Cerințele lui Dumnezeu pentru fiecare individ nu reprezintă o măsură care se potrivește tuturor. Pe de o parte, ele depind de calibrul unei persoane; pe de altă parte, sunt în funcție de umanitatea și căutările acesteia. Pentru unii oameni nu este o problemă să vorbească sincer; pentru alții, acest lucru necesită mult efort, dar, după ce au experimentat mai mulți ani de emondare, pot, în sfârșit, să spună ceva onest, din inimă. Vede Dumnezeu asta ca pe o transformare? Este acesta rezultatul lucrării Lui? Acesta e finalul dorit al lucrării lui Dumnezeu. După ce a făcut această lucrare atât de mulți ani, când vede în cele din urmă rezultatul dorit, El îl prețuiește. Așadar, indiferent ce ai experimentat în trecut, indiferent câte greșeli ai făcut sau de câte ori ai dat greș, nu te îngrijora. Trebuie să crezi că Dumnezeu este drept. Crede că a I te supune lui Dumnezeu e corect. Crede că a te supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu este just. Acesta e cel mai înalt adevăr. Urmează această cale în practica și acțiunile tale și nu vei greși! Nu te îndoi de acest lucru și nu-l cerceta. Unii oameni spun: „Nu am câștigat mult de pe urma sacrificiilor anterioare. Oare dacă voi face mai multe sacrificii acum, voi avea din nou de pierdut?” Ei bine, ai practicat adevărul când ai făcut acele sacrificii? Ai făcut lucrurile în conformitate cu adevărurile-principii? Ai mers pe calea cea dreaptă? Dacă ai fi mers pe calea cea dreaptă, ar fi fost imposibil să nu ajungi la adevăr sau să-ți lipsească mărturia. Dar dacă sacrificiile tale precedente ar fi fost în întregime pentru statut, faimă și câștig, ce ai fi putut obține? Nu te-ai fi putut alege decât cu emondarea, iar dacă nu te-ai fi pocăit, ai fi rămas doar cu pedeapsa și distrugerea. Ai făcut sacrificii pentru faimă, câștig și statut și te-ai așteptat să dobândești adevărul – nu este aceasta o iluzie? Ce ar putea avea cineva de câștigat când uneltește și încearcă mereu să Îl întreacă prin deșteptăciune pe Dumnezeu? După toate calculele și uneltirile, până la urmă, pe el se păcălește. Nu obține nimic, și nu merită acest lucru? Care este măcar minimul necesar pentru a crede în Dumnezeu? Să nu faci lucruri rele, să nu ofensezi firea lui Dumnezeu, să nu Îl mânii, să nu concurezi cu El; să renunți la propriile intenții, ambiții și dorințe în momentele critice. De fapt, când oamenii uneltesc într-un fel sau altul, în final, ajung să se păcălească singuri. Dacă tuturor le e clar acest lucru, de ce continuă oamenii să urzească intrigi? Pentru că este în natura lor. Oamenii au creier, gânduri și idei; mai au și cunoștințe și studii specializate. Din cauza acestor lucruri nu se pot controla; este o lege implacabilă. Dacă îți place să uneltești, complotul împotriva altor oameni s-ar putea să nu fie o problemă așa de mare. Dacă însă vei insista să urzești intrigi împotriva lui Dumnezeu, făcându-L ținta mașinațiilor tale, doar vei pune umărul la propriul final și vei pierde oportunitatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Nu merită. Nu trebuie în niciun caz să îți lași uneltirile să ajungă în acest punct. Indiferent cum conspiri, în cele din urmă, trebuie să treci printr-o schimbare a firii și să obții rezultate, iar acestea trebuie să fie bune și pozitive. Dacă cineva uneltește în acest fel și până la urmă nu dobândește adevărul, ci, în schimb, ajunge să fie pedepsit, atunci aceasta e consecința pentru cel care iubește să comploteze și urzește permanent intrigi. Un asemenea ins nu e deștept; e cel mai prost dintre proști.

