Acum, când vine vorba de forma în care Își săvârșește Dumnezeu lucrarea în zilele de pe urmă, în ciuda faptului că unii oameni își creează anumite închipuiri și noțiuni în această privință, aceste închipuiri și noțiuni sunt, în mare măsură, incapabile să le împiedice credința în Dumnezeu, iar oamenii nu vor spune cu lejeritate că nu cred în Dumnezeu sau că-L tăgăduiesc. Ce este acest fenomen? Este rezultatul obținut de cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii au fost cuceriți de cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu și, în principiu, Îl pot accepta pe Hristos ca pe Dumnezeul lor. În acest sens, ei au pus practic piatra de temelie pe adevărata cale și sunt siguri și convinși de ea. Când este obținut acest rezultat, sunt rezolvate atunci înțelegerile greșite ale oamenilor despre Dumnezeu? (Nu, nu sunt.) Nerezolvarea înțelegerilor greșite dovedește că aceștia încă au multe închipuiri, cerințe și noțiuni despre trupul lui Dumnezeu și despre Hristos. Aceste noțiuni îți pot îndruma gândurile, direcția și scopurile lucrului urmărit de tine și, de asemenea, îți pot influența frecvent starea. Când chestiunile pe care le întâlnești nu au legătură cu noțiunile tale, ești în continuare capabil să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să-ți îndeplinești datoria normal. Imediat ce un lucru intră în conflict cu noțiunile tale, îți depășește noțiunile și apar contradicții, cum rezolvi această situație? Dai frâu liber noțiunilor tale sau le emondezi, le stăpânești și te răzvrătești împotriva lor? Unii oameni au noțiuni când li se întâmplă lucruri și nu doar că nu renunță la noțiunile lor, dar le și răspândesc altora și găsesc ocazii de a le da frâu liber, așa încât și alții ajung să aibă noțiuni. De asemenea, unii argumentează, zicând următoarele: „Spuneți că tot ce face Dumnezeu are sens, dar eu nu cred că această întâmplare are vreun sens.” E adecvat să spuneți așa ceva? (Nu.) Care e calea corectă ce trebuie abordată? Când unii oameni au noțiuni despre Dumnezeu, își pot da seama că relația lor cu Dumnezeu nu este normală, că și-au format înțelegeri greșite despre El și că va deveni foarte periculos dacă nu le rezolvă, că vor fi predispuși să intre în conflict cu El, să se îndoiască de El și chiar să-L trădeze. Atunci se roagă lui Dumnezeu și își abandonează noțiunile. Mai întâi, își neagă propria perspectivă incorectă, apoi caută adevărul ca să o rezolve. Procedând astfel, pot ajunge cu ușurință să se supună lui Dumnezeu. Dacă cineva își formează noțiuni, dar crede în continuare că are dreptate și dacă, în cele din urmă, este incapabil să renunțe complet la noțiunile sale sau să și le rezolve, în timp, aceste noțiuni vor exercita o influență asupra intrării sale în viață. În cazuri grave, poate chiar să se răzvrătească și să se opună lui Dumnezeu, cu consecințe dezastruoase. Dacă este cineva care urmărește adevărul, care deja înțelege unele adevăruri și care își formează ocazional noțiuni despre lucruri, nu e o problemă foarte mare, iar noțiunile nu vor avea o mare influență asupra sa. Întrucât are adevărul înlăuntrul său, călăuzindu-i gândurile și comportamentul și îndrumându-l în îndeplinirea datoriei sale, noțiunile sale nu vor avea niciun impact asupra faptului că-L urmează pe Dumnezeu. Poate că, într-o zi, va asculta o predică sau vreo părtășie și va înțelege, iar noțiunile sale vor fi rezolvate. Unii oameni își formează noțiuni despre orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu și, după aceea, nu au chef să-și facă îndatoririle, nu depun niciun efort în îndeplinirea lor, sunt mereu într-o stare negativă și inimile lor nutresc conflicte, nemulțumiri și resentimente – este corect acest comportament? Este un lucru ușor de rezolvat? De exemplu, să presupunem că te crezi deștept, dar Eu spun că ești un neghiob și că nu ai înțelegere spirituală. La auzul acestor lucruri, te înfurii, le respingi și îți spui în inima ta: „Nimeni n-a îndrăznit vreodată să spună că nu am înțelegere spirituală. Azi e prima dată când aud așa ceva și nu pot accepta. Aș putea conduce biserica dacă n-aș avea înțelegere spirituală? Aș putea face atât de multă lucrare?” A apărut o contradicție, nu-i așa? Ce ar trebui să faci? Le este ușor oamenilor să reflecteze asupra lor când li se întâmplă acest lucru? Ce tip de persoană poate reflecta asupra sa? Cineva care acceptă și caută adevărul poate reflecta asupra sa. Dacă ești înzestrat cu rațiune, ar trebui să te tăgăduiești mai întâi pe tine însuți când ți se întâmplă asta; a te tăgădui pe tine însuți înseamnă a recunoaște că nu deții adevărul. Chiar dacă ai unele idei și perspective, nu sunt neapărat corecte. Prin urmare, practicarea tăgăduirii proprii în astfel de circumstanțe este lucrul corect, nu înseamnă că te înjosești. După ce te-ai tăgăduit pe tine însuți, te vei simți împăcat în inima ta, vei fi mult mai cuminte și atitudinea ta va fi corectată. Când Îl auzi pe Dumnezeu spunând că ești un neghiob și că nu ai înțelegere spirituală, ar trebui să te liniștești înaintea Lui și să-I accepți cuvintele