În stabilirea unei relații normale cu Dumnezeu, cel mai important lucru este modul în care trebuie tratate cuvintele Lui. Indiferent de maniera în care vorbește Dumnezeu, indiferent de subiectul despre care vorbește sau de măsura în care vorbește, cert este că tot ce spune El este ceea ce îi trebuie cel mai mult omului, ceea ce omul ar trebui să înțeleagă și ceea ce ar trebui să îi fie furnizat. Mai mult, cuvintele pe care le spune Dumnezeu sunt complet la îndemâna minții umane și a gândirii umane, adică a aptitudinilor intelectuale native ale omului. Ele sunt inteligibile și de înțeles pentru om. Orice spune sau face Dumnezeu, fie că este vorba de Duhul Sfânt care lucrează într-o persoană sau de rânduirea de către Dumnezeu a diverșilor oameni, evenimente, lucruri sau medii, nu depășește sfera aptitudinilor intelectuale native ale omului sau domeniul gândirii lui; în schimb, este specific, autentic și real. Dacă o persoană nu poate înțelege, înseamnă că ceva nu este în regulă cu ea. Înseamnă că are un calibru excesiv de slab. În orice caz, maniera de a vorbi și tonul lui Dumnezeu, avântul discursului Său și toate cuvintele pe care le oferă omului sunt lucruri pe care credincioșii în Dumnezeu trebuie să le înțeleagă și toate sunt comprehensibile pentru om. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu îi vorbește omului și îi vorbește în limbajul uman, iar exprimând aceste cuvinte ale Sale, El le transmite și le pune la dispoziția omului cu un limbaj și un vocabular cât mai colocvial, variat, disponibil și accesibil oamenilor, astfel încât oameni cu gânduri și perspective diferite, cu niveluri diferite de alfabetizare și cu medii educaționale și familiale diferite să le poată pătrunde și înțelege cu toții. În toate aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu, există ceva ce ar trebui să înțelegi: nu există nimic prea ezoteric sau abstract în cuvintele Sale, nu există cuvinte pe care omul să nu le poată interpreta. Atât timp cât cineva are un anumit calibru și se concentrează pe practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, poate ajunge la o înțelegere a adevărului și poate pricepe intențiile lui Dumnezeu. Adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu vin de la El, dar formele limbajului pe care le folosește pentru a le exprima, până la stilul lor de exprimare particular, sunt toate umane. Ele nu părăsesc limitele limbajului uman. Indiferent de forma pe care Dumnezeu o folosește pentru a-Și rosti cuvintele, de metoda sau tonul pe care îl folosește pentru a vorbi, indiferent dacă stilul Lui de exprimare provine din Occident sau din Orient, indiferent dacă folosește limbajul uman antic sau modern, există oare în discursul Său vreun limbaj pe care omenirea îl consideră neinteligibil sau non-uman? (Nu.) Nimeni nu a găsit niciunul până în prezent. Sunt unii care spun: „Nu este corect; am găsit două astfel de cuvinte: «dreptate» și «măreție».” „Dreptate” și „măreție” sunt două cuvinte descriptive sau afirmații despre un aspect al esenței divine, dar oare nu și oamenii folosesc în mod curent aceste cuvinte? (Ba da.) Indiferent cât de departe merge înțelegerea ta cu privire la aceste două cuvinte, poți cel puțin să găsești definițiile lor fundamentale și originale în dicționar și, comparând aceste definiții originale cu esența lui Dumnezeu, cu firea Sa și cu ceea ce are și este El, într-o astfel de combinație, cuvintele devin concrete pentru oameni și nu mai sunt abstracte. Corelând acest lucru cu lungi expuneri ale faptelor, comentarii și explicații ale acestor cuvinte în cuvintele lui Dumnezeu, ele devin concrete pentru toți oamenii, vii din punct de vedere al imaginilor, autentice, din ce în ce mai apropiate de esența, de posesiunile și de ființa lui Dumnezeu, pe care oamenii se cuvine să le cunoască. Astfel, vocabularul și afirmațiile care au legătură cu lucruri precum firea lui Dumnezeu nu vi se par abstracte sau misterioase. Spuneți-Mi, atunci: există ceva abstract în acele adevăruri care se referă la practica obișnuită a oamenilor, la calea pe care merg și la adevărurile-principii? (Nu.) Din nou, nu există nimic abstract acolo.

