii se gândesc întotdeauna la propriile interese, când încearcă mereu să-și protejeze mândria și vanitatea, când dezvăluie o fire coruptă, dar nu caută adevărul pentru a o rezolva? Este aceea că nu au nicio intrare în viață, că le lipsesc mărturiile autentice bazate pe experiențe. Și acest lucru este periculos, nu-i așa? Dacă niciodată nu practici adevărul, dacă nu ai nicio mărturie bazată pe experiență, atunci, la momentul potrivit, vei fi dezvăluit și eliminat. Ce utilitate au în casa lui Dumnezeu oamenii fără mărturii bazate pe experiențe? Cu siguranță vor avea rezultate slabe în orice datorie și nu vor putea face nimic în mod corespunzător. Nu sunt ei doar deșeuri? Dacă oamenii nu practică adevărul niciodată după ani de credință în Dumnezeu, sunt non-credincioși; sunt oameni răi. Dacă nu practici adevărul niciodată și dacă fărădelegile tale devin din ce în ce mai numeroase, atunci finalul tău este stabilit. Este clar de văzut că toate fărădelegile tale, calea greșită pe care pășești și refuzul tău de a te căi – toate echivalează cu o multitudine de fapte rele; și, astfel, finalul tău este acela că vei merge în iad, vei fi pedepsit. Credeți că acesta este un aspect minor? Dacă nu ai fost pedepsit, nu vei avea niciun sentiment despre cât de înspăimântător este acest lucru. Când vine ziua în care chiar te confrunți cu dezastrul, te confrunți cu moartea, va fi prea târziu pentru regrete. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu accepți adevărul, și dacă ai crezut în Dumnezeu ani de zile, dar în tine nu s-a petrecut nicio schimbare, consecința finală este aceea că vei fi eliminat și abandonat. Toată lumea are fărădelegi. Cheia constă în a fi capabil să cauți adevărul pentru a remedia acele fărădelegi, și aceasta va asigura faptul că ele vor fi din ce în ce mai puține. Indiferent când, dacă îți vei dezvălui vreodată firea coruptă și vei fi mereu capabil să te rogi și să te bazezi pe Dumnezeu, să cauți adevărul pentru a o remedia și să-ți purifici firea coruptă, atunci nu vei fi făcut rău. Astfel ar trebui credincioșii să rezolve problema firii corupte și acesta este modul în care se experimentează lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu te rogi niciodată lui Dumnezeu și nu cauți adevărul când se abat asupra ta unele evenimente sau dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică, care va fi rezultatul final? Se înțelege de la sine. Oricât de viclean ai fi și oricât de mieros ai vorbi, poți scăpa de privirea cercetătoare a ochiului lui Dumnezeu? Poți eluda orchestrările mâinii lui Dumnezeu? Este imposibil. Oamenii înțelepți trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu și să se căiască, uitându-se la El, bazându-se pe El, remediindu-și firile corupte și practicând adevărul. Atunci vei fi biruit trupul și vei fi biruit ispitele Satanei. Chiar dacă eșuezi de câteva ori, trebuie să perseverezi. Când perseverezi în ciuda tuturor piedicilor, va veni momentul când vei reuși și vei câștiga harul lui Dumnezeu, mila și binecuvântarea Lui și vei putea să mergi pe calea urmăririi adevărului, să-ți îndeplinești bine datoriile și să-L mulțumești pe Dumnezeu.