Toți oamenii sunt întinați când încep să creadă în Dumnezeu. După ce citiți cuvintele lui Dumnezeu și aveți părtășie despre adevăr mulți ani, s-ar putea să vă eliberați de unele dintre firile voastre corupte. Mai sunt încă ocazii în care uneltiți și complotați pentru propriile interese? (Da.) Vă aflați adesea în aceste stări. Atunci, cum ar trebui să le tratați? Există principii de practică? Acest lucru impune multă căutare. Ori de câte ori simți că ești necinstit și descoperi că ești blocat într-o stare ticăloasă, înșelătoare, cu inima plină până la refuz de aceste firi corupte, trebuie să te rogi la Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva trupului. Nu recurge la raționamente și nu analiza și nici nu trata această chestiune conform noțiunilor tale. Dacă ești controlat de firile tale corupte și propriile dorințe preiau controlul, va fi problematic. Știi în inima ta când mâna întunecată a păcatului e pe cale să te apuce. Când se întâmplă acest lucru, trebuie să te controlezi și să te abții să acționezi. Trebuie să îți liniștești mintea, să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi. De fapt, nu va trebui să te cercetezi. După ce ai ajuns în această etapă a credinței tale în Dumnezeu, după ce ai ascultat atât de multe predici, ar trebui să-ți fie clar ce este în mintea ta și să faci distincția dintre bine și rău. Esențial e să te răzvrătești împotriva trupului și să nu te lași condus de el. Ce ar trebui să faci atunci? (Să te supui.) Și dacă nu te poți supune imediat? Dacă încă vrei să te cerți, să cercetezi și să analizezi? Atunci trebuie să-ți potolești și să-ți liniștești ambițiile și, în același timp, să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi sau să ai părtășie cu frații și surorile tale. Va mai trebui și să te destăinui, să te expui și să diseci situația, pe baza adevărului, iar după o zi sau două, starea ta va fi mult mai bună. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Să renunți la propriile intenții înseamnă, pe de o parte, să fii capabil să te răzvrătești împotriva gândurilor și ideilor greșite, să le abandonezi și să le corectezi. Pe de altă parte, dacă ambițiile și dorințele unei persoane sunt excepțional de puternice, ea vrea să acționeze pe baza lor și e incapabilă să se schimbe, în ciuda faptului că știe că, dacă ar acționa în acest fel, nu ar fi în conformitate cu adevărul și asta nu ar fi calea cea dreaptă, atunci e necesară rugăciunea; trebuie să se roage mereu ca să-și potolească ambițiile. De pildă, ți-ai putea dori să faci ceva, iar când acea dorință atinge intensitatea maximă, simți că trebuie neapărat să faci acel lucru, ca și cum nu ai putea trăi altfel, dar după ce aștepți două sau trei zile, vei considera atitudinea anterioară drept nerușinată, lipsită de rațiune și inconștientă. Asta înseamnă că te-ai schimbat. Cum s-a ajuns aici? S-a ajuns prin rugăciune și prin luminarea și reproșul Duhului Sfânt, care ți-a oferit câteva perspective sau sentimente care te-au ajutat să analizezi problema din alt unghi. Dintr-o dată, îți dai seama că lucrul pe care l-ai considerat corect și pentru care te-ai frământat că nu-l faci e greșit și că, dacă l-ai face, te-ar mustra conștiința. Asta indică o transformare a stării, care duce la o schimbare a minții. Dacă cineva își corectează starea greșită, asta demonstrează că încă este speranță pentru acea persoană. Înseamnă că e cineva care urmărește