De când am început să-Mi exprim cuvintele și să țin predici, am făcut eforturi supreme pentru a folosi limbajul uman – un limbaj pe care oamenii îl pot înțelege, cu care pot interacționa și pe care îl pot pătrunde – pentru a predica, pentru a avea părtășie despre adevăr și pentru a discuta adevărurile-principii, astfel încât voi să înțelegeți mai bine adevărul. Nu este aceasta o abordare mai umană? Care este avantajul acestei abordări pentru voi? Vă face mai capabili să înțelegeți mai mult din adevăr. Și care este scopul Meu când vorbesc în acest fel? Să vă permit să auziți un limbaj mai bogat, mai divers, apoi să folosiți acel limbaj divers pentru a facilita înțelegerea adevărului de către oameni și pentru ca aceștia să nu simtă că este plictisitor. Limbajul variat al Bibliei, atât al Vechiului, cât și al Noului Testament, se încadrează într-un fel de idiom, astfel încât oamenii își pot da seama dintr-o privire că anumite cuvinte sunt biblice, că provin din Biblie. Există ceva semnificativ sau simbolic în aceste cuvinte. Eu Mă străduiesc să fac în așa fel încât stilurile și formulările limbajului de astăzi să fie lipsite de trăsături simbolice, astfel încât oamenii să poată vedea că acest limbaj depășește idiomul biblic. Deși oamenii pot vedea din conținutul și tonul discursului lui Dumnezeu că sursa acestuia și cea a cuvintelor rostite de Dumnezeu în Biblie par a fi una singură, ei pot vedea în formularea sa că a trecut dincolo de Biblie, dincolo de Vechiul și de Noul Testament și că a mers mai sus chiar și decât terminologia spirituală folosită de toți oamenii spirituali de-a lungul mileniilor. Așadar, ce termeni se numără printre cei pe care îi rostește Dumnezeu acum? Unii dintre ei sunt limbajul pozitiv, laudativ, pe care oamenii îl folosesc adesea, în timp ce alte cuvinte și limbajul Său pot să expună și să exprime firea coruptă a omului. Există, de asemenea, unele lucruri specializate, referitoare la literatură, muzică, dans, traducere și așa mai departe. Acest lucru este menit să permită oricui, indiferent de domeniul în care își face datoria sau de cunoștințele sale profesionale, să simtă că adevărurile pe care le spun Eu sunt intim legate de viața reală și de datoria pe care o îndeplinește și că nu există nicio deconectare între adevăr, în oricare dintre aspectele sale, și viața reală a oamenilor sau datoria pe care o îndeplinesc. Așadar, nu vă sunt de mare ajutor aceste adevăruri? (Ba da.) Dacă nu M-ar interesa aceste lucruri și aș evita categoric tot ceea ce are legătură cu subiectele legate de traducere, film, artă, scriere și muzică, dacă nu aș folosi niciodată astfel de cuvinte și le-aș evita în mod intenționat, atunci oare aș putea să-Mi fac bine lucrarea? Dacă ar fi așa, aș putea totuși să fiu capabil să fac o parte din ea, dar ar fi un chin să comunic cu voi. Prin urmare, Mă străduiesc să studiez și să stăpânesc un astfel de limbaj. Pe de o parte, acest lucru vă poate ajuta în ceea ce privește teoria și principiile activității voastre profesionale; pe de altă parte, atunci când vă îndepliniți îndatoririle în aceste domenii, vă ajută să simțiți că activitatea profesională pe care o implică îndatoririle voastre nu este detașată de adevăr. Oricare ar fi specialitatea ta, oricare ar fi punctul tău forte, oricare ar fi profesia pe care o studiezi, poți citi și înțelege aceste cuvinte, iar ele îți permit să atingi scopul de a pătrunde în adevăr în timp ce-ți faci datoria. Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Este un lucru bun. Așadar, cum poate fi obținut un astfel de rezultat bun? Acest lucru necesită ca Dumnezeu, în umanitatea Lui, să aibă anumite lucruri. Și ce lucruri sunt acelea? Umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat trebuie să înțeleagă câte ceva despre diverse specializări, deși Eu nu trebuie să muncesc din greu pentru asta și să studiez aceste lucruri până la măiestrie. Acest lucru este doar pentru ca Eu să fiu capabil să folosesc cunoștințe din toate domeniile atunci când am părtășie despre adevăr și ofer mărturie pentru Dumnezeu. Acest lucru le permite oamenilor din orice domeniu să înțeleagă și să aprecieze mărturiile despre casa lui Dumnezeu, precum și diferitele sale lucrări filmate, ceea ce este foarte benefic pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei. Dacă ar fi să folosesc doar limbajul casei lui Dumnezeu pentru a avea părtășie despre adevăr și nimic din limbajul și cunoștințele din diferitele domenii specializate ale societății, rezultatele ar fi foarte slabe. Așadar, pentru a face bine această lucrare, ce trebuie să realizez? Trebuie să am anumite cunoștințe profesionale, motiv pentru care ascult uneori cântece, urmăresc știrile, citesc reviste și, ocazional, citesc ziarul. Uneori, acord atenție și unora dintre treburile non-credincioșilor. Treburile non-credincioșilor implică multe lucruri diferite, iar o parte din limbajul lor lipsește din casa lui Dumnezeu, dar dacă acest limbaj este folosit ca limbaj al predicilor, va fi uneori foarte eficient și vă va ajuta și vă va face să simțiți că drumul credinței în Dumnezeu este vast, nu plictisitor sau neinteresant. Acest lucru vă va fi de mare ajutor și ar trebui să învățați lucruri utile din el. Deși cei mai mulți dintre voi nu vor avea succes cu învățatul, cei cu un calibru adecvat vor putea învăța unele lucruri utile, ceea ce le va fi de folos în îndeplinirea îndatoririlor lor. Când nu am nimic de făcut, fără să Mă gândesc, învăț câteva lucruri uitându-Mă la știri și ascultând muzică. Nu necesită niciun efort deosebit; pur și simplu Îmi petrec timpul liber învățând lucruri, privind lucruri, ascultând lucruri și, fără să vreau, stăpânesc câteva dintre ele. Va avea faptul că le stăpânesc un impact asupra lucrării? Nici pe departe – de fapt, este necesar să o fac. Este în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu și al răspândirii Evangheliei. Care este scopul pentru care am părtășie cu voi despre aceste aspecte? Ca aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu să vă fie accesibile, ca toate acestea să fie inteligibile și ușor de pus în practică. Cel puțin, ele sunt ceva ce umanitatea ar trebui să aibă. Când spun că acestea sunt lucruri pe care umanitatea ar trebui să le aibă, Mă refer la faptul că, atunci când Dumnezeu Își face lucrarea și Își exprimă cuvintele, acestea au fost deja prelucrate prin umanitatea Sa. Ce înseamnă „prelucrate”? De exemplu, este ca și grâul tăiat, care este treierat și măcinat, făcut făină, apoi transformat în pâine, prăjituri și tăiței. După ce au fost procesate, aceste lucruri vă sunt date vouă, iar voi consumați în cele din urmă un produs finit, o mâncare pregătită. Care este rolul vostru în această situație? De a mânca și de a bea în întregime cuvintele pe care Dumnezeu le rostește astăzi, cât mai repede