Când se abat asupra voastră unele evenimente, cât de des alegeți să practicați adevărul și să susțineți lucrarea lui Dumnezeu? (Nu des. Cel mai adesea aleg să îmi susțin propria imagine sau propriul interes și după aceea îmi dau seama de asta, dar nu este ușor să mă răzvrătesc împotriva mea. Dacă este cineva care are părtășie cu mine despre adevăr, îmi dă ceva putere și mă pot răzvrăti împotriva mea întrucâtva. Dar dacă nu este nimeni care să aibă părtășie cu mine despre adevăr, mă îndepărtez de Dumnezeu și trăiesc permanent în această stare.) Este dificil să te răzvrătești împotriva trupului și chiar și mai greu să practici adevărul, deoarece ai o natură satanică ce te împiedică și o fire coruptă care te tulbură, iar acestea nu pot fi remediate fără să înțelegi adevărul. Cât de mult timp dintr-o zi puteți petrece în liniște, în prezența lui Dumnezeu? Câte zile pot trece fără să citiți cuvintele lui Dumnezeu, înainte de a vă simți însetați spiritual? (Simt că nu poate trece o zi fără să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să citesc un fragment din cuvintele lui Dumnezeu dimineața și apoi să meditez asupra lui. Asta mă face să mă simt mai apropriat de Dumnezeu. Dacă este o zi în care doar alerg încoace și încolo lucrând, fără să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu și fără să mă rog foarte mult, mă simt foarte departe de Dumnezeu.) Dacă simțiți că nu este bine pentru voi să fiți distanți față de Dumnezeu, atunci mai aveți o speranță. Dacă ești credincios și vrei să obții adevărul, nu poți fi pasiv și să aștepți întotdeauna ca cineva să aibă părtășie cu tine despre adevăr. Trebuie să înveți să mănânci și să bei activ cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Dacă aștepți până ce spiritul îți este întunecat și nu Îl poți simți pe Dumnezeu înainte de a-I mânca și bea cuvintele și a te ruga Lui, atunci nu poți decât să îți menții situația existentă. Deși este bine să îți menții o „credință” convențională, nu va fi nicio creștere în viața ta și, când spiritul îți va fi însetat și amorțit și vei deveni prea distant față de Dumnezeu, vei fi în pericol. O ispită se abate asupra ta și cazi imediat; ești prins mult prea ușor de Satana. Dacă nu ai deloc experiență, nu înțelegi adevărurile, nu te concentrezi nici pe cititul cuvintelor lui Dumnezeu, nici pe ascultarea predicilor și îți lipsește o viață spirituală normală, atunci îți va fi dificil să crești în statură și progresul tău va fi cu siguranță prea lent. Care sunt motivele acestui progres lent? Care sunt consecințele lui? Trebuie să înțelegi clar aceste lucruri. Nu contează maniera prin care Dumnezeu expune corupția oamenilor, ei ar trebui să i se supună și să o accepte. Ar trebui să reflecteze asupra lor și să se compare cu ale lui Dumnezeu cuvinte, pentru a dobândi cunoașterea de sine și a înțelege treptat adevărul. Aceasta este ceea ce-L mulțumește cel mai mult pe Dumnezeu și Duhul Sfânt cu siguranță va lucra în ei, iar ei sigur vor înțelege voia lui Dumnezeu. Trebuie să păstrezi tot timpul în inimă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, astfel încât, atunci când te confrunți cu o problemă în viața reală, să poți să o legi de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr și să o compari cu acestea. Apoi, problema va fi ușor de rezolvat. De exemplu, toată lumea își dorește un corp sănătos, fără boli; este ceva la care toată lumea aspiră, dar cum ar trebui să practici acest lucru în viața de zi cu zi? În primul rând, trebuie să ai o rutină, să nu mănânci lucruri nesănătoase sau interzise și să faci un număr adecvat de exerciții fizice. Atunci când aceste metode sunt combinate și tot ceea ce practici se învârte în jurul obiectivului sănătății fizice, vei vedea treptat rezultate. După câțiva ani, vei fi mai sănătos decât alții și vei fi obținut