Urmărirea adevărului nu este o chestiune ușoară. Oamenii trebuie să învețe să vadă lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu. În trecut, oamenii aveau multe opinii greșite. Dacă nu caută adevărul, atunci nu își vor da seama de ele și vor continua ca înainte, crezând că au dreptate și fiind aroganți și neprihăniți de sine și, chiar dacă îi emondezi, tot nu-și vor recunoaște greșeala. Este foarte greu să schimbi perspectiva din care văd lucrurile oamenii care nu urmăresc adevărul. De exemplu, când unii oameni văd că este o persoană în biserică care a condus o companie, apar în inimile lor sentimente de respect și admirație. Invidiază, admiră, apreciază și chiar venerează astfel de oameni. Această persoană are statut în inimile lor. Ce ar trebui făcut în această situație? Ar trebui să discerni această persoană și să o tratezi în conformitate cu adevărurile-principii și să vezi dacă este o persoană care iubește și urmărește adevărul și dacă este demnă de respect. Dacă, după ce ai interacționat cu ea și ai discernut-o, descoperi că nu este acest tip de persoană, nu o vei mai admira în inima ta și nu vei mai pune mare preț pe ea. Ar trebui să o tratezi și să interacționezi cu ea într-un mod obișnuit. Ce înseamnă să o tratezi într-un mod obișnuit? Înseamnă să o poți trata corect. Inimile oamenilor sunt pline de propriile preferințe, dorințe și de ceea ce urmăresc ei, și valorile lor se dezvăluie în multe comportamente minore. Dacă venerează pe cineva, atunci când vorbesc despre acea persoană, cuvintele lor vor fi deosebit de pline de tact și politicoase și se vor referi la acea persoană într-o manieră deosebit de respectuoasă. Ce indică asta? Că acea persoană are statut în inimile lor și o admiră. Pe lângă asta, sunt și alte lucruri pe care le spun. Deseori zic: „Această persoană a fost o oficialitate. Dacă vine în casa lui Dumnezeu și este tratată ca o persoană obișnuită nu ar fi potrivit.” În mintea lor, casa lui Dumnezeu nu acordă importanță indivizilor talentați. Un asemenea personaj de elită a fost capabil să se smerească și să vină în casa lui Dumnezeu, să fie un credincios și să își îndeplinească datoria, totuși, nimeni nu l-a admirat sau promovat, și Cel mai de sus nu S-a preocupat în mod deosebit să îl prezinte fraților și surorilor. Îi întrebi cum merg îndatoririle acestei persoane, iar ei răspund: „Această persoană a deținut o companie și a avut câteva mii de oameni sub conducere. Să facă această mică lucrare nu înseamnă nimic pentru ea. Nu este nimeni în casa lui dumnezeu de un calibru mai mare decât această persoană. Face parte din elită. Nu există elite în casa lui dumnezeu.” Ce fel de vorbe sunt acestea? Ei cred că lumea laică are elite, dar casa lui Dumnezeu nu are. Oamenii din casa lui Dumnezeu au adevărul – oare oamenii din lumea laică au adevărul? Spui că lumea laică are elite, atunci, de ce nu crezi în elite? De ce ai venit aici să crezi în Dumnezeu? Ai noțiuni despre Dumnezeu, ar trebui să te grăbești să te întorci în lumea laică. Faptul că sunt capabili să spună asemenea lucruri nu înseamnă că sunt glasul Satanei? Sunt glasul Satanei. Ei cred în Dumnezeu și vin în casa lui Dumnezeu, dar îl preamăresc pe Satana. Aproape că au zis: „Dacă o anumită persoană celebră crede în dumnezeu, atunci aceea va fi de cel mai mare calibru. Dacă ea nu poate fi desăvârșită, atunci nu este nicio speranță pentru noi, ceilalți. În ochii săi, noi nu suntem nimic.” În inima lor și în ochii lor, cei care cred în Dumnezeu nu sunt la fel de buni ca oamenii celebri, antreprenorii și oficialitățile din lumea laică. Doar acei oameni sunt elite și au importanță. Când citești printre rânduri ceea ce spun, sunt oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Indiferent câte predici ascultă, punctele de vedere și gândurile lor, opiniile despre lume și opiniile și punctele lor de vedere despre oameni celebri și elite nu se schimbă. Au dobândit ei adevărul? Au pătrundere în viață? (Nu.) Ce este această persoană? (Un neîncrezător.) Este un neîncrezător. Este o iudă și un trădător! În mintea sa, Dumnezeu nu este cel mai înalt și adevărul nu este cel mai înalt. Mai degrabă, puterea lumească, prestigiul, faima și câștigul sunt cele mai înalte. Această persoană este o trădătoare. Acestea sunt gândurile și opiniile iudelor. Sunt gândurile și logica Satanei. Chiar dacă acești oameni pot înțelege adevărul, gândurile și opiniile lor nu se vor schimba. Ei urmăresc reputația, statutul și puterea. Când te afli în preajma unei astfel de persoane, exprimarea pe care o are când vorbește cu tine nu este bună și îți dă un anumit sentiment: că este o persoană de care e greu să te apropii și că o persoană obișnuită este invizibilă pentru ea. De aceea poate avea atâtea noțiuni despre Dumnezeu. Indiferent câte adevăruri poate exprima Dumnezeu, întotdeauna există o barieră în inima sa între ea și Dumnezeu. Crede că umanitatea normală a Dumnezeului întrupat este una obișnuită și deloc măreață sau grandioasă. De aceea poate să venereze cunoașterea și darurile și să idolatrizeze personaje mărețe. Când oameni ca aceștia, aroganți, îngâmfați, care își dau importanță, care sunt copleșiți de o fire satanică, Îl văd pe Hristos, care are o umanitate normală și este plin de adevăr, cum pot ei să îngenuncheze și să I se închine Lui? În sinea lor, se gândesc: „Tu ești dumnezeu. Tu ai doar adevărul. Tu nu ai cunoaștere. Eu am daruri; cunoașterea mea este mai avansată decât a ta; talentele mele sunt mai avansate decât ale tale; abilitatea mea de a rezolva lucrurile este mai puternică decât a ta și sunt mai bun decât tine în ceea ce privește vorbitul cu lumea din afară.” Când îndeplinesc o oarecare lucrare în biserică, au un anumit capital sau își aduc vreo contribuție, Îl respectă și mai puțin pe Dumnezeu. Este aceasta o persoană care urmărește adevărul? (Nu.) Oamenii care nu urmăresc adevărul au o mulțime de comportamente urâte și nu au nici un strop de rațiune. Astfel, acești oameni se lasă deseori prinși în fenomenele exterioare ale oamenilor, evenimentelor și lucrurilor – acum consideră că Dumnezeu are dreptate, acum că El se înșală; acum consideră că există un Dumnezeu, acum consideră că nu există Dumnezeu; acum consideră că Dumnezeu este Unicul suveran peste cer, pământ și toate lucrurile, acum se îndoiesc că Dumnezeu este suveran peste cer, pământ și toate lucrurile. În inima lor există mereu contradicții și se dau lupte. Deși al doilea tip de persoană are înțelegere spirituală și înțelege adevărul în sensul cel mai superficial – adică doar cuvinte și doctrină, care totuși sunt considerate ca având unele capacități de comprehensiune – în timp ce este capabilă să înțeleagă unele adevăruri, ea nu le pune niciodată în practică. Care sunt manifestările sale? Urmărirea lucrării, urmărirea binecuvântărilor, urmărirea satisfacerii propriei credințe vagi și a hranei spirituale și urmărirea reputației și a statutului. Acesta este al doilea tip de persoană.

