De unde ar trebui să pornească o persoană atunci când face primul pas către intrarea în viață? Ce îi trebuie unei persoane ca să aibă intrarea în viață? Care sunt cele mai importante și hotărâtoare lucruri pe care ar trebui să le urmărească și dobândească o persoană pentru a pătrunde în adevărurile-realitate? V-ați gândit vreodată bine la aceste întrebări? Ce este intrarea în viață? Intrarea în viață este o schimbare în viața de zi cu zi a unei persoane, în acțiunile sale, în direcția vieții sale și în scopul a ceea ce urmărește. După ce a fost nesăbuită și ignorantă în trecut și a acționat întotdeauna în conformitate cu gândurile, noțiunile și închipuirile trupului, acum, prin expunerea, udarea și aprovizionarea din partea lui Dumnezeu, o persoană poate ajunge să înțeleagă că ar trebui să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu. În plus, această persoană a suferit o transformare în viața de zi cu zi, drept rezultat al cuvintelor lui Dumnezeu, în ceea ce privește opiniile și stilul său de a se comporta și în ceea ce privește direcția și obiectivele sale în viață. Aceasta este intrarea în viață. Care este baza intrării în viață? (Cuvintele lui Dumnezeu.) Așa este. Intrarea în viață e inseparabilă de cuvintele lui Dumnezeu; este inseparabilă de adevăr; fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu este adevărul. Ce se manifestă în oamenii care au dobândit intrarea în viață? (Sunt capabili să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi.) Așa este. Sunt capabili să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi. Acțiunile, vorbirea, gândurile lor despre probleme, punctele de vedere, pozițiile și perspectivele lor se bazează toate pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. Acestea sunt manifestări ale faptului de a fi dobândit intrarea în viață. Așadar, de ce este legată în primul rând intrarea în viață? (De cuvintele lui Dumnezeu.) Este legată de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr. Prin urmare, acum, poate cineva defini o persoană cu intrare în viață drept o persoană care urmărește adevărul, și o persoană care chiar urmărește adevărul drept o persoană cu intrare in viață? (Da.) Care este scopul definirii lucrurilor în acest mod? Încotro ar trebui să ne îndreptăm cu această părtășie? (Înspre căutarea adevărului.) Căutarea adevărului este principalul subiect despre care vreau să am părtășie astăzi. În momentul actual, nu sunteți prea lămuriți în privința relației dintre intrarea în viață și căutarea adevărului – nu vă este foarte clară. Eu am mereu părtășie despre intrarea în viață și schimbarea firii, și analizez minuțios calea lui Pavel. Care este principalul subiect la care se reduc toate acestea? Este căutarea adevărului. Fie că disec calea pe care a urmat-o Pavel, fie că vorbesc despre calea către desăvârșire urmată de Petru – indiferent de subiectul abordat, în cele din urmă, ce tip de cale intenționez să fie urmată de toată lumea? (Calea urmăririi adevărului.) Când oamenii sunt capabili să urmărească adevărul, să pătrundă în adevărurile-realitate, să trăiască conform cuvintelor lui Dumnezeu, să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să facă lucrurile în conformitate cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu, nu sunt clare țelurile urmărite de oameni și căile urmate de ei? (Ba da, sunt.) Urmărirea adevărului reprezintă un subiect imposibil de evitat de către oameni atunci când ei cred în Dumnezeu, când caută să-și schimbe firea și să urmărească mântuirea. Doar cei care urmăresc adevărul sunt credincioși adevărați și pot dobândi mântuirea. Unii oameni au pasiune și sunt dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar nu sunt neapărat oameni care urmăresc adevărul. Deși toată lumea este dispusă să urmărească adevărul, unii oameni sunt de calibru slab, le lipsește abilitatea de a înțelege și nu pot sesiza adevărul. Unii nu au înțelegere spirituală; indiferent de modul în care ascultă predicile, nu înțeleg niciodată, nici nu înțeleg când citesc cuvintele lui Dumnezeu. Ei pricep mereu lucrurile într-un mod deformat și încearcă să aplice reglementări. Aceștia sunt oamenii care nu au înțelegere spirituală. În cadrul bisericii, există oameni care au înțelegere spirituală și oameni care nu o au; există cei de calibru slab, cărora le lipsește abilitatea de a înțelege, și cei de calibru bun, care au o înțelegere pură a cuvintelor lui Dumnezeu; există cei care urmăresc adevărul și cei care nu-l urmăresc. Aceste tipuri diferite de oameni au diferite stări și manifestări, și trebuie să poți să-i discerni clar.

Să începem prin a discuta despre primul tip de persoane – oamenii care nu au înțelegere spirituală. De exemplu, avem părtășie despre un aspect al adevărului, și după ce ne terminăm părtășia despre acest aspect al adevărului și despre stările, atitudinile, intențiile și manifestările oamenilor, sunt unii oameni care nu înțeleg ce s-a spus, nu înțeleg despre ce a fost părtășia, care nu se pot compara cu ea și nu știu ce relație există între comportamentul și manifestările lor, între firea lor coruptă și natura-esență pe care o au și adevărul despre care s-a avut părtășie. Totodată, ei nu știu ce legătură există între asta și lucrurile pe care le urmăresc în viața lor sau de ce a fost predicată această predică – tot ceea ce înțeleg din asta este doctrină și văd reglementări în ea. Când îi întreabă cineva ce au înțeles, ei spun: „Deși s-a avut părtășie despre multe subiecte astăzi, ideea principală a fost aceeași: dacă se întâmplă ceva, roagă-te mai mult.” Mai sunt alții care zic: „Înțeleg. Dumnezeu îi face pe oameni să fie buni, să nu facă lucruri rele, ci multe fapte bune. Lui Dumnezeu Îi place asta.” Mai sunt și alții care spun: „Dumnezeu le zice oamenilor că trebuie să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice mult.” Au înțeles cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Toți acești oameni cred că au înțeles cuvintele Lui, dar, de fapt, bâjbâie în întuneric și s-au agățat doar de o singură frază din cuvintele Sale. Înțelegerea lor este prea unilaterală și nu înțeleg deloc ce a vrut să spună Dumnezeu. În cazul oamenilor care nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, indiferent cât de mult spune El, ei văd numai reglementări, doctrină, un singur fel de teorie, o singură perspectivă sau doar un fel de a spune. Când e vorba de punerea în practică, cum fac ei asta? De exemplu, când vorbim despre adevărul supunerii față de Dumnezeu, după ce ascultă, ei zic: „Voi face orice îmi spune Dumnezeu să fac. Asta înseamnă să-I asculți cuvintele și să I te supui.” Nu este prea simplist? Asta e tot ceea ce pot înțelege. Ei nu înțeleg care dintre modurile de a practica cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărata supunere față de El, cum să caute intențiile lui Dumnezeu și să obțină supunere față de El, cum să urmeze îndrumarea Duhului Sfânt și cum să practice adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu atât mai puțin cum să stea de partea lui Dumnezeu și să protejeze lucrarea bisericii. Cu cât ceva are mai mult de-a face cu adevărurile ce reprezintă cheia supunerii față de Dumnezeu, cu atât mai puțin sunt capabili să înțeleagă. Tot ceea ce știu să facă este să se supună reglementărilor. Asta înseamnă să nu ai înțelegere spirituală. În afară de a urma reglementări și de a se împotmoli în rutina propriului mod de gândire, oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt insensibili în fața rațiunii. Care este exprimarea principală a oamenilor care nu au înțelegere spirituală? (Urmarea reglementărilor.) Este urmarea reglementărilor. Ei iau adesea o propoziție sau un eveniment și o desemnează ca reglementare sau mod de urmat. Așadar, tratează acești oameni adevărul în același fel? (Da.) Cei care nu au înțelegere spirituală își amintesc un aspect al manifestărilor adevărului despre care ai avut părtășie astăzi; ei desemnează acele cuvinte și comportamente drept reglementări care ar trebui practicate, amintindu-și de fiecare în parte, fără greș. Apoi, data viitoare, când vor întâmpina o situație diferită, dacă nu va avea nimeni părtășie, ei vor aplica acele metode și reglementări anterioare fără discriminare și le vor pune în practică. Aceasta este o manifestare concretă a oamenilor care nu au înțelegere spirituală. Cum se simt astfel de oameni în timp ce urmează reglementări? (Obosiți.) Nu se simt obosiți; dacă ar fi așa, s-ar opri. Ei simt că practică adevărul; nu simt că urmează un set de reglementări, nici nu simt că nu au înțelegere spirituală. Cu atât mai puțin simt că nu au înțeles adevărul sau că nu au nicio înțelegere cu privire la ce sunt adevărurile-principii. Dimpotrivă, ei cred că au înțeles latura practică a adevărului, precum și principiile acelui aspect al adevărului; în același timp, ei cred că au înțeles intențiile lui Dumnezeu și că, dacă pot acționa în conformitate cu reglementările lor, vor fi pătruns acel aspect al adevărului-realitate, vor fi mulțumit intențiile lui Dumnezeu și vor fi pus adevărul în practică. Nu asta gândesc oamenii care nu au înțelegere spirituală? (Ba da.) Este acest mod de gândire în conformitate cu standardele cerute de Dumnezeu? Este practicarea prin urmarea reglementărilor o manifestare a urmăririi adevărului? (Nu, nu este.) De ce nu este? (Deoarece atunci când se întâmplă ceva, ei nu caută adevărul și nu depun efortul de a reflecta asupra chestiunii; doar se agață cu încăpățânare de modul în care au făcut mereu lucrurile.) Acesta este modul de acțiune al oamenilor care nu au înțelegere spirituală – se agață cu încăpățânare de vechile obiceiuri, sunt leneși, nu caută adevărul când se întâmplă lucruri și nu se gândesc la ele, nici nu cercetează. De asemenea, chiar dacă cercetează, sunt capabili să înțeleagă ce înseamnă? (Nu.) De ce nu înțeleg? (Deoarece nu au înțelegere spirituală.) Corect. Totul se reduce la faptul că oamenii de acest gen nu au înțelegere spirituală și nu vor înțelege niciodată adevărul.