rezultate bune. Cum ai obținut acele rezultate? Prin faptul că acțiunile și obiectivele tale au fost în concordanță unele cu altele, la fel și practica și teoria ta. Același lucru se întâmplă și cu credința în Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii o persoană care iubește adevărul și practică adevărul și o persoană cu o fire schimbată, atunci, când se abat asupra ta unele evenimente, trebuie să le legi de obiectivele pe care le urmărești și de adevărurile pe care le implică. Oricare ar fi obiectivele pe care le urmărești, atât timp cât acestea sunt cele pe care Dumnezeu i le cere omului, ele reprezintă direcția și scopul pe care trebuie să le urmărească un credincios. De exemplu, a urma calea lui Dumnezeu: a-ți fi frică de Dumnezeu și a te feri de rău. Odată ce ai această direcție, acest scop, trebuie să ai o modalitate de a le pune în practică imediat după aceea. Când spun „urmează calea lui Dumnezeu”, la ce se referă „calea lui Dumnezeu”? Înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. Și ce înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău? De exemplu, atunci când evaluezi o persoană – asta se referă la teama de Dumnezeu și la ferirea de rău. Cum o evaluezi? (Trebuie să fim cinstiți, drepți și corecți, iar cuvintele noastre nu trebuie să se bazeze pe sentimentele personale.) Când spui exact ceea ce gândești și exact ceea ce ai văzut, ești sincer. În primul rând, practicarea onestității se aliniază cu faptul de a urma calea lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi învață pe oameni; aceasta este calea lui Dumnezeu. Care este calea lui Dumnezeu? Să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. A fi sincer nu face parte din a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău? Și nu înseamnă că urmezi calea lui Dumnezeu? (Ba da.) Dacă nu ești sincer, atunci ceea ce ai văzut și ceea ce crezi nu reprezintă același lucru cu ceea ce-ți iese din gură. Cineva te întreabă: „Care este părerea ta despre acea persoană? Este el responsabil în lucrarea bisericii?”, iar tu răspunzi: „Este grozav. Este mai responsabil decât mine, calibrul lui este mai bun decât al meu și, de asemenea, umanitatea lui este bună. Este matur și stabil.” Dar asta este ceea ce gândești în inima ta? Ceea ce vezi de fapt este că, deși această persoană are calibru, ea nu este de încredere, este destul de înșelătoare și foarte calculată. La asta te gândești cu adevărat în mintea ta, dar când vine timpul să vorbești, îți trece prin minte că „Nu pot spune adevărul. Nu trebuie să jignesc pe nimeni”, așa că spui rapid altceva și alegi lucruri frumoase de spus despre el, dar nimic din ce spui nu este ceea ce crezi cu adevărat; totul este minciună și fals, totul. Indică acest lucru faptul că urmezi calea lui Dumnezeu? Nu. Ai luat calea Satanei, calea demonilor. Care este calea lui Dumnezeu? Este adevărul, este baza în funcție de care ar trebui să se comporte oamenii și este calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău. Deși vorbești cu o altă persoană, Dumnezeu te ascultă și El; El îți urmărește inima și ți-o examinează. Oamenii ascultă ceea ce spui, dar Dumnezeu îți cercetează atent inima. Sunt oamenii capabili să analizeze inimile oamenilor? În cel mai bun caz, oamenii pot să-și dea seama că nu spui adevărul; ei pot vedea ce este la suprafață, dar Dumnezeu poate să vadă în adâncul inimii tale. Numai Dumnezeu poate să vadă ce gândești, ce plănuiești și ce mici urzeli, căi perfide și gânduri active ai în inima ta. Când Dumnezeu vede că nu spui adevărul, care este părerea și evaluarea Lui despre tine? Că nu ai urmat calea lui Dumnezeu în această chestiune, pentru că nu ai spus adevărul. Dacă ai fi practicat conform cerințelor lui Dumnezeu, ar fi trebuit să spui adevărul: „El este o persoană de calibru bun, dar nu este de încredere.” Indiferent