cu o mentalitate supusă. Chiar dacă nu ai încă niciun strop de conștiință sau înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și nu știi dacă sunt corecte sau nu, în credința ta, ar trebui să recunoști următoarele: „Dumnezeu este adevărul, deci cum ar putea El să spună ceva greșit?” Deși ceea ce a spus El diferă de ceea ce crezi tu, trebuie să accepți cuvintele lui Dumnezeu pe baza credinței; chiar dacă nu le înțelegi, trebuie să le accepți ca pe adevăr. A proceda astfel este în mod garantat lucrul corect. Dacă oamenii nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr atunci când nu le înțeleg, este ceva total lipsit de rațiune, iar acei oameni trebuie făcuți de rușine în această privință. Așadar, supunerea față de Dumnezeu nu poate fi niciodată greșită. Aceasta nu e o doctrină, e ceva practic, iar aceste cuvinte provin din experiență. Apoi, când ești capabil să iei cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr și să le accepți, trebuie să începi să reflectezi asupra propriei persoane. Îndeplinindu-ți datoria și interacționând cu alții, vei descoperi nu doar că nu ai înțelegere spirituală, ci și că ești incredibil de nesăbuit, că ai multe defecte și neajunsuri și că ai o problemă gravă. Nu va însemna asta că vei fi în stare să înțelegi și să accepți ce a spus Dumnezeu? Trebuie să accepți aceste cuvinte, mai întâi ca pe o reglementare, o definiție sau un concept și apoi, în viața reală, trebuie să te gândești la un mod de a te compara cu ale Sale cuvinte și de a le înțelege și experimenta. După ce procedezi așa o perioadă, vei ajunge să te evaluezi corect. Când se va întâmpla asta, vei mai avea înțelegeri greșite despre Dumnezeu? Vei refuza în continuare să-ți accepți evaluarea făcută de Dumnezeu dacă nu există niciun dezacord între tine și Dumnezeu în această privință? (Nu.) Vei putea să o accepți și nu vei mai fi răzvrătit. Când vei putea accepta adevărul și vei înțelege pe deplin aceste lucruri, vei fi capabil să faci un pas înainte și să progresezi. Dacă nu vei accepta adevărul, vei rămâne mereu pe loc și nu vei face niciun progres. Este important să accepți adevărul? (Da, este.) Oamenii trebuie să-și abandoneze noțiunile despre Dumnezeu și nu trebuie să nutrească nicio ostilitate și niciun conflict cu lucrurile pe care le spune El – doar aceasta este o atitudine de acceptare a adevărului. Unii devin negativi și slabi deoarece sunt înlocuiți. Nu vor să-și îndeplinească îndatoririle și sunt mereu pasivi și delăsători când lucrează. Din exterior, pare că se întâmplă așa pentru că nu au statut și prețuiesc prea mult statutul, dar nu așa stau de fapt lucrurile. Se simt slabi și negativi pur și simplu pentru că evaluarea lor de către Dumnezeu sau de către frați și surori nu corespunde evaluării pe care și-o fac singuri, deoarece este mai slabă decât felul în care se evaluează și se înțeleg pe ei înșiși. De aceea se simt neconvinși și nedreptățiți și, în cele din urmă, decid să fie negativi și potrivnici și să se catalogheze drept cauze pierdute, spunându-și: „N-ai spus că nu sunt destul de bun? O să-Ți arăt eu atunci, n-am de gând să fac absolut nimic.” Rezultatul este că provoacă întârzieri în îndatoririle lor, Îl ofensează pe Dumnezeu și intrarea lor în viață se împotmolește – aceasta este o pierdere semnificativă.

Unii oameni spun: „Nu pot accepta când hristos spune că sunt rău. Aș accepta dacă dumnezeu din ceruri ar spune că este ceva rău la mine. Dumnezeu întrupat are umanitate normală, judecățile sale pot fi greșite și lucrurile pe care le face nu pot fi sută la sută corecte. Există unele întrebări privind posibilitatea ca el să se înșele în evaluarea și condamnarea oamenilor sau în modul în care îi gestionează și face rânduieli pentru ei. Deci nu mă tem de ceea ce hristos – dumnezeu de pe pământ – spune despre mine, căci el nu poate să mă condamne sau să-mi determine finalul.” Există astfel de oameni? Cu siguranță, da. Când îi emondez, aceștia spun: „Dumnezeu din ceruri este drept!” Când mă ocup de ei, aceștia spun: „Cred în dumnezeu, nu într-o persoană oarecare!” Folosesc aceste cuvinte ca să Mă respingă. Și ce sunt aceste cuvinte? (Sunt o tăgăduire a lui Dumnezeu.) Așa este, sunt o tăgăduire și o trădare a lui Dumnezeu. Semnificația lor este: „Nu depinde de tine, ci de dumnezeu din ceruri.” În noțiunile lor și în modul în care Îl înțeleg pe Dumnezeu, acești oameni nu-și vor da seama niciodată care este relația dintre Hristos întrupat și Dumnezeu din ceruri, mai exact, care este relația dintre trup și Duhul din ceruri. În ochii lor, această persoană neînsemnată de pe pământ va fi mereu doar o persoană și, oricât de multe adevăruri ar exprima, oricât de multe predici ar predica, este tot o ființă umană; chiar dacă îi face pe unii oameni compleți și le aduce mântuirea, El va fi tot pe pământ, va fi tot o persoană și nu va putea să-L transcendă pe Dumnezeu din ceruri. Astfel, în opinia acestor oameni, credința în Dumnezeu trebuie să fie credința în Dumnezeul din ceruri; pentru ei, doar credința în Dumnezeul din ceruri este adevărata