Credeți în Dumnezeu de atâția ani și, chiar dacă înțelegeți unele adevăruri, în inima fiecăruia dintre voi există interpretări, credințe și închipuiri proprii – și toate acestea contravin și contrazic pe deplin adevărul și intențiile lui Dumnezeu. Care sunt aceste lucruri? Acestea sunt noțiunile oamenilor. Deși omul nu are deloc adevărul, mintea lui este capabilă să producă multe noțiuni și închipuiri, toate acestea fiind incompatibile cu adevărul. Tot ce intră în contradicție cu adevărul ține de noțiunile și închipuirile omului. Deci cum iau naștere noțiunile omului? Există multe cauze diferite. Parțial, e vorba de condiționarea culturii tradiționale, precum și de diseminarea și inculcarea cunoștințelor, de impactul tendințelor sociale și al învățăturilor din familie și altele. În China – o țară care a fost stăpânită de ateism vreme de mii de ani – ce înțelegere și definiție a lui Dumnezeu au oamenii? Deși Dumnezeu este invizibil și intangibil, El există cu adevărat, poate zbura dintr-un loc în altul prin aer, venind și plecând fără a lăsa vreo urmă, apărând și dispărând subit, fiind capabil să treacă prin ziduri, nestingherit de niciun material sau spațiu, având capacități formidabile și fiind omnipotent – acestea sunt noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii despre Dumnezeu. Așadar, cum iau naștere închipuirile și noțiunile lor? Acestea sunt legate în principal de educația și condiționarea culturii tradiționale. Învățătura ateismului există în China de mii de ani, înfigându-și de mult timp rădăcinile atee în adâncul inimilor oamenilor. În acest timp, Satana și tot soiul de spirite rele au făcut multe semne și minuni în rândul oamenilor pentru a-i induce în eroare și controla. Aceste lucruri se răspândesc pretutindeni în rândul oamenilor, având un impact cumplit. Aceste spirite rele se poartă nesăbuit pentru a-i induce în eroare, păcăli și vătăma pe oameni, prin urmare aceștia au început să aibă multe noțiuni și închipuiri în legătură cu Dumnezeu. În concluzie, noțiunile și închipuirile oamenilor provin în întregime din condiționarea socială ticăloasă și din îndoctrinarea Satanei. Din vremurile străvechi și până azi, generație după generație de oameni au primit învățătura Satanei, precum și diseminarea și îndoctrinarea culturii și cunoașterii tradiționale, producând astfel tot felul de noțiuni și închipuiri. Chiar dacă aceste lucruri nu au afectat direct munca, studiile și viețile normale ale oamenilor, tocmai aceste noțiuni și închipuiri au fost un obstacol uriaș în calea acceptării de către ei a lucrării lui Dumnezeu și a supunerii față de aceasta. Deși oamenii au acceptat lucrarea lui Dumnezeu, aceste lucruri încă îi împiedică în mare măsură să-L cunoască și să I se supună lui Dumnezeu, făcându-i să aibă foarte puțină credință, să se simtă adesea negativi și slabi și să le fie foarte greu să rămână fermi în fața încercărilor, chiar și după mulți ani de credință în Dumnezeu. Acestea sunt consecințele noțiunilor și închipuirilor.

Pentru majoritatea oamenilor, credința în Dumnezeu înseamnă a face lucruri bune și a fi o persoană bună. De exemplu, ei consideră că cineva crede în Dumnezeu doar dacă dă de pomană săracilor. Dacă cineva face multe lucruri bune și este lăudat de alții, Îi mulțumește lui Dumnezeu din inimă și spune: „Nu-mi mulțumi mie. Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu din Ceruri, deoarece El a fost Cel care m-a învățat să fac asta.” După ce sunt felicitați de oameni, se simt atât de mulțumiți și împăcați, crezând că a avea credință în Dumnezeu este un lucru bun, că sunt încurajați de oameni și vor fi, cu siguranță, încurajați și de Dumnezeu. De unde provine acest sentiment de împăcare? (Din noțiunile și închipuirile lor.) Este sentimentul lor de împăcare adevărat sau fals? (Fals.) Dar pentru ei este real și ei se simt foarte bine ancorați, practici și reali, deoarece au urmărit acest sentiment de împăcare. Cum ia naștere acest sentiment de împăcare? Această impresie falsă a luat naștere din cauza noțiunilor lor și acestea sunt cele care i-au făcut să creadă că așa trebuie să fie credința în Dumnezeu, că ar trebui să fie acest tip de persoană, că ar trebui să se poarte așa, că Dumnezeu va fi cu siguranță mulțumit de ei deoarece au făcut aceste lucruri și că vor dobândi cu certitudine mântuirea și vor intra în Împărăția Cerurilor în cele din urmă. De unde vine această „certitudine”? (Din noțiunile oamenilor.) Noțiunile și închipuirile lor le dau această certitudine și această impresie falsă, făcându-i să se simtă atât de confortabil. Și cum măsoară, de fapt, Dumnezeu și stabilește această chestiune? Este doar un tip de comportament bun, manifestat în conformitate cu noțiunile oamenilor și cu bunătatea lor umană. Într-o zi, această persoană face ceva contrar principiilor și este emondată, apoi descoperă că criteriile lui Dumnezeu pentru evaluarea oamenilor buni nu sunt cele pe care le credea și că în cuvintele Sale nu se spune așa ceva, prin urmare se simte potrivnică și gândește: „Oare nu sunt o persoană bună? Am fost o persoană bună în toți acești ani și nimeni nu mi-a spus vreodată că nu sunt o persoană bună. Doar Dumnezeu spune că nu sunt o persoană bună!” Nu este o problemă aici? Cum a luat naștere această problemă? A luat naștere din cauza noțiunilor sale. Care este principalul