Al treilea tip de oameni este reprezentat de cei care au înțelegere spirituală și care urmăresc adevărul. Oamenii care au înțelegere spirituală pot să înțeleagă ce spun cuvintele lui Dumnezeu, să ia diversele stări date în vileag în cuvintele lui Dumnezeu și să le compare cu ei înșiși și să recunoască problema stării lor. Totuși, să poți face comparații nu înseamnă că ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă, după ce ai făcut comparații cu propria persoană, practici și pătrunzi, abia atunci ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă oamenii pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu și folosesc principiile cuvintelor lui Dumnezeu pe care le înțeleg ca bază prin care să pătrundă cu adevărat, cum se manifestă oamenii de acest fel în privința urmăririi adevărului? În primul rând, pot să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu și să-și îndeplinească bine datoria. În al doilea rând, ei pot căuta adevărul când înfruntă circumstanțele rânduite de Dumnezeu și pot atinge supunerea. Un alt aspect este că dau importanță examinării fiecărui detaliu al stărilor și dezvăluirilor proprii în viața de zi cu zi și apoi pot face comparații cu ei înșiși conform cuvintelor lui Dumnezeu, sunt capabili să rezolve probleme și să ajungă la punctul în care sunt principiali în modul în care abordează orice tip de chestiune și au o cale de a practica în orice tip de chestiune. De exemplu, ultima oară când am avut părtășie și am disecat cele șapte păcate majore ale lui Pavel, trebuia să puteți face comparație cu propria persoană, să înțelegeți cu adevărat, să practicați și să pătrundeți. Comparațiile și pătrunderea în viață sunt strâns legate una de alta. Să fii capabil să faci comparații cu propria persoană reprezintă calea de acces spre pătrunderea în viață. Cum pătrunzi după ce treci de calea de acces va depinde de înțelegerea pe care o ai asupra acestui aspect al adevărului. Când înțelegi un aspect al adevărului, poți pătrunde într-un aspect al realității, și când înțelegi două aspecte ale adevărului, poți pătrunde în două aspecte ale realității. Dacă înțelegi doar doctrina și nu ai principiile pătrunderii, atunci nu vei putea să pătrunzi în realitate. Astfel, este important să înțelegi mai întâi multe adevăruri. Cum le poți înțelege? Trebuie să citești multe cuvinte ale lui Dumnezeu, să cugeți la cuvintele Lui, să faci legături între acestea și viața ta reală și îndatoririle pe care le îndeplinești, să găsești principii de practică și o cale de a practica. Apoi, va fi ușor să pătrunzi în realitate. Dacă există unele probleme reale, trebuie să le compari cu pasajele relevante din cuvintele lui Dumnezeu și să le rezolvi. Dacă ai noțiuni și înțelegeri greșite în privința lui Dumnezeu, atunci este și mai necesar să faci comparații cu ale Sale cuvinte, să fii capabil să discerni în ce mod aceste noțiuni și înțelegeri greșite sunt de fapt eronate și care este natura problemelor. Trebuie să fii capabil să diseci aceste probleme, apoi să cauți adevărurile aferente pentru a le rezolva. Aceasta este calea de pătrundere în viață. Pavel a lucrat atât de mult, dar a avut o cale de pătrundere în viață? Categoric nu. Care a fost primul din cele șapte păcate majore ale lui Pavel? El a tratat urmărirea cununii și urmărirea binecuvântărilor drept obiective potrivite. În ce sens este greșită tratarea urmăririi binecuvântărilor drept un obiectiv? Este diametral opusă față de adevăr și nu corespunde intenției lui Dumnezeu de a mântui oamenii. Deoarece a fi binecuvântat nu este un obiectiv potrivit pe care să-l urmărească oamenii, care ar fi un obiectiv potrivit? Urmărirea adevărului, urmărirea schimbărilor firii și capacitatea de a se supune tuturor orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu: acestea sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească oamenii. Să spunem, de exemplu, că a fi emondat te face să ai noțiuni și înțelegeri greșite și devii incapabil să te supui. De ce nu te poți supune? Pentru că simți că destinația sau visul tău de a fi binecuvântat a fost pus la încercare. Devii negativ, supărat și încerci să scapi de a-ți face datoria. Care este motivul pentru acest lucru? Există o problemă cu urmărirea ta. Așadar, cum ar trebui rezolvat acest lucru? Este absolut necesar să abandonezi imediat aceste idei greșite și să cauți imediat adevărul pentru a rezolva problema firii tale corupte. Ar trebui să-ți spui în sinea ta: „Nu trebuie să renunț, încă trebuie să fac bine datoria pe care o ființă creată se cuvine s-o facă și să-mi las la o parte dorința de a fi binecuvântat.” Când renunți la dorința de a fi binecuvântat și mergi pe calea urmăririi adevărului, ți se ridică o greutate de pe umeri. Și vei mai fi capabil de negativitate? Deși încă există momente în care ești negativ, nu le lași să te constrângă și, în inima ta, continui să te rogi și să te lupți, schimbând obiectivul pe care-l urmezi din acela de a fi binecuvântat și de a avea o destinație în acela de a urmări adevărul, și-ți spui în sinea ta: „Urmărirea adevărului este datoria unei ființe create. Pentru a înțelege anumite adevăruri astăzi – nu este o recoltă mai mare, aceasta este cea mai mare binecuvântare dintre toate. Chiar dacă Dumnezeu nu mă dorește, iar eu nu am o destinație bună și speranțele mele de a fi binecuvântat sunt distruse, tot îmi voi face datoria în mod adecvat, sunt obligat să procedez astfel. Oricare ar fi motivul, acesta nu-mi va afecta realizarea datoriei, nu-mi va afecta îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu; acesta este principiul conform căruia mă comport.” Și, astfel, nu ai trecut peste constrângerile trupului? Unii ar putea spune: „Ei bine, ce se întâmplă dacă încă sunt negativ?” Apoi caută din nou adevărul pentru a rezolva acest lucru. Indiferent de câte ori ai cădea în negativitate, în cazul în care pur și simplu continui să cauți adevărul pentru a rezolva acest lucru și continui să te străduiești pentru adevăr, vei ieși încet din negativitatea ta. Și, într-o zi, vei simți că nu ai dorința de a câștiga binecuvântări și nu ești constrâns de destinația și finalul tău și că trăiești mai ușor și mai liber fără aceste lucruri. Vei simți că viața pe care ai avut-o înainte, în care ai trăit în fiecare zi cu scopul de a câștiga binecuvântări și destinația ta, era epuizantă. Să vorbești, să lucrezi și să-ți frămânți creierii în fiecare zi de dragul de a câștiga binecuvântări – și ce ai fi dobândit din asta, în