Vom avea acum părtășie despre noțiunile oamenilor privind întruparea; ei au multe noțiuni și despre întrupare. Nu-i așa că oamenii au multe închipuiri când nu L-au văzut pe Dumnezeu întrupat? De exemplu, sunt de părere că întruparea ar trebui să înțeleagă totul și să vadă totul cu claritate. Pe scurt, cred că trupul întrupat al lui Dumnezeu ar trebui să fie perfect, în mod excepțional, că El este prea bun pentru ei și de neabordat. Când oamenii nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, aceste închipuiri pe care le au sunt noțiuni, iar ele apar pe baza anumitor judecăți sau a cunoașterii, convingerilor religioase și educației culturale tradiționale pe care o au oamenii. Odată ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, oamenii își formează apoi noi noțiuni: „Deci așa arată Hristos. Așa vorbește El și așa este personalitatea Lui. Cum poate fi diferit de ceea ce credeam eu? Dumnezeul meu nu ar trebui să fie așa.” De fapt, oamenii nu au nicio idee și nu pot să explice cum ar trebui să fie Dumnezeu. În timp ce-și formează constant aceste noțiuni, oamenii se contestă și se emondează constant pe ei înșiși, crezând că este greșit să nutrească noțiuni și închipuiri, că lucrurile pe care le face Dumnezeu sunt corecte, dar tot nu le pot înțelege. Noțiunile lor se revarsă fără încetare și în inimile lor se dă o luptă, în timp ce-și spun: „Ce face Dumnezeu este corect; n-ar trebui să nutresc nicio noțiune.” Dar nu sunt în stare să-și lase pe deplin deoparte noțiunile și tot nu sunt convinși, prin urmare în inimile lor nu există pace. Își spun în sinea lor: „Este El o ființă umană sau Dumnezeu? Dacă este Dumnezeu, nu seamănă, iar dacă este o ființă umană, nu I-ar fi posibil să exprime atât de multe adevăruri.” Se împotmolesc aici. Vor să găsească pe altcineva cu care să aibă părtășie, dar le este greu să vorbească despre asta, de frică să nu fie ținta glumelor sau de teamă că alții vor spune că sunt nesăbuiți, lipsiți de credință sau că înțelegerea lor este denaturată, prin urmare nu pot decât să-și reprime sentimentele. În orice caz, indiferent dacă cineva L-a văzut sau nu pe Dumnezeu, atât timp cât în inima lui se formează noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu, există o problemă cu înțelegerea sa. Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri și are părtășie despre aceste probleme foarte clar și lucid, astfel încât oamenii să poată fi convinși în inimă și prin cuvânt. Când oamenii sunt în continuare capabili să-și formeze noțiuni și înțelegeri greșite într-o astfel de situație, atunci nu mai este o problemă atât de simplă. Unii au noțiuni fiindcă nu au înțelegere spirituală; alții au noțiuni din cauza înțelegerii lor denaturate; și alții își formează noțiuni pentru că nu iubesc și nu înțeleg deloc adevărul. Oricare ar fi situația, atât timp cât convingerile și ideile oamenilor nu se conformează cuvintelor, lucrării și esenței lui Dumnezeu și îi împiedică să creadă în El, să-L cunoască și să se supună lucrării Sale sau îi determină să aibă idei și perspective care Îl pun sub semnul întrebării, Îl înțeleg greșit, Îl tăgăduiesc și se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci toate acestea sunt noțiuni și contrazic adevărul.

În continuare, voi folosi câteva exemple concrete pentru a avea părtășie cu voi. S-ar putea ca mulți dintre voi să fi auzit povești despre Mine. Când ai început să crezi în Dumnezeu sau te-ai aflat într-o anumită situație, poate că cineva ți-a spus unele povești care ți-au umplut inima de emoție sau te-au mișcat până la lacrimi. De exemplu, cineva a spus că, odată, de Anul Nou, toți ceilalți au mers acasă să sărbătorească Anul Nou, în timp ce Hristos mergea pe străzi singur, în bătaia vântului și a zăpezii, neavând unde să Se ducă. După ce au auzit povestea, unii au fost extrem de emoționați și au spus: „E foarte greu pentru Dumnezeu să vină și să trăiască în lume! Omenirea e atât de coruptă și toți Îl resping, de aceea Dumnezeu suferă așa. Se pare că e adevărat ce a spus Dumnezeu, și anume că «Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și odihnească capul.» Aceste cuvinte s-au adeverit. Dumnezeu e atât de măreț!” Sunt de părere că măreția lui Dumnezeu a luat naștere din această poveste și la această concluzie au ajuns ei din povestea aceasta. Deși sunteți emoționați până la lacrimi după ascultarea acestei povești, v-ați întrebat vreodată de ce vor oamenii să asculte astfel de povești? De ce sunt emoționați de aceste povești? Oamenii au un tip de noțiune despre trupul lui Dumnezeu, au un tip de cerință de la trupul Său și au un tip de standard pentru a-I măsura trupul. Care este această noțiune? Este că, dacă Dumnezeu vine întrupat, atunci ar trebui să sufere. Dumnezeu a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și odihnească capul.” Dacă aceste cuvinte nu s-ar fi adeverit, dacă Fiul Omului n-ar fi avut astfel de condiții de trai și n-ar fi suferit astfel, ci S-ar bucura în schimb de fericire, oamenii nu L-ar admira și nu s-ar simți motivați, apoi n-ar dori să-și îndeplinească datoria și n-ar fi dispuși să sufere nici măcar puțin. Oamenii cred că Dumnezeu ar trebui să sufere și, doar suferind, poate servi drept exemplu și model pentru omenire. Ei cred că, la venirea lui Dumnezeu în lume, El nu Se poate bucura de avere și de un rang înalt – acele lucruri aparțin lumii. Dumnezeu a venit în lume anume pentru a suferi și, doar după ce va fi suferit, poate lăsa omenirea fără glas, o poate mișca prin suferința Lui și o poate face să-L admire, apoi să-L urmeze. Oamenii nutresc acest tip de noțiune despre Dumnezeu, de aceea se identifică cu astfel de povești și le găsesc ușor de acceptat. Deci ați vrea să aflați dacă această poveste este adevărată? Sperați să fie adevărată sau nu? Vi se pare greu să răspundeți? Dacă ar fi adevărată, oamenii ar găsi-o în acord deplin cu propriile