Deși unii oameni cred în Dumnezeu, inimile lor sunt încă în lumea laică; poate că își îndeplinesc îndatoririle, dar încă visează să devină bogați. Inimile lor rămân neliniștite și nemulțumite, iar uneori vor să plece din casa lui Dumnezeu, dar se tem că nu vor primi binecuvântări și că vor cădea în dezastre, așa că tot ce pot face este să își îndeplinească îndatoririle într-un mod superficial. Uneori, ei pot răspândi negativitate și se pot plânge puțin și, deși nu au făcut prea mult rău, nu joacă un rol pozitiv. Este Dumnezeu conștient de comportamentul lor? (Este.) Sunt oamenii conștienți? De multe ori, oamenii nu văd acest lucru. Ei cred că astfel de oameni sunt buni, că, în îndeplinirea îndatoririlor lor, se trezesc devreme și se culcă târziu și că sunt capabili să îndure greutăți și să plătească un preț, însă doar ocazional cunosc slăbiciunea și nu le place să interacționeze cu ceilalți. Dar Dumnezeu știe ce gândesc acești oameni în inimile lor și cum acționează, iar El are rânduieli potrivite. Când vine momentul, El permite ca boala să se abată asupra lor, iar după ce se îmbolnăvesc, nu-și pot îndeplini îndatoririle. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că ei sunt înlăturați din rândurile celor care își îndeplinesc îndatoririle. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Un lucru rău.) Cu toții sunteți dispuși să vă îndepliniți îndatoririle cu loialitate, nu vreți să vă confruntați cu necazuri, boală sau durere și simțiți că acestea întârzie îndeplinirea îndatoririlor voastre. Dar cei care nu vor să își îndeplinească îndatoririle vor simți că este un lucru bun dacă se confruntă cu necazuri sau boli și gândesc: „De data aceasta am găsit un motiv, o scuză; nu mai trebuie să îmi îndeplinesc datoria.” De fapt, acesta este un lucru rău: înseamnă că Dumnezeu nu-i mai vrea, că ei nu mai contează, iar acesta este modul în care Dumnezeu îi înlătură. După ce sunt înlăturați, s-ar putea ca bolile lor să se amelioreze în mod neașteptat și, odată ce se vor simți mai bine, vor merge la serviciu și vor câștiga bani, trăindu-și viața și făcând averi. Dumnezeu nu vrea acest tip de persoană – ce înseamnă când Dumnezeu nu mai vrea pe cineva? Înseamnă că această persoană nu mai are niciun final; a dispărut din ochii lui Dumnezeu și nu mai are nicio șansă de a primi mântuirea. Dumnezeu a predestinat-o și a ales-o, dar de acum înainte o disprețuiește și o respinge; El decide să nu mântuiască acest tip de persoană, ci să o elimine din casa Sa. Acest tip de persoană nu va fi niciodată mântuită de Dumnezeu. Din acest moment, ea a pierdut orice șansă de mântuire. Indiferent ce face sau cum se comportă, Dumnezeu nu o mai vrea. Oare se sfârșește totul dacă Dumnezeu nu mai vrea pe cineva? Povestea acestei persoane nu s-a terminat încă. Înainte ca Dumnezeu să aleagă o persoană, aceasta trăiește sub puterea Satanei. După ce Dumnezeu o alege, ea vine în casa lui Dumnezeu și trăiește sub îngrijirea și protecția Sa. Când aceasta se împotrivește și Îl trădează pe Dumnezeu, iar Dumnezeu o izolează, unde se întoarce? (Sub puterea Satanei.) Ea se întoarce sub puterea Satanei. Acest lucru înseamnă că Dumnezeu a dat-o din nou pe mâna Satanei, adică: „Nu mai vreau această persoană. Nu acceptă adevărul; ți-o dau ție”, iar Satana o ia. Acea persoană se întoarce la Satana și nu mai are nicio șansă de mântuire. Ce pierde o persoană atunci când Dumnezeu o dă din nou pe mâna Satanei? Ce consecințe și ce sfârșit va întâmpina? Voi ar trebui să fiți lămuriți în această privință. A fi eliminat de