cele din urmă? Care este valoarea unei astfel de vieți? Nu ai urmărit adevărul, ci ai irosit toate zilele tale cele mai bune pe lucruri nesemnificative. În cele din urmă, nu ai obținut niciun adevăr și nu ai putut vorbi despre nicio mărturie bazată pe experiență. Te-ai făcut de râs, ai fost complet compromis și ai eșuat. Și care este cauza acestui lucru, de fapt? Este că intenția ta de a obține binecuvântări a fost prea puternică, finalul și destinația ta ți-au ocupat inima și te-au legat prea strâns. Cu toate acestea, când va veni ziua în care vei ieși din robia perspectivelor și a sorții tale, vei putea să lași totul în urmă și să-L urmezi pe Dumnezeu. Când vei putea să renunți complet la acele lucruri? Pe măsură ce intrarea în viață se adâncește neîncetat, vei obține o schimbare în firea ta și atunci vei putea renunța complet la ele. Unii spun: „Pot să renunț la acele lucruri oricând vreau.” Este acest lucru în concordanță cu legea naturală? (Nu.) Alții spun: „Mi-am dat seama de toate acestea peste noapte. Sunt o persoană simplă, nu complicată sau fragilă ca voi ceilalți. Ambițiile și dorințele voastre sunt prea mărețe, ceea ce arată că sunteți mai profund corupți decât mine.” Așa stau lucrurile? Nu. Toată omenirea are aceeași natură coruptă, nediferențiată în profunzime. Singura diferență dintre oameni constă în faptul că au sau nu umanitate și în ce fel de persoane sunt. Cei care iubesc și acceptă adevărul sunt capabili de o cunoaștere relativ profundă și clară a propriei firi corupte, iar alții cred în mod eronat că astfel de oameni sunt profund corupți. Cei care nu iubesc sau nu acceptă adevărul se gândesc mereu că nu au corupție, că având încă un oarecare număr de purtări bune, vor fi oameni sfinți. Acest punct de vedere este, în mod evident, invalid – de fapt, nu este vorba că ar fi superficială corupția lor, ci că ei nu înțeleg adevărul și nu au cunoștințe clare despre esența și adevărul corupției lor. Pe scurt, pentru a crede în Dumnezeu, o persoană trebuie să accepte adevărul, să practice adevărul, să pătrundă în realitate și să obțină schimbări în viața-fire pe care o are înainte de a putea modifica direcția incorectă și calea urmăririi sale, înainte de a putea rezolva complet problema urmăririi binecuvântărilor și de a merge pe calea antihriștilor. În acest fel, o persoană poate fi mântuită și desăvârșită de Dumnezeu. Toate adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă pentru a judeca și purifica omul lucrează în acest scop.

Acum, sunt printre voi oameni care încă își doresc să fie Dumnezeu? (Nu.) Motivul pentru care nu aveți această dorință este acela că nu îndrăzniți sau că nu aveți speranța sau mediul și condițiile potrivite? Este greu de spus. În primul rând, este sigur că nimeni nu dorește să urmărească în mod activ să fie Dumnezeu. Totuși, dacă în circumstanțe speciale, ar fi oameni care să te venereze, să te preamărească, să te complimenteze și să te laude adeseori, ai avea statut în inimile lor și, în mod inconștient, te-ar considera un soi de imagine măreață și perfectă – deși nu au fost mărturie că tu erai Dumnezeu și au știut că erai om, tot te-au venerat, te-au ascultat și te-au tratat ca și cum ai fi fost Dumnezeu – cum te-ai simți în sinea ta? Nu ai simți o plăcere și o satisfacție excepționale? (Ba da.) Asta este de ajuns pentru a dovedi că încă ai această dorință. Toți cei care au o fire coruptă au dorința de a fi Dumnezeu. Doar că atunci când nu te tratează nimeni ca pe Dumnezeu, simți că nu te califici. Când simți că te califici, când mediul este potrivit și condițiile sunt suficiente, te vei înălța singur la acea poziție. Sau poate că nu te vei înălța singur, dar când alți oameni te înalță cu hotărâre, vei continua să fii modest? Vei accepta promovarea „fără reținere”. Ce se întâmplă aici? Natura Satanei s-a înrădăcinat adânc în oameni și rămâne neînlăturată – oamenii nu vor niciodată să fie oameni, ei vor mereu să fie Dumnezeu. Poate o persoană să fie Dumnezeu doar dorindu-și asta? Satana a dorit întotdeauna să fie Dumnezeu, și ce s-a întâmplat cu el? A fost izgonit din cer pe pământ. Asta a fost soarta Satanei din cauza dorinței sale de a fi Dumnezeu. Spuneți-Mi, ce simt Eu față de identitatea, statutul și esența Mea? Cu siguranță nu știți. Nu simt nimic; totul este foarte normal. Dumnezeu întrupat este mai ales practic și normal. Nu este nimic supranatural în privința Lui, El nu are sentimente deosebite. Știi ce gândești; știi ce îți place; știi în ce familie te-ai născut, ce vârstă ai și câtă educație ai primit; știi cum arăți. Dar este normal să știi care este esența ta interioară sau este normal să nu știi? (Este normal să nu știi.) Este normal să nu ai niciun fel de sentimente în privința asta. Să ai sentimente în privința asta ar fi supranatural. Nu ar fi ale trupului și nu ar fi o umanitate normală. Supranaturalul este anormal. Cei care se comportă mereu în moduri anormale și au sentimente anormale sunt duhuri rele, nu ființe muritoare. Unii oameni Mă întreabă dacă știu cine sunt Eu. Spuneți-Mi, aș ști? Ar trebui să știu? Am logica și modurile de gândire ale umanității normale. Am gânduri normale și o rutină normală a vieții trupești. Am conștiința, rațiunea și judecata umanității normale și am principiile umanității normale pentru propriul comportament, rezolvarea chestiunilor și interacțiunea cu alții. Toate aceste lucruri sunt clare. Cât despre cum se fac lucrurile, cum se tratează diferiți oameni, cum se ajută oamenii și care oameni să fie ajutați, am toate aceste principii. Traiul într-o umanitate normală și îndeplinirea lucrurilor pe care ar trebui să le fac reprezintă umanitatea normală. Nu este nimic supranatural în privința asta. Dumnezeu nu face lucruri supranaturale. Este normal să nu știu. Dacă aș ști, ar fi problematic. De ce ar fi problematic? Dacă aș ști, aș avea o povară; sunt prea multe chestiuni care ar fi implicate și ar fi în dezacord între ele. Partea care știe nu este trupească sau din lumea materială; este supranaturală și este în dezacord cu chestiunile din această lume. Exact cum unii oameni pot vedea lucruri care se întâmplă pe tărâmul spiritual. Ei trăiesc în trup și în lumea materială, totuși văd o lume imaterială, non-umană. Pot vedea două lumi și pot spune lucruri stranii. Nu este un lucru normal. Asta va influența gândurile și lucrarea altor oameni. În afară de asta, tot este necesar ca oamenii care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul să știe