noțiuni; dacă nu ar fi adevărată, ar distruge asta exemplul eroic din adâncul inimilor voastre? Ar avea un impact asupra voastră? Ar fi o lovitură pentru voi? De fapt, nu este important dacă e adevărată sau nu. Ce este important? Să disecăm noțiunile oamenilor. Fiecare are o noțiune și un standard după care Îl evaluează pe Dumnezeu întrupat, viața Lui, mediul Lui de viață, calitatea vieții Lui și mâncarea, hainele, cazarea și transportul Lui, iar această noțiune pe care o au este că dumnezeu trebuie să sufere odată ce a venit. Mai mult, în inimile oamenilor, hristos trebuie să fie cu siguranță influent și demn de venerare, admirație și adorare: trebuie să poată citi extrem de repede și să nu uite nimic din ce a zărit vreodată, trebuie să aibă abilități excepționale, care depășesc posibilitățile oamenilor normali și trebuie chiar să poată face semne și minuni, ceea ce-l face apoi demn de a fi urmat și demn de titlul de „mărețul dumnezeu”. Dacă noțiunile și închipuirile oamenilor s-ar împlini în viața reală, ei ar fi atât de energici și încrezători în credința lor. Dacă lucrurile care se întâmplă în realitate sunt în contradicție cu noțiunile și închipuirile lor, de exemplu, să vadă că Hristos încă este urmărit de autoritățile de la putere, oamenii își spun atunci: „Dumnezeu încă suferă durerea de a fi urmărit – nu este eroul și mântuitorul pe care mi l-am imaginat!” și apoi își spun că Dumnezeu nu merită credința lor. Nu este acest lucru cauzat de noțiunile lor? Cum iau naștere aceste noțiuni? Un aspect este că apar din închipuirile oamenilor, în timp ce un alt aspect este că oamenii sunt influențați de imaginile persoanelor faimoase și mărețe, așa încât își creează definiții incorecte ale lui Dumnezeu. Ei cred că viețile persoanelor faimoase și mărețe sunt simple, că periuțele lor de dinți pot rezista 20 sau 30 de ani și o singură haină poate fi reparată și chiar purtată o viață întreagă. Unele persoane faimoase și mărețe mănâncă fără să facă risipă, chiar lingând de tot vasul după ce termină masa, culegând și mâncând toate bucățile de mâncare scăpate pe jos, prin urmare oamenii își formează în inimile lor o impresie ieșită din comun despre aceste persoane mărețe, folosind aceste impresii pentru a-L evalua pe Dumnezeu întrupat. Dacă Dumnezeu întrupat nu corespunde impresiilor lor, ei își formează noțiuni, dar dacă Dumnezeu întrupat corespunde exact impresiilor lor, atunci nu își formează noțiuni. Este în acord cu adevărul ca oamenii să-L compare pe Hristos cu aceste lucruri? Oare lucrurile pe care le fac persoanele faimoase și mărețe sunt în acord cu adevărul? Sunt naturile-esențele lor cele ale unor sfinți? De fapt, toate aceste persoane faimoase și mărețe sunt diavoli și regi ai diavolilor și niciuna dintre ele nu are esența umanității normale. Deși par să aibă unele merite când se folosesc noțiuni umane pentru a le evalua, în ceea ce privește naturile-esențe și acțiunile lor, toate sunt diavoli și satane în esență. A lua imaginea diavolilor și a satanelor pentru a o compara cu Dumnezeu întrupat, nu este aceasta o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Satanele și diavolii se deghizează întotdeauna cel mai bine. Tot ceea ce spun și fac la exterior este în acord cu noțiunile și închipuirile oamenilor și ei spun doar lucruri care sună plăcut. Cu toate acestea, ce plănuiesc în inimile lor și ce fac în spatele scenei sunt toate lucruri diavolești rușinoase și, dacă nimeni nu-i expune, atunci nimeni nu-i poate cerceta. Tot ce rostesc satanele și regii diavolilor este plin de ipocrizie și induce în eroare, iar unii oameni care înțeleg adevărul vor putea să vadă limpede acest lucru. Unii oameni compară mereu imaginea diavolilor și a persoanelor mărețe cu Dumnezeu întrupat și, dacă nu există o potrivire, se simt nelalocul lor, își formează noțiuni și nu renunță niciodată la ele. Există mulți oameni de acest fel? Cu siguranță sunt mulți. Unora încă le pasă dacă povestea pe care tocmai am relatat-o a fost adevărată sau nu. Când am auzit-o pentru prima dată, am fost uimit că Eu, persoana despre care este vorba, nu știam ce se presupune că Mi se întâmplase. Era o glumă și o minciună sfruntată. Nu era adevărată. În acea situație, chiar dacă nu erau mulți frați și surori care acceptaseră această etapă a noii lucrări, tot au fost unii care au acceptat-o când Dumnezeu a început să-Și rostească pentru prima dată cuvintele. Mai mult, toți erau credincioși în Isus care ajunseseră să accepte această etapă a lucrării. Erau cu toții dispuși să-și arate dragostea și n-ar fi putut absolut niciodată să-I închidă ușa în față lui Hristos; n-ar fi putut în niciun caz să facă asta. De Anul Nou, unii oameni M-au invitat la ei acasă. În plus, având atât de mulți frați și surori, în a cui casă M-aș fi putut duce, unde să nu fiu găzduit? Spunând așa ceva, părea că frații și surorile erau răzvrătiți și că nimeni nu voia să Mă găzduiască nicăieri. A fost o încercare de înscenare a fraților și surorilor și de răspândire de zvonuri despre ei! A fost complet nefondată și, cu siguranță, a fost născocită de unii oameni cu motive ascunse și, totuși, chiar ați crezut-o. Cum mai puteți să o credeți încă? Pentru că oamenii au anumite noțiuni despre întrupare și au aceste cerințe în ceea ce privește sentimentele, dorințele și alcătuirea lor psihologică, prin urmare sunt dispuși să asculte astfel de povești. Unii au profitat de această ocazie pentru a născoci aceste povești și, pe urmă, au făcut tot posibilul să le răspândească, să le înfrumusețeze și apoi să facă deducții și să scornească lucruri. În cele din urmă, tot mai mulți oameni au ajuns să audă aceste născociri și să le considere adevărate. Dacă n-aș fi clarificat această chestiune, n-ați fi fost niciodată în stare să distingeți adevărul de minciună în viața voastră. Înțelegeți acum? Pur și simplu, nu s-a întâmplat niciodată.