credință în Dumnezeu. Oamenii de acest fel cred oricum doresc ei. Ei cred în orice mod îi face fericiți și își închipuie că Dumnezeu este orice își doresc ei să fie. Își urmează propria imaginație și când vine vorba de Hristos întrupat: „Dacă acest dumnezeu de pe pământ mi-ar arăta puțin mai multă amabilitate, dacă s-ar asigura că lucrurile merg bine pentru mine, atunci l-aș respecta și l-aș iubi. Dacă nu este bun cu mine, dacă are o problemă cu mine sau dacă are o atitudine rea față de mine și mă emondează mereu, atunci nu e dumnezeul meu; aleg să cred în dumnezeul din ceruri.” Oamenii cu această atitudine nu sunt o minoritate. Vă includ și pe voi, căci am întâlnit deja astfel de oameni. Când totul este bine, sunt destul de drăguți cu Mine și Mă slujesc cu atenție, dar imediat ce îi înlocuiesc, se întorc împotriva Mea. Așadar, când erau buni cu Dumnezeu, oare chiar credeau că Acela era Dumnezeu și Hristos? Nu: ce măsoară ei din priviri este identitatea și statutul lui Dumnezeu, fiecare mișcare a lor nu este decât lingușire față de statutul și identitatea lui Dumnezeu. În permanență, îl identifică doar pe dumnezeul nedeslușit din ceruri ca pe adevăratul dumnezeu; indiferent cât de multe adevăruri exprimă acest Dumnezeu de pe pământ sau cât de edificator și benefic este El pentru om, simplul fapt că trăiește în umanitatea Lui normală și că are un corp din carne și oase înseamnă că nu poate fi în niciun caz dumnezeu din ceruri și, oricum L-ar măguli, sluji și respecta acești oameni pe Dumnezeul de pe pământ, în inimile lor, ei cred în continuare că dumnezeul din ceruri este singurul dumnezeu adevărat. Ce părere aveți despre această opinie? Este corect să spunem că o astfel de opinie există în adâncul inimii multor oameni, că zace în străfundul subconștientului lor. În timp ce acceptă aprovizionarea și păstorirea de către Hristos, ei Îl și observă, Îl studiază și se îndoiesc de El – așteptând totodată cu nerăbdare momentul când dumnezeul cel drept din ceruri va veni să judece tot ceea ce au făcut. Și de ce își doresc ca dumnezeul din ceruri să-i judece? Pentru că doresc să se lase purtați de preferințele, noțiunile și închipuirile lor pentru a da frâu liber dorinței lor ca dumnezeul din ceruri – dumnezeul închipuirii lor – să se poarte cu ei așa cum își doresc, în timp ce Dumnezeul de pe pământ nu va face asta; Dumnezeul de pe pământ doar exprimă adevărul și rostește adevărurile-principii. Și își spun: „Iubirea dumnezeului din ceruri față de om este altruistă, necondiționată și fără limite, în schimb, imediat ce spui sau faci ceva greșit și dumnezeul de pe pământ află, te folosește ca exemplu negativ în predicile lui și începe să te disece – de aceea oamenii trebuie să fie mai atenți, mai secretoși și nu pot permite ca el să afle când se întâmplă ceva.” Spune-Mi, nu sunt capabil să disec lucrurile pe care încerci să le ascunzi de Mine? N-am nevoie să disec lucrurile pe care le faci; voi diseca firile și stările tale. N-am nevoie să iau ca exemple aceste lucruri pe care le faci; pot la fel de bine să am părtășie despre adevăr și să predic pentru a rezolva problemele și le pot îngădui în continuare oamenilor să înțeleagă adevărul. În inimile lor, neîncrezătorii consideră că acest trup, acest Dumnezeu, nu poate ști lucrurile pe care ochii Săi nu le văd, cu atât mai puțin poate ști orice are legătură cu tărâmul spiritual sau cu adevărul. Ei cred că El nu poate vedea nici măcar lucrurile pe care oamenii sunt în stare să le facă atunci când sunt dominați de firile lor corupte și că nu are cum să înțeleagă în totalitate esența coruptă a omului – acestea sunt logica și raționamentul neîncrezătorilor. Ei Îl abordează mereu pe Hristos cu o atitudine iscoditoare, întrebătoare și chiar necredincioasă și, în plus, folosesc criteriile pentru evaluarea oamenilor, precum și cunoștințele pe care le înțeleg și lucrurile pe care și le închipuie pentru a-L evalua pe Hristos. De exemplu, când vorbesc cu alții, unii oameni cred că alții nu știu ce cred ei în inimile lor sau ce tip de firi au și-Mi vorbesc și Mie în acest mod, tratându-Mă exact cum ar trata o persoană obișnuită, spunându-și că nu știu nimic – nu arată asta că nu-L cunosc pe Dumnezeu? Îi mint pe alți oameni și pe aceștia nu-i deranjează și Mă mint și pe Mine așa, chicotind și tratându-Mă ca pe un egal, dorind mereu să Mă trateze ca pe amicul lor. Consideră că se pot purta așa fiindcă s-au familiarizat cu Mine și își spun că s-ar putea să nu știu nimic. Nu este aceasta o noțiune umană? Este o noțiune umană, este ignoranță umană și în această ignoranță se ascunde o fire satanică ticăloasă; această fire ticăloasă îi determină pe oameni să își formeze noțiuni. Spuneți-Mi, am nevoie să trăiesc cu cineva, să petrec fiecare minut observându-i gândurile și părerile și să-i înțeleg pe deplin mediul ca să-i expun natura sau să-Mi dau seama de ea? (Nu.) Nu, n-am nevoie, dar voi n-ați fi în stare să faceți asta. Chiar dacă interacționați cu oameni și trăiți cu ei în fiecare zi, tot nu sunteți în stare să vă dați seama de natura-esența