ceva despre chestiuni legate de tărâmul spiritual. Sunt multe lucruri pe care oamenii nu au cum să le știe, dar faptul că nu știu nu este, în realitate, o pierdere; cunoașterea sau necunoașterea sunt amândouă bune. Dumnezeu a delimitat deja gama de lucruri pe care le pot înțelege, cunoaște și simți ființele muritoare. Dumnezeu nu spune nici cu o frază mai puțin decât ai nevoie să știi – El îți spune tot și nu lasă să fii lipsit de cunoaștere. Cu toate acestea, El pecetluiește complet ceea ce nu trebuie să cunoști. El nu-ți va spune și nu-ți va tulbura gândurile și mintea. Un alt aspect este acela că, pentru ființele muritoare, chestiunile tărâmului spiritual sunt un soi de taină, de fenomene stranii sau aspecte ale unei lumi diferite. În inimile lor, oamenii vor să știe un pic despre acestea, dar ce poți face cu o asemenea cunoaștere? O poți verifica? Poți face parte din ea? Multe chestiuni ale tărâmului spiritual sunt secrete și nu pot fi dezvăluite înaintea timpului lor. Acesta este un lucru la care nimeni nu poate participa – o cunoaștere limitată este suficientă. Dumnezeu este suveran peste această lume și această rasă umană, și există prea multe taine. Ceea ce ar trebui să înțelegem sunt cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu, și intențiile Lui; ar trebui să pătrundem în adevărurile-realități, să dobândim toată supunerea în fața întregii suveranități a lui Dumnezeu la care oamenii au acces, să o înțelegem și să o recunoaștem, și apoi să devenim capabili să ne temem de Dumnezeu, să Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Creatorul nostru, să recunoaștem faptul că Dumnezeu este suveran peste toate, să reușim în sfârșit să rostim cuvintele spuse de Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Ce trebuie să experimenteze oamenii pentru a ajunge la acest rezultat? Trebuie să experimenteze judecata și mustrarea, să fie emondați, testați și rafinați și să experimenteze orice fel de circumstanță rânduiește Dumnezeu, și prin asta, să cunoască faptele lui Dumnezeu, să Îi cunoască firea, să înțeleagă esența Creatorului și să poată face comparații între ei înșiși și cuvintele lui Dumnezeu pe care le-au citit sau predicile pe care le-au ascultat. În cele din urmă, indiferent cum îi tratează Dumnezeu, fie că El ia sau dă, ei ajung la o înțelegere justă și exactă a faptelor lui Dumnezeu și se supun acestora și le acceptă într-o manieră potrivită rațiunii ființelor create. Asta dorește Dumnezeu să realizeze.

Să ne întoarcem la subiectul părtășiei de astăzi. Manifestările oamenilor care urmăresc adevărul și manifestările oamenilor care nu urmăresc adevărul sunt practic aceste trei tipuri. Am făcut o distincție detailată între aceste trei tipuri de oameni: primul tip sunt oamenii care nu au înțelegere spirituală; al doilea tip sunt oamenii care au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul; iar al treilea tip sunt oamenii care au înțelegere spirituală și urmăresc adevărul. Care dintre aceste trei tipuri de oameni are speranța pătrunderii în adevărurile-realități și poate obține mântuirea? (Al treilea tip.) Ce tip de persoană are speranța pătrunderii în adevărurile-realități, însemnând că poate să evolueze și să se schimbe într-o persoană care are adevărurile-realități? (Al doilea tip.) În acest caz, primul tip de persoană este efectiv condamnată la moarte? Pot oamenii care nu au înțelegere spirituală să se transforme în oameni care au înțelegere spirituală sau care au înțelegere pe jumătate? Există un pic de speranță ca aceia care nu au înțelegere spirituală să devină cei care au jumătate de înțelegere; e oarecum mai bine decât să nu aibă deloc înțelegere. Dintre aceste trei tipuri de oameni, care au o mai mare speranță să fie mântuiți? (Al treilea tip.) Dar al doilea tip de persoană? (Depinde de ceea ce urmăresc ei personal. Dacă sunt capabili să schimbe cu adevărat lucrurile, să se căiască și să urmărească adevărul, atunci pot să aibă speranță la mântuire.) Permiteți-Mi să fiu sincer cu voi. Încă nu sunteți complet lămuriți în privința celui de-al doilea tip de persoană. Deși cel de-al doilea tip de persoană are înțelegere spirituală, aceștia sunt cu toții oameni care nu urmăresc adevărul, iar acesta este un lucru critic. Indiferent dacă au sau nu înțelegere spirituală, atât timp cât nu urmăresc adevărul, în mod cert nu pot obține mântuirea. Ceea ce vreau să evidențiez aici este primul tip de oameni, cei care nu au înțelegere spirituală. Să zicem că nu au înțelegere spirituală, dar au o umanitate bună și se sacrifică de bunăvoie pentru Dumnezeu, țin seama de ceea ce spune Dumnezeu și au o inimă supusă – doar că nu au capacitate de comprehensiune când vine vorba de adevăr – dar pot înțelege unele dintre cuvintele lui Dumnezeu și se pot compara pe ei înșiși cu acestea, iar apoi pot să practice și să le pătrundă. Asemenea oameni au speranța de a fi mântuiți. Ei pot căpăta treptat înțelegere spirituală, trecând o vreme printr-o asemenea experiență. Cu cât citesc mai atent cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult sunt luminați de Duhul Sfânt; pot compara ceea ce înțeleg din cuvintele lui Dumnezeu cu propriile stări, pot accepta emondarea, judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, pot plăti un preț pentru asta, iar în final pot obține unele schimbări aferente în firea lor. Asemenea oameni sunt, de asemenea, considerați ca numărându-se printre cei care urmăresc adevărul. Din moment ce sunt considerați că urmăresc adevărul, au speranța de a fi mântuiți? (Da.) Da, o au – astfel, asemenea oameni nu pot fi condamnați la moarte. Dimpotrivă, este greu de spus ce final vor avea acel soi de oameni care înțeleg adevărul și pot face comparații cu ei înșiși, dar nu-l pătrund niciodată. Care este rădăcina problemei? (Atitudinea lor față de adevăr.) Este atitudinea lor față de adevăr, care este una de ireverență și dispreț. Ce înseamnă „dispreț”? Înseamnă neacceptarea adevărului; disprețuirea adevărului. Înseamnă nerecunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu ca fiind adevărul și neluarea acestora în serios. Indiferent cât de mult înțeleg din ce aud, ei nu practică adevărul; și indiferent cât de mult se compară pe ei înșiși cu acesta, chiar dacă știu ce fel de oameni sunt, tot nu se căiesc. Deși știu că cel mai hotărâtor aspect al credinței în Dumnezeu este practicarea adevărului, cuvântul „practicare” este irelevant pentru asemenea oameni. Asemenea oameni nu sunt ușor de mântuit.