Vă voi spune acum unele lucruri astfel încât, prin intermediul lor, să puteți înțelege ce noțiuni există despre întrupare și Hristos. Când această etapă a noii lucrări a lui Dumnezeu nu fusese începută de mult, biserica avea nevoie să scrie niște imnuri, așa că am scris și Eu unul. La acel moment, deja se depusese mărturie pentru Dumnezeu întrupat. După ce Mi-au citit imnul, unor oameni li s-a părut minunat, dar a fost o persoană care a spus ceva foarte ciudat: „Cum de ai scris acest imn atât de rapid? Cum de ai așternut atât de multe cuvinte?” Auzind asta, am fost foarte uimit și Mi-am spus: „Oare e nevoie de cuvinte ca să compui o melodie? Oare e nevoie de pricepere? Atunci ce crede că sunt toate acele cuvinte pe care le-am exprimat?” Avea o noțiune, o idee, crezând că aceste cuvinte pe care le exprima întruparea erau doar cuvinte și articole – nu credea, nici nu înțelegea, că aceste cuvinte erau adevărul. I se părea că tot ce făcea întruparea era foarte enigmatic. Întrucât nu înțelegea adevărul, folosea cuvintele non-credincioșilor ca să le explice, iar oamenii s-au simțit stânjeniți și dezgustați când au auzit asta. Această persoană nu avea înțelegere spirituală și există astfel de oameni chiar și acum. Așadar, cu ce tip de noțiuni are legătură această chestiune? Această persoană nu a tăgăduit întruparea sau pe Hristos; a folosit o noțiune pentru a evalua ce se întâmplase. Credea că Hristos trebuie să fie bine informat și educat și că trebuie să fie capabil să-i convingă pe deplin pe oamenii în mijlocul cărora Se află. Chiar dacă Hristos n-ar fi foarte educat, calibrul, talentele și abilitățile Sale trebuie să fie mai bune decât ale altora, cu alte cuvinte, El trebuie să fie mai bun decât alți oameni la anumite lucruri sau să fie diferit de alții în anumite moduri pentru a fi demn de a Se numi Dumnezeu și Hristos. Credea că Hristos putea fi Hristos dacă era calificat pentru asta. Nu credea că Hristos putea fi Hristos doar dacă avea esența lui Hristos, de aceea a spus un astfel de lucru. Ce obstacole pune acest tip de noțiune în calea credinței oamenilor în Dumnezeu și a intrării lor în viață? Oamenii își vor folosi mintea pentru a analiza cuvintele lui Dumnezeu și pentru a analiza și studia trupul Său, studiindu-L mereu și spunându-și: „E logic ce spune această persoană? E în acord cu gândirea normală? Este conform regulilor gramaticale? De unde a învățat El asta?” Ei nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, nu-I înțeleg cuvintele din perspectiva acceptării adevărului și nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr. În schimb, își folosesc mintea și cunoștințele pentru a analiza, a studia și a pune sub semnul întrebării. Indiferent de tipul punctelor de vedere sau al noțiunilor folosite de oameni pentru a evalua această persoană sau pentru a o aborda, care este rezultatul final? (Nu pot dobândi adevărul.) Nu pot în niciun caz să dobândească adevărul. Există un alt aspect pe care nu l-ai înțeles, și anume că oamenii nu sunt în stare să se lămurească dacă El este sau nu întruparea – nu este esențial? (Ba da.) Mulți oameni se lămuresc că El este într-adevăr Dumnezeu, că ale Sale cuvinte sunt adevărul și viața și că vin de la Dumnezeu ascultând predicile date de El și anumite taine pe care le dezvăluie. Însă dacă oamenii Îl studiază întruna pe Dumnezeu cu noțiunile lor și nu-I acceptă niciodată cuvintele ca pe adevăr, atunci care este rezultatul final? Vor pune mereu sub semnul întrebării identitatea și esența acestei persoane și lucrarea Sa, mai exact, nu vor putea să stabilească dacă această persoană este om sau Dumnezeu, gândind că poate este un mesager trimis de Dumnezeu sau poate este un profet, deoarece oamenii nu sunt în stare să spună lucrurile pe care le spune El. Unii nu recunosc că această persoană este Dumnezeu, deoarece înlăuntrul lor sunt multe restricții și opreliști și numeroase noțiuni care nu se potrivesc cu acest trup. Când nu se potrivesc, acești oameni nu caută adevărul, ci continuă să se agațe de noțiunile lor, ajungând astfel să se împotmolească. Când îi spui unei astfel de persoane să facă un efort în credința sa, aceasta nutrește multe noțiuni la care nu poate renunța și când îi spui să plece, începe să se teamă că nu va fi binecuvântată. Există astfel de oameni? Voi sunteți așa? Chiar dacă cei mai mulți dintre voi ați confirmat că această persoană este într-adevăr Dumnezeu întrupat, de fapt, confirmarea voastră este doar de 80 sau 90 de procente și încă există 10 sau 20 de procente de îndoială și întrebări. Se poate spune că ați confirmat în principiu, în timp ce îndoiala și întrebările rămase nu sunt probleme atât de urgente. Rezolvarea acestor noțiuni este la îndemâna voastră, dar poate fi foarte problematic dacă aceste noțiuni și întrebări nu sunt rezolvate în timp util. În ceea ce privește noțiunile voastre, cum ar trebui să vă tratez astfel încât să fiți mulțumiți, să credeți că acest lucru e înfăptuit de Dumnezeu și că așa ar trebui să-i trateze El pe oameni? Să vorbesc cu blândețe și apoi să fiu preocupat pentru voi și să am grijă de voi în fiecare chestiune? Dacă aș afla într-o zi că unii dintre voi au făcut ceva absurd și v-aș face cu ou și oțet, v-aș expune și v-aș judeca aspru, rănindu-vă stima de sine, ați simți că nu semăn cu Dumnezeu? Credeți că Dumnezeu este cel mai blând, cel mai iubitor, că este plin de bunătate iubitoare, deci ce aș putea face atunci ca să fiu dumnezeul noțiunilor și închipuirilor voastre? Dacă încă aveți astfel de cerințe de la Dumnezeu acum, atunci sunteți lipsiți de rațiune și nu-L cunoașteți cu adevărat pe Dumnezeu.