vinovat aici? (Noțiunile.) Principalul vinovat sunt noțiunile oamenilor. Acestea îi determină deseori să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu, să aibă adesea tot felul de cereri și judecăți în privința Lui și tot felul de criterii pentru a-L evalua; îi determină pe oameni să folosească adesea gânduri și opinii incorecte pentru a evalua dacă lucrurile sunt corecte sau greșite, dacă cineva e bun sau rău și pentru a determina dacă cineva Îi este loial lui Dumnezeu și are credință în El. Care este cauza principală a acestor greșeli? Noțiunile oamenilor. Se poate ca noțiunile oamenilor să nu aibă niciun efect asupra a ceea ce mănâncă ei sau a modului în care dorm și se poate să nu aibă un impact asupra vieții lor normale, dar ele există în mintea oamenilor și în gândurile lor, se agață de oameni ca o umbră, urmărindu-i tot timpul. Dacă nu reușești să le rezolvi la timp, ele îți vor controla constant gândirea, judecata, comportamentul, cunoașterea de Dumnezeu și relația cu Dumnezeu. Acum vezi clar acest lucru? Noțiunile sunt o problemă majoră. Când oamenii au noțiuni despre Dumnezeu, e ca un zid care stă între ei și Dumnezeu, unul care îi împiedică să vadă adevărata față a lui Dumnezeu, care îi împiedică să vadă adevărata fire și adevărata esență a lui Dumnezeu. Din ce cauză? Pentru că oamenii trăiesc printre noțiunile lor și printre închipuirile lor și își folosesc noțiunile pentru a determina dacă Dumnezeu are dreptate sau greșește și pentru a măsura, judeca și condamna tot ceea ce face Dumnezeu. În ce fel de stare sunt cufundați adesea oamenii când fac asta? Oare oamenii se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu atunci când trăiesc printre noțiunile lor? Pot să aibă credință adevărată în Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Chiar și atunci când oamenii se supun puțin lui Dumnezeu, o fac conform propriilor noțiuni și închipuiri. Când cineva se bazează pe noțiunile și închipuirile sale, devine întinat de lucruri personale care sunt ale Satanei și ale lumii și este în contradicție cu adevărul. Problema noțiunilor oamenilor despre Dumnezeu este una gravă; e o problemă majoră între om și Dumnezeu, care trebuie rezolvată urgent. Oricine vine înaintea lui Dumnezeu aduce noțiuni, aduce tot felul de suspiciuni despre Dumnezeu. Sau se poate spune că aduce nenumărate neînțelegeri despre Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce Dumnezeu îi dăruiește, în ciuda rânduielilor și orchestrărilor Sale. Și ce se va alege de relația sa cu Dumnezeu? Oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în permanență, sunt în permanență suspicioși față de Dumnezeu și își folosesc în permanență propriile standarde pentru a măsura dacă Dumnezeu are dreptate sau greșește, pentru a măsura fiecare dintre cuvintele și lucrările Lui. Ce este acest fel de comportament? (Este răzvrătire și sfidare.) Așa este, oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, Îl sfidează și Îl condamnă, Îl judecă, hulesc împotriva Lui și concurează cu El și, în cazuri grave, vor să-L ducă în fața tribunalului și să se angajeze într-o „luptă decisivă” împotriva Lui. Care este cel mai grav nivel la care pot ajunge noțiunile oamenilor? Să-L tăgăduiască pe adevăratul Dumnezeu Însuși, să nege că ale Sale cuvinte sunt adevărul și să condamne lucrarea lui Dumnezeu. Când noțiunile oamenilor ajung la acest nivel, ei Îl tăgăduiesc în mod firesc pe Dumnezeu, Îl condamnă, Îl hulesc și Îl trădează. Nu doar tăgăduiesc existența lui Dumnezeu, dar și refuză să accepte adevărul și să-L urmeze pe Dumnezeu – nu este înfricoșător? (Ba da.) Este o problemă înfricoșătoare. Se poate spune că noțiunile sunt întru totul dăunătoare oamenilor, neavând nici măcar un beneficiu. De aceea avem astăzi părtășie și disecăm ce sunt noțiunile și ce noțiuni nutresc oamenii – este extrem de necesar. Ce noțiuni se vor ivi în sinea voastră în mod obișnuit? Care dintre gândurile, modurile de a înțelege, judecățile și opiniile voastre țin de noțiunile voastre? Nu merită să vă gândiți la asta? Comportamentul oamenilor nu ține de noțiunile lor, dar gândurile și opiniile din spatele acelui comportament sunt legate direct de noțiunile lor. Noțiunile oamenilor nu sunt în afara domeniului lucrării lui Dumnezeu. În primul rând: diversele noțiuni pe care le au oamenii în privința credinței în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, oamenii au închipuiri și definiții diferite privind credința în Dumnezeu, ce ar trebui să dobândească din credința lor în Dumnezeu, pe ce cale ar trebui să meargă în credința lor în El, prin urmare ajung să aibă tot felul de noțiuni. În al doilea rând: noțiunile oamenilor despre întruparea lui Dumnezeu. Oamenii au chiar mai multe închipuiri și definiții referitoare la întrupare, așadar ajung în mod natural să aibă multe noțiuni – acestea sunt legate între ele. În al treilea rând: noțiunile pe care le au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii au diverse închipuiri și definiții privind adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu, firea pe care o dezvăluie El și modul în care lucrează, prin urmare ajung să aibă multe noțiuni. Putem împărți aceste trei aspecte în și mai multe detalii, dar acestea trei acoperă în principiu toate noțiunile oamenilor, prin urmare haideți să avem părtășie despre ele pe rând.