Cum ar trebui să definim acum urmărirea adevărului? Ce este exact urmărirea adevărului? Cine Îmi poate spune? (A putea accepta cuvintele lui Dumnezeu, a folosi cuvintele lui Dumnezeu pentru a reflecta asupra propriei persoane și a face comparație cu sine, și totodată a avea pătrundere în viață. Doar asta se consideră urmărirea adevărului.) Așa este. Doar fiind capabil să accepte adevărul și să practice adevărul este cineva o persoană care urmărește adevărul. Dacă nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu și nu poate să reflecteze asupra propriei persoane, atunci nu va avea pătrundere în viață și nu este o persoană care urmărește adevărul. Astfel, există o relație directă între urmărirea adevărului și pătrunderea în viață. Dacă o persoană este capabilă să rostească multe cuvinte și doctrine, dar nu a practicat niciodată adevărul, nu are o credință adevărată în Dumnezeu și, chiar dacă știe clar că un anumit lucru reprezintă suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și că vine din partea Lui, nu se supune, ci se împotrivește, judecă și continuă să se răzvrătească și trăiește potrivit filosofiilor satanice și acționează după propriile preferințe, atunci nu este o persoană care urmărește adevărul. Unii oameni au înțelegere spirituală și pot să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, dar nu iubesc adevărul și, prin urmare, nu îl practică – astfel de oameni nu sunt cei care urmăresc adevărul. Unii oameni sunt dispuși să urmărească adevărul, dar calibrul lor este prea slab și sunt incapabili să ajungă la adevăr. Ca urmare, ei cred mulți ani în Dumnezeu, dar nu pot înțelege adevărul. Sunt asemenea oameni cei care urmăresc adevărul? Nu. Ce manifestări majore au oamenii care nu urmăresc adevărul? Cele mai importante manifestări sunt acelea că nu citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu sunt dispuși să se roage lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să aibă părtășie despre adevăr, ba chiar nu sunt dispuși să participe la adunări sau să asculte predici. Când ascultă predici, simt că fiecare cuvânt li se adresează lor și îi expun, ceea ce îi face să se simtă străpunși și inconfortabil. Astfel, de fiecare dată când e timpul să asculte o predică, ei vor doar să doarmă sau să pălăvrăgească. Există destul de mulți oameni de acest fel. Ei cred în Dumnezeu doar pentru a fi binecuvântați, nu pentru a accepta adevărul, a dobândi adevărul, a se lepăda de corupție, a trăi asemănarea umană sau a obține mântuirea din partea lui Dumnezeu. Rădăcina problemei este în principal faptul că nu iubesc adevărul și nu sunt interesați de el. Cred în Dumnezeu numai pentru a câștiga binecuvântări. Acesta este singurul scop al dorinței lor. De dragul obținerii de binecuvântări, ei pot munci și pot renunța la lucruri, dar nu pot accepta adevărul și nu sunt interesați de el. Cred că este de ajuns să înțeleagă doctrine, cred că înseamnă că s-au schimbat dacă fac mai puține fapte rele și că a munci, a renunța la lucruri și a suferi pe deasupra îi califică pentru a fi binecuvântați. Aceasta este opinia lor despre credința în Dumnezeu. Prin urmare, indiferent câți ani cred, indiferent câtă doctrină înțeleg și pot predica și indiferent câte cuvinte în concordanță cu adevărul scot pe gură, ei nu sunt niciodată capabili să practice adevărul, firile pe care le dezvăluie sunt îndărătnice, indulgente și neținute în frâu. Își protejează propria mândrie și propriile interese cu orice ocazie, sunt deosebit de egoiști și josnici și, chiar și atunci când sunt admonestați sau emondați, nu pot accepta și nu au niciun strop de supunere. Asemenea oameni fac cum vor ei; nu se consultă cu alții înainte de a acționa și, chiar dacă se consultă cu alții, o fac numai când nu mai au nicio altă variantă și doar formal – vorbesc indirect, bat apa în piuă și, în final, tot îi determină pe ceilalți să facă cum zic ei. Ce fire este dezvăluită prin acest mod de a face lucrurile? (Înșelătorie.) Aceasta nu este doar înșelătorie; este ceva mult mai grav. Indiferent cât de plăcut le sună cuvintele atunci când îi sfătuiesc pe alții, explicând faptul că acestea sunt rânduielile casei lui Dumnezeu și făcându-i pe ceilalți oameni să se supună, când vine vorba de ei înșiși, nu acesta este modul în care procedează. În schimb, sunt intransigenți și răzvrătiți, nu se supun și sunt incapabili să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. În afară de asta, cum se manifestă ei când interacționează cu alții? Acționează în conformitate cu filosofiile pentru interacțiuni lumești, căutând un avantaj în orice și protejându-și relațiile personale. Oamenii de acest tip au o fire ce este deosebit de vicleană. La ce se reduce această viclenie? Se reduce la ticăloșie. De obicei, oamenilor nu le este ușor să recunoască firile ticăloase. Când oamenii care au firi ticăloase vorbesc cu alții, există mereu un element de testare și sondare pentru a obține informații. Ei nu spun lucrurile direct și, chiar dacă se deschid, scopul lor este să te facă pe tine să-ți deschizi sufletul – ei nu dezvăluie niciodată nimic real despre ei înșiși. Unii oameni spun: „Cum poți spune că nu dezvăluie niciodată nimic real despre ei înșiși? Mereu au părtășie cu oamenii despre firea coruptă pe care o dezvăluie.” Ce contează această mică părtășie? Ei nu spun nimănui ce gândesc cu adevărat în sinea lor. De asemenea, folosesc tot