Vă voi spune un alt lucru despre noțiunile privind întruparea. În urmă cu douăzeci de ani, când eram în China, nu împlinisem încă 20 de ani și, la acea vârstă, oamenii nu sunt foarte experimentați și maturi în vorbirea și acțiunile lor; vorbesc și se poartă ca niște tineri, iar acest lucru este normal. Dacă ar vorbi și s-ar purta ca niște bătrâni, atunci nu ar fi normal. Este normal ca oamenii din orice grupă de vârstă să se poarte conform grupei lor de vârstă. Dumnezeu a creat omenirea și a rânduit un tipar de creștere normală pentru om. Desigur, Dumnezeu Însuși în trup nu face excepție, trăind și experimentând viața la rândul Său conform acestui tipar. Acest tipar a venit de la Dumnezeu, iar El nu-l va încălca. Prin urmare, înainte ca Dumnezeu întrupat să împlinească 20 de ani, unele dintre comportamentele Sale erau, în mod sigur, ca ale unei persoane tinere. De exemplu, odată, când se mutau dintr-o casă în alta, unii frați și surori au lăsat în urmă niște pixuri și carnete după ce s-au mutat. M-am gândit că ar fi păcat să le pierdem, iar frații și surorile aveau de asemenea nevoie să ia notițe, așa că le-am împachetat și le-am împărțit unor surori. Atunci cineva și-a format o noțiune, spunând: „Oricine vrea aceste lucruri poate veni să le ia singur. Te porți ca un copil împărțindu-le!” Asta a spus. Este o problemă importantă sau una minoră? Dacă cineva ar judeca o persoană normală, spunând că se poartă ca un copil, ar fi un lucru normal, ar fi o vorbă și nimeni nu i-ar da atenție sau ar lua-o în serios; nimeni n-ar crede nici că această vorbă este o noțiune sau o perspectivă, ci ar lua-o ca atare. Totuși, care a fost abordarea lui când Mi-a spus asta Mie? Care a fost natura situației? În noțiunile și închipuirile lui, deși Dumnezeu întrupat nu împlinise încă 20 de ani, tot ar trebui să Se poarte ca o persoană în vârstă, să stea solemn în fiecare zi cu privirea ațintită înainte, semănând cu un bătrân înțelept, experimentat, care nu glumește sau nu poartă conversații niciodată și care este deosebit de liniștit și netulburat. Imediat ce M-aș purta sau aș face ceva ce n-ar face o persoană în vârstă, de exemplu, să împart pixurile și carnetele unor surori, cineva Mi-ar condamna acțiunile, considerându-le ca ale unui copil, nu ca ale lui hristos sau ale dumnezeului din mintea lui, deoarece Dumnezeu întrupat nu trebuia să Se poarte nicidecum ca un copil. Nu-L definea el pe Dumnezeu întrupat? Este acest tip de definiție un tip de condamnare și judecată sau un tip de apreciere și confirmare? (Este o condamnare și o judecată.) De ce este un tip de condamnare? Spunând că Dumnezeu întrupat este ca un copil, însemna că-L tăgăduiește pe Dumnezeu? Ce a fost greșit în faptul că a spus asta? Care a fost problema din miezul faptului că și-a format această noțiune? (Tăgăduia umanitatea normală a întrupării și tăgăduia normalitatea și realitatea lui Dumnezeu. E așa cum a spus Dumnezeu adineauri, că întruparea este întocmai ca omenirea creată, având un tipar de creștere normală. În schimb, acea persoană a considerat că Dumnezeu este mai ales supranatural, prin urmare nu a înțeles întruparea. Natura acestei afirmații este tăgăduirea și condamnarea lui Dumnezeu, fiind o blasfemie.) Așa este, tăgăduirea lui a fost esența problemei. De ce L-a tăgăduit astfel pe Dumnezeu întrupat? Pentru că nutrea o noțiune în inima lui despre Dumnezeu întrupat, spunându-și: „Ești dumnezeu, prin urmare nu-ți poți dezvălui umanitatea normală în concordanță cu îmbătrânirea normală. N-ai încă 20 de ani, dar trebuie să fii matur și experimentat ca o persoană de 50 de ani. Ești dumnezeu, prin urmare ar trebui să trăiești încălcând tiparul de creștere al umanității normale. Trebuie să fii supranatural, diferit de toți ceilalți și doar atunci poți fi hristos și dumnezeul pe care îl avem în mințile noastre.” Aceasta era noțiunea pe care o avea. Și care a fost consecința acestei noțiuni? Ar fi fost dezvăluită această noțiune dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru? Nimeni nu știe; doar că el a fost dezvăluit prin această situație. Dacă ar fi avut o noțiune în această privință, gândind în schimb că oamenii nu erau capabili să înțeleagă pe deplin ce făcuse Dumnezeu, și dacă n-ar fi vorbit cu nesăbuință, ar fi avut spațiu de căutare, iar acest lucru ar fi fost scuzabil. Oamenii nu înțeleg adevărul și sunt multe lucruri pe care nu sunt capabili să le înțeleagă în totalitate. Cu toate acestea, deși oamenii nu le înțeleg în totalitate, unii judecă și condamnă, în timp ce alții nu vorbesc cu nesăbuință și, în schimb, așteaptă și caută adevărul – nu există aici o deosebire în ceea ce privește natura? (Ba da.) Așadar, care a fost natura incapacității acestei persoane de a înțelege pe deplin? A trecut imediat la condamnare, iar aceasta a fost o problemă gravă. Odată ce oamenii își formează noțiuni, îndoiala și chiar condamnarea și tăgăduirea se nasc în ei în privința lui Dumnezeu întrupat, iar acest lucru este extrem de grav.

