Sunt mulți oameni care, de îndată ce datoria lor se aglomerează, devin incapabili să experimenteze și nu pot să mențină o stare normală și, drept urmare, cer în mod constant o adunare și să primească părtășie despre adevăr. Ce se întâmplă aici? Ei nu înțeleg adevărul, le lipsește o bază în ceea ce privește adevărata cale, astfel de oameni sunt mânați de zel când își îndeplinesc datoria și nu pot rezista mult timp. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu există niciun principiu în ceea ce fac. Dacă este rânduit ca ei să facă ceva, fac o harababură din asta, sunt neglijenți în legătură cu ceea ce fac, nu caută principii și nu există supunere în inimile lor – ceea ce demonstrează că nu iubesc adevărul și nu sunt capabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapta ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru ca tu să poți acționa principial. Dacă faci ceva ce poate fi calificat drept îndeplinirea datoriei tale, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te rogi și să te apropii de Dumnezeu în această privință. A te ruga la Dumnezeu este pentru a căuta adevărul calea de a practica, intenția lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Rugăciunea este pentru a obține aceste efecte. A te ruga lui Dumnezeu, a te apropia de El și a-I citi cuvintele nu reprezintă ceremonii religioase sau acțiuni exterioare. Aceste lucruri se fac cu scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat voia lui Dumnezeu. Dacă spui mereu „Slavă Ție, Dumnezeule!” când nu ai făcut nimic și s-ar putea să pari foarte spiritual și perspicace, dar dacă, atunci când vine momentul să acționezi, tot faci ce vrei, fără să cauți deloc adevărul, atunci acest „Slavă Ție, Dumnezeule!” nu este altceva decât o mantră, este o falsă spiritualitate. Când îți faci datoria, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să fac această datorie? Care este voia lui Dumnezeu?” Cine se roagă lui Dumnezeu și se apropie de El cu scopul de a căuta principii și adevăruri pentru acțiunile sale, cine caută voia lui Dumnezeu în inima sa și nu se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevărurile-principii, numai acesta este o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu; toate acestea sunt de nerealizat pentru oamenii care nu iubesc adevărul. Există mulți oameni care își urmează ideile, indiferent ce fac, și privesc lucrurile în termeni extrem de simpliști și nici nu caută adevărul. Există o absență totală a principiului și, în inimile lor, ei nu se gândesc cum să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu sau într-un mod care să-L mulțumească și nu știu decât să urmeze cu încăpățânare voia lor. Dumnezeu nu are niciun loc în inimile unor astfel de oameni. Unii oameni spun: „Mă rog la Dumnezeu doar atunci când întâmpin dificultăți, dar tot nu pare să aibă vreun efect; așa că, în general, când mi se întâmplă lucruri în prezent, nu mă rog la Dumnezeu, pentru că rugăciunea aceasta nu este de niciun folos.” Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor asemenea oameni. Ei nu caută adevărul, indiferent ce fac în vremuri normale; își urmează doar propriile idei. Așadar, există principii în acțiunile lor? În mod cert, nu. Văd totul în termeni simpli. Chiar și când oamenii au părtășie cu ei despre adevărurile-principii, ei nu sunt capabili să le accepte, deoarece acțiunile lor au fost mereu lipsite de principii, Dumnezeu nu are niciun loc în inimile lor și nu e nimeni în inimile lor în afară de ei înșiși. Ei simt că intențiile lor sunt bune, că nu comit rele, că acestea nu pot fi considerate ca fiind împotriva adevărului și cred că acționând după propriile intenții ar însemna să practice adevărul și că I se supun lui Dumnezeu acționând așa. De fapt, ei nu caută cu adevărat și nu se roagă la Dumnezeu în privința acestui lucru, ci acționează din impuls, conform intențiilor lor pline de zel, ei nu își îndeplinesc datoria după cerința lui Dumnezeu, nu au o inimă supusă Lui, sunt lipsiți de această dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală din practica oamenilor. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar totuși El nu Se află în inima ta, oare nu încerci să-L înșeli? Și ce efect poate să aibă o astfel de credință în Dumnezeu? Pur și simplu, ce poți câștiga? Și care este rostul unei asemenea credințe în Dumnezeu?