adevărul și primește protecția lui Dumnezeu. Dacă însă nu își corectează niciodată starea eronată și persistă, deși știe că lucrul pe care îl face e greșit și nu ascultă de sfatul nimănui, atunci nu e o persoană care urmărește adevărul, nu va primi disciplinarea lui Dumnezeu și nici nu va obține lucrarea Duhului Sfânt. Indiferent cu ce se confruntă cineva care urmărește adevărul, dacă nu îl înțelege, trebuie doar să se roage o zi sau două, să parcurgă cuvintele lui Dumnezeu, să asculte predici sau să aibă părtășie – indiferent ce metodă folosește, va ajunge treptat să înțeleagă situația și să fie capabil să afle calea corectă de practică. Asta arată că această persoană a obținut lucrarea Duhului Sfânt și e condusă de El. Rezultatele sunt diferite, iar principiile conform cărora face lucrurile această persoană se vor transforma și ele. Dacă nu te schimbi niciodată, este o problemă cu atitudinea și căutarea ta. Dacă vei schimba felul în care privești lucrurile, vei descoperi că practicarea adevărului e chiar ușoară. De pildă, când vezi o anumită mâncare delicioasă, dar nu e ceva ce îți place sau ce nu vrei să mănânci în acel moment, e ușor să te abții de la a o mânca? (Da.) Și dacă ai vrea într-adevăr să o mănânci, dar nu ai avea voie, ar fi acest lucru ușor de acceptat? (Nu.) Trebuie să te răzvrătești împotriva lui atunci; să te răzvrătești împotriva apetitului și dorinței tale. Dacă vei spune: „Îmi place să mănânc acea mâncare și sunt hotărât s-o mănânc. Cine ești tu să-mi spui că nu ar trebui s-o fac?” și vei insista să te cerți și să fii încăpățânat, atunci nu vei fi capabil să renunți și să te răzvrătești împotriva apetitului tău. În acest caz, cum te poți răzvrăti împotriva acestuia? Mai întâi, trebuie să te liniștești și să reflectezi în tăcere înaintea lui Dumnezeu. Apoi citește câteva cuvinte ale lui Dumnezeu despre acest subiect și gândește-te atent la ele: „Cum am putut să fiu așa de lacom? Nu e rușinos din partea mea să fiu așa de hotărât să o mănânc? Oricum, și ce-aș câștiga dacă aș mânca-o? Am fost încăpățânat, nu-i așa?” Să fii hotărât să mănânci – ce fire e aceasta? Acest lucru implică încăpățânare și intransigență, precum și nepolitețe și lipsă de rațiune. Aceasta este o fire coruptă. Aceasta este firea care te face să fii nepoliticos, sfidător și incapabil să te supui. Dacă vei reflecta la acest lucru, îți vei da seama că firea ta coruptă e destul de agravată și poate foarte bine să te facă să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și să-I reziști. Dacă ai face fapte rele, consecințele ar fi inimaginabile. Dacă vei putea să reflectezi asupra ta în acest fel, inima ta va deveni mai luminoasă în mod firesc și vei înțelege ușor esența problemei. În acel moment, când te vei ruga din nou lui Dumnezeu, mentalitatea ta va fi și ea normală, iar rezultatul va fi diferit. Nu e această stare destul de diferită de cea inițială, răzvrătită? La ce te vei gândi în acel moment? Vei fi capabil să înțelegi cât ai fost de intransigent și de încăpățânat. Vei simți că ai fost nerușinat și fără nicio valoare. Această înțelegere de sine va fi mai precisă și te vei implica în practică mai rațional. I-am auzit pe unii oameni spunând adesea: „Cum de-am putut să mă port așa de nesăbuit înainte? Cum de-am putut să spun asemenea tâmpenii? De ce am fost așa de răzvrătit? De ce nu am știut ce și cum?” Când cineva zice aceste lucruri, asta dovedește că într-adevăr