Tocmai am dat trei exemple de noțiuni despre întrupare. Aceste trei exemple arată anumite probleme și ar trebui să căutați pentru a găsi adevărul din ele. Care e prima noțiune? (Oamenii Îl delimitează pe Dumnezeu întrupat folosindu-și definițiile despre persoanele mărețe, crezând că Dumnezeu ar trebui să sufere ca să fie un model pentru omenire.) Aceasta e noțiune pe care o au oamenii. Noțiunea lor este că Dumnezeu întrupat ar trebui să sufere mai mult și să dea un exemplu, să fie un model pentru omenire. Care e a doua noțiune? (Oamenii cred că Hristos ar trebui să fie bine informat și educat, mai mult decât oamenii de rând, și doar atunci este Hristos.) Mulți încă mai cred acum că lucrarea și cuvântările lui Dumnezeu provin din cunoașterea și înzestrările Sale ori din anumite lucruri pe care le-a stăpânit și înțeles El – aceasta e o noțiune. Și care e a treia noțiune? (Oamenii cred că Hristos nu ar trebui să aibă nicio dezvăluire a umanității normale.) Ca să fim mai exacți, noțiunea este că Dumnezeu întrupat ar trebui să fie supranatural, diferit de toți ceilalți și să aibă capacități supranaturale. Dacă Hristos ar fi obișnuit și normal în fiecare privință, credința oamenilor în Dumnezeu ar fi slabă, iar ei s-ar îndoi de Dumnezeu și chiar L-ar tăgădui – toți îl iubesc pe dumnezeul supranatural. Faptul că vă spun aceste povești este benefic pentru înțelegerea voastră privind adevărul? (Da.) Ar trebui să fie util. Poate vi s-ar părea abstract dacă aș avea părtășie cu voi despre acest aspect al adevărului fără vreo bază reală și n-ați ști la ce se referă, de fapt. Ce v-am spus, însă, sunt câteva exemple concrete și, la auzul lor, le considerați concrete și ușor de înțeles și, prin intermediul acestor povești, sunteți în stare să înțelegeți unele adevăruri. Dar sunteți capabili să învățați să folosiți adevărul pentru a evalua și aborda alte lucruri atunci când le întâlniți? Dacă puteți aplica adevărul, asta arată că aveți înțelegere spirituală și că înțelegeți adevărul din aceste povești; dacă nu, atunci nu aveți înțelegere spirituală și n-ați înțeles adevărul din aceste povești. Dacă, în circumstanțele acestor povești, poți să le descoperi adevărul, să știi care sunt intențiile lui Dumnezeu, ce ar trebui să înțelegi, să diseci și să pătrunzi, precum și ce adevăruri ar trebui să cauți și să dobândești, atunci ai înțelegere spirituală; când termin de relatat aceste povești, dacă devii foarte interesat de aceste lucruri și le ții minte, dar lași adevărul deoparte, atunci nu ai înțelegere spirituală. Dacă puteți înțelege realmente adevărul acestor povești, nu le voi fi spus în zadar. Atât timp cât vă ajută să înțelegeți adevărul, voi da câteva exemple practice. Oricare ar fi problema, o voi diseca; atât timp cât vă ajută să dobândiți înțelegere, să puteți înțelege adevărul și să vedeți lucrurile limpede, nu Mă deranjează să spun oricât de multe povești. De fapt, nu vreau să vă spun aceste lucruri și chiar nu vreau să vă spun povești despre bine și rău, dar dacă aceste lucruri vă ajută să intrați în adevăr, vi le voi spune; atât timp cât vă ajută să înțelegeți adevărul, nu Mă deranjează să vorbesc puțin mai mult. Dar dacă nu vă place faptul că discut atât de mult, nu voi avea de ales decât să vorbesc mai puțin.

Ce noțiuni ar trebui rezolvate pe baza acestor povești pe care vi le-am spus? În primul rând, trebuie să înțelegeți, când vine vorba de Dumnezeu întrupat, cum definește în esență Dumnezeu umanitatea acestui trup. Este obișnuit și normal, poate trăi în mijlocul omenirii corupte, Se poate implica în toate activitățile umanității normale și nu aparține unui tip diferit. Îi poate ajuta, îndruma și conduce pe oameni. Fie că e vorba de umanitatea Lui normală, de divinitatea sau de personalitatea Lui – indiferent de aspect – trebuie să fie fără îndoială capabil să gestioneze lucrarea pe care Și-o asumă și lucrarea de slujire pe care o înfăptuiește. Acesta este standardul după care Dumnezeu Îl măsoară pe Hristos și întruparea; e un standard pentru lucrarea Sa și un standard pentru definiția Sa. Când Domnul Isus Și-a înfăptuit lucrarea, umanitatea Sa, comparată cu întruparea de acum, avea unele aspecte supranaturale. Putea face miracole: a putut să blesteme smochinul, să certe marea, să liniștească marea și vântul, să-i vindece pe bolnavi, să alunge demoni, să hrănească cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești și așa mai departe. Însă, pe lângă aceasta, umanitatea normală și nevoile Lui de bază păreau foarte normale și concrete. Nu S-a născut la 33 de ani și jumătate și apoi a fost răstignit. A ajuns până la 33 de ani și jumătate și a trăit în fiecare zi, în fiecare an, câte un minut și câte o secundă pe rând, până când a fost răstignit în cele din urmă, finalizând astfel lucrarea de răscumpărare a omenirii. Doar după ce a trăit 33 de ani și jumătate în această lume, întruparea a finalizat lucrarea aceasta – nu este acest lucru practic? (Ba da.) Este practic. Cât despre etapa lucrării pe care o efectuează Dumnezeu acum, tot ce vă spune și fiecare adevăr despre care are părtășie se bazează pe statura voastră, pe nivelul vostru de creștere în viață și pe întregul mediu rânduit de Dumnezeu, așadar Mă gândesc despre ce adevăruri va fi cel mai adecvat să am părtășie cu voi și ce adevăruri doresc să înțelegeți. La exterior, pare că acest trup cugetă la aceste lucruri, când, de fapt, Duhul lui Dumnezeu acționează simultan; în timp ce această persoană coordonează, Duhul lui Dumnezeu îndrumă totul. Dacă privești situația astfel, nu te vei îndoi de esența acestui trup sau de identitatea Lui – nu vei pune niciodată sub semnul întrebării aceste lucruri. Lucrurile pe care le fac cu voi și cerințele pe care le am de la voi nu pot intra niciodată în conflict cu întregul plan de gestionare al Duhului lui Dumnezeu. Acestea avansează împreună, se mișcă în aceeași direcție și se sprijină reciproc. Dacă Duhul lui Dumnezeu n-ar purta acest trup, n-ar fi capabil să vă vorbească față în față, n-ați putea auzi ce a spus El și n-ați putea înțelege ce anume cere El de la voi. Însă, dacă ar exista doar acest trup și Duhul lui Dumnezeu n-ar fi înăuntrul Lui, ar putea acest trup să realizeze vreo lucrare? Cu siguranță n-ar putea. Dacă Dumnezeu n-ar deveni trup, nicio ființă umană n-ar fi capabilă să-și asume această lucrare. Prin urmare, acest