Să vorbim acum despre primul aspect, și anume diversele noțiuni ale oamenilor privind credința în Dumnezeu. Aceste tipuri de noțiuni au un domeniu relativ vast. Indiferent dacă oamenilor le este străină credința în Dumnezeu sau dacă au crezut anterior în El, ei au multe noțiuni și închipuiri când încep să creadă în Dumnezeu. Când încep să citească Biblia pentru prima dată, oamenii simt că le crește inima, gândind: „Voi deveni o persoană bună; voi intra în rai.” După aceea, ajung să aibă tot felul de închipuiri și definiții sau idei fixe despre credința în Dumnezeu și, cu siguranță, vor ajunge să aibă diferite noțiuni. De exemplu, oamenii își închipuie tot soiul de lucruri despre tipul de persoană care ar trebui să fie după ce încep să creadă în Dumnezeu. Cineva spune: „După ce voi începe să cred în Dumnezeu, nu voi mai fuma țigări, consuma alcool sau juca la pariuri. Nu voi merge în acele locuri rele. Le voi vorbi politicos oamenilor și voi fi zâmbitor.” Ce este asta? Este o noțiune sau este modul în care ar trebui să se poarte oamenii? (E modul în care ar trebui să se poarte oamenii.) Este o exprimare a umanității normale, iar oamenii ar trebui să se poarte astfel. Nu este o noțiune, nici o închipuire – acest mod de a gândi este perfect rațional și rezonabil. Un frate vârstnic spune: „Sunt bătrân și am crezut în Dumnezeu în toți acești ani. Ar trebui să le dau un exemplu tinerilor prin modul în care vorbesc și acționez. N-ar trebui să chicotesc sau să mă port neadecvat pentru vârsta mea. Ar trebui să par demn și cultivat și să am conduita unui gentleman rafinat.” Așadar, când le vorbește tinerilor, are o expresie serioasă și debordează de cuvinte și expresii literare, iar când tinerii îl văd, nu se simt în largul lor și nu vor să se apropie de el. Frații și surorile dansează și Îl slăvesc pe Dumnezeu la întruniri, iar fratele în vârstă crede că trebuie să-și controleze dorința din priviri și să se uite doar la ce este adecvat, așa încât se împiedică să privească, dar tot mormăie în sinea lui: „Acești tineri trăiesc atât de liber; eu de ce trăiesc simțindu-mă atât de mâhnit? Totuși, când crezi în Dumnezeu, este cazul să te simți puțin mâhnit, căci cine m-a făcut să îmbătrânesc așa mult?” El spune că nu trebuie să-i privească pe dansatori, dar tot se uită pe furiș, fiind în mod clar o prefăcătorie. Cum ia naștere această prefăcătorie? Cum de ajunge el în această stare de stânjeneală? Pentru că are o închipuire despre comportamentul și exprimările pe care ar trebui să le aibă în credința lui în Dumnezeu și, dominat de această închipuire, vorbirea și acțiunile lui devin ascunse și prefăcute. De exemplu, în timp ce cântă la întruniri, unii oameni bat din palme, lăsându-se purtați de val, dar acest frate în vârstă este la fel de indiferent și neștiutor ca un mort, fără să aibă niciun pic de vitalitate sau asemănare umană. Crede că, întrucât este bătrân, trebuie să arate ca un om bătrân și să nu se poarte ca un copil, fiind naiv și făcându-i pe oameni să râdă de el. Pe scurt, tot ce exprimă e doar prefăcătorie și el doar se forțează să se dea mare. Sunt alții edificați când asistă la un astfel de comportament prefăcut? (Nu.) Cum te simți când vezi asta? Mai întâi, simți că e ipocrit și te stânjenește; apoi, simți că e fals, ai și o senzație de greață și dezgust și, când vorbești cu el, te simți sufocat și constrâns, nefiind capabil să vorbești liber. Dacă nu ai grijă, te alegi cu o morală din partea lui, în care îți spune: „Vedeți cum ați devenit voi, tinerii. Sunteți atât de profund corupți! Mâncați bine și purtați haine bune, înfruptându-vă cum făceam noi de Anul Nou și la alte sărbători și tot sunteți mofturoși și nemulțumiți. Când eram mici, n-aveam decât neghină și ierburi sălbatice de mâncat.” Face mare caz de bătrânețea lui și le dă lecții altora, iar tinerii îl evită. El nu înțelege asta și chiar îi critică pe tineri din cauză că nu-și respectă bătrânii și se poartă urât. Nu sunt lucrurile pe care le spune pline de noțiuni și de voință umană, în dezacord cu adevărul și incapabile să-i edifice pe alții? Dar toate acestea sunt doar fleacuri. Ce contează e următorul lucru: poate înțelege el adevărul purtându-se în acest mod? (Nu.) Este asta util și benefic pentru intrarea în adevărul-realitate? (Nu.) Faptul că practică și se comportă așa, trăind astfel zi după zi, îi poate îngădui să trăiască înaintea lui Dumnezeu? S-a gândit el vreodată: „Este înțelegerea mea privind credința în Dumnezeu în acord cu adevărul și cu cerințele lui Dumnezeu? Ce anume cere El? Ce fel de persoană iubește El? Există vreo discrepanță între înțelegerea mea și ceea ce cere Dumnezeu?” Cu siguranță nu s-a gândit niciodată la aceste întrebări până acum. Dacă s-ar fi gândit, chiar dacă n-ar fi găsit răspunsurile, nu s-ar comporta într-un mod atât de absurd. Atunci care este cauza principală a comportamentului său? (Noțiunile.) Și care este cauza principală pentru care a ajuns să aibă noțiuni? Faptul că are o înțelegere falsă a modului în care ar trebui să se poarte și să se exprime oamenii care cred în Dumnezeu. Și cum a luat naștere această înțelegere falsă? Care e sursa ei? Condiționarea culturii tradiționale și învățăturile date de profesori. De exemplu, tinerii ar trebui să-i respecte pe bătrâni și să-i iubească pe copii, iar persoanele în vârstă ar trebui să se poarte conform vârstei lor și așa mai departe. Prin urmare, el începe să aibă diverse comportamente stranii, purtându-se uneori ciudat și alteori având expresii ciudate, dar, în orice caz, nu pare pe deplin normal. Indiferent dacă se poartă ciudat sau are expresii ciudate, atât timp cât