În momentul acesta, toți vă faceți datoria destul de energic și puteți suporta ceva suferință; deci, când este vorba de intrarea în viață, aveți o cale înainte? Dobândiți o luminare nouă sau vedeți o lumină nouă? Intrarea în viață este o chestiune esențială pentru cei care cred în Dumnezeu, la fel ca faptul de a-ți face datoria; dar pentru a fi capabil să-ți faci datoria bine, pentru a fi la nivelul unui standard acceptabil, pentru a-ți face datoria cu loialitate – care este calea pentru a realiza aceste lucruri? (Să urmărești adevărul.) Așa este, trebuie să urmărești adevărul. Care este calea pentru a urmări adevărul? Trebuie să citești mai mult din cuvintele lui Dumnezeu; numai cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Pentru a obține adevărul, trebuie să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică și să le trăiești mai des, și numai atunci poți să înțelegi adevărul. Așadar, ca să înțelegi adevărul, nu trebuie oare să depui efort întru cuvintele lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „În anii aceștia am crezut în Dumnezeu, am citit destul de multe dintre cuvintele Lui și chiar am înțeles o parte din adevăr, însă, când mi se întâmplă lucruri neobișnuite, nu pot găsi calea și nu știu cum să practic adevărul; cum de nu pot folosi lucrurile pe care le înțeleg și despre care vorbesc? Acum îmi dau seama că tot ce cunosc sunt cuvinte și doctrine și că nu știu cum să practic adevărul atunci când mi se întâmplă ceva. Sunt atât de sărac și jalnic!” Unii oameni rostesc, de obicei, un torent nesfârșit de cuvinte atunci când au părtășie și chiar pot să recite din memorie cuvinte ale lui Dumnezeu; de aceea, ei cred că înțeleg adevărul, că sunt spirituali și că au ceva din adevărul-realitate. Când, însă, într-o bună zi, li se întâmplă ceva care nu este conform cu dorințele lor, încep să aibă noțiuni despre Dumnezeu. S-ar putea chiar să se plângă, uneori, de El. Firile lor corupte vor fi revelate și, indiferent cum se roagă, nu vor fi capabili să-și rezolve problemele. Când alții au părtășie cu ei despre adevăr, spun: „Înțeleg doctrina asta mai bine decât tine. Când este vorba de înțelegerea adevărului, înțeleg mai mult decât tine; când este vorba de predicarea doctrinei, știu să vorbesc mai bine decât tine; când este vorba de ascultarea de predici, am ascultat mai multe decât tine; când este vorba de a depune efort, am depus mai mult decât tine; când este vorba de a crede în Dumnezeu, am crezut mai mult timp decât tine. Nu încerca să mă înveți; înțeleg totul.” Ei cred că înțeleg totul, dar când le intră în joc ambițiile și dorințele și sunt controlați de firile lor corupte, nu știu ce să facă. Doctrinele spirituale despre care perorează de obicei nu le pot rezolva dificultățile. Oare statura lor este mare, de fapt, sau este mică? Ei consideră că înțeleg adevărul. De ce, atunci, nu-și pot rezolva dificultățile de acum? Ce se întâmplă aici? Nu cumva întâmpinați des asemenea probleme? Aceasta e o dificultate răspândită pe care o întâmpină credincioșii când este vorba de intrarea în viață, iar aceasta este cea mai mare dificultate a omului. Înainte de a ți se întâmpla ție ceva, s-ar putea să consideri că deja crezi în Dumnezeu de o vreme, că ai o anumită statură și temelie și, când altora li se întâmplă niște lucruri, poți să le înțelegi puțin. Poți chiar și să suferi destul de mult făcându-ți datoria, ești capabil să plătești un preț mare și ești capabil să învingi multe din propriile dificultăți, precum boala fizică, defecte și lipsuri; însă chestiunea cel mai greu de rezolvat este cea a diverselor firi corupte pe care oamenii le dezăluie adesea. „Fire coruptă” este o sintagmă familiară oamenilor, dar nu toată lumea înțelege clar ce anume este o fire coruptă, care dezvăluiri constituie o fire coruptă și care gânduri și acțiuni sunt produsele unei firi corupte. Dacă oamenii nu înțeleg sau nu pricep ce este o fire coruptă sau care acțiuni sunt dezvăluirile unei firi corupte, atunci nu ar fi posibil, oare, ca cineva să creadă că, deși trăiește după o fire coruptă, el practică adevărul, atâta vreme cât nu păcătuiește? Voi aveți o astfel de stare? (Da.) Dacă nu pricepi sau nu înțelegi deloc ce este o fire coruptă, ești capabil să te cunoști, atunci? Ești capabil să-ți înțelegi propria natură coruptă? În mod sigur nu. Dacă nu știi ce este o fire coruptă, poți să știi, atunci, cum să acționezi pentru a pune în practică adevărul, care acțiuni sunt corecte și care sunt greșite? În mod sigur nu. Deci, oamenii care nu se cunosc pe ei înșiși nu vor avea intrarea în viață.