trup normal trebuie să trăiască în fiecare zi, în fiecare lună și în fiecare an, trăind clipă de clipă în acest mod, umanitatea Sa maturizându-se în permanență, experiența Sa crescând încontinuu, în timp ce Se străduiește în permanență să fie capabil de a-Și asuma lucrarea cerută de planul de gestionare al lui Dumnezeu. Realizând această etapă a lucrării, am început să lucrez în cadrul bisericii când nu aveam încă 20 de ani și am intrat în contact cu frați și surori. Am început să particip la întruniri, să am părtășii, să merg de la o biserică la alta și am intrat în contact cu tot felul de oameni. De atunci și până acum, simt că aptitudinile Mele lingvistice și abilitatea Mea de a privi oamenii și lucrurile s-au îmbunătățit constant. Cum diferă această sporire a abilităților Mele de circumstanțele voastre? Trebuie să experimentați prin cuvintele pe care le rostesc și adevărurile despre care am părtășie și, în timp ce experimentați, deveniți treptat convinși că acele cuvinte pe care le rostesc vin de la Dumnezeu, sunt adevărul, sunt corecte și vă pot îngădui să obțineți schimbarea firii și să dobândiți mântuirea. În ceea ce Mă privește, în timp ce faceți progrese, Eu devin tot mai profund. Pe măsură ce vă înțeleg tot mai bine, Mă asigur în permanență că lucrurile pe care vreau să le spun vă pot satisface pas cu pas nevoile. Unii spun: „Vrei să ne satisfaci nevoile, să faci așa încât staturile noastre să crească treptat, să ne îngădui să ne schimbăm și să progresăm tot mai mult pe calea mântuirii, iar relația noastră cu Dumnezeu să devină tot mai apropiată, deci cum ai de gând să faci asta?” Nu-i nevoie să vă faceți griji în privința asta. Nu cer niciodată nimic, nici nu trebuie să țin post sau să Mă rog, nu cer nimic de parcă M-aș ruga să plouă, pentru ca Dumnezeu să-Mi dea rapid niște cuvinte pe care să vi le spun. Nu-i nevoie să fac asta. Deoarece acest trup este Dumnezeu Însuși și El înfăptuiește această lucrare de slujire, El exprimă așadar adevărul pentru a-i aproviziona pe oameni – aceasta e deosebirea între trupul întrupat al lui Dumnezeu și omenirea coruptă. Prin urmare, nu am nevoie să înțeleg neapărat ce nevoi aveți; ce vreau însă să vă ofer și să vă comunic prin părtășie este, cu siguranță, ceea ce aveți nevoie. Trebuie doar să mergeți înainte pe urmele cuvintelor și lucrării Mele, iar starea voastră va începe să se îmbunătățească și viața voastră va progresa din ce în ce mai mult odată cu ea. Totodată, în timp ce vă ud, Duhul lui Dumnezeu Își va îndeplini lucrarea în paralel. De fapt, Duhul lui Dumnezeu este Cel care cooperează cu umanitatea Lui, iar umanitatea Lui cooperează cu divinitatea Lui – toate lucrează în același timp. Eu sunt aici, udându-vă, iar Duhul lui Dumnezeu este printre voi, lucrând, luminând și iluminând, apoi rânduind situații și creând condiții pentru voi, astfel încât să puteți pătrunde în diverse adevăruri. Umanitatea și divinitatea Lui lucrează împreună în acest mod. Există deci o ființă umană care poate obține această colaborare între trup și Duh? Desigur că nu. În consecință, dacă nu încerci să cunoști întreaga gestionare a lui Dumnezeu și să abordezi acest trup din acest aspect al adevărului, vei fi mereu incapabil să înțelegi exact care este esența acestui trup, ce înseamnă acest trup și cum anume îndeplinește El lucrarea. Dacă nu poți înțelege aceste lucruri, nu vei fi niciodată sigur dacă El este o ființă umană sau Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă poți să vezi limpede acest nivel sau să ajungi la el în experiența ta și să apreciezi acest nivel, vei ști atunci că, în timp ce trupul lui Dumnezeu – Hristos – lucrează pe pământ, Duhul Sfânt lucrează în paralel și realizează aceeași lucrare și că nimeni din întreaga omenire nu poate realiza acest lucru. Și, în timp ce Duhul lucrează, trupul lucrează în paralel cu lucrarea Duhului. Sunt complementari, consecvenți și nu intră niciodată în conflict unul cu celălalt. Unii spun: „Uneori, când mă confrunt cu încercări, Duhul Sfânt mă luminează ca să învăț lecții. Tu, în schimb, exprimi alte adevăruri. Ce înseamnă asta?” Nu există absolut nicio contradicție și niciun conflict aici. Hristos exprimă adevărul treptat și în ordinea adecvată, în timp ce Duhul Sfânt îi conduce pe toți în experiența lor în diferite grade – nu există o abordare universală. Hristos predică având părtășie despre adevăr pe baza chestiunilor esențiale care există cu adevărat pentru aleșii lui Dumnezeu, iar îndrumarea Duhului Sfânt se bazează și ea pe circumstanțe individuale. Nu există nicio contradicție și niciun conflict aici. Oamenii au staturi diferite la momente diferite și în etape diferite, în timp ce toată lucrarea pe care o realizează Dumnezeu este în adevărul pe care îl exprimă El, și anume, adevărul, calea și viața, așa cum vorbește Dumnezeu despre ele. Lucrarea Lui nu depășește această sferă – este, în întregime, adevărul. Pe ce se bazează adevărurile cu care te luminează Duhul Sfânt și lumina pe care îți îngăduie El să o înțelegi? Se bazează pe aceste adevăruri pe care le exprimă acum Hristos, și anume, adevărul, calea și viața, pe care El îți îngăduie acum să le înțelegi. Unii oameni spun: „Nu avem nevoie de Tine în acest trup. E suficient că-L avem pe Duhul Sfânt să ne lumineze și să ne îndrume. Putem avea o luminare și o lumină nouă la fel de bine fără Tine, putem intra în noua epocă la fel și putem dobândi mântuirea la fel.” Există vreo justificare pentru a spune asta? (Nu.) Oamenii religioși au crezut în Isus timp de două mii de ani și Duhul Sfânt i-a îndrumat două mii de ani, dar ce au câștigat ei? Doar Evanghelia răscumpărării. În plus, s-au bucurat de mult har din partea lui Dumnezeu, dar nu sunt capabili să dobândească aceste adevăruri pe care le exprimă Dumnezeu în zilele de pe urmă. Prin urmare, dacă trupul întrupat al lui Dumnezeu n-ar fi aici în zilele de pe urmă pentru a exprima atât de multe adevăruri, ce-ați fi în stare să dobândiți? Ai fi exact ca acei oameni religioși, dobândind o mare luminare de la Duhul Sfânt și mult har sau Dumnezeu te-ar alege și te-ar folosi și ai putea fi un profet sau un apostol, dar dacă nu accepți aceste adevăruri pe care le exprimă întruparea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu vei avea cum să fii desăvârșit, să intri în Împărăția Cerurilor sau să primești aprobarea lui Dumnezeu.