nu înțelege adevărul sau cerințele lui Dumnezeu și nu caută adevărul, modul în care se poartă va fi cu siguranță străin de adevăr. Într-o chestiune atât de simplă – doar un comportament exterior – faptul că oamenii au noțiuni înrădăcinate în inimile lor îi determină să facă aceste lucruri absurde. Când oamenii nu înțeleg adevărul, nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și intențiile Lui, nu vor înțelege care sunt standardele pe care le cere Dumnezeu de la ei. Când nu înțeleg standardele pe care le cere Dumnezeu de la oameni, persoanele vârstnice recurg la comportamente și expresii ciudate și la acțiuni absurde; când tinerii nu înțeleg standardele cerute de Dumnezeu, iar credința lor în Dumnezeu se bazează pe închipuirile și noțiunile lor, și ei vor recurge la anumite expresii și comportamente incorecte. La ce comportamente și expresii incorecte recurg? De exemplu, unii tineri văd în cuvintele lui Dumnezeu că El le cere oamenilor să trăiască într-un mod pur și deschis, proaspăt și plin de viață, asemenea copiilor, și își spun: „Vom fi mereu niște copii în fața lui Dumnezeu și nu vom crește niciodată, așa că trebuie să mergem și să vorbim ca niște copii. Acum știu cum să fiu unul dintre aleșii lui Dumnezeu și un adept al Său și înțeleg acum ce înseamnă să fii ca un copil. Obișnuiam să fiu înșelător, părând atât de sofisticat, indiferent și neștiutor, dar, în viitor, trebuie să mă port într-un mod mai proaspăt și plin de viață.” După aceea, observă cum se poartă tinerii în societate în zilele noastre și, odată ce au stabilit cum să se poarte, încep să practice acest lucru în rândul fraților și surorilor, vorbindu-le tuturor cu o voce de copil, forțându-și glasurile în timp ce vorbesc și folosind un ton blând, copilăresc. În mințile lor, cred că doar acest tip de voce este o voce de copil, făcând în același timp unele gesturi stranii, care îi fac pe ceilalți să se simtă incredibil de ciudat și de stânjeniți. Nu au înțeles ce vrea să spună Dumnezeu prin a fi pur și deschis, proaspăt și plin de viață asemenea unui copil și tot ce fac se rezumă la comportamentul exterior – prefăcătorie, imitare și afectare. Înțelegerea unor astfel de oameni este denaturată. Care e cea mai mare problemă aici? Nu doar că sunt incapabili să înțeleagă complet sensul cuvintelor lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, combină cuvintele lui Dumnezeu cu acțiunile, comportamentul și tendințele non-credincioșilor. Nu este o greșeală? Nu vin să caute înaintea lui Dumnezeu, nu citesc cuvintele Sale și nu caută adevărul; în schimb, analizează și studiază lucrurile folosindu-și creierul sau caută o bază teoretică în rândul non-credincioșilor, în cultura tradițională sau în cunoașterea științifică. Nu este o greșeală? (Ba da.) E cea mai mare greșeală. Unde există vreo fărâmă de adevăr în cunoașterea non-credincioșilor? În cazul în care căutați o bază pentru modul vostru de a vă comporta, puteți căuta adevărul doar în cuvintele lui Dumnezeu. În orice caz, indiferent de nivelul de înțelegere la care pot ajunge oamenii, fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu și fiecare dintre cerințele Sale de la om sunt practice și detaliate și nu sunt nicidecum atât de simple pe cât par în noțiunile și închipuirile omului. Cerințele lui Dumnezeu de la om nu sunt o decorațiune pentru aspectul lor exterior, nu sunt simple comportamente și sunt cu atât mai puțin doar un mod de a face lucrurile, ci, în schimb, sunt standardele pe care le cere Dumnezeu de la oameni; sunt principiile și standardele după care ar trebui să se comporte și să acționeze omul, iar aceste principii se cuvine să fie stăpânite și cunoscute de oameni. Dacă nu am o părtășie clară despre aceste probleme detaliate, oamenii vor înțelege doar unele doctrine și le va fi greu să intre în adevărul-realitate.

Tocmai am avut părtășie despre noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii referitor la credința în Dumnezeu în ceea ce privește comportamentul lor exterior. Ce alte noțiuni cunoașteți privind comportamentul exterior? Vorbind de noțiuni, sunt acestea corecte sau greșite? (Greșite.) Sunt pozitive sau negative? (Negative.) Sunt categoric contrare cerințelor lui Dumnezeu și adevărului; nu sunt în acord cu adevărul. Indiferent dacă oamenii și le imaginează din senin sau au vreo bază, în orice caz, niciuna dintre ele nu are nicio legătură cu adevărul. Prin urmare, care e scopul pentru care avem părtășie despre aceste noțiuni și le disecăm? Mai întâi, de a-i face pe oameni să conștientizeze ce sunt noțiunile și, în timp ce știu că acestea sunt noțiuni, de a le îngădui și să înțeleagă ce este adevărul, înainte de a intra în adevăr. Scopul este de a le îngădui oamenilor să înțeleagă esența adevărului, mai exact de a veni cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu. Oricât de rezonabile sunt noțiunile tale și indiferent de baza lor, sunt tot noțiuni; nu sunt adevărul și nici nu pot înlocui adevărul. Dacă privești noțiunile ca pe adevăr, atunci adevărul nu va avea nicio legătură cu tine, tu nu vei avea nicio legătură cu credința în Dumnezeu, iar credința ta va fi lipsită de valoare. Indiferent cât de mult lucrezi sau alergi pentru Dumnezeu ori cât de mare e prețul pe care îl plătești pentru El, care va fi rezultatul final dacă faci toate acestea pe baza noțiunilor și închipuirilor tale? Nimic din ce faci nu va avea nicio legătură cu adevărul sau cu Dumnezeu; El va condamna și nu va aproba acest lucru – acestea sunt finalurile benefice și cele dăunătoare. Ar trebui să înțelegeți acum cât de importantă este rezolvarea noțiunilor și închipuirilor.