De fapt, în inimile lor, oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt dispuși să urmărească adevărul, dar o fac într-un mod greșit. Mai precis, ei se bazează în principal pe urmarea reglementărilor, colorând spațiile goale și aderând la doctrină sau aplicând căile altora de a face lucrurile și imitând cuvintele acestora. Așadar, care este esența acestui gen de persoană? De ce consideră urmarea reglementărilor ca fiind practicarea adevărului și crede că practicarea în acest mod înseamnă urmărirea adevărului? De ce apare această problemă? Există o rădăcină a acestui lucru – o puteți vedea? (Ea își tratează opiniile, noțiunile și închipuirile ca fiind adevărul. Ea nu înțelege cuvintele lui Dumnezeu și nu a priceput cu adevărat intențiile lui Dumnezeu.) Asta e o parte a chestiunii. Ce altceva? (Este arogantă și se crede neprihănită de sine și, când se întâmplă ceva, nu caută adevărul. Ea tratează lucrurile despre care crede că sunt drepte ca fiind adevărul.) Așa sunt unii oameni care nu au înțelegere spirituală, dar nu aceasta este rădăcina problemei. Ce a făcut asemenea oameni să se manifeste astfel? Oamenii care nu au înțelegere spirituală și cărora le place să urmeze reglementări ascultă predicile cu multă seriozitate, în special când au legătură cu practica lor. De exemplu, cum să-și îndeplinească îndatoririle și cum să facă bine lucrurile pe care ar trebui să le facă. Sunt atenți, dar problema principală este că nu pot face comparații între starea lor și ceea ce aud în predică. De pildă, dacă aceasta este despre răzvrătirea oamenilor, după ce ascultă, ei se gândesc: „Răzvrătit? Eu, nu! Dacă oamenilor nu li se permite să fie răzvrătiți, atunci, dacă voi întâlni în viitor o asemenea situație, nu ar trebui să deschid gura. Ar trebui doar să suport și să citesc tonul și expresiile oamenilor. Voi urmări ce zic oamenii din jurul meu și cum fac ei lucrurile și le voi urma exemplul. Atunci nu voi fi răzvrătit, nu-i așa?” După ce ascultă o predică, concluziile pe care le trag sunt doar o sumă a propriei logici și a propriilor metode de practică. Ei nu au nicio reacție la niciuna dintre stările expuse de predică și nu pot face niciun fel de comparație cu ei înșiși. Mințile lor sunt confuze. Ce vreau să spun prin „confuze”? Ei nu știu despre ce este, de fapt, predica. Ei cugetă în sinea lor: „Despre ce este părtășia? De ce nu se spun lucrurile într-o manieră mai simplă? Astăzi au părtășie despre asta, iar mâine va fi altceva.” Din perspectiva lor, practicarea adevărului este simplă: doar fă ce ți se cere. Ei nu pot compara cu propria persoană toate stările și firile corupte expuse de predică. Sunt nelămuriți și nu înțeleg nimic când vine vorba de gândurile, ideile și diferitele firi corupte scoase la iveală de oameni în fiecare tip de circumstanță, pe parcursul procesului de intrare în viață. Ei nu pot distinge între detalii, nici nu pot face comparații cu ei înșiși. Cum se simt oamenii care nu pot face comparații cu ei înșiși după ce ascultă adevărul? (Ei cred că se vorbește despre alți oameni și că nu are nicio legătură cu ei.) Așa este. Aceasta este caracteristica principală; nu pot face comparații cu ei înșiși. Când văd cuvinte care expun stările corupte ale oamenilor, ei cred că se vorbește numai de alți oameni. Pot admite când sunt expuse problemele obișnuite sau comune ale oamenilor, dar când vine vorba de cuvinte ce au legătură cu firile corupte sau esențele oamenilor, în mod categoric nu acceptă asta; nu vor admite sub nicio formă – e ca și cum acceptarea ar însemna condamnarea lor. Aceasta este problema pe care o au în comun toți oamenii care nu au înțelegere spirituală. Când sunt confruntați cu expunerea de către Dumnezeu a fiecărui tip de stare și manifestare a oamenilor și cu fiecare mod în care se dezvăluie natura-esență pe care o au, ei nu acceptă nimic din toate acestea, nici nu se compară cu asta sau nu reflectează. În schimb, în mod frecvent, iau aceste cuvinte și probleme și le proiectează asupra altor oameni, gândindu-se că nu au nicio legătură cu ei înșiși. Nu doar că oamenii de acest gen nu acceptă adevărul, dar nici nu au procese normale de gândire, cuvintele lor sunt evazive și ocolite, iar întrebarea la care răspund nu este cea formulată. De exemplu, dacă îi întrebi dacă au mâncat deja, ei zic că nu vor apă; dacă îi întrebi dacă sunt somnoroși, ei zic că nu le este sete. Sunt adesea în această stare încețoșată și cu mintea confuză. Acesta este modul în care se manifestă cei care nu au înțelegere spirituală. În toate bisericile există oameni care nu au înțelegere spirituală. Deși au probleme comune unii cu alții, există și diferențe subtile. Există oameni cărora le lipsește total înțelegerea spirituală? (Da.) Oamenilor care cred în Dumnezeu de mai puțin de trei ani le sunt foarte neclare chestiuni precum credința în Dumnezeu, intrarea în viață, urmărirea adevărului, urmărirea transformării firilor proprii și a desăvârșirii lor. Ei se bazează doar pe pasiunea de a-și îndeplini datoria, făcând una sau alta pentru Dumnezeu, și sunt la stadiul de a depune efort și a munci. Nu înțeleg chestiunile ce au de-a face cu intrarea în viață și nu au absolut niciun concept privind intrarea în viață și urmărirea adevărului. Le place doar să facă lucruri care sunt vizibile din afară și se bazează pe pasiunea lor ca să facă asta. Aceștia sunt oameni cărora le lipsește complet înțelegerea spirituală. Poate fi etichetată o persoană căreia îi lipsește complet înțelegerea spirituală în acest stadiu drept cineva care nu urmărește adevărul? (Nu.) Nu crede în Dumnezeu de suficient de mult timp, astfel că nu poate fi încă etichetată. Deoarece este încă în stadiul plin de pasiune, nu înțelege nimic despre scopurile planului de gestionare al lui Dumnezeu, despre calea oamenilor spre mântuire sau despre diferitele căi pe care le urmează fiecare tip de persoană, astfel că lipsa ei de înțelegere spirituală este scuzabilă; este un lucru normal. Totuși, în ceea ce îi privește pe cei care înțeleg deja ce este intrarea în viață și au început deja să se familiarizeze cu toate adevărurile privind intrarea în viață și transformarea firilor, există printre ei unii cărora le lipsește complet înțelegerea spirituală? (Da, există.) Ei încă există. Chiar dacă o persoană căreia îi lipsește complet înțelegerea spirituală dorește în inima sa să urmărească adevărul, nu poate face asta. Prin urmare, se poate spune cu certitudine că oamenii cărora le lipsește complet înțelegerea spirituală nu au cum să fie oameni care urmăresc adevărul și este imposibil ca manifestările lor să fie cele ale unei persoane care urmărește adevărul.