Sunteți acum capabili să acceptați întruparea, dar tot aveți anumite noțiuni despre esența întrupării și nu sunteți niciodată siguri dacă întruparea este Dumnezeul practic. Dacă ar fi să discut cu voi acum și ați descoperi că nici Eu nu înțeleg unele lucruri din lumea exterioară, v-ați forma noțiuni? Unii oameni n-ar fi în stare să treacă peste asta și ar gândi: „Nici Tu nu înțelegi asta. N-ar trebui să se întâmple așa ceva. Ești Dumnezeu întrupat, deci ar trebui să înțelegi totul. N-ar trebui să fie nimic ce nu știi și nimic ce nu poți face. Deși nu poți fi omniprezent, tot ar trebui să știi totul!” Nu este aceasta o noțiune pe care o au oamenii? (Ba da.) Și aceasta e o noțiune. Care este conceptul din spatele umanității normale a întrupării? Este că modul în care gândește întruparea are o logică umană normală – nu este supranatural, nu este vag și nici pustiu. El poate realiza ceea ce poate fi atins cu gândirea umanității normale prin studiu, dar nu știe neapărat mai mult despre astfel de lucruri decât cineva cu expertiză în domeniu, iar acest lucru este normal. Mai mult, El vorbește și acționează în conformitate cu logica și gândirea umanității normale, și nu în mod supranatural. De exemplu, gândirea umanității normale avansează pas cu pas, iar întruparea gândește la fel. De ce este umanitatea Sa normală așa? Este acest lucru rezonabil? (Da.) De ce spui că este rezonabil? Câte trepte urcă pe rând o persoană normală pe o scară? (Una.) O treaptă la fiecare pas; acesta este modul normal de a urca scările. Dacă ar fi să urc multe trepte dintr-un singur pas și să intru imediat în casă, ați putea face asta? (Nu.) Nu, n-ați putea. Și dacă aș insista să faceți asta, ce ați face? Ați fi în stare? (Nu.) Nu, n-ați fi. Se bazează pe nevoile celor cărora le este adresată lucrarea. Am părtășie despre adevăr în acest fel, luând un subiect și o problemă esențială și apoi făcând tot posibilul să vorbesc exact și complet, spunând povești, dând exemple, repetând de mai multe ori lucrurile și, chiar dacă vorbesc astfel, sunt mulți oameni care nu înțeleg și care pierd esențialul. Prin urmare, dacă n-aș vorbi atât de detaliat și n-aș explica totul în cel mai profund și general mod, n-ați fi în stare să dobândiți sau să înțelegeți nimic, iar această lucrare ar fi deșartă și nepractică. Puteți progresa urcând o singură treaptă la fiecare pas, deci și Eu vă voi conduce înainte urcând o singură treaptă la fiecare pas și, în acest fel, puteți să țineți pasul cu Mine. Dacă aș urca patru trepte dintr-un pas, care ar fi rezultatul? N-ați fi niciodată capabili să țineți pasul cu Mine. Dacă gândirea Mea ar fi avansată și ar putea progresa cu pași uriași și n-ați fi deloc capabili să ajungeți la nivelul ei, întruparea ar deveni lipsită de sens. Prin urmare, indiferent cât de normal și de practic este acest trup – ba chiar poate părea să nu aibă capacitățile Duhului lui Dumnezeu – totul este din cauza nevoilor omenirii. Întrucât oamenii aprovizionați acum de Dumnezeu sunt oameni care au fost corupți de Satana, care nu înțeleg niciun adevăr și sunt incapabili să priceapă adevărul, devenind trup, El trebuie să aibă o gândire elementară a umanității normale. Care este gândirea elementară? Este atunci când, în timp ce vorbește, El poate fi înțeles de oamenii cu un calibru mediu și chiar cu un calibru care lasă puțin de dorit. Atât timp cât gândirea lor este normală, toți pot înțelege ceea ce spune El și despre ce discută, pot pricepe adevărurile pe care le predică și, apoi, pot accepta adevărul. Doar astfel pot obține efecte și pot da rezultate fiecare pas al lucrării realizate de Dumnezeu și toate cuvintele pe care le rostește El. Nu este realist? (Ba da.) Prin urmare, dacă oamenii se agață de noțiuni și nu renunță la ele, spunând: „În trecut, unii împărați erau înzestrați cu o memorie extraordinară și puteau citi zece rânduri dintr-o singură privire. N-ar trebui ca Dumnezeu să fie așa? Dacă nu ai aceste înzestrări, nu vom putea să Te urmăm, deoarece ești prea obișnuit. Ar fi grozav dacă ai arăta ca o personalitate de seamă”, ce poți vedea de aici? Oamenii au fost corupți de Satana până în punctul în care sunt atât de ignoranți, încât nu mai există niciun remediu pentru ei. Pe lângă faptul că au puțină gândire umană normală și puțin calibru, în condițiile în care Dumnezeu îi alege și lucrează asupra lor, oamenii au puțină inimă să-L urmeze pe Dumnezeu și puțină conștiință și rațiune – pe lângă acestea, ei nu înțeleg nimic. Nu doar că nu înțeleg niciun adevăr, dar nu înțeleg nici măcar ce este umanitatea normală, ce sunt firile corupte, cum apar noțiunile și închipuirile, cum să le rezolve, cum ar trebui să-L abordeze pe Dumnezeu sau, cel puțin, ce