soiul de metode și tactici și tot felul de întorsături ale frazei pentru a ascunde și pentru a deghiza cu vigoare cine sunt, prezentând oamenilor o imagine falsă. Dacă unii oameni ajung să știe cum sunt ei de fapt și cunosc lucrurile rele pe care ei le-au făcut, ei doar se prefac și spun câteva cuvinte de remușcare, adoptând metode de indus în eroare, pentru a-i face pe oameni să creadă că s-au căit și schimbat. Dacă fac din nou ceva rău și le sunt expuse faptele rele, permițându-le oamenilor să vadă că sunt de fapt persoane rele, își vor stoarce creierii și se vor gândi la orice mod de a ascunde acest lucru și de a-i face pe oameni să îi trateze în continuare ca pe un frate sau o soră. Ce fire este aceasta? Este una ticăloasă. Nu doar că oamenii care au acest fel de fire ticăloasă nu acceptă în niciun fel adevărul, dar sunt și pricepuți la a se preface și vin mereu cu o apărare sau o justificare isteață în numele lor. Ei sunt farisei ipocriți. Lucrul de care se teme cel mai mult acest tip de persoană este părtășia oamenilor despre adevăr, oamenii care își deschid sufletul pentru a se cunoaște și diseca pe ei înșiși sau oamenii care expun adevăratele fapte ale unei chestiuni, expunându-i astfel pe ei. De fiecare dată când cineva are părtășie despre adevăr, ei devin deosebit de iritați și nu vor să asculte; inimile lor se împotrivesc și li se face silă. Acest lucru expune pe deplin latura lor urâtă de a fi scârbiți de adevăr. În afara înțelegerii adevărului fără să-l practice, acest tip de persoană mai are o problemă, și anume faptul că are o atitudine de împotrivire și dispreț față de lucrurile pozitive și opiniile corecte, în special față de cuvintele aflate în concordanță cu adevărul. Când vine vorba de orice lucru pozitiv sau orice cuvinte care sunt în concordanță cu adevărul, atât timp cât nu e ceva ce ei consideră a fi bun sau nu a fost rostit de ei, ci de altcineva, nu vor accepta. Ce fire este aceasta? Nesăbuință, intransigență și stupiditate. Cum ar trebui să evaluezi dacă o persoană urmărește adevărul? Ceea ce dezvăluie și manifestă în îndeplinirea obișnuită a îndatoririlor sale și în acțiunile ei reprezintă principalul lucru la care trebuie să te uiți. Din asta, poți să vezi firea unei persoane. Din firea sa, poți să vezi dacă a obținut vreo schimbare sau a dobândit vreo intrare în viață. Dacă un om nu dezvăluie decât firi corupte atunci când acționează și nu deține niciunul dintre adevărurile-realități, cu siguranță nu este cineva care urmărește adevărul. Au intrare în viață cei care nu urmăresc adevărul? Nu, cu siguranță nu au. Lucrurile pe care le fac în fiecare zi, alergătura, sacrificiul, suferința lor, prețul pe care îl plătesc – indiferent ce fac, totul se rezumă la a munci, iar ei sunt muncitori. Indiferent de câți ani crede o persoană în Dumnezeu, ceea ce contează cel mai mult este dacă iubește adevărul. Ceea ce o persoană iubește și urmărește poate fi văzut din ceea ce îi place să facă cel mai mult. Dacă majoritatea lucrurilor pe care le face o persoană se conformează adevărurilor-principii și cerințelor lui Dumnezeu, atunci aceasta este cineva care iubește și urmărește adevărul. Dacă poate să practice adevărul, iar lucrurile pe care le face în fiecare zi sunt pentru îndeplinirea datoriei sale, atunci are intrare în viață și deține adevărurile-realități. Acțiunile sale ar putea fi nepotrivite în anumite privințe sau ar putea să nu înțeleagă cu acuratețe adevărurile-principii sau să aibă prejudecăți îndărătnice în această privință sau, uneori, s-ar putea să fie arogantă și neprihănită de sine, să insiste asupra propriilor căi și să nu reușească să accepte adevărul, dar dacă ulterior e capabilă să se pocăiască și să practice adevărul, asta dovedește fără îndoială că are intrare în viață și urmărește adevărul. În cazul în care ceea ce dezvăluie cineva pe parcursul îndeplinirii datoriei sale nu reprezintă altceva decât firi corupte, o gură plină de minciuni, mândrie, indulgență, trufie copleșitoare, faptul că acea persoană nu recunoaște decât propria sa lege și că face orice vrea și așa mai departe, dacă, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu sau câte predici a auzit, nu există în cele din urmă nici cea mai mică schimbare în aceste firi corupte, atunci cu siguranță nu este cineva care urmărește adevărul. Sunt mulți oameni care cred în Dumnezeu de mulți ani, care nu par oameni răi și chiar au unele comportamente bune. Ei cred cu destulă pasiune în Dumnezeu, dar viețile-firi pe care le au nu se schimbă deloc și nu au de împărtășit nici cea mai mică mărturie bazată pe experiență. Nu sunt jalnici astfel de oameni? După atâția ani de credință în Dumnezeu, nu pot vorbi nici despre cea mai mică mărturie bazată pe experiență. Acesta este pur și simplu un muncitor. Sunt cu adevărat jalnici! Pe scurt, pentru a evalua dacă o persoană urmărește adevărul și are pătrundere în viață, trebuie să te uiți la firea și esența dezvăluite și exprimate de ea și să vezi dacă există vreo schimbare în firea ei. Nu poate rezista mult timp rostind în permanență cuvinte și doctrine, deghizându-se și amăgind. Își face rău doar ei, fără să îi înșele pe ceilalți. Cei care nu acceptă adevărul și nu urmăresc adevărul vor fi dezvăluiți și eliminați mai devreme sau mai târziu. Doar cei care acceptă și practică adevărul pot să dobândească pătrundere în viață și să aibă o schimbare a firii.