Care sunt modurile diferite în care se manifestă cei care au înțelegere spirituală și cei care nu au înțelegere spirituală? Oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt în mod fundamental în necunoștință de cauză și ignoranți în ceea ce privește adevărurile despre care Dumnezeu a avut părtășie, precum și stările, contextul și indicațiile din cuvintele Sale și nu se pot compara cu acestea. Cei care au înțelegere spirituală sunt exact opusul lor. De exemplu, dacă am părtășie despre răzvrătirea oamenilor și despre faptul că în această răzvrătire există intransigență, egoism și nesăbuință încăpățânată, precum și înțelegeri greșite cu privire la Dumnezeu, împotrivire și opoziție față de El, când vorbesc despre stări ce țin de acest subiect, indiferent dacă dau un exemplu, dacă vorbesc despre un aspect al adevărului, dacă abordez o stare care există în inima ta sau am părtășie despre subiecte privind adevărurile-principii, dacă înțelegi cu adevărat ceea ce auzi, atunci ești o persoană care are înțelegere spirituală. Dacă înțelegi ceea ce auzi și poți să pui în practică, atunci ești o persoană care practică adevărul. Când oamenii care au înțelegere spirituală aud cuvintele lui Dumnezeu, ei sunt capabili de înțelegere pură și chiar pot înțelege adevărul. Indiferent de subiectul despre care vorbește Dumnezeu, sunt capabili să țină pasul și pot face comparații între starea lor și cuvintele lui Dumnezeu și pot găsi o cale de a practica. Aceasta este manifestarea faptului că ai înțelegere spirituală. După ce oamenii care au înțelegere spirituală citesc cuvintele lui Dumnezeu, inima le este luminată și câștigă ceva din asta. Spiritul le este deosebit de liber și simt că există o cale pe care o pot urma. Prin urmare, de fiecare dată când ascultă o predică, câștigă ceva din asta și, de fiecare dată când citesc cuvintele lui Dumnezeu, se îmbogățesc. Astfel se manifestă înțelegerea spirituală. Indiferent de subiectul despre care are părtășie Dumnezeu, după ce îl ascultă cei care au înțelegere spirituală, în mintea lor vor ieși la iveală imagini, iar când Dumnezeu expune stările oamenilor, ei pot face comparații. Când El vorbește despre înțelegeri greșite în privința lui Dumnezeu, ei aplică asta la starea lor și își dau seama: „Această cerere a mea și aceste închipuiri pe care le am sunt în realitate înțelegeri greșite în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu.” Au făcut legătura. Când El vorbește despre împotrivire și opunere față de Dumnezeu, dacă au emoții similare, dacă trăiesc în stări similare și au aceste firi și esențe înlăuntrul lor, ei pot face o comparație între ele. Ce fel de lucruri pot folosi pentru a face comparații? Gânduri, idei sau acțiunile și comportamentele pe care le afișează; toate acestea pot fi folosite pentru a face comparații. Când oamenii pot înțelege ceea ce spune Dumnezeu și înțeleg exact despre ce vorbește El și știu ce comportament, revelații, manifestări, stări și esențe ale lor se potrivesc cu stările expuse de Dumnezeu și despre care se vorbește în predici, atunci ei au manifestat înțelegere spirituală. Puteți să vă dați seama dacă aveți sau nu înțelegere spirituală? (Uneori am, alteori nu.) Lucrul acesta poate fi remediat, dar dacă nu ai deloc, asta înseamnă probleme. Dacă de cele mai multe ori știi la ce se referă cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă nu poți face comparații cu tine însuți, dar știi că ai acest tip de stări sau le-ai remarcat la alți oameni și cunoști acest aspect al adevărului și cum ar trebui să pătrunzi în el, atunci se consideră deja că ai înțelegere spirituală. Totuși, acest tip de persoană poate manifesta înțelegere spirituală de fiecare dată când aude o predică? Nu, uneori are înțelegere spirituală, alteori nu, deoarece intrarea în viață atinge multe aspecte ale adevărului. Sunt unele adevăruri pe care le înțelegi și pe care le-ai pătruns și altele pe care nu le înțelegi și încă nu le-ai pătruns. Sunt unele adevăruri cu care nu te-ai întâlnit deloc și de care nici măcar nu ai auzit. Acum ai auzit, dar e greu de zis dacă poți să le pricepi sau nu, ba chiar s-ar putea să ai noțiuni sau înțelegeri greșite în această privință. Totuși, este un lucru normal. Dacă sunt unele aspecte ale adevărului pe care le înțelegi, atunci acelea sunt aspecte asupra cărora ai înțelegere spirituală; dacă sunt unele aspecte ale adevărului pe care nu le înțelegi, atunci acestea sunt aspecte asupra cărora nu ai înțelegere spirituală; dacă sunt unele aspecte ale adevărului de care nu ai auzit niciodată și care încă îți sunt străine sau asupra cărora ai chiar noțiuni, atunci acestea sunt aspecte asupra cărora îți lipsește și mai mult înțelegerea spirituală. Trebuie să treci printr-o perioadă de experiență până când înțelegi adevărul, înainte de a dobândi o înțelegere spirituală în acele aspecte. De exemplu, unii oameni au înțelegeri greșite asupra lui Dumnezeu, dar tot se gândesc: „Nu L-am înțeles greșit pe Dumnezeu; niciodată nu L-am înțeles greșit pe Dumnezeu. Nu L-aș putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Îl iubesc deja! Așadar, cum aș putea să-L înțeleg greșit?” Acestea sunt cuvintele pe care le rostesc cei care nu au înțelegere spirituală. Dacă spui: „Deseori, oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu, dar nu pot controla asta; înțelegerile greșite pot apărea oricând și oriunde. Totuși, în momentul de față, aparent nu sunt conștient de niciun aspect în care să-L fi înțeles greșit pe Dumnezeu, sau prin care să fi fost în contradicție cu El. Trebuie să analizez lucrurile cu atenție sporită, să am experiențe, să mă rog lui Dumnezeu și să Îi cer să orchestreze situații care să-mi dezvăluie asemenea lucruri.” Asta este ideal. Aceasta este dorința pe care ar trebui să o ai în minte – trebuie să te străduiești în continuare să te îmbunătățești. Dacă cineva zice: „Eu nu L-am înțeles niciodată greșit pe Dumnezeu. Este vorba de alți oameni”, faptul că poate spune ceva atât de absurd arată că nu are înțelegere spirituală. Ce fel de firi dezvăluie în principal oamenii care nu au înțelegere spirituală? Aroganță și nesăbuință încăpățânată. Ce este nesăbuința încăpățânată? Înseamnă că ești și nesăbuit și încăpățânat. Cum se manifestă asta concret? (Nu sunt conștienți de firile corupte pe care le pot vedea toți ceilalți și cred că nu au asemenea firi. Sunt, de asemenea, neprihăniți de sine în mod deosebit și cred că sunt absolut îndreptățiți.) Nu numai că se gândesc că nu au acest aspect al corupției, ei cred și că se descurcă bine. Sunt controlați din interior de firea lor arogantă și cred că nu ar face niciodată așa ceva. Indiferent ce zic alți oameni, atât timp cât nu și-au dat seama, nu au văzut sau experimentat ceva ei înșiși, cred că nu este nevoie să reflecteze, să înțeleagă sau să accepte asta. Aceasta este nesăbuința încăpățânată. Cum altfel se poate descrie nesăbuința încăpățânată? Atunci când ești insensibil în fața rațiunii. Sunt și alți termeni? (Stupiditate.) Da, nesăbuința încăpățânată este puternic legată de stupiditate – ambele sunt nesăbuite și încăpățânate. De exemplu, alți oameni zic: „Ar trebui să ai grijă. Dacă bei în permanență apă rece, asta poate să-ți încetinească digestia și să-ți dea dureri de stomac.” Iar ei răspund: „Corpul meu beneficiază de o sănătate excelentă. Nu e nimic în neregulă cu mine. Îți faci griji pentru nimic.” Nu este asta nesăbuință încăpățânată? (Ba da.) Ei par foarte încăpățânați și nesăbuiți, deoarece nu au experimentat nimic, dar totuși sunt atât de neprihăniți de sine. De ce spun că sunt încăpățânați și nesăbuiți? Deoarece nu au niciun fel de experiență, însă, cu toate acestea, îndrăznesc să contrazică tot ce le spune cineva cu experiență. Ei nu confirmă acuratețea acestor cuvinte și nici nu învață o lecție din ele; în schimb, cred că au atâta dreptate și nu acceptă ce spun alți oameni. Acestea sunt încăpățânare și nesăbuință, precum și aroganță și neprihănire de sine. În intrarea lui în viață, Petru a fost capabil să învețe din eșecurile altora. Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? [Dumnezeu spune că Petru „a asimilat lucrurile bune din vremurile apuse și le-a respins pe cele rele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să cunoști realitatea”).] Oamenii încăpățânați și nesăbuiți nu pot accepta nici lucrurile care se întâmplă sub ochii lor și nu învață din asta. Oamenii văd acest lucru ca fiind stupid, dar de fapt este o problemă cu firea lor – este din cauza unei firi arogante.