conștiință și rațiune ar trebui să aibă și așa mai departe. Indiferent ce limbaj ușor de înțeles folosește Dumnezeu, oamenii nu înțeleg întru totul și au doar o înțelegere superficială. Spuneți-Mi, când Se confruntă cu un grup de oameni corupți care nu înțeleg nimic, care se opun lui Dumnezeu, ce tip de esență, de umanitate și de gândire umană normală ar trebui să aibă Dumnezeu întrupat pentru a putea să conducă astfel de oameni înaintea lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, ce ar trebui să facă Dumnezeu? Unii spun: „Nu este Dumnezeu atotputernic? De ce nu arată multe semne și minuni pentru a-i cuceri pe oameni?” Aceasta e o noțiune care există în inima celor mai mulți oameni. Ei nu se întreabă dacă firile corupte pot fi dezvăluite și rezolvate arătând semne și minuni și prin mijloace supranaturale. Poate fi întipărit adevărul înlăuntrul oamenilor prin mijloace supranaturale? L-ar convinge asta pe Satana? (Nu.) Faptul că spuneți acum „Nu” poate este un tip de doctrină, dar când veți fi experimentat până la o anumită zi, veți ști atunci cât de amorțiți și de indiferenți, cât de răzvrătiți, de intransigenți și de ticăloși sunt oamenii și în ce măsură nu iubesc adevărul. Când veți fi experimentat până la o anumită zi, veți înțelege atunci că trupul întrupat al lui Dumnezeu, acest trup al umanității normale, este ceea ce are nevoie întreaga omenire. Prin urmare, dacă încă ai tot felul de închipuiri și noțiuni, aceasta e o atitudine iresponsabilă pentru tine, iar pentru Dumnezeu este o blasfemie; înseamnă că tăgăduiești și te îndoiești de intenția minuțioasă a lui Dumnezeu de a mântui omenirea. Dacă îți spui în sinea ta: „Avem cunoștințe, educație și inteligență. Ne-am născut în zilele de pe urmă, iar unii dintre noi au primit o educație superioară în lume și provin din anumite medii familiale. Suntem oameni moderni, educați și avem motive să respingem un astfel de Hristos exagerat de obișnuit și de normal, pe care Îl desconsideră toată lumea; avem motive să formăm noțiuni despre Tine”, ce fel de problemă este aceasta atunci? Aceasta e răzvrătire și necunoaștere a deosebirii dintre bine și rău! Oamenii își pot rezolva noțiunile odată ce apar, însă, dacă după rezolvarea lor, încă refuză cu încăpățânare să accepte întruparea lui Dumnezeu sau latura umanității normale a lui Hristos, aceasta le va aduce necazuri și îi va împiedica să dobândească mântuirea. Când ai experimentat până într-o zi anume, vei înțelege că, pe cât sunt mai normale întruparea, umanitatea normală a lui Dumnezeu, tot ceea ce are El și ceea ce dezvăluie, pe atât este mai mare mântuirea noastră și, cu cât sunt acestea mai normale, cu atât mai mult sunt ceea ce ne trebuie. Dacă întruparea lui Dumnezeu ar fi supranaturală, atunci, nici măcar unul dintre cei care trăiesc pe pământ nu ar fi capabil să dobândească mântuirea. Tocmai datorită smereniei și tăiniciei lui Dumnezeu, datorită normalității și practicității acestui Dumnezeu aparent obișnuit, omenirea are șansa la mântuire. Întrucât în oameni există răzvrătire, firi corupte satanice și o esență coruptă, iau naștere tot soiul de noțiuni, neînțelegeri și conflicte față de Dumnezeu; ca urmare a acestor noțiuni, se întâmplă chiar ca oamenii, adesea plini de mândrie sau siguri pe ei, să-L tăgăduiască pe acest Hristos și să-I tăgăduiască umanitatea normală – asta e o mare greșeală. Dacă dorești să dobândești mântuirea, dacă dorești să primești mântuirea de la Dumnezeu și judecata și mustrarea de la Dumnezeu, trebuie să renunți mai întâi la diferitele tale noțiuni și închipuiri și definiții eronate despre umanitatea normală a lui Hristos, să renunți la diferitele tale păreri și opinii despre Hristos și trebuie să te gândești la o cale de a accepta tot ceea ce vine de la El. Doar atunci cuvintele pe care le rostește și adevărurile pe care le exprimă vor găsi treptat o intrare în inima ta și vor deveni viața ta. Dacă dorești să-L urmezi, ar trebui să accepți tot ce are legătură cu El; fie că e vorba de Duhul, de cuvintele sau de trupul Lui, ar trebui să accepți totul. Dacă L-ai acceptat cu adevărat, n-ar trebui să te opui Lui, înțelegându-L mereu greșit și fiind răzvrătit față de El pe baza noțiunilor tale, cu atât mai puțin ar trebui să te agăți de noțiunile tale, îndoindu-te întruna de El și chiar fiind conflictual și potrivnic față de El. Acest tip de atitudine îți va face doar rău și nu-ți aduce niciun beneficiu. Puteți accepta ce spun? (Da.) E bine, acum grăbiți-vă și căutați adevărul ca să vă rezolvați noțiunile. Această problemă ține de firile corupte și, dacă nu le rezolvi, atunci trebuie să mori din cauza firilor tale corupte.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.