s-a schimbat și a evoluat. Prin urmare, doar pentru că nu poți pune adevărul în practică o vreme, nu înseamnă că nu vei fi capabil de acest lucru întreaga ta viață. Ce vreau să spun prin asta? Indiferent dacă o persoană e înșelătoare, încăpățânată, intransigentă sau arogantă, a nu se schimba pentru moment nu înseamnă că nu se poate schimba deloc. Uneori, schimbarea firii necesită timp; ocazional, necesită mediul corect sau judecata lui Dumnezeu și mustrare. Cu toate astea, ai putea spune: „Așa sunt eu. Renunț. Nu îmi mai pasă.” Acest lucru e periculos; nu Dumnezeu te elimină, ci tu însuți te elimini. Nu alegi calea urmăririi adevărului, ci pe cea a abandonării de sine. Asta înseamnă să-L trădezi pe Dumnezeu și, făcând asta, vei pierde pentru totdeauna oportunitatea de a primi mântuirea. Dacă cineva își dorește să dobândească adevărul, dacă vrea ca viața-fire personală să se schimbe, atunci trebuie să citească frecvent cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să se examineze și să reflecteze la sine tot timpul în limitele cuvintelor lui Dumnezeu și în diverse privințe pentru a-și înlătura treptat firile corupte, intențiile și impuritățile. Acesta este felul în care trebuie să coopereze oamenii, dar asta impune și lucrarea lui Dumnezeu. El rânduiește diverse medii și, conform timpului Său, Își face lucrarea în tine. Pe de o parte, El îți expune firile corupte, permițându-ți să înțelegi și să reflectezi. Pe de altă parte, lucrarea Duhului Sfânt îți corectează starea. Indiferent că e vorba de o fire coruptă sau de emoții negative, de depresie, întotdeauna există un proces de corectare și pocăire. Dacă în timpul acestui proces te vei ruga lui Dumnezeu și vei căuta adevărul, starea ta negativă se va fi îndreptat, iar tu vei fi capabil să îți realizezi datoria în mod normal. Dacă nu te schimbi nici măcar după ce ți s-au dat câteva oportunități de a te pocăi, ci, în schimb, rămâi la vechile tale căi, păstrându-ți firea încăpățânată și intransigentă, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt dificili și nu pot dobândi mântuirea. Evaluați-vă: când vă confruntați cu aceste probleme, cât de mult vă puteți schimba? Ați transformat lucrurile și v-ați pocăit? Dacă ați transformat lucrurile și v-ați pocăit, există speranță să primiți mântuirea; dar dacă nu veți face niciodată o schimbare, nu va exista o asemenea speranță.

Unii oameni nu își îndeplinesc îndatoririle în mod corespunzător, sunt întotdeauna superficiali, provocând tulburări sau perturbări și, în cele din urmă, sunt înlocuiți. Totuși, ei nu sunt excluși din biserică, adică li se oferă o șansă de a se căi. Toată lumea are firi corupte și toți au momente în care sunt derutați sau confuzi, momente în care sunt de statură mică. Scopul pentru care ți se oferă o șansă este acela de a schimba toate acestea. Și cum poți face asta? Trebuie să reflectezi asupra greșelilor din trecut și să ajungi să le cunoști; nu găsi scuze și nu te apuca să răspândești noțiuni. Dacă Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu și transmiți cu dezinvoltură aceste neînțelegeri altora, astfel încât și ei să-L interpreteze greșit pe Dumnezeu alături de tine, și dacă ai noțiuni și umbli să le răspândești, ca toată lumea să aibă noțiuni cu tine și să încerce să raționeze cu Dumnezeu alături de tine, nu este acest lucru instigator? Nu este aceasta împotrivire față de Dumnezeu? Și poate să iasă ceva bun