Calea intrării în viață are legătură cu multe stări. Probabil toți cunoașteți acest cuvânt, „stare”, dar la ce se referă el? Cum îl înțelegeți? (O stare constă din punctele de vedere și gândurile care ies la iveală dintr-un om atunci când i se întâmplă ceva; îi poate influența și controla vorbirea, purtarea și alegerile. Toate aceste lucruri constituie o stare.) Ești aproape de răspunsul corect. Cine mai vrea să spună ceva? (Stare înseamnă că o persoană trăiește într-o stare negativă, destul de anormală, din cauză că e dominată de vreo fire coruptă într-o anumită perioadă de timp sau într-o anumită chestiune – de pildă, când e emondată sever sau când se confruntă cu dificultăți.) (De curând, când am avut unele rezultate făcându-mi datoria, am fost într-un fel de stare de mulțumire de sine, de complacere. Credeam că mă schimbasem, că aveam adevărul-realitate și că în mod sigur aveam să fiu aprobată de Dumnezeu; de fapt, după cerințele Lui, eram încă departe. Abia acum înțeleg că aceasta era un fel de stare arogantă, plină de sine.) Toate stările pe care le-ați discutat sunt negative. Există, deci, stări corecte, pozitive? (Da. De exemplu, când vreau să-L mulțumesc pe Dumnezeu din toate puterile, când pot să mă răzvrătesc împotriva trupului și să practic adevărul: o astfel de stare este pozitivă.) Până acum, doar ați descris unele stări fără să definiți, de fapt, ce este o stare. Așadar, haideți acum să sintetizăm ce anume este o stare, pe baza celor spuse de voi toți. Ce este, de fapt, o „stare”? Este un fel de punct de vedere pe care-l au oamenii sau o condiție în care sunt ei când li se întâmplă ceva, precum și gândurile, dispozițiile și pozițiile pe care le generează această condiție. De exemplu, când ești emondat în timp ce-ți faci datoria, te vei simți nefericit și vei fi într-o stare negativă. În perioada aceasta, punctele de vedere și atitudinile pe care le dezvălui și, totodată, care anume sunt pozițiile tale – acestea sunt unele detalii relevante ale stării tale. Nu cumva aceasta are legătură cu lucrurile pe care le experimentați de obicei? (Ba da.) Acest lucru este legat de viețile oamenilor; este ceva la care se pot raporta toți – ceva ce pot să simtă, să experimenteze și cu care pot veni în contact – zi de zi în viața lor cotidiană. Ce credeți, deci: ce lucruri manifestă o persoană când se află într-o stare negativă? (Înțelegere greșită, eschivare, verdicte date despre sine și renunțarea totală după orice piedică; atunci când e grav, s-ar putea chiar ca persoana să se sustragă complet de la responsabilitățile sale.) Când e grav și se dorește să se sustragă de la responsabilitățile sale, aceea este o atitudine sau o poziție? Sau este altceva? (Este un fel de condiție și dispoziție.) Este mai mult o condiție și o dispoziție. Acum care este atitudinea unei persoane în timp ce-și face datoria? (Este negativă și se lasă pe tânjeală, nu are motivație și lucrează doar mecanic, de formă.) Asta are legătură cu adevărata stare a lucrurilor. Să spui că „nu are motivație” este o expresie fără sens; trebuie să te referi la adevărata stare a lucrurilor. Ce gândesc oamenii în inimile lor, când își fac datoria fără motivație? Care este firea coruptă pe care o dezvăluie acum? (Sunt superficiali în privința datoriei; fac lucrurile fără tragere de inimă.) Asta nu e o fire, ci o definiție care ți se aplică după ce acționezi; este un mod de-a acționa. Dar în ceea ce privește ce anume te-a determinat să fi superficial, nu cumva trebuie să cauți mai adânc? Căutând suficient de adânc, îți vei descoperi firea coruptă. Să fii superficial este o dezvăluire a unei firi corupte. Felul în care gândești în inima ta poate să conducă la faptul de-a fi superficial când îți faci datoria și poate să conducă la faptul de-a fi mai puțin energic decât înainte. Acel gând al tău este o fire coruptă, iar