Dumnezeu nu este o chestiune simplă și, cu siguranță, nu este din cauza unei greșeli de moment a unei persoane, pentru că Dumnezeu mântuiește oamenii pe cât de mult posibil și nu îi elimină cu ușurință. Atunci când o persoană este aleasă de Dumnezeu, ce câștigă acea persoană de la El? (Șansa de a fi mântuită.) Ce altceva? (Câștigă adevărul.) Da, în mod firesc, trebuie să obțină adevărul pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu alege o persoană și o îndrumă de sub puterea Satanei spre casa Sa, îndrăznește Satana să Îi pună vreo condiție lui Dumnezeu? Nu îndrăznește să pună nicio condiție și nici nu îndrăznește să spună ceva. Dacă Dumnezeu spune: „Această persoană este a Mea, nu mai ai voie să te atingi de ea”, atunci Satana renunță cu supunere la acea persoană. Hrana, îmbrăcămintea, locuința, transportul și fiecare mișcare a acestei persoane se află sub îngrijirea și sub ochii lui Dumnezeu și, fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu va îndrăzni să se mai atingă de acea persoană. Ce implică acest lucru? Înseamnă că persoana respectivă trăiește întru totul sub grija și protecția lui Dumnezeu, fără interferențe sau intruziuni din partea forțelor exterioare, și că bucuria, tristețea și durerea de zi cu zi se află, toate, sub supravegherea ochilor lui Dumnezeu și sub grija și protecția Sa. În cazul în care se produce vreun dezastru sau calamitate, Dumnezeu va permite acelei persoane să o evite, iar aceasta va fi în regulă; în timp ce non-credincioșii și cei pe care Dumnezeu nu i-a ales vor avea soarta pe care o merită. Dacă aceștia ar trebui să moară, vor muri; dacă ar trebui să sufere un dezastru, vor suferi un dezastru. Nicio persoană nu poate schimba acest lucru și nicio persoană nu poate salva pe nimeni altcineva. Atunci când au loc calamități, acestea se abat asupra multor oameni; dar cum se face că aceste dezastre nu se abat asupra ta? Aceasta este protecția lui Dumnezeu. Nici Satana, nici micii diavoli, nici spiritele rele nu îndrăznesc să se atingă de tine. Când vin înaintea ta, este ca și cum ar fi blocați de o zonă de restricție aflată în fața lor, ca și cum ar vedea cuvintele: „Nu vă atingeți de această persoană” sau ca și cum ar întrevedea un decret al cerurilor și nu îndrăznesc să se atingă de tine, iar tu ești protejat. Tu ai dus o viață foarte bună în acești ani, totul a mers bine și ți-ai putut îndeplini datoria în mod normal – asta înseamnă ca cineva să fie protejat de mâinile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după ce persoana pe care tocmai am menționat-o primește protecția lui Dumnezeu, nu o simte și nici nu este conștientă de ea. Ea spune: „Probabil că datorită norocului sau șansei am trăit în pace în toți acești ani, iar Satana și acei mici diavoli au stat departe de mine.” Această persoană nu spune că aceasta a fost protecția lui Dumnezeu și nici nu știe să răsplătească dragostea și harul lui Dumnezeu. Ea nu-și îndeplinește bine datoria, ci provoacă perturbări și tulburări și face numai lucruri rele. Dumnezeu vede comportamentul ei constant, scrutează adâncurile ființei ei și îi oferă timp și oportunități pe parcursul multor ani, dar ea tot nu se căiește. Așadar, Dumnezeu spune că această persoană nu poate fi mântuită și, în cele din urmă, decide să o dea din nou pe mâna Satanei. Această persoană este lipsită de valoare, iar Dumnezeu nu o mai vrea. Cine se bucură cel mai mult când Dumnezeu elimină această persoană? Satana este cel mai fericit și spune: „Ce minunat este să mai am un mic demon în tabăra mea, un alt