lor. Indiferent ce vi se întâmplă, puteți să vă dați seama doar de suprafața lucrurilor, nu și de esența lor. Ați putea avea puțin discernământ față de cineva doar dacă Dumnezeu l-ar dezvălui complet, altfel n-ați fi capabili să vedeți dincolo de aparențele sale, nici dacă ați interacționa cu acea persoană mai mulți ani. Eu pot intra în contact cu cineva o zi sau două și, când face unele lucruri, spune unele lucruri și exprimă unele păreri, atunci știu în principiu ce fel de persoană este. Totuși, sunt unii care n-au făcut încă nimic, cu care n-am interacționat sau cu care nu M-am ocupat de nimic, dar îmi pun întrebări cu privire la ei și, imediat ce întâmpină o problemă și exprimă o părere, natura-esență pe care o au este expusă imediat. Mulți oameni spun: „Îți poți da seama cum sunt imediat ce le este expusă natura-esență? Pe ce se bazează această observație? Cum se face că noi nu ne putem da seama cum sunt?” Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei fi capabil să evaluezi oamenii și nu vei avea niciodată criteriile necesare pentru aceasta. Dacă n-ai acele criterii, nu vei putea să-ți dai seama cum sunt oamenii. Eu, în schimb, am acele criterii. Pe de o parte, înțeleg adevărul, așa că sunt mai receptiv și mai rapid când vine vorba de evaluarea cuiva și, pe de altă parte, Duhul lui Dumnezeu lucrează. Unii gândesc: „Când oamenii trăiesc în această lume de mult timp, sunt în stare să-și dea seama de lucruri și oameni.” Aceasta nu e o observație adevărată; de ce anume își dau ei seama? Tipurile de escrocherii care există în această societate, cum sunt escrocheriile politice, economice, financiare sau cele legate de pornografie – acestea pot fi evitate de oamenii care le-au experimentat și au auzit mai mult despre ele. Oamenii care au trecut prin aceste lucruri și le-au experimentat mai puțin sunt deseori înșelați, dar după ce sunt păcăliți mai mult, dobândesc experiență și sunt în stare să-și dea seama de ele. Așa își dau ei seama de lucruri. Totuși, când vine vorba de corupția, de natura și de esența omului care a fost corupt de Satana, dacă oamenii nu dețin adevărul, nu vor avea niciodată înțelepciunea de a-și da seama de aceste lucruri și nu vor putea niciodată să-și dea seama de firile pe care le dezvăluie diverse tipuri de oameni în spatele unei chestiuni sau de sursa problemei. Dacă nu-ți poți da seama de aceste lucruri, nu vei ști să gestionezi problema sau oamenii, evenimentele și lucrurile asociate – nu vei avea cum să le gestionezi și nu vei avea înțelepciunea de a le gestiona. De aceea, când te confrunți cu o astfel de chestiune, te simți foarte tulburat și agitat și ți se pare dificil să te ocupi de ea. Dacă înțelegi clar adevărul, vei fi capabil să-ți dai seama de firile corupte ale oamenilor și de esența firilor lor corupte. Văzând firile corupte pe care le dezvăluie aceștia, vei ajunge să le cunoști esența și, atunci, vei ști ce sunt, ce tip de persoană sunt, cum să te păzești de ei, cum să-i discerni și cum să faci față acestei chestiuni. Nu este aceasta sursa înțelepciunii? (Ba da.) Așadar, Hristos Își poate da seama cum este omul și îl poate aproviziona – care este sursa tuturor acestor lucruri? În termeni doctrinari, totul vine de la Duhul lui Dumnezeu. În termeni mai practici, se datorează faptului că Hristos deține adevărul care vine de la Dumnezeu. Așa stau lucrurile. Când veți ajunge într-o bună zi să dețineți adevărul-realitate drept viața voastră, atunci veți avea înțelepciune și veți fi capabili să vă dați seama cum sunt oamenii.

Există un alt aspect al noțiunilor umane, și anume noțiunile pe care și le formează oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu. Cum apar noțiunile oamenilor în legătură cu lucrarea Lui? Unele provin din înțelegerea anterioară a credinței de către oameni, iar altele provin din închipuirile proprii despre lucrarea lui Dumnezeu. De exemplu, oamenii obișnuiau să-și închipuie despre lucrarea Lui de judecată că există un mare tron alb pe cer, Dumnezeu stând pe tron și judecând toate popoarele. Astăzi, știți cu toții că astfel de închipuiri sunt nerealiste – astfel de lucruri sunt imposibile. Indiferent de situație, oamenii au multe închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu, despre gestionarea și tratarea omului, iar majoritatea acestor închipuiri provin din predilecțiile umane. De ce spun asta? Pentru că oamenii nu vor să sufere. Vor întotdeauna să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt cu ușurință, să se bucure de harul amplu, să moștenească binecuvântările Sale și apoi să intre în Împărăția Cerurilor. Ce gând minunat! Cea mai frecventă și extravagantă idee pe care o are omenirea coruptă despre lucrarea lui Dumnezeu este să pătrundă în Împărăția Cerurilor pe o lectică. Mai mult, când oamenii întâlnesc lucrarea lui Dumnezeu, de cele mai multe ori sunt incapabili să o înțeleagă; nu cunosc adevărul pe care îl conține sau care este scopul lui Dumnezeu când face această lucrare și de ce Se comportă El astfel față de om. De exemplu, am descris anterior dragostea lui Dumnezeu