Să ne întoarcem la subiectul referitor la felul în care se manifestă cei care au înțelegere spirituală și la felul în care se manifestă cei care nu au înțelegere spirituală. Care este modul, pe care tocmai l-am menționat, în care se manifestă cei care au înțelegere spirituală? Spuneți-Mi. (Cei care au înțelegere spirituală pot înțelege ce stări umane expun cuvintele lui Dumnezeu și pot face comparații cu propriile gânduri, idei, acțiuni și comportamente din viața lor de zi cu zi. Ei pot înțelege ceea ce spune Dumnezeu.) Ați bifat majoritatea punctelor principale. Când oamenii care au înțelegere spirituală citesc cuvintele revelatoare ale lui Dumnezeu, ei pot face comparații cu ei înșiși și știu care sunt adevărurile despre care este vorba în cuvintele lui Dumnezeu, în ce ar trebui să pătrundă oamenii, care sunt firile umane pe care le expun cuvintele Lui și care sunt stările și manifestările umane pe care le expun acestea. Ei sunt capabili să se compare cu toate aceste lucruri și să fie conștienți de ele. Astfel se manifestă înțelegerea spirituală. Mai devreme, când aveam părtășie despre modul în care se manifestă oamenii care au înțelegere spirituală, am pus o întrebare – dacă aceștia au înțelegere spirituală în toate privințele. Au? (Nu. În unele chestiuni, ei sunt capabili să se compare cu stările expuse de cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, manifestă înțelegere spirituală; pe când în chestiunile pe care nu le-au experimentat încă, nu sunt capabili să facă comparații cu ei înșiși, astfel că nu au înțelegere spirituală.) Dacă încă nu au experimentat ceva anume și nu pot face comparații cu ei înșiși, atunci nu au înțelegere spirituală. Dar dacă sunt lucruri pe care le-au experimentat, dar nu înțeleg adevărurile din ele și astfel nu le acceptă sau nu le recunosc ca fiind adevărul – se consideră aceasta înțelegere spirituală? (Nu.) Nici aceasta nu se consideră înțelegere spirituală. Dar dacă nu înțeleg că lucrurile pe care le aud reprezintă adevărul – se consideră aceasta înțelegere spirituală? (Nu.) Se manifestă careva dintre voi în aceste moduri? De exemplu, când vine vorba despre adevăruri privind supunerea, unii oameni spun: „Trebuie să fim supuși în această chestiune. Oamenii nu au cu ce să se laude și este datoria și obligația lor să fie supuși.” După ce auzi asta, te gândești: „Ce fel de adevăr este acesta? Să fii supus și în această privință? După cum mi se pare mie, în privința asta nu este nevoie să fii supus!” Nu îți lipsește înțelegerea spirituală în această chestiune? (Ba da.) De fapt, asta nu are nicio legătură cu cât de profunde sau superficiale sunt experiențele tale; întrebarea este pur și simplu dacă ai sau nu înțelegere spirituală. Vă dau un exemplu. Când Iov a fost testat, ce a spus el? [„Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21).] După ce oamenii îl aud spunând asta, pot ei să înțeleagă adevărul din spusele lui? (Nu.) Așadar, au oamenii înțelegere spirituală în privința acestei chestiuni? (Nu.) Nu, nu au. Orice persoană este capabilă să experimenteze cele două chestiuni în care Dumnezeu ia și dă, nu-i așa? (Ba da.) Le-ai experimentat deja, dar nu înțelegi adevărul conținut de acestea, așadar, ai înțelegere spirituală în privința acestor chestiuni? (Nu.) Nu, nu ai. Ce adevăr conțin cuvintele spuse de Iov? (Că Dumnezeu este suveran și conduce peste toate.) Adevărul că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și chestiunile, iar decizia de a lua sau a da ține de El. Așadar, ce ar trebui să practice oamenii? (Supunerea.) Corect. Ei ar trebui să se supună, să accepte și să laude suveranitatea lui Dumnezeu. Când oamenii înțeleg aceste cuvinte și adevărul cuprins în ele, atunci au înțelegere spirituală în privința acestei chestiuni. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul cuprins în aceste cuvinte, atunci ei nu au înțelegere spirituală în privința acestei chestiuni. În acest moment, aveți înțelegere spirituală asupra cuvintelor lui Iov? (Nu.) Dacă ceea ce înțelegi este doctrina, atunci spui: „Iov a avut o experiență bună. Dumnezeu a spus că Iov a fost o persoană dreaptă, astfel că tot ceea ce el a făcut trebuie să fi fost în conformitate cu adevărul și în măsură să satisfacă intențiile lui Dumnezeu.” Tu înțelegi doctrina. Așadar, când va deveni această doctrină adevărul-realitate pentru tine? (Când Dumnezeu chiar orchestrează circumstanțe prin care îmi sunt luate lucruri, iar eu pot să Îi mulțumesc și să Îl laud pe Dumnezeu, să mă supun lui Dumnezeu și să nu mă plâng și să practic prin asta acest aspect al adevărului.) Ești capabil să îl practici, dar această practică a ta este aceea de a urma reglementări și de a-i copia pe alții sau este, în adâncul inimii tale, o înțelegere adevărată a suveranității lui Dumnezeu? E o diferență aici, nu-i așa? Care dintre acestea reprezintă pătrunderea în adevărul-realitate? Acum sunt mulți oameni care, după ce au văzut exemplul dat de Iov, pot spune aceleași lucruri ca el, dar când spun aceste lucruri, ei doar îl copiază sau sunt cuvintele lor, ca ale lui Iov, rostite după ce și-au dat seama, după câteva decenii de experiență, de adevăr și de faptul că Dumnezeu este suveran peste umanitate? Care dintre acestea reprezintă adevărul-realitate? (Ceea ce vine din experiență este realitatea.) Doar lucrurile pe care le simți și le înțelegi prin experiență sunt adevărul-realitate; copierea lucrurilor pe care le spun alți oameni nu reprezintă realitatea. Fraza rostită de Iov avea un aspect al realității în ea, dar când aceeași frază este rostită de oameni care îi copiază cuvintele, devine un slogan pe care îl folosesc pentru a se împopoțona și a se deghiza în oameni spirituali. Acești oameni sunt șarlatani religioși. Unii care sunt aleși să devină conducători ai bisericii și care au statut și responsabilitate au deseori părtășie cu frații și surorile despre cuvintele spuse de Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve.” Ce simt oamenii care ascultă? Ceea ce simt este: „Aceste cuvinte sunt de la Dumnezeu. Ele au fost dezvăluite prin luminarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu. Ele sunt extrem de practice.” În mai puțin de un an, acei lideri sunt suspendați pentru că nu au făcut lucrare reală, pentru că au întârziat intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și progresul lucrării bisericii, și, după aceea, devin negativi și se plâng. Asemenea oameni rostesc aceleași cuvinte ca Iov, dar nu au experimentat lucrurile pe care le-a experimentat Iov și nu au o înțelegere, o experiență sau o pricepere profundă a acestor cuvinte. Așadar, când vorbesc, copiază sau vorbesc cu sinceritate? (Copiază.) Când vine vorba de ceea ce cred în sinea lor atunci când vorbesc, cuvintele lor includ sentimentele personale și sunt sincere. Ei au o dorință, și anume ca, atunci când Dumnezeu le dă lucruri, să fie mereu capabili să Îl laude și să Îi mulțumească pentru binecuvântările și darurile pogorâte de El asupra lor, iar atunci când Dumnezeu le ia lucruri, să nu se plângă în niciun caz, ci să fie capabili să Îl laude pe Dumnezeu așa cum a făcut Iov și să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru îndrumarea și suveranitatea Lui. Însă aceasta este doar o dorință și încă nu au experimentat acest lucru. Când poziția și titlul lor dispar, iar ei sunt doar credincioși obișnuiți, fac ce spun? (Nu.) Nu pot spune că nu fac deloc ce spun; asta depinde de ce fel de persoane sunt. Oamenii care urmăresc adevărul folosesc aceste cuvinte pentru a-și evalua propriul comportament, le folosesc ca ghid pentru experiența lor și pot face comparații cu ei înșiși și găsesc în ele o cale de a practica. Nu sunt foarte supărați sau negativi și își pot îndeplini normal datoria. Dimpotrivă, oamenii care nu urmăresc adevărul și care, în schimb, recită sloganuri dau de necaz; ei se manifestă diferit. Care sunt cele mai evidente moduri în care ați văzut oameni de acest tip dezvăluindu-se? (După ce au fost suspendați, unii lideri nu încearcă să se cunoască pe ei înșiși și nu se supun. Ei cred că suspendarea lor a fost nedreaptă și devin negativi și se plâng. Următoarea dată când sunt alegeri, se zbat să redobândească puterea și, în cele din urmă, devin antihriști și sunt excluși.) Acesta este cazul cel mai grav. Ce alte manifestări mai sunt? (Unii oameni au