Care e primul pas în rezolvarea noțiunilor voastre? De a desluși și a recunoaște ce este o noțiune. Când casa lui Dumnezeu a început să realizeze filme, s-a întâmplat ceva dezgustător în echipa de producție a filmelor, legat de noțiunile oamenilor. Menționez această chestiune ca să o disec acum, nu să condamn pe cineva, ci pentru a vă permite să vă dezvoltați discernământul, astfel încât să rețineți această chestiune și să vă aprofundați înțelegerea privind noțiunile prin intermediul acestei chestiuni și să știți cât de dăunătoare sunt noțiunile pentru oameni. Dacă n-aș vorbi despre această chestiune, ați putea crede că nu este importantă. Totuși, după ce o voi diseca, sigur veți da aprobator din cap și veți fi de acord că e importantă. Când vine vorba de realizarea filmelor, se pune problema culorii și a stilului de haine ce trebuie alese. Unii oameni au fost deosebit de conservatori, folosind mai ales un gri tern și culoarea kaki. Acest lucru M-a uimit și M-am întrebat ce înseamnă asta. De ce alegeau aceste culori de haine? Griul tern și kakiul făceau întreaga scenă deosebit de întunecată și, când am văzut-o, M-am simțit foarte inconfortabil. De ce nu au ales ceva mai colorat? Spusesem deja că hainele pot fi colorate și că stilul trebuia să fie adecvat și elegant. Deci de ce ignorau oamenii cuvintele lui Dumnezeu și cerințele casei Sale și nu le acordau atenție, alegând în schimb materiale gri tern și kaki la fabricarea hainelor? De ce se purtau astfel? Nu merită să ne gândim la asta? Care era cauza principală a acestui lucru? Oamenii nu înțelegeau adevărul, nu ascultau ce li se spunea și nu erau supuși – cauza principală era faptul că oamenii au o natură care Îl trădează pe Dumnezeu. Care e această natură? Care e această fire? Cel mai important, oamenii nu iubesc adevărul și pot refuza să-l accepte, iar inimile lor sunt împietrite. Ei spun că sunt dispuși să se supună rânduielilor lui Dumnezeu și să caute adevărul, dar când fac lucruri, se bazează pur și simplu pe preferințele proprii pentru a-și atinge scopurile proprii. Dacă ar fi o chestiune legată de viața ta personală, n-ar fi mare lucru să faci totul după bunul plac, deoarece are legătură doar cu intrarea ta în viață. Însă îți îndeplinești acum datoria în biserică și consecințele unui astfel de comportament privesc lucrarea lui Dumnezeu și slava Lui și privesc reputația bisericii; dacă oamenii acționează nesăbuit, pe baza propriei voințe, vor risca să-L dezonoreze pe Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu nu intervine în modul în care se îmbracă persoanele – principiul este să arăți decent și adecvat, pentru ca alții să fie edificați atunci când te văd. Cu toate acestea, este adecvat ca o persoană să propună haine în întregime gri tern și kaki în timpul realizării unui film? Care a fost esența acestei probleme? A fost faptul că oamenii s-au bazat pe noțiunile lor și au considerat griul tern și kakiul un semn și un simbol al persoanelor care cred în Dumnezeu și Îl urmează. Se poate spune că au definit aceste culori drept culori conforme cu adevărul, cu intențiile lui Dumnezeu și cu cerințele Sale. Aceasta a fost o greșeală. Nu este nimic în neregulă cu aceste culori în sine, dar dacă oamenii fac lucruri pe baza noțiunilor lor și transformă aceste culori într-un soi de simbol, atunci este o problemă. Această consecință a fost generată de noțiunile oamenilor și aceste idei și practici au luat naștere fiindcă aceste noțiuni existau în inimile oamenilor. Oamenii tratează aceste noțiuni și închipuiri ca pe adevăr, considerând griul tern și kakiul un simbol al purtării hainelor pentru credincioșii în Dumnezeu, dând totodată la o parte și excluzând adevărul, cuvintele lui Dumnezeu și cerințele Sale și înlocuindu-le cu noțiunile și standardele oamenilor – aceasta a fost cauza principală a problemei. De fapt, alegerea culorilor și a stilurilor vestimentare este un lucru extern, care nu are nicio legătură cu adevărul, dar aceste lucruri absurde s-au întâmplat din cauza noțiunilor oamenilor și au avut un anumit impact negativ, prin urmare a fost nevoie de adevăr pentru a rezolva problema.

În credința oamenilor în Dumnezeu, indiferent ce chestiune întâmpină sau peste ce problemă dau, noțiunile lor apar constant și ei continuă să le folosească. Trăiesc mereu în mijlocul noțiunilor lor și sunt constrânși, dominați și controlați de acestea. Din această cauză, gândurile, comportamentul, modurile de a trăi, principiile de conduită, direcția în viață și scopurile oamenilor, precum și modul în care tratează cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, toate acestea sunt influențate de noțiunile lor, iar ei nu sunt deloc eliberați datorită adevărului. Întrucât oamenii cred în Dumnezeu astfel și se agață mereu de noțiuni, după 10 sau 20 de ani și până în zilele noastre, noțiunile pe care le aveau la început rămân neschimbate. Nimeni nu le-a disecat, oamenii înșiși nu le-au examinat niciodată, cu atât mai puțin au acceptat vreodată să fie emondați. Nu s-au ocupat niciodată de ele cu seriozitate și, în consecință, indiferent de cât timp cred în Dumnezeu, obțin ei rezultate sau nu? Cu siguranță nu obțin niciun rezultat. Relația dintre om și Dumnezeu se îmbunătățește treptat prin procesul de disecare constantă și înțelegere a noțiunilor și apoi prin rezolvarea acestora – nu există o latură practică? (Ba da.) Totuși, dacă noțiunile tale rămân constant în etapa în care erau când ai început să crezi în Dumnezeu, atunci se poate spune că relația ta cu Dumnezeu nu s-a îmbunătățit deloc. Când vine vorba de credința în Dumnezeu, ce alte noțiuni pe care vă bazați în viață nu ați rezolvat? Ce noțiuni considerați mereu că sunt corecte, în acord cu adevărul și nu reprezintă o problemă? Ce noțiuni îți pot afecta comportamentul, ceea ce urmărești și opiniile despre credința în Dumnezeu, făcând ca relația ta cu Dumnezeu să fie mereu călduță și nici apropiată, nici distantă? Crezi în mod greșit că-L iubești foarte mult pe Dumnezeu, că loialitatea și credința ta în El au sporit, că hotărârea ta de a suferi a crescut, când, de fapt, pentru Dumnezeu, nu ai nici cea mai mică fărâmă de adevăr-realitate. Ar trebui să disecați cu toții această chestiune și fiecare dintre voi va avea în mod sigur multe noțiuni pe care se bazează în viață, care sunt încă prezente și pe care nu și le-a rezolvat. Aceasta e o problemă foarte gravă.