din împotrivirea față de Dumnezeu? Mai poți fi mântuit? Speri că Dumnezeu te va mântui, dar refuzi să-I accepți lucrarea și te împotrivești și I te opui, deci te va mai mântui Dumnezeu? Uită de aceste speranțe! Când ai făcut o greșeală, Dumnezeu nu te-a tras la răspundere și nici nu te-a eliminat din cauza acestei singure erori. Casa lui Dumnezeu ți-a dat o șansă și ți-a permis să continui să îndeplinești o datorie și să te căiești, ceea ce reprezintă oportunitatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu; dacă ai conștiință și rațiune, ar trebui să prețuiești asta. Unii oameni sunt întotdeauna superficiali atunci când își îndeplinesc îndatoririle și sunt înlocuiți; unii sunt transferați. Înseamnă asta că au fost eliminați? Nu asta a zis Dumnezeu; mai ai o șansă. Prin urmare, ce ar trebui să faci? Ar trebui să reflectezi asupra ta și să ajungi să te cunoști și să obții adevărata căință; aceasta este calea. Însă unii oameni nu fac asta. Ei ripostează și spun mereu: „Nu mi s-a permis să îndeplinesc această datorie pentru că am spus ceva greșit și am jignit pe cineva.” Nu caută problema în ei înșiși, nu reflectează, nu caută adevărul, nu se supun rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu și se opun lui Dumnezeu prin răspândirea noțiunilor. Nu au devenit ei Satana? Când faci lucrurile pe care le face Satana, nu mai ești un om care-L urmează pe Dumnezeu. Ai devenit un dușman al lui Dumnezeu – ar putea Dumnezeu să-Și mântuiască dușmanul? Nu. Dumnezeu îi mântuiește pe oamenii cu firi corupte, pe oamenii adevărați – nu pe diavoli, nu pe dușmanii Săi. Când te împotrivești lui Dumnezeu și te plângi de Dumnezeu și Îl interpretezi greșit și Îl judeci pe Dumnezeu, răspândind noțiuni despre El, atunci ești complet împotriva lui Dumnezeu; lansezi un strigăt împotriva lui Dumnezeu. Ce rol joci când crezi în Dumnezeu și, cu toate acestea, protestezi împotriva Lui? Joci rolul Satanei. Ați mai făcut un asemenea lucru? (Da.) Și cum v-ați simțit după aceea? (Inima mea s-a întunecat și starea mea s-a înrăutățit.) Aceasta nu este calea corectă. Sunteți cu toții conștienți de acest lucru, dar unii oameni nu au conștiență. De ce unora le lipsește conștiența? (Pentru că nu au inimă și spirit.) Nu sunt aceia fără inimă și spirit asemenea unor fiare? Oamenii cărora le lipsește luciditatea conștiinței sunt sortiți să nu creadă cu adevărat în Dumnezeu. Sunt oameni răi care se infiltrează în casa lui Dumnezeu, căutând să profite de binecuvântările Lui. Orice om cu inimă și spirit are conștiență; dacă e înlocuit sau trimis altundeva, va fi capabil de introspecție și să ajungă să se cunoască. Când vede unde a greșit, se poate căi și schimba. Pentru acest fel de persoană, încă există speranță de a fi mântuită.

Îndeplinirea datoriei este cel mai măreț și mai prețios lucru din viața unei persoane. Ea trebuie să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii și să nu uneltească niciodată pentru propriul interes, căci, cu cât complotează mai mult cineva pentru propriul interes, cu atât mai mult va fi amânată evoluția sa în viață. Unii oameni țes mereu intrigi: „Când va veni ziua lui Dumnezeu? Încă nu mi-am găsit un partener; când mă voi căsători? Când îmi voi trăi propria viață?” Fiecare persoană este preocupată de lucruri mărunte. Când are confort trupesc, începe să-și facă planuri în privința viitoarei sale vieți, a perspectivelor, a destinului și a