doar o slujbă obișnuită după ce au fost îndepărtați și nu îndeplinesc o datorie.) Ce fel de persoane sunt acestea? De ce s-au fălit și au recitat sloganuri înainte? Ei recitau lucruri pe care să le audă alții și foloseau aceste sloganuri, doctrine și cuvinte ce sunau plăcut pentru a se împopoțona, pentru a câștiga simpatia oamenilor și pentru a-i face să îi respecte. Acesta era țelul lor. Ce alte manifestări mai sunt? (Înainte să fie suspendați, unii lideri și lucrători par, din exterior, să urmărească din greu și spun: „Iahve a dat și Iahve a luat”, dar după ce sunt suspendați, sunt negativi și nu-și pot reveni, ba chiar izbucnesc și se înfurie pe oameni, gândindu-se că ei s-au sacrificat și s-au consumat înainte în zadar, ca și cum casa lui Dumnezeu le este datoare.) Oamenii care spun aceste lucruri și acționează astfel au o problemă gravă. În primul rând, trebuie să discerneți natura lor când spun aceste lucruri. Ei nu urmăresc adevărul; ei copiază cuvintele lui Iov; își fabrică o coroană frumoasă pentru propriul cap și trec drept oameni spirituali pentru a se făli și a-i induce pe oameni în eroare. Nu este aceasta o manifestare a jocului cu adevărul și o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, ce fel de oameni, atunci când își pierd faima, câștigul și statutul, au o reacție deosebit de puternică, se cufundă în negativitate, încetează să-și facă datoria, înrăutățesc și mai mult o situație rea considerându-se o cauză pierdută, ba chiar încetează să mai creadă? (Oamenii cu umanitate slabă și oamenii răi.) Așa este. Oamenii cu umanitate slabă și oamenii răi cu siguranță nu sunt oameni care să urmărească adevărul, dar dacă oamenii cu umanitate bună nu urmăresc adevărul, se vor manifesta și ei în acest mod? Cu siguranță, da. În afara oamenilor răi care se manifestă în acest mod, mai există o situație ce este în legătură directă cu ceea ce urmăresc oamenii și calea pe care pășesc ei. Chiar dacă la suprafață pare că oamenii care nu iubesc adevărul au o oarecare umanitate, nimic bun nu va ieși din asta și ei toți au esențe rele, sunt capabili să încalce adevărul și să I se împotrivească lui Dumnezeu, iar dacă au statut, sunt capabili să facă rău. Mai este o altă problemă extrem de gravă, aceea că oamenii de acest fel sunt extrem de dornici să urmărească statutul. Dacă nu li se permite să aibă statut sau nu sunt lăsați să fie lideri este ca și cum le-ar fi luată viața. Pot să accepte asta? Când au statut, indiferent cât suferă sau câte rele tratamente îndură, ei sunt dispuși să o facă. Totuși, nu putem spune că sunt oameni care urmăresc adevărul doar pentru că sunt dispuși sau pentru că îndură suferință și plătesc un preț. Ar fi greșit. Ceea ce urmăresc ei este faima, câștigul și statutul; ceea ce urmăresc ei sunt beneficiile statutului. În ce sens se aseamănă cu Pavel? (El a urmărit o coroană.) Corect. El a urmărit o coroană și era coroana dreptății. Asta urmăresc oamenii ca Pavel – ei tratează urmărirea unei coroane ca pe o urmărire potrivită și ca pe urmărirea adevărului. După asta, veți avea un oarecare discernământ în privința acestui fel de oameni? (Da.) Să presupunem că o persoană izbucnește și se înfurie pe oameni după ce a fost suspendată și și-a pierdut statutul, și nu le dă nicio atenție fraților și surorilor cu care se întâlnește sau nu vorbește cu ei, iar când i se cere să răspândească Evanghelia, spune: „Nu voi răspândi Evanghelia. Nu îți voi face servicii! Te gândești la mine când ai nevoie de mine, dar mă arunci și mă suspenzi când nu ai nevoie. Nu sunt atât de prost!” Ce fel de vorbe sunt acestea? Sunt ușor de discernut? Cum este acest om credincios? Nu e niciun fel de credincios adevărat sau niciun fel de persoană bună. Ce fel de oameni au cea mai virulentă reacție după ce au fost suspendați? (Oamenii care urmăresc faima, câștigul și statutul.) Tocmai ați spus că oamenii de acest tip au umanitate slabă sau că nu urmăresc adevărul sau intrarea în viață. Are asta legătură cu esența acestei probleme? (Nu.) Ceea ce spuneți pare să aibă un oarecare sens, dar nu are nicio legătură cu esența acestei probleme. Nu este esența acestei probleme. Tocmai ați spus că motivul pentru care unii oameni se plâng și se consideră o cauză pierdută după ce sunt suspendați este acela că au umanitate slabă. De ce zic că aceasta este doctrină? Deoarece unii oameni au umanitate destul de bună și se dedică sincer și se sacrifică, doar că nu urmăresc adevărul, ci întotdeauna reputația și statutul. Ca atare, după ce sunt în cele din urmă suspendați, au o reacție puternică. Asta arată că modurile în care se manifestă nu reprezintă doar probleme legate de umanitatea slabă, ci și probleme legate de firea lor – firea lor este atât de grav coruptă! Unii oameni rezumă asta într-o singură frază și spun: „Această persoană nu urmărește adevărul. Acesta este motivul.” Este o afirmație prea vagă. Sunt multe moduri în care se manifestă lipsa de urmărire a adevărului: plângerile, neîndeplinirea datoriei cu loialitate, etc, toate acestea sunt exemple. Nu putem explica toate problemele doar prin fraza „ei nu urmăresc adevărul”. Este o exprimare extrem de amplă și nu e concretă. Este o explicație bazată pe doctrină.

Acum voi avea părtășie despre cum se manifestă lipsa de înțelegere spirituală. Care este atitudinea față de adevăr a celor care nu au înțelegere spirituală? Cum își abordează propria stare, corupția și manifestările pe care le dezvăluie? Sunt capabili să aibă manifestările cuiva care urmărește adevărul? (Nu.) Care este cea mai mare problemă aici? (Ei nu înțeleg ce stări sau manifestări umane expun cuvintele lui Dumnezeu și nu sunt capabili să se folosească de aceste lucruri pentru a le compara cu ei înșiși.) În principal, ei nu pot face comparații cu ei înșiși. Se poate spune că înțeleg adevărul dacă nu sunt capabili să facă comparații cu ei înșiși? (Nu.) Vorbești de un lucru, dar ei vorbesc mereu de ceva complet opus; sunt mereu contra ta și dezbat cu tine. Nu există o concentrare comună privind chestiunea pe care o dezbateți cu ei și nu este aceeași chestiune, dar ei tot se consideră destul de îndreptățiți. Acesta este modul în care se manifestă cei ce nu au înțelegere spirituală. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu pot înțelege adevărul. Sunt ei capabili să urmărească adevărul? (Nu.) Asta este problematic. Dacă nu sunt capabili să urmărească adevărul, pot avea intrare în viață? (Nu.) Cei care nu urmăresc adevărul nu pot avea intrare în viață; asta este categoric. Dacă o persoană crede în Dumnezeu de câțiva ani, dar nu înțelege deloc adevărul, este aceasta o persoană care urmărește adevărul? Cu siguranță, nu. Unii oameni spun: „Nu este întotdeauna așa. Chiar dacă unii nu înțeleg adevărul, ei sunt extrem de pasionați și renunță la tot ca să se sacrifice pentru Dumnezeu. Cum să nu urmărească adevărul?” Este corectă această opinie? Când evaluăm dacă o persoană urmărește adevărul, nu putem să analizăm doar dacă o persoană renunță la tot ca să se sacrifice pentru Dumnezeu. Principalul lucru la care trebuie să ne uităm este ceea ce e important pentru inima lor. Dacă inima lor dă importanță practicării adevărului, pătrunderii în adevăr și dobândirii lui, iar ei sunt eficienți în privința intrării în viață, atunci sunt persoane care urmăresc adevărul. Dacă renunță și se sacrifică pentru a obține o coroană și o recompensă și au renunțat și s-au sacrificat timp de mulți ani, au suferit mult, dar nu au fost capabili să înțeleagă adevărul sau să pătrundă în realitate, și nu au fost capabili să Îl înțeleagă pe Dumnezeu, atunci renunțarea și sacrificiul lor reprezintă, de fapt, urmărirea adevărului? Este evident că nu sunt persoane care urmăresc adevărul, deoarece renunțarea și sacrificiul lor nu au drept rezultat înțelegerea adevărului sau pătrunderea în adevărurile-realități. Astfel, faptul că ei renunță și se sacrifică nu înseamnă că urmăresc adevărul. Acest tip de oameni sunt exact ca Pavel. El și-a petrecut jumătate din viață predicând și lucrând pentru Domnul, dar nu a dobândit adevărul, nici nu L-a câștigat pe Domnul. Așadar, poți spune că Pavel a fost o persoană care a urmărit adevărul? Când e vorba de faptul că o persoană urmărește sau nu adevărul, este crucial să vedem care este țelul urmărit și intenția, importanța dată dobândirii adevărului. Dacă