V-am dat trei exemple de noțiuni pe care le au oamenii referitor la credința în Dumnezeu, deci conștientizați acum mai bine ce noțiuni aveți în privința credinței în Dumnezeu? (Da.) Spuneți-Mi așadar ce alte noțiuni și închipuiri îi pot împiedica pe oameni să practice adevărul și pot influența îndeplinirea datoriei lor și relația lor normală cu Dumnezeu, mai exact, noțiuni care îi pot împiedica să vină înaintea lui Dumnezeu și care au un impact direct asupra cunoașterii lui Dumnezeu de către oameni? (O noțiune destul de puternică pe care o am este convingerea mea că, dacă îmi pot îndeplini datoria normal în fiecare zi, pot dobândi mântuirea crezând în Dumnezeu în acest fel.) Convingerea că poți dobândi mântuirea îndeplinindu-ți datoria este o noțiune și o închipuire. Este deci important să vă îndepliniți datoria conform standardelor? Pot oamenii care nu-și îndeplinesc datoria conform standardelor să dobândească mântuirea? Dacă cineva își îndeplinește datoria cu neglijență, acest lucru ține de tulburarea și perturbarea lucrării lui Dumnezeu. Cineva care face asta nu doar că nu poate dobândi mântuirea, dar va fi și pedepsit. Nu sunteți capabili să vă gândiți la aceste lucruri, nu le înțelegeți și nu le puteți vedea limpede, dar tot spuneți lucruri precum „Atât timp cât îmi îndeplinesc datoria, pot dobândi mântuirea și intra în Împărăția Cerurilor.” Este în acord cu cuvintele lui Dumnezeu? Această idee este doar o speranță deșartă: cum ați putea atinge acest rezultat atât de ușor? Neacceptarea adevărului poate fi considerată credință în Dumnezeu? Poate cineva să dobândească mântuirea fără a se elibera de firea sa coruptă? Aveți atât de multe lucruri ce țin de noțiuni și închipuiri înlăuntrul vostru. Tot felul de închipuiri, înțelegeri și definiții care nu sunt în acord cu adevărul țin de noțiuni. Ce alte noțiuni aveți? (După mine, cu cât e mai importantă datoria pe care o îndeplinesc și cu cât am mai multe realizări care sunt mărturie pentru Dumnezeu, cu atât voi câștiga mai multe merite, cu atât mă va aproba Dumnezeu mai mult și cu atât vor fi mai mari binecuvântările mele în viitor.) Și aceasta este o noțiune. Pe scurt, toate noțiunile sunt închipuite și presupuse de oameni din senin. Chiar dacă ar putea avea o bază, nu sunt derivate de pe baza cuvintelor lui Dumnezeu sau a adevărului, ci sunt idei bazate pe speranțele deșarte ale oamenilor și produse de dorința de a fi binecuvântați. Când oamenii sunt dominați de un astfel de gând, fac tot felul de lucruri și plătesc un preț mare, înainte de a descoperi în final că au greșit și au încălcat principiile, că lucrurile nu sunt așa cum și-au imaginat ei, prin urmare, devin negativi. Într-o zi, când privesc în trecut și își dau seama că au urmat o cale bazându-se pe noțiunile și închipuirile lor, deja au irosit foarte mult timp și vor să se întoarcă, dar nu se poate. Ce alte noțiuni aveți și pe care nu le-ați rezolvat încă? (Sunt de părere că, întrucât cred în Dumnezeu și mă sacrific pentru El, Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze și să-mi dea avantaje. Când am o problemă și Îl chem, simt că Dumnezeu ar trebui să-mi deschidă o cale și, întrucât cred în El, totul ar trebui să meargă ca pe roate. Din acest motiv, când îmi îndeplinesc datoria și mă confrunt cu o situație dificilă, Îl înțeleg greșit și Îi port pică lui Dumnezeu, simțind că n-ar trebui să permită să mi se întâmple acele lucruri.) Majoritatea oamenilor au această noțiune; e un tip de înțelegere pe care o au oamenii privind credința în Dumnezeu. Au impresia că un om crede în Dumnezeu ca să câștige avantaje și, dacă nu câștigă avantaje, această cale trebuie să fie greșită. Deci a fost rezolvată acum această noțiune? Ai început să o corectezi? Când această noțiune îți controlează comportamentul sau îți afectează direcția înainte, ai căutat adevărul ca să o rezolvi? Oamenii delimitează deseori credința în Dumnezeu în inimile lor, considerând că, deoarece cred în Dumnezeu, totul trebuie să fie liniștit sau își spun în sinea lor: „Mă sacrific și îmi îndeplinesc datoria pentru Dumnezeu, deci El ar trebui să-mi binecuvânteze familia, să-mi binecuvânteze toată familia cu pace, să facă așa încât să nu mă îmbolnăvesc și întreaga mea familie să poată fi fericită. Și, chiar dacă îmi îndeplinesc datoria, este lucrarea lui Dumnezeu, așadar El ar trebui să poarte întreaga răspundere pentru lucrare, să rânduiască totul bine și să facă așa încât să nu mă confrunt cu nicio dificultate, niciun pericol sau nicio ispită în timp ce-mi îndeplinesc datoria. Dacă se întâmplă așa ceva, poate că nu e mâna lui Dumnezeu.” Toate acestea sunt noțiuni ale oamenilor; riscă să aibă astfel de noțiuni când nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu. Apar deseori aceste noțiuni în timp ce vă îndepliniți datoria? (Da.) Dacă mereu crezi că noțiunile și închipuirile tale sunt, pur și simplu, normale și rezonabile și că așa ar trebui să stea lucrurile și dacă nu cauți adevărul ca să le rezolvi, atunci nu vei putea dobândi adevărul și nu vei avea nicio intrare în viață. Pentru tine, adevărul nu va avea nicio valoare sau semnificație și credința ta în Dumnezeu va fi și ea lipsită de sens. În credința lor în Dumnezeu, dacă oamenii mănâncă și beau frecvent cuvintele lui Dumnezeu, participă la întruniri, ascultă predici și trăiesc o viață spirituală îndeobște normală, dar acționează, se poartă și își îndeplinesc îndatoririle conform noțiunilor lor, bazând totul pe noțiunile lor și folosindu-le pentru a determina binele sau răul din tot felul de lucruri, atunci nu trăiesc astfel de oameni în sfera noțiunilor lor? Indiferent cât de multe predici ascultă sau cât de mult mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, pot oamenii care trăiesc în sfera noțiunilor lor să se schimbe vreodată? Se poate îmbunătăți vreodată relația lor cu Dumnezeu? (Nu.) Așadar, aprobă Dumnezeu acest tip de credință? (Nu.) Cu siguranță nu o aprobă. De aceea e atât de important să disecăm noțiunile dinlăuntrul oamenilor.