destinației. Dacă vei vedea toate aceste lucruri așa cum sunt cu adevărat și vei renunța la ele, îți vei face din ce în ce mai bine datoria, fără să fii constrâns și ținut pe loc. De exemplu, să presupunem că ți se cere să faci de mâncare sau să trimiți scrisori pentru frații și surorile tale; dacă vei putea vedea aceste simple sarcini ca pe propria datorie, să le tratezi cu seriozitate și să le realizezi în conformitate cu adevărurile-principii, vei fi capabil să îți îndeplinești din ce în ce mai bine datoria – asta înseamnă să îți realizezi datoria la înălțimea standardelor. Să te menții ferm pe poziție și să-ți îndeplinești datoria constituie un aspect; un altul este că trebuie să știi și cum să o îndeplinești și ce principii să urmezi. Odată ce ai înțeles aceste principii și le respecți în sarcinile tale zilnice, precum și atunci când ți se dă o datorie sau când o îndeplinești, vei trece printr-o transformare interioară fără ca măcar să îți dai seama. E ca atunci când iei medicamente când ești bolnav. Unii oameni zic: „Cum de nu mă simt mult mai bine după ce am luat medicamente două zile la rând?” Care e graba? Boala nu s-a dezvoltat în câteva zile și nici nu poate fi vindecată în câteva zile. Asta necesită timp. Unii oameni spun: „Practic adevărul și acționez principial de multă vreme; de ce nu am primit binecuvântările lui Dumnezeu? De ce nu mă simt plin de Duhul Sfânt?” Nu te poți baza pe sentimente pentru acest lucru. Așadar, cum vei ști când au loc asemenea schimbări? Vei ști atunci când, după ce ți se întâmplă ceva, va deveni din ce în ce mai ușor să te supui. La început, a fost nevoie de efort ca să te supui; întotdeauna ai căutat justificări, ai cercetat și ai analizat, dorind să pui la îndoială totul și să reziști și a trebuit să practici autocontrolul. Acum însă nu mai trebuie să te controlezi. Când ți se întâmplă ceva, nu cercetezi. Când ai anumite noțiuni sau idei, ca să le înlături și să renunți la ele, te rogi și citești cuvintele lui Dumnezeu. Îți rezolvi problemele mai rapid și mai ușor. Acest lucru dovedește că înțelegi adevărul și te-ai schimbat. La început, aceasta e o schimbare în comportament, dar, treptat, ajunge o schimbare în viață și în fire. Devine din ce în ce mai ușor să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. În plus, intențiile, ideile și scopurile tale sunt din ce în ce mai puține, scăzând treptat. Cu toate astea, dacă nu scad, ci dimpotrivă se înmulțesc, atunci este o problemă. Asta demonstrează că, de-a lungul acestei perioade, nu ai urmărit adevărul, ci doar ai depus efort. Aceia care nu urmăresc adevărul simt că, pe măsură ce vor depune din ce în ce mai mult efort, vor dobândi din ce în ce mai multe merite și vor primi o cunună și mai mare în viitor. Fără să-și dea seama, urmează calea lui Pavel. Aceia care nu urmăresc adevărul sunt mereu preocupați de mărimea cununii sau a nimbului de pe capul lor. Să te concentrezi veșnic la aceste lucruri duce la o dorință pentru succes rapid și rezultate imediate. Ei își doresc întotdeauna să depună mai mult efort, considerând că, pe măsură ce se ostenesc mai mult, cu atât mai multe binecuvântări vor primi, că un mare efort va aduce mari binecuvântări și că, prin realizarea unei datorii mărețe, vor aduna mari merite și recompense. Pot ei să-și realizeze bine datoria dacă se concentrează mereu la aceste lucruri? Aceia care nu acceptă adevărul nu își pot îndeplini datoria.