într-adevăr a dat importanță efortului pentru adevăr și a fost eficientă în chestiuni precum practicarea adevărului și pătrunderea în realitate, doar atunci este o persoană care urmărește adevărul. Oricine urmărește realmente adevărul este capabil să îl practice și doar aceia care practică adevărul sunt cei cu intrare în viață. Dacă cineva spune că este o persoană care urmărește adevărul, dar nu îl practică, atunci ați spune că are intrare în viață? Cu siguranță nu are. Cum poate cineva care nu practică adevărul să aibă intrare în viață? E absolut imposibil. Dacă ea crede că este o persoană care urmărește adevărul și are intrare în viață, atunci ar trebui să o întrebați: „Care este dovada intrării tale în viață?” Nu este de ajuns să o credem pe cuvânt. Dacă nu este nicio dovadă, ceea ce spune ea nu este valabil. Dacă spui că ești o persoană care urmărește adevărul, câte adevăruri înțelegi? Câte adevăruri ai pus în practică? În ce aspecte ale adevărurilor-realități ai pătruns? Poți vorbi despre mărturia ta bazată pe experiență? Dacă nu poți vorbi despre mărturia ta bazată pe experiență, atunci păcălești și induci oamenii în eroare spunând că ești o persoană care urmărește adevărul. De ce spun că Pavel nu a fost o persoană care a urmărit adevărul? Deoarece epistolele scrise de Pavel nu conțin niciun fel de mărturii despre experiențe de viață; el nu a fost capabil să vorbească despre o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, cu atât mai puțin despre iubirea sau supunerea față de Domnul Isus. El nici măcar nu avea o înțelegere a propriei firi corupte. A zis doar că a fost cel mai rău păcătos. A spus asta pe baza faptului că a fost pedepsit pentru că I s-a împotrivit Domnului Isus. Spunând că a fost cel mai rău păcătos, el doar a admis faptul că a păcătuit împotrivindu-I-se fanatic Domnului Isus. Înseamnă asta că și-a înțeles cu adevărat propria fire și esență coruptă? (Nu.) De aceea spun că, atunci când vine vorba despre ceea ce constituie urmărirea adevărului și despre ce fel de persoană are intrare în viață, acest lucru ar trebui determinat în funcție de înțelegerea pe care o are sau nu asupra adevărului și de practicarea sau nepracticarea lui, mai degrabă decât în funcție de ceea ce afirmă ea însăși. Acum înțelegeți ce zic? De ce avem o părtășie atât de detaliată? Este necesar? (Da.) De ce este necesar? Am părtășie în acest mod pentru a vă diseca opiniile false, pentru a repara lucruri pe care le credeți în mod greșit corecte, pentru a vă ajuta să găsiți o cale de ieșire, să renunțați la lucrurile pe care le considerați în mod greșit corecte și apoi să intrați pe calea adevăratei urmăriri a adevărului. Atunci oamenii vor avea cu adevărat intrare în viață și vor fi capabili să obțină adevărata urmărire a adevărului. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu înțeleg chestiunile intrării în viață sau ale schimbării firilor. Ei cred că au schimbat deja multe aspecte în privința lor și că au dobândit intrarea în viață. De exemplu, și-au schimbat unele obiceiuri rele: nu mănâncă prea mult, nu dorm prea mult, nu sunt leneși, sunt mai harnici decât înainte și astfel cred că au intrare în viață. Sunt alții care se gândesc la modul în care obișnuiau să dojenească mereu oamenii, dar acum nu o mai fac; sunt capabili să le spună oamenilor lucruri frumoase și constructive și uneori îi pot ajuta. Deoarece pot face aceste lucruri, ei cred că practică deja adevărul și că au trecut printr-o transformare. Unii oameni cred că au intrare în viață deoarece au putut renunța la urmărirea faimei, a câștigului, a statutului și plăcerilor fizice. Aceasta este o problemă obișnuită a tuturor oamenilor. Au practicat ceea ce au înțeles, ceea ce cred că este corect și bine conform noțiunilor lor și au remediat deja multe obiceiuri rele și aspecte problematice ale trupului sau și-au schimbat regimul de viață pe baza credinței în Dumnezeu și a urmăririi adevărului. În același timp, ei s-au lepădat de multe beneficii ale trupului, au renunțat la familie și slujbă și și-au abandonat căsnicia și lumea laică. Ei cred că s-au transformat și sunt mântuiți și spun: „Aș fi putut renunța la toate acestea dacă nu credeam în Dumnezeu? Aș fi putut să am o transformare atât de mare?” Nu este aceasta cea mai mare înțelegere greșită pe care o au credincioșii? (Ba da, este.) Indiferent dacă oamenii au sau nu înțelegere spirituală, toți au aceeași înțelegere greșită. De ce spun că este o înțelegere greșită? De ce spun că este o problemă serioasă aici? În principal, pentru că oamenii cred în Dumnezeu dar nu înțeleg intenția Lui, ceea ce înseamnă că ei nu înțeleg exact ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor. În schimb, ei gândesc conform noțiunilor și închipuirilor umane, crezând că dacă se pot lepăda de familia lor, de slujba lor, de sentimentele lor, de lumea laică, de încurcăturile trupești, ba chiar de proprietatea lor, asta înseamnă că au intrare în viață. Aceasta este o înțelegere greșită. De fapt, intenția lui Dumnezeu este aceea că, atunci când cred în El, oamenii trebuie să își remedieze firea coruptă, să își rezolve problema împotrivirii față de Dumnezeu și să înlăture rădăcina păcatelor pe care le comit. Pentru a face asta, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și firea lui Dumnezeu, înainte de a fi capabili să-și alunge firea coruptă și să obțină adevărata supunere față de Dumnezeu. Asta le cere Dumnezeu oamenilor și, de asemenea, asta reprezintă lucrarea de mântuire a oamenilor pe care o face El. Oamenii nu știu nimic despre lucrarea lui Dumnezeu; ei nu văd țelul și efectul pe care El dorește să le obțină prin această lucrare, așa că înlocuiesc adevărul cu noțiuni și închipuiri umane și consideră ceea ce urmăresc oamenii și ceea ce pot ei să îndeplinească drept intenția lui Dumnezeu și ceea ce le cere El. Aceasta este o înțelegere greșită pe care o au oamenii atunci când cred în Dumnezeu. Aceste lucruri pe care ei sunt capabili să le îndeplinească arată doar pasiunea lor, și atunci când renunță la lucruri, ei caută, de fapt, să facă o tranzacție cu Dumnezeu – o fac în schimbul unei recompense și a unei coroane. Ei cred că tranzacțiile de acest gen merită efortul și că au făcut o afacere bună. De aceea se leapădă de toate. Lepădarea de lucruri nu înseamnă că dețin adevărurile-realități, nici că sunt capabili să I se supună lui Dumnezeu. În timp ce se leapădă și se sacrifică, înțeleg ei realmente adevărul? (Nu, nu îl înțeleg.) Dacă nu înțeleg adevărul, sunt lepădarea și sacrificiul lor pătate? Cu siguranță. Atunci, ce urmăresc ei mai exact, sacrificându-se și suferind așa? Oamenilor de acest fel nu le-a păsat niciodată care este adevărul sau care sunt cerințele lui Dumnezeu; ei consideră mereu că aceste lucruri nu au nicio legătură cu ei. În inimile lor, orice cred ei că este corect, orice cred ei că este bun și orice cred ei că este intrare în viață, asta este ceea ce practică și, după ce practică, ei cred că Dumnezeu a lăudat asta. Ei tratează aceste lucruri drept monede de schimb și capital. Sunt acestea manifestări ale urmăririi adevărului? (Nu.) Aceasta este o înțelegere greșită a oamenilor care nu urmăresc adevărul. Este unul din modurile în care interpretează lucrurile oamenii care înțeleg greșit intrarea în viață. Așadar, cum se poate evalua și dovedi faptul că aceste lucruri nu sunt manifestări ale urmăririi adevărului și că ei nu au intrare în viață? Ce fapte pot fi folosite pentru a verifica exact că aceste lucruri spuse de ei sunt greșite? (Ei acționează fără adevărurile-principii.) Asta e o parte a chestiunii. Ei acționează pe baza a ceea ce își închipuie. Din afară, par credincioși adevărați; sunt capabili să se lepede de lucruri și să se sacrifice, dar sunt neprincipiali în acțiunile lor. De ce sunt neprincipiali? Deoarece nu urmăresc adevărul. Perspectivele din care privesc lucrurile sunt tot aceleași noțiuni și închipuiri cu care au început. Aceasta este cea mai mare problemă pe care o au oamenii de acest fel: se supun ei mediilor orchestrate de Dumnezeu? Înțeleg de ce Dumnezeu orchestrează aceste medii? (Nu.) Este asta suficient pentru a dovedi că nu au adevărată intrare în viață? (Da.) Ei au făcut multe schimbări în privința obiceiurilor rele și a trăsăturilor problematice și au făcut multe sacrificii. În cele din urmă, când