dacă evaluarea ta era sau nu exactă, ea ar fi fost onestă și ar fi venit din inimă și reprezintă punctul de vedere și poziția pe care ar fi trebuit să le exprimi. Însă nu ai făcut-o – așadar, ai urmat calea lui Dumnezeu? (Nu.) Dacă nu spui adevărul, ce rost are să subliniezi că urmezi calea lui Dumnezeu și că Îl mulțumești pe Dumnezeu? Oare acordă Dumnezeu atenție sloganurilor pe care le strigi? Se uită Dumnezeu la cum strigi, cât de tare strigi și cât de mare este voința ta? Se uită El de câte ori strigi? Nu acestea sunt lucrurile la care Se uită El. Dumnezeu se uită dacă practici adevărul și la alegerile pe care le faci și la modul în care practici adevărul atunci când se abat asupra ta evenimente. Dacă alegi să menții relațiile, dacă îți susții interesul propriu și imaginea, totul este despre auto-conservare, iar Dumnezeu vede că acestea sunt punctul de vedere și atitudinea pe care le adopți atunci când ți se întâmplă un eveniment, atunci El va face o evaluare în ceea ce te privește: El va spune că nu ești o persoană care-I urmează calea. Spui că vrei să urmărești adevărul și să urmezi calea lui Dumnezeu, așadar de ce nu o pui în practică atunci când ceva se abate asupra ta? Cuvintele pe care le rostești pot veni din inimă și îți pot transmite voința și dorințele sau poate că inima ta e mișcată, iar tu strigi cuvinte sincere în timp ce plângi cu amărăciune, dar oare faptul că vorbești sincer înseamnă că pui în practică adevărul? Înseamnă că ai o mărturie adevărată? Nu neapărat. Dacă ești un urmăritor al adevărului, vei fi capabil să practici adevărul; dacă nu ești un iubitor al adevărului, atunci doar vei spune lucruri care sunt plăcute auzului, și asta va fi tot. Fariseii erau cei mai buni în a predica doctrina și a psalmodia sloganuri. Adesea stăteau la colțuri de stradă și strigau: „O, dumnezeule puternic!” sau „Dumnezeule vrednic de închinare!” Pentru alții, ei păreau deosebit de pioși și nu făceau nimic împotriva legii, dar oare Dumnezeu îi aproba? Nu. Cum i-a condamnat El? Dându-le un nume: fariseii ipocriți. Odinioară, fariseii erau o clasă respectată în Israel, decide ce acum numele a devenit o etichetă? Pentru că fariseii au devenit reprezentativi pentru un anumit tip de persoană. Care sunt caracteristicile acestui tip de persoană? Ei se pricep să fie falși, să se orneze, să se prefacă; afișează o noblețe măreață, sfințenie, integritate și o decență evidentă, iar sloganurile pe care le strigă sună bine, însă, după cum se dovedește, nu practică adevărul câtuși de puțin. Ce purtare bună au ei? Citesc Scriptura și predică; îi învață pe alții să susțină legea și reglementările și să nu se împotrivească lui Dumnezeu. Toate acestea sunt o purtare bună. Tot ce spun ei sună bine, însă, când ceilalți se întorc cu spatele, ei fură ofrandele pe ascuns. Domnul Isus a spus că ei „strecurați țânțarul și înghițiți cămila!” (Matei 23:24). Asta înseamnă că întregul lor comportament pare bun la suprafață – psalmodiază ostentativ sloganuri, rostesc teorii mărețe și cuvintele lor sunt mieroase, însă faptele lor sunt o harababură de nedescris și sunt complet opuse lui Dumnezeu. Comportamentele lor exterioare sunt toate pretinse, toate frauduloase; în inima lor, nu au nici cea mai infimă iubire pentru adevăr sau pentru lucruri pozitive. Ei sunt scârbiți de adevăr, de lucrurile pozitive și de tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Ce iubesc ei? Iubesc corectitudinea și dreptatea? (Nu.) Cum îți poți da seama că ei nu iubesc aceste lucruri? (Domnul Isus a răspândit Evanghelia Împărăției cerurilor, pe care ei nu doar că au refuzat să o accepte, dar au și condamnat-o.) Dacă nu o condamnau, ar fi posibil să ne dăm seama? Nu. Apariția și lucrarea Domnului Isus i-a dezvăluit pe toți fariseii și numai prin condamnarea și împotrivirea lor față de Domnul