folosind cuvintele „vastă” și „imensă”, dar probabil nu ați înțeles niciodată ce anume am vrut să spun prin aceste două cuvinte. Care a fost scopul Meu când am folosit aceste două cuvinte? A fost de a atrage atenția tuturor, astfel încât să mergeți și să reflectați asupra lor. La suprafață, aceste cuvinte par goale. Au un anumit sens, dar oricât de mult se gândesc oamenii la ele, nu pot spune decât: „«Vast» înseamnă la fel de nemărginit precum cerul; înseamnă că inima lui Dumnezeu este nemărginită, că dragostea Lui față de omenire nu cunoaște nicio limită!” Dragostea lui Dumnezeu nu este felul de dragoste care poate fi închipuit de mintea omului. Oamenii sunt incapabili să-și închipuie această dragoste, ei nu trebuie să folosească învățătura și cunoștințele pentru a interpreta acest cuvânt, ci trebuie să folosească o altă metodă pentru a o aprecia și experimenta. În cele din urmă, ajungi să simți cu adevărat că dragostea lui Dumnezeu e diferită de dragostea despre care vorbesc oamenii, că adevărata dragoste a lui Dumnezeu este diferită de orice alt fel de dragoste, diferită de dragostea înțeleasă de întreaga omenire. Deci, ce este, mai exact, dragostea lui Dumnezeu? Cum ar trebui să înțelegeți dragostea lui Dumnezeu? În primul rând, nu trebuie să o abordați cu noțiunile și închipuirile omului. Luați dragostea unei mame, de exemplu: dragostea unei mame față de copiii ei este necondiționată, este extrem de protectoare și caldă. În momentul de față, dragostea lui Dumnezeu pentru om pe care o simțiți are același nivel de simțire și însemnătate ca și iubirea unei mame? (Da.) Atunci asta e o problemă – este greșit. Trebuie să deosebești dragostea lui Dumnezeu de dragostea părinților, a unui soț, a soției sau a copiilor, a rudelor tale, de preocuparea prietenilor, și să ajungi să cunoști dragostea lui Dumnezeu din nou. Ce anume este dragostea lui Dumnezeu? Dragostea lui Dumnezeu este fără sentimente trupești și nu e afectată de relațiile de sânge. Este dragoste, pur și simplu. Deci, cum ar trebui oamenii să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu? De ce am ajuns să discutăm despre dragostea lui Dumnezeu? Dragostea lui Dumnezeu e întruchipată în lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât oamenii să o recunoască, să o accepte și să o experimenteze și, în cele din urmă, să-și dea seama că aceasta e dragostea lui Dumnezeu și să recunoască faptul că acesta este adevărul, că dragostea lui Dumnezeu nu reprezintă cuvinte goale, nici vreo formă de comportament din partea lui Dumnezeu, ci adevărul. Când o accepți drept adevăr, vei fi capabil să recunoști acest aspect al esenței lui Dumnezeu din ea. Dacă o tratezi ca pe o formă de comportament, vei avea dificultăți în a o recunoaște. Ce se înțelege prin „comportament”? Luați mamele, de exemplu: își dau tinerețea, sângele, transpirația și lacrimile pentru a-și crește copiii și le dau tot ce vor. Indiferent dacă a făcut bine sau rău copilul ei, sau ce cale urmează, o mamă oferă în mod altruist, împlinește nevoile copilului ei, nedând niciodată lecții, ajutându-și sau îndrumându-și copilul cum să urmeze calea cea bună, doar îngrijindu-l, iubindu-l și protejându-l constant, fără discriminare, într-atât încât, în cele din urmă, copilul nu poate deosebi bine de rău. Aceasta este dragostea unei mame sau orice fel de dragoste născută din trupul, sentimentele și relațiile trupești ale omului. Între timp, dragostea lui Dumnezeu este exact opusul: dacă Dumnezeu te iubește, El exprimă acest lucru prin faptul că te mustră, te disciplinează și te emondează des. Deși s-ar putea ca zilele să-ți treacă într-un mod tensionat, în mustrare și disciplinare, odată ce ai experimentat acest lucru, vei descoperi că ai învățat multe, că ai discernământ și că ești înțelept când vine vorba de a interacționa cu alți oameni și, de asemenea, că ai ajuns să înțelegi unele adevăruri. Dacă dragostea lui Dumnezeu ar fi ca dragostea unei mame sau a unui tată, așa cum îți închipui tu că e, dacă El ar fi atât de scrupulos în grija Sa și invariabil îngăduitor, ai putea oare să câștigi aceste lucruri? Nu ai putea. Și, astfel, dragostea lui Dumnezeu pe care o pot înțelege oamenii este diferită de adevărata dragoste a lui Dumnezeu pe care o pot experimenta în lucrarea Lui; oamenii trebuie să o abordeze conform cuvintelor lui Dumnezeu și să caute adevărul în cuvintele Lui pentru a afla ce este adevărata dragoste. Dacă nu caută adevărul, cum ar putea o ființă coruptă să înțeleagă din senin ce este dragostea lui Dumnezeu, care este scopul lucrării Lui asupra omului și unde se află intențiile Lui minuțioase? Oamenii n-ar înțelege niciodată aceste lucruri. Aceasta este cea mai probabilă înțelegere greșită pe care o au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu și este aspectul esenței Lui pe care oamenii îl consideră cel mai greu de înțeles. Aceștia trebuie să-l experimenteze profund și personal, să interacționeze cu el în mod practic și să-l aprecieze pentru a-l putea înțelege. În mod obișnuit, când oamenii spun „dragoste”, înseamnă să dai