lucrul care a condus la acel gând este natura ta. Unii oameni se confruntă cu emondarea în timp ce-și fac datoria și spun: „Cu abilitățile mele limitate, cât de mult pot să fac, de fapt? Nu înțeleg cine știe ce, deci, dacă vreau să fac bine munca aceasta, nu va trebui oare să învăț din mers? Îmi va fi ușor să fac asta? Dumnezeu pur și simplu nu înțelege oamenii; nu-i asta ca și cum ai împinge rața pe o stinghie? S-o facă cineva care înțelege mai mult decât mine! Eu pot s-o fac numai așa – mai mult de-atât nu pot să fac.” Oamenii spun și gândesc în mod curent astfel de lucruri, nu-i așa? (Așa-i.) Fiecare poate să recunoască asta. Nimeni nu e desăvârșit și nimeni nu e înger; oamenii nu trăiesc într-un vid. Fiecare are aceste gânduri și aceste dezvăluiri de corupție. Fiecare poate să dezvăluie aceste lucruri și fiecare poate să trăiască frecvent în stările acestea, și nu e din voința lui personală; nu poate să nu gândească așa. Înainte de-a li se întâmpla ceva, oamenii au o stare destul de normală, dar lucrurile sunt diferite când li se întâmplă ceva – ei dezvăluie o stare negativă în mod natural, cu ușurință, fără obstacol sau reținere și fără instigarea sau provocarea altora; atât timp cât lucrurile care li se întâmplă nu sunt în acord cu voia lor, aceste firi corupte sunt dezvăluite oricând și oriunde. De ce pot ele să răbufnească oricând și oriunde? Asta dovedește că oamenii au înlăuntrul lor acest gen de fire și natură corupte. Firile corupte ale oamenilor nu le sunt impuse, nici nu le sunt insuflate de alții și cu atât mai puțin le sunt predate, instigate sau stârnite de alții, ci ei înșiși le au. Dacă nu înlătură aceste firi corupte, atunci nu pot trăi în stări corecte, pozitive. De ce sunt dezvăluite deseori aceste firi corupte? De fapt, cu toții ați devenit deja conștienți că stările acestea sunt anormale și greșite, că ele trebuie schimbate; până acum, încă nu v-ați lepădat de aceste firi corupte, nici nu ați renunțat la aceste gânduri și puncte de vedere incorecte, iar stările voastre încă nu au avut nicio schimbare semnificativă. După zece sau douăzeci de ani, încă nu ați avut absolut nicio schimbare și sunteți în aceeași stare ca înainte atunci când manifestați corupție, fără nicio scădere semnificativă, deci care este problema? Ce dovedește lucrul acesta? După toți anii aceștia, majoritatea dintre voi nu ați avut nicio creștere; doar înțelegeți unele cuvinte și doctrine, însă nu puteți pune adevărul în practică și sunteți incapabili să dați mărturie bazată pe experiență; asta deoarece în toți acești ani nu ați urmărit adevărul și firea voastră coruptă nu s-a schimbat în mod semnificativ. Asta dovedește că experiența voastră de viață este prea superficială și nu are adâncime; se poate spune cu certitudine că statura voastră actuală este prea mică și că nu aveți nimic din adevărul-realitate. Puteți să acceptați ceea ce am spus? Cei care au ceva experiență practică ar trebui să-Mi poată înțelege cuvintele, însă cei care nu înțeleg adevărul și nu știu încă ce este intrarea în viață s-ar putea să nu priceapă sensul acestor cuvinte. De ce v-am întrebat doar ce este o stare? Dacă nu înțelegeți ce este o stare, atunci nu veți înțelege deloc ceea ce spun; doar veți asculta cuvintele, tratându-le drept corecte. Dacă aveți acest punct de vedere, asta dovedește că nu aveți experiență și că nu înțelegeți cuvintele lui Dumnezeu. Dacă vor să intre în adevărul-realitate, să aibă o reală intrare în viață, oamenii trebuie să înțeleagă destul de multe stări; ei trebuie să-și înțeleagă și să-și poată gestiona problemele, să știe în ce fel de stare sunt în viața lor reală, dacă acea stare este corectă sau greșită, ce fel de fire coruptă dezvăluie oamenii când sunt în starea greșită și care este esența acestei firi corupte – ei trebuie să priceapă toate aceste lucruri. Dacă