Cum ar trebui să reflectezi asupra ta și să încerci să te cunoști, când ai făcut ceva ce încalcă adevărurile-principii și nu este pe placul lui Dumnezeu? Când ai fost pe cale să faci acel lucru, te-ai rugat Lui? Te-ai gândit vreodată: „A face lucrurile în acest mod este în acord cu adevărul? Cum ar privi Dumnezeu acest lucru dacă ar fi adus înaintea Lui? Ar fi fericit sau enervat dacă ar ști despre asta? L-ar urî sau l-ar detesta?” Nu ai cercetat acest fapt, nu-i așa? Chiar dacă ceilalți ți-ar fi adus aminte, tot ai fi crezut că problema nu este mare, că nu se împotrivea niciunui principiu și nu era un păcat. Drept urmare, ai ofensat firea lui Dumnezeu și I-ai stârnit mânia, chiar până în punctul de a te urî. Acest lucru este provocat de răzvrătirea oamenilor. Prin urmare, ar trebui să cauți adevărul în toate lucrurile. Asta este ceea ce trebuie să urmezi. Dacă poți să vii în mod sincer înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi dinainte și apoi să cauți adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu vei da greș. S-ar putea să ai câteva abateri în timp ce practici adevărul, dar este un lucru greu de evitat și vei fi capabil să practici corect după ce câștigi o oarecare experiență. Totuși, dacă știi cum să te porți în conformitate cu adevărul, dar tot nu îl practici, problema este faptul că nu îți place adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu îl vor căuta niciodată, orice li s-ar putea întâmpla. Doar cei care iubesc adevărul au inimi cu frică de Dumnezeu, iar când se întâmplă lucruri pe care nu le înțeleg, sunt capabili să caute adevărul. Dacă nu poți să înțelegi voia lui Dumnezeu și nu știi cum să practici, atunci ar trebui să ai părtășie cu unii oameni care înțeleg adevărul. Dacă nu-i poți găsi pe cei care înțeleg adevărul, ar trebui să găsești câțiva oameni care au o înțelegere pură, împreună cu care să te rogi lui Dumnezeu cu un singur cuget și o singură inimă, să cauți de la Dumnezeu, să aștepți timpul Său și ca Dumnezeu să-ți deschidă o cale. Atâta vreme cât toți tânjiți după adevăr, îl căutați și aveți părtășie despre el împreună, s-ar putea să vină momentul când unul dintre voi găsește o soluție bună. Dacă toți o considerați potrivită și o cale bună, atunci asta s-ar putea să fi fost datorită luminării și iluminării Duhului Sfânt. Dacă apoi continuați să aveți părtășie împreună pentru a găsi o cale și mai potrivită de practică, aceasta va fi cu siguranță în acord cu adevărurile-principii. În practica ta, dacă descoperi că modul tău de practicare încă este oarecum nepotrivit, atunci trebuie să-l corectezi repede. Dacă greșești puțin, Dumnezeu nu te va condamna, pentru că intențiile tale legate de ceea ce faci sunt corecte și practici în conformitate cu adevărul. Doar ești puțin confuz în legătură cu principiile și ai făcut o greșeală în practica ta, lucru care este scuzabil. Însă când majoritatea oamenilor fac lucruri, se bazează pe modul în care își imaginează ei că trebuie făcute. Nu folosesc cuvintele lui Dumnezeu drept fundament pentru a contempla cum să practice în conformitate cu adevărul sau cum să obțină aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, se gândesc doar cum să fie în beneficiul lor, cum să-i facă pe ceilalți să-i aprecieze și să-i admire. Fac lucrurile bazându-se în totalitate pe ideile lor și doar pentru a se mulțumi pe ei înșiși, ceea ce este problematic. Asemenea oameni nu vor face niciodată lucrurile în conformitate cu adevărul, iar Dumnezeu îi va detesta mereu. Dacă ești într-adevăr un om cu conștiință și rațiune, atunci orice s-ar întâmpla, ar trebui să fii capabil să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să cauți, să fii capabil să examinezi în mod serios motivele și falsitatea faptelor tale, să fii capabil să stabilești ce este adecvat să faci în conformitate cu cerințele și cuvintele lui Dumnezeu și să cumpănești și să chibzuiești ce fapte sunt pe placul lui Dumnezeu, ce fapte Îl dezgustă și ce fapte Îi câștigă aprobarea. În mintea ta, trebuie să cercetezi aceste lucruri în repetate rânduri, până când le înțelegi clar. Dacă știi că ai propriile motive pentru a face ceva, atunci trebuie să reflectezi care sunt acestea, dacă sunt pentru a te mulțumi pe tine sau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, dacă sunt în beneficiul tău sau al aleșilor lui Dumnezeu și ce consecințe vor avea… Dacă în rugăciunile tale vei căuta și vei contempla mai mult în acest mod și îți vei pune mai multe întrebări pentru a căuta adevărul, atunci abaterile din faptele tale vor fi tot mai mici. Doar aceia care pot să caute adevărul în acest mod sunt oameni care țin seama de voia lui Dumnezeu și care se tem de El, deoarece cauți în conformitate cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu și cu o inimă supusă, iar concluziile la care ajungi căutând în acest mod vor fi în conformitate cu adevărurile-principii.