Am terminat părtășia despre ce reprezintă pătrunderea în viață, ce este urmărirea adevărului și toate feluritele manifestări ale oamenilor care urmăresc adevărul. Oamenii ar trebui să compare aceste lucruri cu propria persoană și, atunci când înțeleg adevărul, trebuie să îl pună în practică. Care este cea mai mare dificultate pentru majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu? Faptul că ei înțeleg adevărul, dar nu îl practică. Deși, după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, se pot compara cu ele și pot dobândi o oarecare cunoaștere asupra lor înșiși, de ce nu pot pune adevărul în practică? Majoritatea oamenilor nu pot găsi motivul. De exemplu, toți oamenii au firi arogante – toți sunt deosebit de aroganți și neprihăniți de sine. Majoritatea oamenilor pot recunoaște asta, dar pot evita dezvăluirea aroganței lor? Nu este un lucru ușor de realizat. Deși pot face comparații între ei și cuvintele lui Dumnezeu în timp ce le citesc, deși recunosc că au o fire arogantă și că au o cale de a practica, partea dificilă este că, de fiecare dată când fac ceva, deseori au propriile preferințe, intenții și țeluri și nu pot vedea că toate acestea au legătură cu firea lor coruptă. Ei trebuie să învețe să discearnă în privința acestor lucruri și trebuie să înțeleagă adevărul, să remedieze ceea ce este de remediat și să renunțe la ceea ce trebuie să renunțe. Altfel spus, nu ar mai trebui să facă lucruri de dragul intențiilor, dorințelor, mândriei, statutului și intereselor personale. Ar trebui să stopeze cursul faptelor lor rele și să se abțină de la a spune o altă frază sau de la a îndeplini o altă faptă pentru interesul propriu. Dacă faci asta, vei fi dobândit deja o inimă plină de căință și vei fi început transformarea laturii tale negative. Dacă iei și mai multă inițiativă și, pe lângă faptul că nu vorbești spre binele tău, poți să te și diseci pe tine însuți, lăsând frații și surorile să vadă manifestarea firii tale arogante, astfel încât să poată să învețe din asta, să câștige câteva lecții, să tragă foloase și să găsească o cale de a practica, atunci ar fi și mai bine. Ce anume este dificil? Să renunți la toate intențiile, țelurile, ambițiile, dorințele și interesele tale, să nu faci lucruri spre binele tău și să nu te ocupi și să te agiți spre binele tău. Pavel a spus că și-a terminat cursa. Pentru cine alerga el în această cursă? (Alerga pentru a fi binecuvântat și pentru a obține o cunună.) Dar lui Pavel îi lipsea această înțelegere. Probabil el a continuat să creadă că alerga în acea cursă pentru Dumnezeu și pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și, cu siguranță, nu spre binele lui. De aceea a îndrăznit să se dea în spectacol și să fie mărturie pentru el însuși într-un mod atât de lăudăros și nerușinat. În mod evident se apăra și se justifica. În același timp, aceasta este și cea mai bună dovadă că mărturisea că pentru el a trăi era hristos. El mărturisea ostentativ pentru el însuși și se împotrivea adevărului; hulea adevărul. Sunt mulți oameni care îl venerează pe Pavel acum, ale căror inimi sunt pline de ambiții și dorințe, care își doresc toți să mărturisească pentru ei: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății” (2 Timotei 4:7-8). Făcând asta, nu dau ei frâu liber dorințelor și ambițiilor lor, lăsându-le să crească încontinuu, dezvăluindu-le în toate situațiile pentru a fi împlinite? Dacă nu îți poți înfrânge dorințele, atunci totul s-a terminat pentru tine; nu vei putea să pătrunzi adevărurile-realități. Care este esența acestei probleme? (Trebuie să ne răzvrătim împotriva intențiilor noastre.) Răzvrătirea împotriva intențiilor tale este un mod negativ de a practica. Trebuie, de asemenea, să poți să le expui în mod activ, exact cum expui și alți oameni. Dacă ai spus ceva de genul: „Vă voi spune adevărul despre mine: am ambiții foarte exagerate și îmi doresc să vă atrag de partea mea. Chiar acum mă deschid în fața voastră. Sunt dispus să mă răzvrătesc împotriva trupului; nu voi fi complicele Satanei. Țelul meu expunându-mă în acest mod este acela de a vă permite să îmi vedeți clar adevărata față, ca să nu mă venerați” – ce efect ar avea acest mod de a practica? Toată lumea te-ar admira cu siguranță. Nu ar fi mult mai bine decât venerația și respectul pe care le-ai primi în schimbul a tot soiul de tactici josnice? (Ba da.) Cel puțin acesta este un lucru pozitiv. Deși toți ar avea o oarecare admirație pentru tine, te vor aprecia? Poate unii o vor face, dar tu trebuie să găsești moduri de a-i face să renunțe la acest comportament. Întotdeauna expune-te, spunând: „Și eu sunt răzvrătit și răzvrătirea mea este mult mai gravă decât a voastră. Sunt și înșelător și ticălos. Când am vorbit atunci, am avut un țel în minte, acela de a vă face să mă admirați și să nu mă disprețuiți.” După ce toată lumea aude asta, nu numai că nu te vor disprețui în inimile lor, dar te vor respecta mai mult. Acesta este un mod deschis de a practica. Doar oamenii care iubesc adevărul vor face asta; oamenii care nu iubesc adevărul sunt incapabili de acest lucru, orice s-ar întâmpla. Dacă, în inima ta, te gândești că este foarte bine și reprezintă un mare privilegiu să faci asta, că Îi place lui Dumnezeu, iar tu aspiri să acționezi în acest fel; dacă ai o dorință puternică în inima ta, crezând că ar trebui să faci asta și că ar trebui să fii acest tip de persoană – o persoană deschisă, onestă și în ale cărei vorbe nu se poate găsi nicio minciună, o persoană care se răzvrătește temeinic împotriva firii sale corupte și a Satanei – doar atunci vei fi genul de persoană care trăiește cu adevărat în lumină. Și dacă ești atras de asta și adori să fii acest gen de persoană, atunci vei putea să iubești adevărul, să intri în el și să renunți la lucrurile care sunt de la Satana. Dar dacă ești în continuare interesat de intențiile, țelurile, ambițiile, dorințele și interesele tale și încă ai o adorație persistentă pentru urmărirea cunoașterii, faimei, câștigului și statutului, atunci aceste lucruri încă au un loc în inima ta. Spui: „Lasă-mă să o iau ușor, până când o să am statura potrivită, apoi vom vedea.” Asta înseamnă să te complaci și să fii incapabil să te răzvrătești complet împotriva ta. Prin această complacere, pătrunderea ta în viață este încetinită, și nu doar că nu au fost rezolvate problemele tale legate de tânjirea după plăceri trupești și după beneficiile statutului, dar acestea devin din ce în ce mai îndărătnice. Așadar, lucrurile din inima ta care aparțin Satanei pot fi curățite complet? Mai poate experiența ta de viață să se adâncească și viața ta să continue să crească? Mai poți încă să fii desăvârșit de Dumnezeu? Ai căzut deja pradă plăcerilor trupești și beneficiile statutului te-au prins strâns – poți încă să te eliberezi de ele? Nu vrei să te eliberezi; încet-încet devii o persoană care induce oamenii în eroare. Asta va fi problematic și păcatul tău va fi grav. De ce lucrurile s-au sfârșit în acel fel pentru Pavel? Deoarece el nu a urmărit deloc adevărul. El și-a urmărit