nu pricepi sau nu înțelegi aceste lucruri atunci, pe de o parte, nu știi de unde să începi pentru a-ți cunoaște propria fire coruptă, pentru a-ți permite să te schimbi; pe de altă parte, nu știi de unde să începi pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu sau pentru a intra în adevăr. Vă loviți frecvent de următoarea situație? După ce Mă ascultați vorbind despre ceva, știți numai despre lucrul acela, dar nu la ce stare se referă el și nu sunteți capabili să-l aplicați în ceea ce vă privește? (Da.) Asta arată că experiența voastră nu a ajuns încă în punctul respectiv. Dacă cele despre care vorbesc au legătură cu voi și sunt strâns legate de viața voastră – de exemplu, vorbind despre lucrurile cu care oamenii vin zilnic în contact în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, sau despre firile corupte pe care oamenii le dezvăluie în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle ori despre lucruri care au legătură cu intențiile oamenilor, cu firile lor arogante, cu felul lor de a fi superficiali sau cu atitudinile lor în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle – odată ce ascultați, ar fi posibil să puteți aplica aceasta în ceea ce vă privește. Dacă vorbesc despre aceasta mai în profunzime, există lucruri pe care ar fi posibil să nu le puteți aplica în ceea ce vă privește. Se întâmplă asta uneori? (Da.) În privința lucrurilor pe care nu puteți să le aplicați în ceea ce vă privește, le ascultați așa cum ascultați doctrină, doar lăsându-le să vă intre pe-o ureche și să vă iasă pe cealaltă? Atunci cum ar trebui să înțelegeți acele lucruri pe care le puteți aplica în ceea ce vă privește? (Să reflectăm asupra noastră, să ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine și să căutăm adevărul pentru a ne înlătura corupția.) Acesta e modul corect de-a trăi experiența.

Să spui că este important să reflectezi asupra firii tale corupte și să ajungi să o cunoști este o afirmație generală. Cum ar trebui, de fapt, să reflectezi și să ajungi să te cunoști? Există o cale aici: când ți se întâmplă ceva, ar trebui să-ți analizezi punctul de vedere și atitudinea, gândurile pe care le ai și din ce fel de poziție analizezi, tratezi și te ocupi de această problemă. Prin acești pași poți să reflectezi și să ajungi să-ți cunoști propria fire coruptă. Care e scopul acestui gen de reflecție și autocunoaștere? Să-ți înțelegi mai bine starea coruptă și apoi să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problemele și a înfăptui o schimbare a firii. Așadar, în ce stadiu sunteți voi toți în prezent? Cât de mult și cât de profund vă cunoașteți? Cât de mult înțelegeți despre starea în care vă aflați în diferite momente sau atunci când vi se întâmplă diverse lucruri? Ați depus vreun efort sau v-ați făcut temele în această privință? Ați trăit experiența vreunei pătrunderi? (Când mi se întâmplă lucruri mai evidente sau evenimente importante, e posibil să-mi percep unele dezvăluiri, în timp ce chestiunile mai minore îmi scapă ușor. Uneori nu-mi dau seama că trăiesc în starea greșită.) În ce fel de stare te afli atunci când nu-ți dai seama? În ce fel de situație nu ți-ai da seama? (Când îmi fac datoria ca și cum ar fi vorba de-a face niște lucruri, doar, fără să depun efort pentru a dobândi adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât, chiar dacă ar fi să dezvăluie o fire coruptă, nu aș ști.) Să-ți tratezi datoria precum facerea unor lucruri, doar, precum un fel de muncă, sarcină sau responsabilitate și să o faci cu indiferență, fără să o legi de intrarea în viață, este o stare foarte răspândită; înseamnă să-ți tratezi datoria numai ca pe o chestiune de gestionat, și nu ca pe o cale sau metodă pentru intrarea în viață. E exact ca mersul la muncă: unii oameni își tratează munca lor ca pe o carieră, încorporând-o în viața lor și integrând-o