Isus, alții au putut vedea ipocrizia lor. Dacă nu ar fi fost apariția și lucrarea Domnului Isus, nimeni nu ar fi avut discernământ în privința fariseilor, iar dacă oamenii ar fi privit doar comportamentul exterior al fariseilor, i-ar fi făcut chiar invidioși. Nu era oare nesincer și înșelător din partea fariseilor să se folosească de o falsă bună purtare pentru a câștiga încrederea oamenilor? Pot astfel de oameni înșelători să iubească adevărul? Nu pot absolut deloc. Care era scopul din spatele afișării bunei lor purtări? Pe de o parte, acela de a-i păcăli pe oameni. Pe de altă parte, acela de a-i induce în eroare și câștiga pe oameni, astfel încât aceștia să aibă o părere foarte bună despre ei și să-i venereze. Și, în cele din urmă, voiau să fie recompensați. Ce înșelătorie a fost! Erau acestea trucuri abile? Iubeau astfel de oameni corectitudinea și dreptatea? Cu siguranță nu. Ceea ce iubeau ei era statutul, faima și câștigul, iar ceea ce doreau era o recompensă și o coroană. Ei nu au pus în practică niciodată cuvintele pe care Dumnezeu i-a învățat pe oameni și nu au trăit deloc realitățile adevărului. Îi interesa doar să se ascundă după o conduită bună și să păcălească și să câștige oamenii cu metodele lor ipocrite pentru a-și asigura propriul statut și propria reputație, pe care apoi le foloseau pentru a face rost de capital și a-și câștiga existența. Nu este asta josnic? Din toată această conduită a lor, puteți vedea că, în esența lor, ei nu iubeau adevărul, deoarece nu l-au practicat niciodată. Ce anume arată că nu au practicat adevărul? Cel mai mare lucru dintre toate: faptul că Domnul Isus a venit să facă lucrarea de răscumpărare și că toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul Isus sunt adevărul și au autoritate. Cum au reacționat fariseii la acest lucru? Deși au recunoscut că au autoritate și putere cuvintele Domnului Isus, nu numai că nu le-au acceptat, dar le-au și condamnat și le-au blasfemiat. Despre ce a fost vorba? A fost din cauză că nu iubeau adevărul, iar în inimile lor, le era scârbă de adevăr și îl urau. Ei au recunoscut că Domnul Isus avea dreptate în tot ceea ce spunea, că vorbele Lui aveau autoritate și putere, că nu greșea în niciun fel și că nu aveau nicio influență împotriva Lui. Dar ei voiau să-L condamne pe Domnul Isus, așa că au discutat, au conspirat și au spus: „Răstignește-l. Ori el, ori noi”, și așa L-au sfidat fariseii pe Domnul Isus. În acea vreme, nimeni nu înțelegea adevărul și nimeni nu era capabil să-L recunoască pe Domnul Isus ca Dumnezeu întrupat. Totuși, din punct de vedere uman, Domnul Isus a exprimat multe adevăruri, a alungat demoni și a vindecat bolnavii. El a făcut multe minuni, i-a hrănit pe cei 5000 de oameni cu cinci pâini și doi pești, a făcut numeroase fapte bune și a dăruit atât de mult har oamenilor. Sunt atât de puțini oameni așa de buni și drepți, atunci de ce au vrut fariseii să-L condamne pe Domnul Isus? De ce au fost atât de hotărâți să-L răstignească? Faptul că au preferat să elibereze un infractor, decât pe Domnul Isus, arată cât de răi și răuvoitori erau fariseii din lumea religioasă. Erau atât de ticăloși! Diferența dintre chipurile rele pe care le-au trădat fariseii și bunăvoința lor exterioară, prefăcută, era atât de mare, încât mulți oameni nu puteau discerne ce era adevărat și ce era fals, dar apariția și lucrarea Domnului Isus i-a dezvăluit pe toți. De obicei, fariseii se deghizau atât de bine și în exterior păreau atât de evlavioși, încât nimeni nu și-ar fi închipuit că ar putea să I se împotrivească și să-L persecute cu atâta cruzime pe Domnul Isus. Dacă faptele nu ar fi fost dezvăluite, nimeni nu ar fi fost în stare să-i vadă așa cum erau. Exprimarea adevărului de către Dumnezeu întrupat este atât de revelatoare despre om!

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.