cuiva ceea ce-i place, nu să-i dai ceva amar când vrea ceva dulce sau, chiar dacă uneori i se dă ceva amar, este pentru a trata o boală; pe scurt, implică egoismul, sentimentele și trupul omului; implică scopuri și motivații. Dar, indiferent ce face Dumnezeu asupra ta, indiferent cum te judecă și te mustră, cum te ceartă și te disciplinează sau cum te emondează, chiar dacă Îl înțelegi greșit și chiar te plângi de El în inima ta, Dumnezeu va continua să lucreze asupra ta cu răbdare neclintită. Care este scopul suprem al lui Dumnezeu când face asta? El folosește această metodă pentru a te trezi, astfel încât, într-o zi, să-I poți înțelege intențiile. Dar când vede acest final, ce a câștigat Dumnezeu? De fapt, nu a câștigat nimic. De ce spun asta? Pentru că tot ce ține de tine vine de la Dumnezeu. El nu are nevoie să câștige nimic. Nu are nevoie decât ca oamenii să urmeze corect și să pătrundă în conformitate cu cerințele Sale în timp ce Își îndeplinește lucrarea, pentru a putea în cele din urmă să trăiască adevărul-realitate, să trăiască având asemănare umană și să nu mai fie induși în eroare, amăgiți și ispitiți de Satana, să se poată răzvrăti împotriva Satanei, să se supună lui Dumnezeu și să I se închine și, atunci, Dumnezeu este mulțumit și măreața Lui lucrare este împlinită. Ce câștigă Dumnezeu? El te câștigă pe tine, iar tu Îl poți slăvi pe El. Dar ce înseamnă slava ta pentru Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu dacă nu L-ai slăvi? Oare nu ar fi atotputernic dacă nu L-ai slăvi? Faptul că nu-L slăvești I-ar schimba esența sau statutul? (Nu.) Nu. Se poate spune doar că aceasta este iubirea și lucrarea lui Dumnezeu. Înțelegerea voastră privind dragostea lui Dumnezeu drept vastă și imensă conține acest sens? (Nu.) Înțelegerea voastră nu a ajuns la acest punct. Chiar și atunci când cineva Îi frânge inima lui Dumnezeu, iar ceilalți cred că El nu l-ar putea mântui în niciun caz, care este atitudinea lui Dumnezeu atunci când persoana reflectează asupra sa, își dă seama de greșelile sale, se căiește, lasă deoparte răul din mâinile sale și acceptă mântuirea Lui? Dumnezeu o acceptă, totuși. Atât timp cât oamenii merg pe calea cea dreaptă, Dumnezeu nu va ține seama de fărădelegile lor. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu. Ce noțiune a omului trebuie remediată aici? Noțiunea privind felul în care iubește Dumnezeu. Oamenii ar trebui să-și lase în urmă diversele noțiuni și închipuiri; trebuie să caute și să înțeleagă adevărul pentru a-și putea abandona noțiunile. Este ușor să-ți lași noțiunile în urmă, dar schimbarea completă a noțiunilor nu este ușoară. Dacă vei întâlni o chestiune similară în viitor și noțiunea ta va apărea din nou, ce fel de problemă este aceasta? Ar demonstra că această noțiune este profund înrădăcinată în tine. Chiar dacă, în anumite privințe, îți poți abandona noțiunile având părtășie despre adevăr, în alte privințe nu vei putea să le abandonezi. Poate fi ușor să abandonezi o noțiune într-o privință, dar să-i faci pe oameni să-și rezolve complet noțiunile nu este ușor. Trebuie să înțelegi multe adevăruri înainte de a putea rezolva cu desăvârșire problema noțiunilor. Pentru aceasta, oamenii trebuie să caute adevărul în problemele pe care le întâlnesc, să experimenteze practic și să aprecieze dragostea lui Dumnezeu, iar El trebuie să săvârșească multe fapte pentru ca oamenii să-L poată cunoaște. Doar când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu poate fi înlăturată complet problema noțiunilor și închipuirilor lor despre Dumnezeu.

Ceea ce trebuie să disecați acum sunt noțiunile despre lucrarea lui Dumnezeu și care sunt acestea și, în principal, să îți rezumi diferitele închipuiri, conflicte și cerințe privind lucrarea lui Dumnezeu, suveranitatea și rânduielile Lui și modul în care lucrează El. Aceste lucruri te pot împiedica să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și te pot face să înțelegi greșit și să te simți în conflict față de tot ceea ce a făcut Dumnezeu asupra ta. Astfel de noțiuni sunt foarte grave și merită disecate. De pildă, unii citesc cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi condamnă pe oameni și își formează noțiuni, spunând: „Dumnezeu spune că nu iubește oamenii ca mine, prin urmare poate că nu mă va mântui.” Nu este aceasta o noțiune? Care va fi consecința acestei noțiuni? Indiferent ce corupție ai sau ce fel de persoană ești, știi că lui Dumnezeu nu-I plac oamenii care se răzvrătesc împotriva Lui, așadar de ce nu te căiești? Dacă accepți adevărul, te eliberezi de corupția ta și te supui pe deplin lui Dumnezeu, nu vei fi atunci pe placul Lui? De ce Îl delimitezi pe Dumnezeu, spunând că nu te va mântui? Aceste gânduri negative pe care le nutrești te vor împiedica să-L urmezi pe Dumnezeu și să-I experimentezi lucrarea, te vor face să rămâi în impas, să te lași pradă disperării și chiar să-L respingi pe Dumnezeu. Antihriștii și oamenii răi apar în anumite biserici și creează tulburări și, făcând asta, induc în eroare anumiți oameni – este acesta un lucru bun sau un