cu interesele și hobbyurile lor, precum și cu idealurile și țelurile lor în viață. În acest timp, alții tratează mersul la muncă drept un fel de responsabilitate – nu se poate să nu meargă la muncă. Se prezintă cu punctualitate în fiecare zi, ca să poată câștiga niște bani pentru a-și întreține familiile, dar nu au țeluri sau idealuri în viață. În momentul acesta nu sunteți oare, majoritatea dintre voi, într-o asemenea stare? Datoria voastră e deconectată de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevăr. Chiar dacă vă recunoașteți propriile erori, nu realizați nicio transformare reală; vă mai gândiți la chestiuni de intrare în viață numai când vă simțiți puțin vinovați în inima voastră. De obicei, în restul timpului, faceți, pur și simplu, ce vreți. Te descurci un pic mai bine atunci când ești mulțumit sau într-o dispoziție foarte bună, însă dacă într-o zi se întâmplă ceva care contravine dorințelor tale, ori dacă ai un coșmar care te pune într-o dispoziție proastă, atunci asta îți poate influența starea de spirit zile întregi și influențează, totodată, rezultatele datoriei tale. Totuși, nu-ți dai seama de asta în inima ta; ești dezorientat și, în acele zece zile sau chiar două săptămâni, ții lucrurile pe loc, fiind doar superficial, ca să o scoți la capăt. Când cineva trăiește într-o asemenea stare, oare intrarea în viață nu se oprește? Dacă intrarea în viață se oprește, Îl pot mulțumi pe Dumnezeu acțiunile oamenilor și datoria pe care o fac ei? (Nu.) De ce nu? În cazul acesta, acțiunile și datoria lor nu au nimic de-a face cu adevărul și nu echivalează cu mărturisirea despre Dumnezeu, deci acest mod al lor de a-și face datoria nu-L poate mulțumi pe Dumnezeu. E posibil să nu faci nicio greșeală în datoria ta, o vreme, așa că te gândești că a-ți face datoria astfel e absolut potrivit; atât timp cât ești mereu ocupat cu datoria ta, fără să-ți abandonezi lucrarea și fără să meditezi la alte lucruri, ți se pare că este în regulă să-ți faci datoria în felul acesta. O asemenea atitudine nu este cumva un exemplu de a fi superficial? Dacă te mulțumești cu simple acțiuni, deconectate de adevărurile-principii, atunci poți să obții rezultate făcându-ți datoria? Când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu, cum vei da socoteală în fața Lui? Dacă nu-ți asumi responsabilitatea când îți faci datoria, dacă nu cauți adevărul și nu gestionezi problemele în acord cu principiile, este la un standard acceptabil acest mod de a-ți face datoria? Vei câștiga aprobarea lui Dumnezeu? Dacă pe neașteptate te confrunți cu o încercare sau ești emondat, iar apoi îți dai seama că judecata și mustrarea au venit fiindcă ai ofensat firea lui Dumnezeu, trezindu-te brusc din visul tău și făcându-te să te dumirești, în sfârșit, timp de câteva zile, este aceasta o stare normală pentru intrarea în viață? (Nu.) Aparenta ta schimbare după ce ești emondat asemenea durerii după o lovitură de bici. Ai ceva cunoaștere de sine. Din exterior, poate părea că ai crescut puțin și ai înțeles ceva datorită faptului că ai fost emondat, judecat și mustrat. Subiectiv vorbind, însă, dacă oamenii nu-și înțeleg sau nu-și pricep deloc propriile firi corupte și diversele lor stări corupte și dacă niciodată nu au examinat cu atenție aceste lucruri și nu au rezolvat niciodată aceste probleme, pot ei să obțină o stare normală pentru intrarea în viață? Pot ei să intre în adevărul-realitate? Nu cred că le e ușor de obținut. Unii oameni spun: „Sunt capabil să înțeleg principiile în chestiunile de îndeplinire a datoriei mele; nu înseamnă asta înțelegerea adevărului și intrarea în adevărul-realitate?” Să respecți reglementările este ușor și acțiunile exterioare sunt ușor de menținut, dar ele nu echivalează cu practicarea adevărului și nici cu gestionarea chestiunilor în acord cu principiile. Să spunem, de