posibil. Mâncați și beți mai mult din ele, acceptați mai mult din ele și experimentați-le, digerați-le și absorbiți-le, puțin câte puțin. Transformați-le în viața voastră, în statura voastră și lăsați cuvintele lui Dumnezeu să domine fiecare zi din viața voastră și din datoria pe care o îndepliniți. Toate cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sunt în limbajul omenirii și, deși sunt ușor de înțeles, adevărul din ele nu este deloc ușor de înțeles sau de pătruns; deși limbajul este ușor de înțeles, pătrunderea în adevăr este un proces în mai multe etape. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și l-a adus pe om până în prezent, iar fiecare cuvânt pe care îl spune se împlinește în voi, încetul cu încetul, iar adevărul pe care îl exprimă, precum și procedura care îi ghidează pe oameni pe măsură ce intră în adevăr și pornesc pe calea mântuirii, se adeverește în voi, în mod clar și evident, și se împlinește încetul cu încetul. Astfel de rezultate se manifestă în voi, puțin câte puțin. Nu există nimic abstract în acest lucru. Acum, să nu acordăm atenție modului în care cuvintele lui Dumnezeu sunt prelucrate prin umanitatea Sa. Nu este nevoie să cercetăm acest proces – în el există un mister pe care studiul omului nu-l poate pătrunde. Fiți atenți doar să acceptați adevărul. Aceasta este cea mai înțeleaptă alegere și cea mai corectă atitudine. Nu are niciun rost să vrei mereu să cercetezi lucrurile. Este o risipă de timp și de efort. Adevărul nu este ceva obținut prin studiu, cu atât mai puțin descoperit de știință. El este exprimat direct de Dumnezeu și nu poate fi înțeles și cunoscut decât prin experiență. Un om poate obține adevărul doar prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu. Dacă cineva folosește doar un proces mental pentru a studia lucrurile, dar nu practică și nu are experiență, nu poate obține adevărul. Care ar putea fi o atitudine pozitivă față de cuvintele lui Dumnezeu, în afară de a nu cerceta lucrurile? Acceptarea, cooperarea și supunerea absolută. Într-adevăr, dacă cineva este cel mai calificat pentru studiu, Acela sunt Eu, dar nu fac niciodată acest lucru. Nu spun niciodată: „De unde vin aceste cuvinte? Cine Mi le-a spus? De unde le știu? Când am ajuns să le știu? Le știu și alții? Când le voi spune, vor avea rezultate? Ce va rezulta din ele? Conduc atât de mulți oameni – ce Mă voi face dacă în cele din urmă nu voi obține rezultatele dorite, dacă nu îi voi conduce pe calea mântuirii?” Spuneți-Mi – sunt acestea lucruri care ar trebui cercetate? (Nu, nu sunt.) Eu nu cercetez niciodată aceste lucruri. Orice doresc să spun, orice doresc să vă spun, vă spun direct. Nu am nevoie să trec prin procesul mental de a studia asta. Tot ceea ce trebuie să iau în considerare este dacă puteți înțelege dacă o spun într-un anumit fel; dacă trebuie să vorbesc mai concret; dacă trebuie să dau mai multe exemple și povestiri, din care voi să obțineți informații mai specifice și o cale mai specifică de practică; dacă ați înțeles ceea ce spun; dacă ceva din formularea Mea, din stilul și tonul discursului Meu, din gramatica Mea sau din întorsăturile de frază v-a făcut să înțelegeți greșit sau să fiți nedumeriți; sau dacă există vreun lucru în discursul Meu pe care îl simțiți ca fiind abstract, tainic sau sec. Trebuie doar să observ și să iau în considerare aceste lucruri. Nu analizez restul. Este normal pentru Mine să nu cercetez lucrurile, dar este normal pentru voi? Pentru voi, este normal să cercetați lucrurile; ar fi anormal să nu o faceți. Asta provine din îndemnurile instinctului și din natura omenirii corupte. Voi veți cerceta cu siguranță lucrurile. Cu