Cei mai mulți oameni nu au nicio noțiune când au mâncat și au băut pe săturate și totul este bine sau când săvârșesc ceremonii religioase tradiționale, dar când Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea și exprimă adevărul, pot să apară multe noțiuni. Oamenii nu au nicio noțiune când nu și-au îndeplinit încă datoria și doar participă la întruniri în mod normal, dar când Dumnezeu le cere să-și îndeplinească datoria sau când se confruntă cu dificultăți în datoria lor, atunci apar numeroase noțiuni. Oamenii nu au nicio noțiune când se simt confortabil din punct de vedere fizic și se bucură de viață, dar când se îmbolnăvesc sau se confruntă cu adversități, noțiunile apar în mod firesc. De exemplu, înainte să creadă în Dumnezeu, viața profesională și de familie a cuiva decurge fără probleme, dar după ce începe să creadă în Dumnezeu, se întâmplă unele lucruri care nu-i sunt pe plac. Uneori e judecat, discriminat, hărțuit sau chiar arestat, torturat și lăsat cu suferințe de durată, care îl fac să se simtă neliniștit și să-și spună: „De ce nu mi-a mers bine în timpul anilor mei de credință în Dumnezeu? Cred în Dumnezeul adevărat, deci de ce nu mă protejează El? Cum poate El să vadă că sunt bătut de oameni răi și călcat în picioare de diavoli și să nu-I pese?” Oare oamenii nu-și formează aceste noțiuni? Care e motivul de la baza formării acestora? Oamenii consideră: „Deoarece cred acum în Dumnezeu, înseamnă că-I aparțin și Dumnezeu ar trebui să aibă grijă de mine, de hrana și cazarea mea, de viitorul și soarta mea, precum și de siguranța mea personală, inclusiv a familiei mele, garantând că totul va merge bine pentru mine, că totul va decurge liniștit și fără incidente.” Și dacă faptele nu sunt așa cum cer și așa cum și le imaginează oamenii, aceștia își spun: „Credința în Dumnezeu nu este așa de bună sau de ușoară cum mi-am imaginat că o să fie. Se pare că tot trebuie să sufăr toată această persecuție și frământare și să trec prin multe încercări în credința mea în Dumnezeu – de ce nu mă protejează El?” Este această gândire corectă sau greșită? Este în acord cu adevărul? (Nu.) Atunci, nu arată această gândire că au cereri nerezonabile de la Dumnezeu? De ce oamenii cu o astfel de gândire nu se roagă lui Dumnezeu și nu caută adevărul? Voia cea bună a lui Dumnezeu se află fără îndoială în spatele faptului că îi face să se confrunte cu astfel de lucruri; de ce nu înțeleg oamenii intențiile lui Dumnezeu? De ce nu pot coopera cu lucrarea Lui? Dumnezeu face intenționat ca oamenii să se confrunte cu astfel de lucruri pentru ca aceștia să poată căuta și dobândi adevărul și să poată trăi bazându-se pe adevăr. Totuși, oamenii nu caută adevărul, ci Îl evaluează mereu pe Dumnezeu folosindu-se de noțiunile și închipuirile proprii – aceasta e problema lor. Așa trebuie să înțelegeți aceste lucruri neplăcute: nimeni nu trece prin viață fără suferință. Pentru unii oameni, aceasta are de-a face cu familia, pentru unii, cu munca, pentru unii, cu căsătoria, iar pentru alții, cu boala fizică. Toată lumea trebuie să sufere. Unii spun: „De ce trebuie să sufere oamenii? Cât de grozav ar fi să ne trăim întreaga viață într-un mod liniștit și fericit. Nu putem să nu suferim?” Nu – toată lumea trebuie să sufere. Suferința face ca fiecare persoană să experimenteze nenumăratele senzații ale vieții fizice, fie că aceste senzații sunt pozitive, negative, active sau pasive; suferința îți dă sentimente și aprecieri diferite, care, pentru tine, sunt toate experiențele tale în viață. Acesta este un aspect și are scopul de a-i face pe oameni mai experimentați. Dacă poți căuta adevărul și înțelege intenția lui Dumnezeu din asta, atunci te vei apropia din ce în ce mai mult de standardul pe care ți-l cere Dumnezeu. Un alt aspect este că reprezintă responsabilitatea pe care Dumnezeu i-o dă omului. Ce responsabilitate? Aceasta este suferința pe care ar trebui să o înduri. Dacă poți să iei asupra ta această suferință și să o înduri, atunci aceasta este mărturie, și nu ceva rușinos. Când se îmbolnăvesc, unii oameni se tem că alții vor afla; ei cred că îmbolnăvirea este ceva rușinos, când, de fapt, nu e niciun motiv de rușine. Ca persoană normală, dacă, în timpul bolii, ești capabil să te supui rânduielilor lui Dumnezeu, să înduri tot felul de suferințe și ești în continuare în stare să-ți îndeplinești datoria normal, să duci la bun sfârșit însărcinările date de Dumnezeu, atunci este acesta un lucru bun sau rău? Este un lucru bun, este o mărturie a supunerii tale față de Dumnezeu, a faptului că-ți îndeplinești cu loialitate datoria și este o mărturie care îl face pe Satana de ocară și triumfă asupra lui. Și, astfel, fiecare ființă creată și fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu ar trebui să accepte și să se supună oricărei suferințe. Așa trebuie să înțelegeți și trebuie să învățați această lecție și să ajungeți la o supunere adevărată față de Dumnezeu. Acest lucru este în acord cu intenția lui Dumnezeu și este dorința Sa. Asta rânduiește El pentru fiecare ființă creată. Faptul că Dumnezeu te pune în aceste situații și condiții este echivalent cu a-ți da o responsabilitate, o obligație și o însărcinare, prin urmare ar trebui să le accepți. Nu este acesta adevărul? (Este.) Atât timp cât vine de la Dumnezeu, atât timp cât Dumnezeu are o astfel de cerere de la tine și are această intenție pentru tine, atunci este adevărul. De ce se spune că e adevărul? Pentru că, dacă accepți aceste cuvinte ca pe adevăr, vei fi capabil să-ți rezolvi firea coruptă, noțiunile și răzvrătirea, astfel încât, când te vei confrunta din nou cu dificultăți, nu te vei împotrivi dorințelor lui Dumnezeu și nu te vei răzvrăti împotriva Lui, mai exact, vei fi capabil să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Astfel, vei fi în stare să depui mărturie, făcându-l pe Satana de ocară, să dobândești adevărul și să atingi mântuirea. Dacă te lași ghidat de noțiunile și ideile proprii, spunându-ți: „Acum cred în Dumnezeu, așa că El ar trebui să mă binecuvânteze. Ar trebui să fiu o persoană binecuvântată”, atunci cum anume înțelegi această binecuvântare? Binecuvântarea pe care o înțelegi înseamnă o viață plină de splendoare și prosperitate, să ai tot ce îți dorești să mănânci și să bei, să nu suferi de nicio boală, să te naști având de toate, să ai totul la îndemână și să te bucuri de o viață materială bogată, fără să fii nevoit să muncești pentru asta. Mai mult, înseamnă să duci o viață liniștită, în care totul decurge fără probleme, trăind într-un confort ieșit din comun și fără nicio durere – asta crezi că înseamnă binecuvântarea. Dar, privind-o acum, oare este o binecuvântare? Nu este o binecuvântare, ci o calamitate. Mergând pe calea râvnirii la confortul trupesc, te vei îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu și te vei afunda tot mai mult în această lume ticăloasă, fiind incapabil să te eliberezi. Când îți cere Creatorul, sunt multe lucruri la care nu ești dispus să renunți și nu poți abandona acest confort trupesc. Chiar dacă Dumnezeu îți dă o însărcinare și îți cere să îndeplinești o datorie, îți prețuiești prea mult propria persoană: astăzi nu te simți bine, mâine nu ești într-o dispoziție bună, ți-e dor de părinți, ți-e dor de partenerul tău, gândindu-te în fiecare zi doar la lucruri trupești, fără să îndeplinești vreo datorie bine, dar dorind să te distrezi mai mult decât alții. Trăiești ca un parazit – poți pune adevărul în practică? Poți depune mărturie? Nu, nu poți. Oamenii au atât de multe închipuiri în privința credinței în Dumnezeu. Își imaginează că, după ce vor ajunge să creadă în Dumnezeu, vor avea avere și pace pe toată durata vieții, că toate rudele lor vor beneficia alături de ei, cu ochii sclipind de invidie, că nu vor fi niciodată săraci, nu se vor îmbolnăvi și nu se vor confrunta niciodată cu vreun dezastru de orice fel. Astfel de închipuiri îi fac pe oameni să aibă multe cereri nerezonabile de la Dumnezeu. Când ajungi să ai cereri nerezonabile de la Dumnezeu, relația ta cu El este normală sau anormală? Este, desigur, anormală. Prin urmare, aceste noțiuni și închipuiri te fac să stai de partea lui Dumnezeu sau să te opui Lui? Nu te pot face decât să te opui lui Dumnezeu, să te iei la întrecere cu El și să te împotrivești Lui și chiar să-L trădezi și să-L abandonezi pe Dumnezeu, iar aceste comportamente devin tot mai grave. Cu alte cuvinte, odată ce oamenii au aceste noțiuni, nu mai sunt în stare să mențină o relație normală cu Dumnezeu. Când oamenii ajung să aibă noțiuni despre Dumnezeu, în inimile lor iau apoi naștere sentimente de răzvrătire și negativism. În astfel de momente, ar trebui să caute adevărul pentru a rezolva aceste noțiuni. Când înțeleg adevărul, când înțeleg însărcinarea dată de Dumnezeu și numeroasele Sale cerințe privind credința lor în El, odată ce înțeleg aceste lucruri, se pot comporta și pot acționa conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci, în acest mod, noțiunile și închipuirile lor vor fi rezolvate. Odată ce ajung să înțeleagă adevărul, vor renunța în mod firesc la noțiunile lor și, în acel moment, relația lor cu Dumnezeu va deveni mai normală. Rezolvarea noțiunilor este echivalentă cu rezolvarea înțelegerilor greșite despre Dumnezeu. Altfel spus, doar când vor renunța și își vor rezolva noțiunile, vor înțelege care este adevărul și care sunt cerințele lui Dumnezeu.