exemplu, că ar fi să te trezești în fiecare zi la cinci dimineața și să te duci la culcare la zece seara; ai fi capabil să urmezi principiul acesta în viața ta cotidiană? (Nu.) Un program de la cinci la zece e destul de bun; se potrivește cu ritmurile naturale ale oamenilor și este bun pentru corpul lor, dar oare de ce le este greu să-l accepte? Există aici o problemă. Asta nu vrea să însemne că oamenii nu știu aceste argumente sau că nu sunt conștienți de aceste informații bine cunoscute – le știu prea bine – atunci, de ce nu le pot accepta? De ce nu sunt dispuși oamenii să respecte programul acesta, de ce nu sunt dispuși să trăiască după metoda și rutina aceasta? Asta implică interesele lor fizice. A nu dori să te trezești devreme nu e oare totuna cu a dori să dormi mai mult, cu a dori să-ți urmezi preferințele și senzațiile fizice? Trezirea devreme este în conflict cu confortul fizic al oamenilor, de aceea nu sunt dispuși să o practice și-i face să se simtă nefericiți. Așadar, pot oamenii să accepte faptul că „e bine pentru corpul tău să te trezești devreme”? Nu pot. Ei nu pot renunța nici măcar la atât de puțin din interesul lor și totuși, tot trebuie să-și disciplineze corpul, să se roage și să lucreze asupra gândurilor lor. De asemenea, trebuie să fie influențați de mediul lor: se trezesc numai atunci când văd că alții s-au trezit și devin stânjeniți de dorința lor de somn. Se simt obligați să se trezească zilnic și sunt foarte nefericiți din cauza asta. Ce anume conduce la aceste gânduri și stări? Oamenii râvnesc la confort fizic, vor să se poarte oricum doresc ei și nutresc gânduri de lene și răsfăț de sine. Pe de o parte, nu țin cont de tiparele regulate ale corpului lor și pe de cealaltă parte nu țin cont de datoria pe care o fac, ci se concentrează mai întâi pe satisfacerea intereselor lor fizice. În ultimă analiză, există ceva în firea coruptă a omului, și anume faptul că el mereu vrea să-și răsfețe trupul și să fie neînfrânat. Dacă este emondat, încearcă să argumenteze, apărându-se întotdeauna, ceea ce e puțin cam irațional. Trezirea devreme e o chestiune minoră, care nu are legătură cu pierderile sau câștigurile oamenilor – atât timp cât îți poți învinge dorința de mai mult somn, poți obține lucrul acesta – însă lor le e foarte greu să renunțe la micul beneficiu fizic de a se odihni puțin mai mult. Când dorința ta de mai mult somn îți influențează lucrarea, devii conștient că acest lucru nu e în acord cu adevărurile-principii; nu doar că nu reflectezi la tine însuți, ai chiar și reproșuri în inimă și ești nefericit, gândindu-te întruna: „Cum se face că niciodată nu pot să mă răsfăț puțin ori să fac ce vreau eu un timp?” Unii oameni au des astfel de gânduri. Deci cum ar trebui să fie înlăturată starea aceasta? Trebuie să te rogi, să fii capabil să-ți învingi dificultățile fizice, să te străduiești să te maturizezi, să încetezi să râvnești la confort, să fii capabil să suferi, să fii loial datoriei tale, să nu faci ce vrei tu și să înveți să te înfrânezi. Este ușor să te înfrânezi? (Nu.) De ce nu? (Fiindcă oamenii nu sunt dispuși să se înfrâneze, nu le place să fie conduși și vor să se răsfețe.) Oamenii care nu pot înțelege înfrânarea de sine, care sunt incapabili să se înfrâneze, care au o slabă înfrânare de sine și care mereu se poartă nesăbuit și se complac în fantezii, au o umanitate imatură, indiferent de vârsta lor. Când chestiunea aceasta minoră le afectează interesele, firea lor coruptă este dezvăluită. Atunci când se întâmplă asta, au nevoie să caute adevărul pentru a o înlătura; au nevoie să ajungă să se autocunoască și să înțeleagă adevărul pentru a rezolva problema corupției lor. Odată ce oamenii sunt curățiți de firea lor coruptă, ei intră fără să-și dea seama în adevărul-realitate, viața lor crește și se maturizează, iar viața-fire li se schimbă.