Când urmărești adevărul, există semne ale dobândirii unei evoluții în viață. Și tu le poți simți în inima ta. Gândurile și punctele de vedere ale oamenilor suferă anumite schimbări după ce au experimentat o perioadă de emondare. De pildă, ai putea spune: „Nu îmi mai pasă de câștigurile și pierderile personale. Acum nu pare important dacă Dumnezeu îmi oferă recompense și nu mai pare să conteze nici dacă primesc binecuvântări într-un final; aceste preocupări nu mai au un loc în inima mea. Acum, dacă Dumnezeu spune că nu mă va binecuvânta, că vrea să mă rafineze, să îmi ia ceva, par a fi capabil să mă supun. În inima mea va mai fi ceva tristețe, dar va fi, de asemenea, și o oarecare supunere.” Ce demonstrează acest lucru? Acum ai oarecum o inimă cu frică de Dumnezeu în inima ta, te-ai eliberat destul de mult de firea ta coruptă și te-ai schimbat cu adevărat. De exemplu, dacă în trecut erai ales să îndeplinești o datorie care necesita o oarecare suferință fizică, puteai să plângi din cauza asta câteva nopți, dar acum poți să te supui după ce verși doar câteva lacrimi. A devenit mai ușor să te supui și nu îți mai este teamă de greutăți. Cum s-a ajuns la această supunere? S-a ajuns prin stabilirea unei relații normale cu Dumnezeu, prin acceptarea treptată a emondării de către Dumnezeu, precum și prin acceptarea orchestrărilor și rânduielilor Lui. După ce ai obținut acest rezultat, dorințele, planurile, intențiile și ambițiile tale subiective ajung din ce în ce mai puțin vizibile și nu iei în considerare câștigurile și pierderile personale. În trecut, puneai aceste lucruri pe al doilea, al treilea sau al patrulea loc, dar ele nu mai sunt importante; nu iei în considerare niciunul dintre ele. Dorința ta de a I te supune lui Dumnezeu a devenit mai puternică și, treptat, ești capabil să spui: „Accept orice îmi dă Dumnezeu și sunt de acord cu orice vrea să îmi ia”, fără să fie doar vorbe goale. Cum a zis Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve”, și tu poți să spui acum același lucru. Ai tu însă statura lui Iov? (Nu.) Ai îndrăzni să te rogi lui Dumnezeu să te pună la încercare, cum a făcut cu Iov? Nu ai îndrăzni; nu ai credința sau statura pentru așa ceva. Când ți-l imaginezi pe Iov plin de bube, scărpinându-și-le cu un ciob de lut, te simți înfricoșat și tremuri, gândindu-te: „Ce dureros trebuie să fi fost! Sper că nu mi se va întâmpla asta. Nu aș fi capabil să suport așa ceva. Nu am acest fel de credință.” Nu-i așa? Așadar, nu îți asuma un lucru dacă nu ai încrederea de a-l duce la bun sfârșit. Nu fi dornic de rezultate și nu crede că ai statură. Lasă-ți picioarele să te ducă în pași siguri, învață să lași lucrurile să se desfășoare firesc și aprofundează-ți experiența puțin câte puțin. Când chiar vei înțelege adevărul, vei fi capabil să percepi clar lucrurile corupte care există în tine și vei renunța mai ușor la gândurile, ideile, scopurile și intențiile tale. Relația ta cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală. Normalitatea relației tale cu El depinde, în principal, de condiția ca tu să practici adevărul pentru a ajunge la supunerea față de Dumnezeu. În ceea ce privește supunerea, ea înseamnă ascultare directă și absolută, acceptare și practică fără nicio cercetare atentă sau gâlceavă. Cercetarea nu este ascultare. Dar gâlceava? Cu atât mai puțin. Dacă spui: „Dumnezeu vrea să fac un lucru în acest fel, dar eu îl voi face în felul meu, indiferent ce ar fi”, e în regulă? (Nu.) Nu doar că nu e în regulă, e mai rău de atât; asta nu e supunere. Trebuie să cunoști manifestările practice ale supunerii și, dacă nu le poți dobândi, atunci nu spune că ești o persoană care se supune lui Dumnezeu. În schimb, vorbește conform nivelului pe care l-ai atins; exprimă fapte obiective. Nu exagera și, evident, nu minți. Dacă nu poți pricepe ceva, spune pur și simplu că nu înțelegi și apoi caută adevărul pentru a pătrunde cu mintea