lucru rău? Este aceasta iubirea lui Dumnezeu sau se joacă El cu oamenii și-i dezvăluie? Nu poți înțelege asta, nu-i așa? Dumnezeu aduce toate lucrurile în slujba Lui, pentru a-i desăvârși și a-i mântui pe cei pe care vrea să-i mântuiască, iar cei care caută realmente adevărul și îl practică, dobândesc, în final, adevărul. Cu toate acestea, cei care nu caută adevărul se plâng, spunând: „Nu-i corect ca Dumnezeu să lucreze în felul acesta. Asta mă face să sufăr foarte mult! Aproape am urmat antihriștii. Dacă acest lucru chiar a fost rânduit de Dumnezeu, cum le poate El permite oamenilor să urmeze antihriștii?” Ce se întâmplă aici? Faptul că nu ai urmat antihriștii dovedește că ai protecția lui Dumnezeu; dacă îi urmezi, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu, iar El nu te mai vrea. Așadar, este un lucru bun sau unul rău că acești antihriști și oameni răi provoacă tulburări în biserică? Din exterior, pare a fi un lucru rău, dar când acești antihriști și oameni răi sunt dezvăluiți, dobândești mai mult discernământ, ei sunt înlăturați, iar statura ta sporește. În viitor, când vei mai întâlni astfel de oameni, vei avea discernământ în privința lor, chiar înainte să-și dea arama pe față, și îi vei respinge. Asta îți va permite să tragi învățăminte și să ai beneficii; vei știi cum să identifici antihriștii și nu vei mai fi indus în eroare de Satana. Așadar, spune-Mi, nu este un lucru bun ca antihriștii să tulbure și să inducă în eroare oamenii? Numai experimentând până în acest stadiu pot oamenii să vadă că Dumnezeu nu a acționat conform noțiunilor și închipuirilor pe care le au, și că Dumnezeu îi permite marelui balaur roșu să provoace frenetic tulburări și le permite antihriștilor să-i inducă în eroare pe aleșii Lui, astfel încât El să-l poată folosi pe Satana în slujba Sa, pentru a-Și desăvârșii aleșii, și doar atunci înțeleg oamenii intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu. Unii spun: „Am fost indus în eroare de antihriști de două ori și tot nu-i pot discerne. Dacă apare un antihrist și mai viclean, voi fi indus în eroare din nou.” Atunci lasă să se întâmple din nou, așa încât să poți experimenta acest lucru și să înveți lecția – Dumnezeu trebuie să facă lucrurile astfel pentru a putea mântui omenirea de influența Satanei. Două sintagme pot fi folosite aici pentru a descrie modul în care lucrează Dumnezeu, și anume că diferitele moduri în care lucrează El sunt extraordinare și dincolo de închipuirea oamenilor obișnuiți. De ce definesc lucrarea lui Dumnezeu folosind aceste două sintagme: „extraordinare” și „dincolo de închipuire”? Pentru că omenirea coruptă nu poate înțelege aceste lucruri și nu înțelege adevărul, felul cum lucrează Dumnezeu sau înțelepciunea Lui în lupta împotriva Satanei – întreaga omenire nu are habar de aceste lucruri. Așadar, cum pot oamenii să nutrească încă idei și noțiuni? Fiindcă deprind puține cunoștințe, înțeleg niște doctrină și au preferințe proprii, așa încât își formează anumite noțiuni și închipuiri. Însă când vine vorba de chestiuni legate de tărâmul spiritual și de lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu, nu înțeleg deloc aceste lucruri. În zilele de pe urmă, Creatorul Își arată direct chipul întregii omeniri și Își rostește cuvintele. Este prima dată când se întâmplă acest lucru de la crearea lumii. Altfel spus, Își arată chipul întregii omeniri și săvârșește în mod public fapte astfel, Își face public planul de gestionare și apoi îl pune în aplicare și îl duce la îndeplinire în rândul omenirii – este prima dată când se întâmplă acest lucru. Oamenii nu au habar și sunt străini de acest tărâm al gândirii lui Dumnezeu, al esenței Lui și al modului în care lucrează El, prin urmare este normal să aibă noțiuni despre aceste lucruri, dar asta nu înseamnă că sunt în acord cu adevărul. Indiferent cât de normale sunt noțiunile oamenilor, tot se împotrivesc adevărului, nu se conformează cuvintelor lui Dumnezeu și intră în conflict cu intențiile Lui. Dacă aceste noțiuni nu sunt rezolvate în timp util, vor fi un obstacol uriaș în calea experimentării lucrării lui Dumnezeu de către oameni și a intrării lor în viață. În consecință, când vine vorba de noțiunile umane, oricât de mult sunt în acord cu închipuirile și ideile oamenilor, atât timp cât nu se conformează cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu, sunt toate contrare adevărului și se opun Lui, nefiind compatibile cu Dumnezeu. Indiferent cât de potrivite cu propriile închipuiri ar fi noțiunile oamenilor, ei ar trebui să încerce mereu să le discearnă; nu ar trebui în niciun caz să-și accepte orbește noțiunile. Ce ar trebui să accepte omenirea? Ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și toate lucrurile pozitive care vin de la El. În ceea ce privește lucrurile care țin de Satana, indiferent cât de bune sau cât de conforme cu propriile închipuiri cred oamenii că sunt aceste lucruri, nu trebuie să le accepte, ci să le respingă. Doar astfel pot să dobândească supunerea față de Dumnezeu și să îndeplinească cerințele Creatorului.