toate acestea, există un lucru care poate rezolva această problemă: pe măsură ce omul ajunge treptat să interacționeze cu Dumnezeu, relația dintre om și Dumnezeu devine mai normală, iar omul își stabilește poziția corectă și Îi oferă lui Dumnezeu poziția corectă în inima sa. Pe măsură ce acest lucru progresează în bine, într-o direcție din ce în ce mai binevoitoare, conștientizarea, cunoașterea, certitudinea și acceptarea de către om a ceea ce face Dumnezeu se vor adânci și, pe măsură ce se va întâmpla asta, certitudinea, conștientizarea, cunoașterea și recunoașterea întrupării vor deveni, de asemenea, mai profunde. Pe măsură ce aceste lucruri se aprofundează, Îl veți studia și vă veți îndoi de Dumnezeu tot mai puțin, în moduri tot mai mărunte.

De ce Îl studiază omul pe Dumnezeu? Pentru că are în el prea multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, prea mulți factori de incertitudine, prea multe îndoieli, prea multe lucruri pe care nu le înțelege, prea multe lucruri pe care le consideră de nepătruns, prea multe taine și, prin urmare, își dorește să le descopere prin studiu. Orice studiu pe care îl întreprinzi și care se folosește de fenomene exterioare, de cunoștințele tale de specialitate sau de judecata ta mentală, nu va duce la înțelegere; vei fi irosit mult efort și tot nu vei înțelege despre ce este vorba în cazul lui Dumnezeu și al adevărului. Însă, pentru cei care urmăresc adevărul, abia dacă sunt necesari câțiva ani pentru a vedea rezultate, pentru a dobândi o cunoaștere autentică a lui Dumnezeu și pentru a dezvolta o inimă cu frică de Dumnezeu și supusă Lui. Unii oameni nu cred că sunt practice sau concrete cuvintele lui Dumnezeu, așa că-și doresc să-L studieze mereu pe Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și chiar întruparea. Chestiunile vieții și ale spiritului nu dau roade prin studiu. Când va veni ziua în care vei experimenta aceste adevăruri și-ți vei pune toată mintea, tot prețul pe care îl plătești și tot accentul pe practicarea adevărului și pe îndeplinirea datoriei, vei fi pornit pe calea mântuirii și nu-L vei mai studia pe Dumnezeu întrupat. Adică, întrebarea dacă El este om sau Dumnezeu va avea atunci răspuns. Oricât de normală ar fi umanitatea Sa, oricât de asemănător ar fi El cu oamenii obișnuiți, acest lucru nu va mai fi important. Ceea ce contează cel mai mult este faptul că tu vei fi descoperit în sfârșit esența Sa divină și vei fi recunoscut în sfârșit adevărurile pe care le exprimă și, până atunci, vei fi acceptat din adâncul inimii tale că această persoană este trupul în care Dumnezeu S-a întrupat. Datorită câtorva fapte, câtorva procese, câtorva experiențe, datorită câtorva lecții pe care le-ai învățat din poticneli și eșecuri, în adâncul sufletului tău, vei fi capabil să înțelegi o parte din adevăr și să recunoști că te-ai înșelat. Nu te vei mai îndoi și nu vei mai studia această persoană, ci vei simți că El este Dumnezeul practic, că acest lucru este stabilit ca un fapt incontestabil. Atunci vei fi acceptat instinctiv că El este Dumnezeu întrupat, fără nicio îndoială. Oricât de normală ar fi umanitatea Sa și deși El vorbește și acționează ca o persoană obișnuită și nu este deloc extraordinar sau măreț, nu te vei îndoi de El și nici nu-L vei disprețui. În trecut, nu L-ai fi simțit pe Dumnezeu întrupat ca fiind în acord cu noțiunile tale și L-ai fi studiat, ai fi fost disprețuitor și batjocoritor, sfidător în sinea ta, dar astăzi lucrurile sunt diferite. Astăzi, în timp ce Îi savurezi și Îi asculți cuvintele cu mare atenție, accepți tot ceea ce El exprimă dintr-un punct de vedere diferit. Și ce punct de vedere este acesta? „Eu