mereu idealurile și dorințele arzătoare și a dorit să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu, pentru ca aceștia să îl urmeze și să facă ce a făcut el. El a dorit și să se folosească de munca grea și de plata unui preț ca atu pentru a face o înțelegere cu Dumnezeu și să obțină recompense și o cunună. În cele din urmă, el a fost pedepsit de Dumnezeu. Dacă cineva urmează o cale identică cu cea urmată de Pavel, atunci persoana respectivă nu poate fi ajutată și este complet terminată. Oricine este același tip de persoană ca Pavel este un antihrist care nu se va căi, orice ar fi. Dacă ai doar unele stări pe care le-a avut Pavel, dar țelul pe care îl urmărești este puțin diferit de al lui, atunci trebuie să te căiești imediat și poate vei reuși la timp. Dacă faci cum a făcut Pavel, dacă îl venerezi și ești exact ca el, atunci nu doar că ești un neîncrezător, ci dorești să fii Dumnezeu și să fii Hristos. Nu este aceasta dorința de a fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu? În inima ta, te închini unui dumnezeu vag din cer; vrei să fii pe picior de egalitate cu Hristos, ba chiar îți tratezi darurile și cunoașterea ca fiind viața și tratezi ceea ce urmărești în mod nepotrivit ca fiind potrivit. Țelurile pe care le urmărești și maniera în care urmărești devin din ce în ce mai apropiate de cele ale lui Pavel și se potrivesc din ce în ce mai bine cu cele ale lui Pavel. Asta îți va aduce necazuri; ești complet lipsit de speranță și nu poți fi mântuit. Trebuie să faci ceea ce a făcut Petru și să urmezi calea urmăririi adevărului, să te răzvrătești temeinic împotriva trupului și să te răzvrătești împotriva lucrurilor care sunt ale Satanei și doar atunci vei avea speranță să fii mântuit. Aveți acum o cale de a primi mântuirea? (Expunerea personală constantă și renunțarea la noi înșine.) În primul rând, trebuie să renunți la intențiile, scopurile, ambițiile și dorințele personale. Indiferent dacă urmărești în mod activ sau dacă urmărești în mod negativ sau pasiv, trebuie să renunți la acele lucruri și să înveți să te supui. Este cel mai important lucru. Dacă decizi să acționezi într-un anumit mod când ceva se abate asupra ta, în primul rând trebuie să evaluezi de ce acționezi în acel fel. Dacă o faci pentru mândrie și statut, atunci oprește-te imediat și încetinește-ți pașii pe care îi faci spre a acționa. Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, nu sunt dispus să fac asta. Vreau să mă răzvrătesc împotriva acestui lucru, dar îmi lipsește puterea. Te rog, dă-mi puterea, protejează-mă și oprește-mi faptele rele din fașă.” Atunci, fără să realizezi, vei avea puterea de-a o face. Uneori, abilitatea oamenilor de a înfrânge păcatul, de a se răzvrăti împotriva trupului și de a se răzvrăti împotriva firii lor corupte vine din propria dorință și voință și din aspirația lor de a iubi adevărul. Alteori, necesită lucrarea lui Dumnezeu și necesită să te bazezi pe Dumnezeu – oamenii nu Îl pot părăsi pe Dumnezeu. Uneori înțelegi adevărul, ai o cale de urmat și crezi că poți trăi independent, dar când ești confruntat cu circumstanțe noi, nu știi cum să practici – trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El. Viețile oamenilor sunt pline de suișuri și coborâșuri. Se poate spune că oamenii nu pot fi niciodată fără Dumnezeu. Indiferent câte adevăruri înțeleg, nu Îl pot părăsi. Indiferent câte momente de negativitate sau de pasivitate au, în cele din urmă nu pot rămâne fără îndrumarea și conducerea lui Dumnezeu. Cu cât te supui lui Dumnezeu de mai multe ori, cu atât sporesc adevărurile-realități pe care le deții. Pe măsură ce adevărurile-realități sporesc, pătrunderea ta în viață devine din ce în ce mai profundă. Pe măsură ce pătrunderea ta în viață devine mai profundă, asta înseamnă că firea ta se schimbă din ce în ce mai mult. Când firea ta s-a schimbat mult, asta înseamnă că ai dobândit statură. Statura ta este reprezentativă pentru pătrunderea ta în viață. Când ai statură, poți elimina controlul și robia pe care firea ta coruptă le are asupra ta, abilitatea de a înfrânge păcatul va deveni mai puternică și inima ta va avea tărie. Nu vei avea doar o dorință, speranță și aspirație afectivă; nu vei mai zăbovi la acest nivel. Mai degrabă, vei urca și vei deveni adult, te vei transforma într-o persoană care are adevărul și umanitate. Aceasta este calea urmăririi adevărului și totodată este rezultatul urmăririi adevărului. Puteți vedea această direcție? Puteți vedea speranță? (Da.) Acesta este un lucru bun.

Pătrunderea în viață reprezintă un proces nesfârșit. Trebuie să experimentezi o viață întreagă pentru a câștiga din asta și a trece prin schimbare. Chiar dacă mergi pe calea urmăririi adevărului, dacă tot tânjești după plăcerile trupești și beneficiile statutului, te vei poticni și vei cădea oricum. Acum, calea ta este corectă și ți-ai găsit direcția. Deja ai deslușit în mod clar acele lucruri care sunt incorecte, pasive, opuse și negative. Există o graniță între tine și aceste lucruri. Cât despre lucrurile pozitive, le-ai înțeles și pe acestea și ai câștigat destul de multe din ele și poți deja înțelege și accepta destul de multe. Ce rămâne după dobândirea discernământului asupra acestor lucruri și acțiuni greșite, ticăloase și negative este să le izgonești complet din inima ta, să le abandonezi întru totul și să te răzvrătești împotriva lor și apoi să practici conform principiilor adevărului. În acest fel, vei avea pătrundere în viață. Pătrunderea în viață nu este grea, de fapt; doar că depinde dacă iubești sincer adevărul. Dacă iubești sincer adevărul, aceste lucruri negative nu te vor putea înfrânge. Poate vei fi pasiv și slab pentru o perioadă, dar tot vei putea înainta. Dacă nu iubești adevărul sau dacă nu îl iubești prea tare, concentrându-te doar pe formalități exterioare, sacrificându-te și dedicându-te puțin, fiind capabil să te trezești dimineața devreme și să te culci noaptea târziu pentru a-ți îndeplini datoria; dacă doar zăbovești la stadiul de a munci, nedorind să ajungi la o înțelegere a adevărului sau să pătrunzi în realitate, mulțumindu-te doar să te sacrifici pentru Dumnezeu și să nu comiți nicio fărădelege majoră, și stagnezi și nu avansezi, care vor fi consecințele acestor lucruri? Cu siguranță nu vei primi aprobarea lui Dumnezeu. Dacă vrei ca urmărirea adevărului să fie un succes pentru tine și dorești cu adevărat să dobândești viață, nu e un lucru simplu. Trebuie să renunți la propriile interese și să abandonezi tot ceea ce urmărești în mod nepotrivit, precum urmărirea faimei, câștigului și a statutului, urmărirea binecuvântărilor, sau urmărirea unei cununi sau a recompenselor. Trebuie să renunți la toate acestea. Dacă iubești sincer adevărul și îți place să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu, atunci pătrunderea în viață nu va fi o chestiune dificilă pentru tine. Atât timp cât vei înțelege adevărul, vei avea în mod firesc o cale și nu îți va fi foarte greu.

21 iunie 2018

A portion of the Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.