Am schițat doar un exemplu simplu despre modul în care ceva atât de minor precum rutina zilnică poate să dezvăluie firile corupte ale oamenilor și ce le trece prin minte cu adevărat; acum toate acestea au fost scoase la iveală. Prin scoaterea la iveală a acestor firi corupte, ai descoperit că într-adevăr ai fost corupt masiv de Satana. Deși crezi în Dumnezeu de ani de zile și înțelegi puțină doctrină, încă nu ți-ai lepădat firea coruptă. Indiferent ce datorie faci, nu o poți face la un standard acceptabil; indiferent de ce chestiuni te ocupi, nu o poți face în acord cu principiile; încă nu ești o persoană care I se supune cu adevărat lui Dumnezeu. Așadar, pe baza stărilor actuale ale oamenilor, chiar au fost ei mântuiți de Dumnezeu? Încă nu, deoarece încă nu și-au lepădat complet firile corupte, practica adevărului le este încă prea limitată și sunt departe de a I se supune realmente lui Dumnezeu; unii oameni sunt capabili, chiar, să-l urmeze pe Satana sau pe om. Aceste fapte sunt suficiente pentru a demonstra că statura oamenilor nu a atins cu adevărat punctul în care ei au fost mântuiți. Se cuvine ca fiecare să stabilească, pe baza adevăratei lui stări personale, în ce categorie intră și să determine ce fel de persoană este. Reflectând asupra firilor lor corupte, unii oameni ajung să-și cunoască diversele stări lăuntrice, precum și gândurile, punctele de vedere și atitudinile care apar când li se întâmplă diferite lucruri. Unii constată că sunt aroganți și îngâmfați, că le place să-și dea aere, că le place să fie cu nasul pe sus și să se plaseze deasupra altora. Unii oameni constată că sunt necinstiți și înșelători, folosind tot felul de măsuri incorecte, și că sunt răutăcioși. Alții constată că pun profitul pe primul plan, că le place să profite de alții și că sunt niște oameni egoiști și vrednici de dispreț. Unii oameni reflectează un timp și realizează că sunt ipocriți. Alții obișnuiau să creadă că sunt talentați, că au calibru și că își stăpânesc bine profesia, dar, după ce reflectează un timp, realizează că nu au nici măcar o calitate salvatoare; sunt lipsiți de talent și, mai mult decât atât, sunt nesăbuiți și fără principii în acțiunile lor. Unii oameni reflectează un timp și realizează că sunt niște meschini, că despică firul în patru; e inacceptabil ca alții să spună orice lucru care aduce atingere intereselor lor și nu cunosc deloc toleranța. Va ajuta la intrarea voastră în viață să dobândiți astfel de cunoștințe din autoreflecție? (Da.) Cum va ajuta? (Ne poate ajuta să avem o inimă ce caută adevărul. Dacă nu ajungem să cunoaștem aceste probleme, atunci nu vom ști că deseori dăm dovadă de fire coruptă și cu atât mai puțin vom fi capabili să căutăm adevărul pentru a ne rezolva problemele.) (Dacă nu știm despre acestea, atunci nu vom ști că suntem într-o situație de plâns. După ce ajungem să le cunoaștem, vom dori să căutăm adevărul ca să ne rezolvăm problemele. Vom fi dispuși să lepădăm constrângerile firii noastre corupte și vom dori să căutăm adevărul pentru a ne comporta după cuvintele lui Dumnezeu.) Gândiți-vă la o persoană care crede că este grozavă, că are un simț puternic al dreptății, care este generoasă, talentată, tolerantă, bună, onestă, deosebit de devotată altora, și că firea ei coruptă are aceleași mici defecte ca ale oamenilor obișnuiți, precum aroganța, neprihănirea de sine, ura și invidia, dar ea mai crede că, în afara acestor mici imperfecțiuni, este desăvârșită și, totodată, mai onorabilă, mai nobilă și mai iubitoare decât alții. Dacă cineva se află tot timpul într-o asemenea stare, credeți că poate să vină înaintea lui Dumnezeu și să se căiască într-adevăr? (Nu.) În ce circumstanțe poate cineva să vină realmente înaintea lui Dumnezeu pentru a se cunoaște pe sine, să se plece cu adevărat înaintea Lui și să spună: „O, Dumnezeule, sunt profund corupt de Satana! Nu sunt dispus să renunț la nimic care are legătură cu interesele mele. Sunt o persoană egoistă și vrednică de dispreț, fără nicio singură calitate salvatoare. Sunt dornic să mă căiesc într-adevăr și să trăiesc asemănarea unui om adevărat – vreau ca Dumnezeu să mă mântuiască”? Când cineva are voința de-a se căi într-adevăr, este bine; atunci îi este ușor să intre pe drumul cel drept al credinței în Dumnezeu și să dobândească mântuirea.