Dacă acțiunile unui credincios nu au legătură cu adevărul, atunci el este asemeni unui necredincios. Acesta este tipul de persoană care nu-L are pe Dumnezeu în inima sa și care se îndepărtează de Dumnezeu, iar o astfel de persoană este ca un muncitor angajat în casa lui Dumnezeu care face niște treburi ciudate pentru stăpânul său, primește o mică leafă și apoi pleacă. Pur și simplu nu este o persoană care crede în Dumnezeu. Ceea ce poți face pentru a obține încuviințarea lui Dumnezeu este primul lucru pe care ar trebui să-l examinezi și pentru care ar trebui să lucrezi când faci lucruri; ar trebui să fie principiul și sfera acțiunilor tale. Motivul pentru care ar trebui să stabilești dacă ceea ce faci este în concordanță cu adevărul este acela că, dacă e potrivit adevărului, cu siguranță este conform voii lui Dumnezeu. Nu că ar trebui să cântărești dacă problema este corectă sau greșită sau dacă este în conformitate cu gusturile tuturor celorlalți sau cu propriile tale dorințe; mai degrabă, ar trebui să stabilești dacă aceasta este în conformitate cu adevărul și dacă e în folosul lucrării și al intereselor Bisericii. Dacă te vei gândi la aceste chestiuni, vei fi din ce în ce mai mult în concordanță cu voia lui Dumnezeu când vei face lucrurile. Dacă nu iei în considerare aceste aspecte și te bazezi doar pe propria voință atunci când faci lucrurile, atunci garantat le vei face incorect, deoarece voința omului nu este adevărul și, desigur, este incompatibilă cu Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii aprobat de Dumnezeu, trebuie să practici potrivit adevărului, și nu în funcție de propria ta voință. În numele îndeplinirii îndatoririlor personale, unii oamenii se implică în anumite chestiuni private. Frații și surorile lor consideră că acest lucru este nepotrivit și le fac reproșuri în privința asta, dar acești oameni nu își asumă vina. Ei cred că era o problemă personală care nu implica lucrarea, finanțele sau oamenii bisericii și că nu însemna să facă rău, prin urmare, oamenii nu ar trebui să se amestece. S-ar putea ca unele lucruri să-ți pară chestiuni private care nu implică niciun principiu sau adevăr. Totuși, analizând lucrurile pe care le-ai făcut, ai fost foarte egoist. Nu ai luat în considerare lucrarea bisericii sau interesele casei lui Dumnezeu, nici dacă asta L-ar mulțumi pe Dumnezeu; te gândeai doar la propriul beneficiu. Acest lucru implică deja bunăcuviința sfinților, precum și umanitatea unei persoane. Deși ceea ce făceai tu nu implica interesele bisericii și nici adevărul, a te deda unei chestiuni private în timp ce pretinzi că îți îndeplinești datoria nu este în conformitate cu adevărul. Indiferent ce faci, cât de mare sau de mică este problema și dacă este datoria ta în familia lui Dumnezeu sau afacerea ta personală, trebuie să ții cont dacă ceea ce faci este conform cu voia lui Dumnezeu, precum și dacă este un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu umanitate. Dacă tu cauți astfel adevărul în tot ce faci, atunci crezi într-adevăr în Dumnezeu. Dacă abordezi cu seriozitate fiecare problemă și fiecare adevăr în acest fel, atunci vei fi capabil să dobândești transformări în firea ta. Sunt cei care cred: „Este destul de corect să fiu pus să practic adevărul atunci când îmi îndeplinesc datoria, dar când mă ocup de treburile mele personale, nu-mi pasă ce are de spus adevărul – voi face ceea ce îmi place, orice este nevoie pentru a fi în folosul meu”. În aceste cuvinte, se poate vedea că nu sunt iubitori de adevăr. Nu există principii în ceea ce fac. Ei vor face tot ce le este de folos, fără ca nici măcar să se gândească la efectul pe care acest lucru îl va avea asupra casei lui Dumnezeu. Drept urmare, atunci când fac ceva, Dumnezeu nu este prezent în ei și se simt întunecați și supărați și nu știu ce se întâmplă. Nu reprezintă acest lucru exact ceea ce merită? Dacă nu practici adevărul în acțiunile tale și Îl dezonorezi pe Dumnezeu, atunci păcătuiești împotriva Lui. Dacă o persoană nu iubește adevărul și acționează adesea pe baza propriei voințe, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. El o va disprețui și o va respinge și o va da la o parte. Ceea ce face o astfel de persoană eșuează adesea în a primi aprobarea lui Dumnezeu și, dacă nu cunoaște pocăința, atunci pedeapsa nu este departe.