sunt o ființă creată. Poate că Hristos nu este înalt, poate că glasul Său nu este puternic și poate că nu are o înfățișare specială, dar identitatea Sa este diferită de a mea. El nu este un membru al omenirii corupte; nu este unul dintre noi. Nu suntem pe picior de egalitate cu El, nu suntem la egalitate cu El.” Aici există o diferență față de punctul tău de vedere anterior. Cum apare această diferență? În adâncul tău, faci trecerea de la neacceptarea inițială și studiul involuntar, la acceptarea cuvintelor Sale ca fiind viață, ca fiind calea ta de practică, la sentimentul că El are adevărul; că El este adevărul, calea și viața; că pare să aibă umbra lui Dumnezeu și o dezvăluire a firii Sale; și că însărcinarea și lucrarea lui Dumnezeu se află în persoana Sa. Atunci este momentul în care Îl vei fi recunoscut și acceptat pe deplin. Atunci când orice reacție și orice atitudine ai față de El au devenit reacția instinctivă și corectă pe care ar trebui să o aibă o ființă creată, vei fi devenit capabil să-L tratezi ca pe Dumnezeu pe acest Fiu al Omului întrupat și să nu-L mai studiezi, chiar dacă ți se spune să faci acest lucru, așa cum nu ai studia de ce te-ai născut din mama și tatăl tău sau de ce arăți ca ei. Când ai ajuns în acest punct, instinctiv nu mai studiezi astfel de lucruri. Ele nu sunt subiecte legate de sfera vieții tale de zi cu zi și nu mai sunt întrebări. Atitudinea ta față de aceste lucruri a trecut de la reflexul său inițial, condiționat, de a studia, la refuzul instinctiv de a studia, iar cu instinctul tău astfel schimbat, Dumnezeu întrupat Se va ridica tot mai mult în statut și măsură, de neînlocuit de nicio persoană și va deveni Însuși Dumnezeu în inima ta, cu statutul de Dumnezeu. Relația ta cu Dumnezeu va fi atunci complet normală. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că nu poți vedea tărâmul spiritual, iar pentru orice persoană, Dumnezeul tărâmului spiritual este relativ abstract. Unde Se află El, cum este El, care este atitudinea Sa față de om, ce expresie afișează atunci când vorbește cu omul – oamenii nu cunosc niciunul dintre aceste lucruri. Astăzi, Cel Care Se află în fața ta este o persoană în formă și asemănare, care Se numește Dumnezeu. La început, nu Îl înțelegi, cu împotrivirea, îndoiala, presupunerile, neînțelegerile și chiar disprețul tău; apoi, Îi experimentezi cuvintele și treci la acceptarea lor ca viață și adevăr, ca principii ale practicii tale și ca scop și direcție a căii pe care mergi; și, de aici, accepți această persoană sinceră, ca și cum ar fi o imagine materializată a Dumnezeului din inima ta, pe care nu Îl poți vedea. Atunci când vei ajunge să simți acest lucru, oare relația ta cu Dumnezeu va fi un lucru gol de conținut? (Nu.) Nu, nu va fi. Atunci când Îl vei lua pe Dumnezeu ca pe o imagine nedeslușită, de nevăzut, și Îl vei concretiza până în punctul în care va deveni trup, o persoană printre oameni, la care nimeni nu s-ar uita de două ori, dacă vei fi în continuare capabil să menții cu El relația dintre o ființă creată și Creator, relația ta cu Dumnezeu va fi atunci cât se poate de normală. Orice Îi vei face atunci va fi în mod fundamental o reacție pe care o ființă creată ar trebui să o aibă din instinct. Nu ai putea să te îndoiești de El nici dacă ți s-ar cere acest lucru și nici nu ai putea să-L studiezi; nu ai încerca să-L studiezi, spunând: „De ce vorbește Dumnezeu așa? De ce are această expresie? De ce zâmbește și Se comportă așa cum o face?” Aceste lucruri ți se vor părea perfect normale. Îți vei spune: „Dumnezeu este așa și ar trebui să fie așa – da! Orice ar face El, relația mea cu El va fi normală și neschimbată.”