sunt testați, nu numai că nu înțeleg intenția lui Dumnezeu, dar încă sunt capabili să se plângă și nu se pot supune. Ce problemă este aceasta? Faptul că nu au intrare în viață. Oamenii care nu au intrare în viață nu dețin adevărurile-realități, nu-i așa? (Ba da.) Când se întâmplă lucruri, ei se bazează în întregime pe propriile lor noțiuni, închipuiri și preferințe naturale. Când devii cu adevărat serios cu ei și le ceri să se supună, nu sunt supuși deloc; se bazează doar pe rațiuni, scuze și închipuiri umane și caută tot soiul de moduri de a se apăra și își ating scopul de a fi nesupuși față de Dumnezeu și de a nega lucrarea lui Dumnezeu. Sunt chiar unii oameni care sunt atât de extremi încât nu doar că nu sunt capabili să se supună, ci tot încearcă și gândesc tot soiul de moduri de a dovedi că propriile noțiuni și închipuiri sunt corecte, că metodele și căile la care se gândesc ei sunt drepte și că acțiunile și orchestrările lui Dumnezeu nu sunt neapărat bune. Asta dezvăluie că nu au intrare în viață; tot ceea ce fac și dedică sau schimbă la ei nu reprezintă intrarea în viață, sunt doar obiceiuri rele care nu mai există. Obiceiurile personale, regimul sau modul de viață s-au schimbat un pic și chiar temperamentul unor oameni se poate să se fi schimbat; vorbesc cu mai multă blândețe și mai cult, iar purtarea lor exterioară poate fi mai standardizată, dar atunci când fac lucruri, nu dețin adevărul-realitate și niciodată nu fac lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu sau adevărului; toate sunt închipuirile și dorințele lor personale. Nu au o înțelegere reală a lui Dumnezeu; știu doar să vorbească despre un pic de teorie a spiritualității și sunt blocați în noțiuni, închipuiri și sentimente umane. Ce credeți, sunt acești oameni demni de milă? (Da.) Și sunt mulți asemenea oameni? (Da.) De unde știți că sunt mulți? (Deoarece sunt unul dintre ei.) Asta atinge o coardă sensibilă, nu? Atunci vorbiți despre experiențele voastre în această privință. (Voi împărtăși o experiență. Un frate a subliniat neajunsurile mele în fața multor frați și surori și, în acel moment, m-am simțit umilită. Pentru a-mi restabili mândria, am încercat să mă apăr și să mă justific. Nu am acceptat comentariile fratelui.) Ai fost constrâns de mândria ta. De ce sunt oamenii mereu constrânși de mândrie? Deoarece oamenii cu mândrie sunt ușor de ofensat, nu? (Nu.) De fapt, oamenii fac asta deoarece vor să păstreze o imagine perfectă în ochii altor oameni. Le pasă de statutul lor și vor să se prezinte într-un mod perfect, fără defecte. Vor să lase o impresie perfectă în mințile oamenilor și să nu le permită acestora să vadă adevărul despre cum sunt ei, de fapt. Acest lucru reprezintă o consecință a unei firi arogante. Este această problemă rezolvată acum? (Încă nu. Încă o dezvălui deseori.) Dacă o persoană este capabilă să reflecteze asupra sa și să își recunoască propria fire coruptă, atunci îi va fi ușor să se schimbe. Dacă nu reflectă asupra sa, dacă este incapabilă să își recunoască propria fire coruptă și este insensibilă la propriile probleme și nu conștientizează, atunci îi va fi dificil să se schimbe. Dacă deja conștientizează și simte că firea sa coruptă este gravă, că ceea ce urmărește este strâmb, că este încă departe de urmărirea adevărului, dar când este emondată, e negativă câteva zile și caută permanent să-și restabilească mândria în orice situație, poate o asemenea persoană să se schimbe? Îi este greu să se schimbe. Așadar, cum ar trebui să rezolve această problemă? Doar prin acceptarea adevărului și reflectarea asupra sa, are încă speranța să rezolve problema. Dacă nu poate accepta adevărul, atunci nu are cum să rezolve problema. Cheia constă în faptul că oamenii trebuie să aibă hotărârea și dorința de a urmări adevărul. Când au o inimă însetată profund de adevăr, atunci vor fi capabili să iubească adevărul și să îl accepte și vor avea puterea să practice adevărul și să se răzvrătească împotriva trupului. Doar prin acceptarea adevărului pot oamenii să rezolve pe deplin problema unei firi corupte și, odată ce firea lor coruptă a fost înlăturată, vor putea să practice adevărul și vor avea intrarea în viață.

Acei oameni care nu au înțelegere spirituală, și cei care permanent interpretează eronat adevărul și pătrunderea în viață cred că urmărirea adevărului este ușoară, că înseamnă doar schimbarea câtorva obiceiuri rele sau trăsături problematice sau renunțarea, ocazional, la unele lucruri în interes propriu, că atât timp cât nu fac rău și perseverează în credință până la capăt, au dobândit viața și pot da aceste lucruri în schimbul recompenselor și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Sunt cei care își bazează credința în Dumnezeu pe asemenea opinii oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Pot fi capabili să aibă pătrundere în viață oamenii care nu urmăresc adevărul? (Nu.) Sunt mulți oameni cărora nu le este deloc clar ce înseamnă pătrunderea în viață. Ei cred că cineva are pătrundere în viață doar depunând un oarecare efort, îndeplinind câteva îndatoriri, schimbând unele obiceiuri rele și trăsături problematice, făcând ceea ce li se spune și supunându-se puțin. Ei văd pătrunderea în viață într-un mod extrem de simplificat. Crezând în Dumnezeu în acest mod, își vor transforma viața-fire? (Nu, ei se schimbă doar la suprafață, esența lor nu s-a schimbat.) Voi v-ați schimbat un pic acum, dar sunt schimbări exterioare sau sunt câteva schimbări în viața-fire? Ați găsit o cale de a vă debarasa de opiniile incorecte privind pătrunderea în viață și ați început să dobândiți intrarea în viață? Sunteți capabili să evaluați ce părți din voi s-au schimbat și ce părți nu? Dacă ți s-a încredințat o datorie de îndeplinit și inițial nu erai capabil să te supui, în ce măsură ești capabil acum să te supui? De exemplu, ești un frate și, dacă ți se cere să gătești și să speli vase pentru alți frați și alte surori zilnic, te vei supune? (Cred că da.) Poate că ai fi capabil pe termen scurt, dar dacă ți se cere să îndeplinești această datorie pe termen lung, te-ai supune? (M-aș putea supune ocazional, dar, cu trecerea timpului, s-ar putea să nu mai fiu capabil.) Asta înseamnă că nu te-ai supus. Ce îi face pe oameni să nu se supună? (Faptul că au în inimile lor noțiuni tradiționale. Ei cred că bărbații ar trebui să lucreze în afara casei, iar femeile să se ocupe de treburile casnice, că gătitul este o treabă de femeie și că un bărbat se face de râs gătind. De aceea nu este ușor să se supună.) Așa este. Există discriminare sexuală când vine vorba de diviziunea muncii. Bărbații își spun: „Noi, bărbații, ar trebui să ne câștigăm traiul. Lucruri precum gătitul și spălatul trebuie făcute de femei. Nu ar trebui să fim puși noi să le facem.” Dar acum sunt circumstanțe speciale și ți s-a cerut să o faci, așadar, cum procedezi? Ce rețineri trebuie să depășești înainte de a te supune? Acesta e miezul problemei. Trebuie să treci peste discriminarea sexuală. Nu există slujbe care trebuie făcute de bărbați, nici slujbe care trebuie făcută de femei. Nu împărți așa munca. Datoria îndeplinită de oameni nu ar trebui determinată pe baza sexului. Poți împărți munca în acest fel în propria ta casă și în viața ta de zi cu zi, dar acum are legătură cu datoria ta, așadar, cum ar trebui să o interpretezi? Ar trebui să primești această datorie din partea lui Dumnezeu și să o accepți și să îți schimbi opiniile incorecte. Ar trebui să spui: „E adevărat că sunt bărbat, dar sunt membru al bisericii și o ființă creată în ochii lui Dumnezeu. Voi face orice îmi trasează biserica să fac; lucrurile nu sunt împărțite pe baza sexului.” În primul rând, trebuie să renunți la opiniile tale incorecte, apoi să-ți accepți datoria. Reprezintă acceptarea datoriei adevărata supunere? (Nu.) În zilele următoare, dacă cineva spune că mâncarea ta este prea sărată sau nu este suficient de aromată, sau dacă spune că nu ai făcut ceva cum trebuie și nu dorește să mănânce sau îți spune să faci altceva de mâncare, vei putea să accepți? În acel moment, te vei simți foarte inconfortabil și îți vei spune: „Sunt un bărbat care se respectă și deja m-am coborât la a găti pentru toți acești frați și aceste surori, totuși, ei îmi subliniază toate aceste probleme. Nu mai am niciun pic de mândrie.” În acest moment, nu vrei să te supui, nu-i așa? (Nu.) Aceasta este o dificultate. De fiecare dată când nu te poți supune, acest lucru se datorează firii corupte care se dezvăluie și generează probleme și te face incapabil să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. În acest moment, în inima ta va exista un conflict – gândurile tale te controlează, te fac să crezi că te-ai făcut de râs și ești supărat în sinea ta. Ce trebuie să faci în acest moment? (Să caut adevărul.) Cum cauți adevărul? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, indiferent ce îmi cer oamenii, voi privi asta ca pe datoria mea. Indiferent pe cine pare că servesc sau pentru cine pare că fac lucruri, voi accepta totul ca fiind din partea lui Dumnezeu. Aceasta este datoria mea și ar trebui să mă supun; nu am nevoie de mândria mea. În casa lui Dumnezeu, îndatoririle nu sunt împărțite între superioare și inferioare, îndatoriri pentru bărbați, îndatoriri pentru femei, îndatoriri pentru vârstnici și îndatoriri pentru tineri. Sunt doar îndatoriri bine îndeplinite și îndatoriri ce nu sunt bine îndeplinite, îndatoriri îndeplinite cu loialitate și cele îndeplinite fără loialitate.” După ce renunți la mândrie, statut, poziție și demnitate, ai renunțat complet la tine însuți? (Nu.) Tot vei avea o reacție. Uneori, oamenii nu te vor respecta, se vor gândi că ești prost și te vor trata ca pe un inferior, spunând: „Un bărbat care este fericit când gătește nu e bun de nimic! Niciodată nu aș face asta.” Ei te vor duce într-o direcție greșită, îți vor inocula idei și noțiuni incorecte și îți vor influența practica. Văd lucrurile tale pozitive, precum importanța dată pătrunderii în viață, existența ta ca persoană normală și loialitatea față de datoria ta ca o formă de umilire și, drept urmare, te vor trata ca pe un inferior și te vor judeca. Dacă nu poți suporta, te vei cufunda imediat în negativitate și vei crede că această datorie te face să-ți pierzi reputația în fața altora și îi face pe alții să te trateze ca pe un inferior și să-ți dea ordine. Atunci nu te vei mai supune, nu-i așa? Când nimeni nu te tratează ca inferior sau nu te judecă, crezi că ești deja capabil să te supui, că ai deja pătrundere în viață, că deții un anumit adevăr-realitate și o oarecare statură. Este corect acest mod de a gândi? Atunci de ce, când cineva te judecă și statura îți este atacată, devii negativ și îți spui: „Cât mai trebuie să gătesc până termin cu asta? Această persoană mă desconsideră mereu. Nu este drept să mă desconsidere și nu pot accepta asta!”? Problema a apărut din nou. Când nu poți accepta asta, te și plângi în același timp și spui: „Cum a putut conducătorul să îmi atribuie o asemenea datorie? De ce m-a ales pe mine în special și nu a ales pe altcineva în locul meu? Par așa de ușor de hărțuit? Oamenii mă hărțuiesc, conducătorul nu mă privește cu ochi buni și Dumnezeu nu mă protejează.” Firea ta răzvrătită iar a ieșit la iveală. Care e problema aici? Poate fi statura ta prea mică? Nu poți suporta nici măcar acest mic afront, iar asta te face să fii negativ și să te plângi. Asta înseamnă să deții adevărurile-realități? Nu ai niciun adevăr-realitate. Există o metodă simplă pentru a rezolva această problemă: în inima ta, trebuie să te gândești: „Indiferent cine mă desconsideră sau mă privește cu dispreț, eu ar trebui să îmi fac datoria. Nu pot abandona însărcinarea dată de Dumnezeu. Nu o fac pentru alți oameni, nici nu o fac pentru ca alții să mă prețuiască – ce folos dacă alții mă prețuiesc? Eu trebuie să îmi îndeplinesc datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu.” Așa ar trebui să gândești în inima ta. Acum, când gătești, nu te simți sigur pe tine? Este atunci problema rezolvată? De fapt, nu este complet rezolvată. În fond, te afli într-o stare de conflict permanent, căzând constant pradă negativității și slăbiciunii și apoi ridicându-te la loc; ești temperat în mod constant. Ai examinat fiecare stare și nu ești dispus să trăiești într-un mod atât de obositor. Nu dorești ca aceste dificultăți să vină permanent peste tine, să te tulbure sau să te constrângă. Vrei să îți îndeplinești datoria ușor și simplu. Așadar, cum reușești asta? Trebuie să cauți permanent adevărul, să te ții de convingerea ta în mod constant și întotdeauna este corect să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu. Tu spui: „Nimeni nu mă poate tulbura. Aceasta este datoria mea; aceasta este însărcinarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu; aceasta este responsabilitatea și obligația mea. Indiferent cine se amuză pe seama mea, de cine mă manipulează sau mă ispitește, este inutil. Este onoarea mea să îmi pot îndeplini datoria și, dacă mă pot descurca, toată slava este a lui Dumnezeu. Dacă nu mă pot descurca, atunci m-am făcut de râs. Cine glumește pe seama mea și desconsideră această datorie nu este o persoană care urmărește adevărul.” Nu este acesta un fapt real? (Ba da.) Este un fapt real. Când Iov a fost testat, Satana l-a tulburat și l-a ispitit, dar Iov s-a îndoit? (Nu.) Deoarece adevărul, cuvintele lui Dumnezeu și calea lui Dumnezeu erau în inima lui. Când înfrunți circumstanțe și teste, susținerea adevărului și respectarea însărcinării date de Dumnezeu țin de gradul în care cunoști, înțelegi și accepți adevărul. Unii oameni se îndoiesc mereu de adevăr și nu pot ajunge la punctul în care au certitudinea acestuia sau, în ceea ce privește datoria lor, nu sunt niciodată siguri de modul în care ar trebui să facă ceva sau dacă acesta este modul corect de a face lucrul respectiv. Aceștia nu sunt niciodată capabili să rămână la lucrurile corecte; sunt mereu tulburați de unii oameni, evenimente și lucruri și, atunci când oameni malefici, oameni răi, demoni sau satane se insinuează și spun lucruri cu care încearcă să îi ispitească sau să îi tulbure, ei devin slabi și sunt induși în eroare. Nu înseamnă asta că statura lor este mică? (Ba da.) Este ușor de remediat statura mică? Teoretic, da. Depinde dacă poți fi sau nu sigur că drumul pe care ești este condus de Dumnezeu. Când îți îndeplinești datoria, ar trebui să practici adevărul și să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu. Acest lucru este crucial. Singurul lucru de temut este să ai în inima ta o opinie deplasată în ceea ce privește datoria ta și să crezi că aceasta te face să-ți pierzi reputația și este inutilă. Când ai opinii deplasate și, pe deasupra, te mai și tulbură alții, devine și mai problematic. Când ai inima confuză, nu-ți poți îndeplini bine datoria. Când Iov a fost testat, în jurul lui erau mulți oameni care l-au tulburat. Ce a spus soția lui? [„Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).] Prin asta, ea a vrut să spună: „Nu crede. Dacă în ce credeai chiar era dumnezeu, de ce ți se întâmplă aceste lucruri?” Ce a răspuns Iov? [„Vorbești ca o femeie nebună” (Iov 2:10).] Iov a dezaprobat-o pe soția lui, deoarece el era deja sigur că Dumnezeu era adevăratul Dumnezeu, că Dumnezeu a făcut asta, că aceasta era suveranitatea Sa și că era lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Iov a fost atât de sigur, așadar, de ce azi, când oamenii înțeleg adevărul, nu pot să rămână la adevărata cale și să fie fermi în mărturia lor? Deoarece inimile oamenilor sunt prea întinate; nu numai că nu înțeleg adevărul, dar ei nu sunt oameni care iubesc adevărul sau caută adevărul. Astfel, indiferent despre câte cuvinte și doctrine pot vorbi sau câte sloganuri răsunătoare pot perora, în cele din urmă, ei nu pot rămâne fermi. Imediat ce cineva din biserică spune ceva ușor diferit, sau spune lucruri tulburătoare, sau care induc în eroare, sau care dezaprobă și umilesc, ei cred că sunt batjocoriți și umiliți și sunt complet distruși. Dacă oamenii se manifestă în acest fel, dacă tot timpul au un conflict interior și își schimbă mereu opiniile, dar în același timp acceptă constant rânduielile și suveranitatea lui Dumnezeu, continuând să înțeleagă adevărul, pătrunzând treptat diferite fațete ale adevărului, pătrunzând în toate adevărurile și, în cele din urmă, sunt capabili să evite să fie tulburați, afectați sau controlați de orice fel de persoană, eveniment și lucru și cred ferm că adevărurile-principii pe care le practică sunt cele corecte, atunci și-au transformat firea.

A portion of the Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.