acel lucru; vei avea mereu timp să vorbești despre el mai târziu. Este clar că unii oameni nu pot obține asta și încă se laudă, pretinzând că se supun lui Dumnezeu. Nu e acest lucru arogant și lipsit de rațiune? Aceia care nu urmăresc adevărul și nu îl înțeleg adoră să spună așa ceva. Când văd că o persoană s-a lepădat de familie și de muncă pentru a-și face datoria, spun: „Uite cât de mult Îl iubește pe Dumnezeu acea persoană.” Acestea sunt cuvintele unui cap sec și un astfel de om e total lipsit de orice înțelegere a adevărului. Îndrăzniți să pretindeți acum că sunteți persoane care I se supun lui Dumnezeu și Îl iubesc? (Nu.) Atunci sunteți oarecum raționali în privința voastră. Acei netoți aroganți și lipsiți de rațiune spun mereu că Îl iubesc pe Dumnezeu și I se supun, iar când fac chiar și un mic sacrificiu sau îndură niște greutăți minore, se gândesc: „M-a recompensat Dumnezeu? A fost binecuvântată familia mea? Oare copiii mei vor intra la facultatea pe care și-o doresc? Există vreo speranță ca soțul meu să primească o promovare și o creștere salarială? Oare am obținut ceva din îndatoririle pe care le-am îndeplinit în ultimii doi ani? Am fost binecuvântată? Oare voi obține o cunună?” Să faci tot timpul planuri în privința acestor lucruri este o manifestare a urmăririi adevărului? (Nu.) Atunci, ce înțelegeți prin urmărirea adevărului? (Pentru a urmări adevărul, trebuie să ne recunoaștem firile corupte, să urmărim o schimbare a firilor noastre și să trăim ca o adevărată persoană.) De fapt, nu trebuie să evaluați nimic altceva și nu trebuie să fie așa de complicat; pur și simplu observați dacă, în timpul realizării datoriei voastre, ați dat dovadă de ascultare și loialitate, dacă ați făcut-o din toată inima și cu întreaga putere și dacă ați acționat în conformitate cu adevărurile-principii. Aceste criterii pot stabili clar dacă ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă cineva depune mult efort când își realizează datoria, dar se opune practicării adevărului și îi displace acest lucru, atunci nu este o persoană care urmărește adevărul. Unii oameni vorbesc mereu despre toate lucrurile pe care le fac pentru biserică, despre cât de mari au fost contribuțiile lor în casa lui Dumnezeu. Încă vorbesc despre aceste lucruri chiar și după ce cred în Dumnezeu mai mulți ani – urmăresc adevărul aceste persoane? (Nu.) Oamenii de acest fel sunt jalnici! Statura lor e neînsemnată și nu evoluează niciodată. Ei nu au nicio viață. De ce depun atât de mult efort oamenii fără viață? (Pentru a primi binecuvântări.) Corect. Ei sunt controlați de ambițiile și dorințele personale. Dacă nu urmăresc adevărul, nu pot renunța niciodată la aceste lucruri. Vezi tu, și ei participă la predici și îi ascultă pe alții cum au părtășie despre adevăr la adunări, așa că de ce nu înțeleg? Zi după zi, ei se gândesc: „Cum pot să ascult, să citesc, să îmi amintesc mai mult și apoi să vorbesc mai mult când lucrez? Așa aș face fapte bune, Dumnezeu Și-ar aminti de mine și aș putea primi binecuvântări.” În cele din urmă, totul e făcut pentru a primi binecuvântări, iar această persoană crede că ar fi justificabil să primească binecuvântări. Odată ce o persoană care urmărește adevărul îl înțelege și îl dobândește, nu se mai luptă pentru binecuvântări; crede că a face așa ceva este lipsit de rațiune. Ce binecuvântări poți primi dacă firea ta coruptă nu s-a schimbat deloc și nu te supui deloc lui Dumnezeu? Cine ți-ar da binecuvântări? Cum apar binecuvântările? (Le dă Dumnezeu.) Și dacă nu ți le dă, poți să le smulgi de la El? (Nu.) Unii oameni vor chiar să le ia cu forța; nu e un lucru prostesc? Majoritatea oamenilor cred că sunt chiar deștepți, dar nu sunt dispuși să caute adevărul mai mult când își îndeplinesc îndatoririle și să acționeze conform principiilor. Cum pot primi binecuvântările lui Dumnezeu în acest fel? Sunt prea deștepți pentru binele lor!

28 august 2018