Noțiunile oamenilor pot fi rezolvate doar prin cuvintele lui Dumnezeu și prin folosirea adevărului; nu pot fi ignorate predicând doctrine și oferind îndemnuri – nu este atât de ușor. Oamenii nu au niciun angajament față de lucrurile drepte, ci sunt predispuși la a se agăța de diverse noțiuni sau de lucruri ticăloase, denaturate, pe care le este greu să le ignore. Care este cauza? Cauza este că au firi corupte. Indiferent dacă noțiunile oamenilor sunt însemnate sau mărunte, grave sau nu, dacă ei nu au firi corupte, aceste noțiuni sunt ușor de rezolvat. La urma urmei, noțiunile sunt doar un mod de gândire, dar din cauza firilor corupte ale oamenilor, cum ar fi aroganța, intransigența și chiar ticăloșia, noțiunile devin un fitil care îi face pe oameni să intre în conflict cu Dumnezeu, să Îl interpreteze greșit și chiar să-L judece. Cine mai poate să se supună lui Dumnezeu și să-L slăvească atunci când nutrește noțiuni despre El? Nimeni. Când nutresc noțiuni, oamenii sunt doar conflictuali față de Dumnezeu, se plâng de El, Îl judecă și chiar Îl condamnă. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că noțiunile iau naștere din firile corupte, că apariția noțiunilor este dezvăluirea firilor corupte și că toate firile corupte dezvăluite sunt de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu. Unii spun: „Am noțiuni, dar nu mă împotrivesc lui Dumnezeu.” Acesta este un mod înșelător de a vorbi. Chiar dacă nu spun nimic, tot sunt conflictuali în inimile lor, iar comportamentul lor este conflictual. Mai pot astfel de oameni să se supună adevărului când sunt așa? Este imposibil. Conduși de o fire coruptă, ei se agață de noțiunile lor – acest lucru e cauzat de firile lor corupte. Și așa, pe măsură ce noțiunile sunt rezolvate, la fel sunt și firile corupte ale oamenilor. Dacă firile corupte ale oamenilor sunt rezolvate, atunci multe dintre gândurile lor imature, copilărești și chiar și lucrurile care deja au devenit noțiuni nu sunt o problemă pentru ei; ele sunt doar gânduri și nu afectează îndeplinirea datoriei tale sau supunerea ta față de Dumnezeu. Noțiunile și firile corupte sunt legate. Uneori, în inima ta se află o noțiune, dar ea nu îți dirijează acțiunile. Atunci când nu îți încalcă interesele directe, tu o ignori. Ignorând-o, totuși, nu înseamnă că nu există o fire coruptă în cadrul noțiunii tale și, atunci când se întâmplă ceva care este în conflict cu noțiunea ta, te agăți de ea cu o anumită atitudine, o atitudine dominată de firea ta. Această fire ar putea fi intransigența, aroganța, și ar putea fi cruzimea; te face să strigi din toată gura la Dumnezeu, spunând: „Punctul meu de vedere a fost aprobat academic de multe ori. Oamenii l-au susținut mii de ani, așa că eu de ce nu pot s-o fac? Lucrurile despre care spui că sunt în contradicție cu noțiunile umane sunt greșite, deci cum mai poți spune că sunt adevărul, că sunt mai presus de toate? Perspectiva mea e cea mai înaltă din toată omenirea!” O singură noțiune te poate duce la un astfel de comportament, la o astfel de vociferare. Ce provoacă acest lucru? (Firile corupte.) Exact, este provocat de firile corupte. Există o relație directă între noțiuni și firile corupte ale oamenilor, iar noțiunile lor trebuie rezolvate. Odată ce noțiunile oamenilor despre credința în Dumnezeu au fost abordate, devine ușor pentru ei să se supună rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și astfel, își îndeplinesc bine datoria mai ușor, nu o iau pe căi ocolite, nu perturbă sau tulbură și nu fac nimic care să-L facă de rușine pe Dumnezeu. Dacă noțiunile și închipuirile oamenilor nu sunt abordate, devine ușor ca ei să facă lucruri care provoacă perturbări și tulburări. În cazuri mai grave, noțiunile oamenilor pot da naștere în ei la tot felul de conflicte față de întruparea lui Dumnezeu. În ceea ce privește noțiunile, acestea sunt cu siguranță opinii greșite, în contradicție cu adevărul, complet opuse adevărului și care pot provoca în sinea oamenilor tot felul de sentimente conflictuale față de Dumnezeu. Acest conflict te face să te îndoiești de Hristos și să devii incapabil să-L accepți sau să te supui Lui, afectându-ți totodată acceptarea adevărului și intrarea în adevărul-realitate. În cazuri și mai grave, diversele noțiuni ale oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu îi fac să tăgăduiască lucrarea Lui, modurile în care lucrează El, precum și suveranitatea și rânduielile Lui – caz în care nu au absolut nicio speranță de mântuire. Indiferent despre ce aspect al lui Dumnezeu au oamenii noțiuni, în spatele acestora se ascund firile lor corupte, ceea ce poate conduce la agravarea acestor firi corupte, dând oamenilor și mai mult un pretext pentru a aborda lucrarea lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Însuși și firea Lui folosindu-și propriile firi corupte. Oare acest lucru nu-i încurajează să se împotrivească lui Dumnezeu cu firile lor corupte? Aceasta este consecința noțiunilor pentru om.

Deși anterior am vorbit adesea despre noțiunile umane, n-am avut niciodată părtășie în mod sistematic și detaliat despre aspectele și chestiunile în legătură cu care nutresc oamenii noțiuni și despre tipul de noțiuni pe care și le formează aceștia. Având părtășie și disecând astfel punct cu punct astăzi, v-am dat o linie clară de urmat, astfel încât să știți ce fel de noțiuni aveți și, apoi, să aveți o cale pentru a le rezolva una câte una. Dacă oamenii pot rezolva aceste noțiuni una câte una, toate aspectele adevărului vor deveni din ce în ce mai clare pentru ei. Astfel, drumul lor înainte va deveni și el tot mai clar, iar calea pe care merg în credința lor în Dumnezeu va deveni tot mai solidă și mai strălucitoare cu cât merg mai departe.

20 septembrie 2018