complice!” Acea persoană simplă la minte și care nu știe să se teamă se întoarce astfel în îmbrățișarea Satanei. Ce îi va face Satana? (O va călca în picioare și îi va face rău.) Satana se pricepe atât de bine să le facă rău oamenilor, încât unii devin posedați de demoni, alții fac boli ciudate, iar alții se comportă brusc în mod anormal, dezvăluindu-și înfățișarea demonică de parcă ar fi nebuni. Satana face adesea rău și îi devorează pe oameni în acest mod. Aceasta este natura acțiunilor Satanei: se bazează pe înșelăciune și răutate și folosește diferite metode pentru a-i ademeni pe oameni să i se supună, pentru a le face rău și a-i devora. Oare metodele Satanei de a face rău oamenilor se limitează la atât? Categoric nu. Satana nu corupe oamenii doar prin vătămarea, distrugerea și devastarea lor, așa cum spun oamenii. Are multe alte mijloace mai perfide și mai rele, toate acestea fiind experimentate pe propria piele de omenirea coruptă. După ce oamenii sunt dați pe mâna Satanei, unii dintre ei devin brusc deosebit de inteligenți și pricepuți în a se folosi de tertipuri; dintr-o dată, parcursul lor profesional devine remarcabil de ușor, iar ei sunt promovați și devin bogați. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Un lucru rău.) Acesta este un lucru bun în ochii omului, deci cum poate fi considerat un lucru rău? (Acești oameni au căzut în capcana șiretlicurilor Satanei și vor deveni din ce în ce mai separați de Dumnezeu). Ei sunt promovați și devin bogați, iar totul merge bine pentru ei; în scurt timp, devin magnați, cu bani, statut și renume. Trăiesc foarte bine și se întorc complet în lumea laică. Se mai pot ei gândi la Dumnezeu în acest moment? Mai vor ei să creadă în Dumnezeu? Îl mai au pe Dumnezeu în inimile lor? (Nu.) Ei s-au îndepărtat întru totul de Dumnezeu și s-au abătut de la adevărata cale și au fost complet luați prizonieri de Satana. Ei nu mai sunt membri ai casei lui Dumnezeu; au devenit non-credincioși și, în acest fel, sunt pe deplin distruși. Se mai pot bucura astfel de oameni de protecția lui Dumnezeu? (Nu.) În ce stare se află ei, trăind în lumea laică și sub puterea Satanei? În fiecare zi, ei nu știu dacă vor trăi sau vor muri; ori de câte ori ies din casă, nu știu dacă vor întâmpina vreo nenorocire; nu cunosc nici pacea, nici bucuria; iar inimile lor sunt pline de teroare, neliniște și teamă. Ei știu care sunt consecințele faptului de a-L trăda pe Dumnezeu, așa că întreaga zi au o stare de anxietate și nu știu când îi va lovi dezastrul și când vor fi pedepsiți. Asta simt oamenii în inimile lor atunci când Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge: sunt prinși în întuneric, fără cale de ieșire, fiecare pas pe care îl fac este foarte dificil și înfricoșător, iar viața lor este foarte dureroasă. Crezi că acești oameni trăiesc vieți dureroase pentru că aleargă după faimă și câștigul, urmăresc lumea laică, duc o viață de confort și urmează calea non-credincioșilor? Nu. Asta se întâmplă pentru că, odată ce i-a abandonat, lui Dumnezeu nu-I mai pasă de ei. Fără protecția și grija lui Dumnezeu, ei devin oameni aflați sub puterea Satanei și cad imediat în întuneric. Primul lucru pe care oamenii îl simt atunci când cad în întuneric este că inimile lor nu mai au pace și nu mai simt prezența lui Dumnezeu. Li se pare că lumea este plină de teroare, de capcane, de înșelăciune și de pericole și că viața este și mai grea. Mai contează care este statutul lor în lume? Contează cât de capabili sau de puternici sunt? Nu. Toți cei care nu cred în Dumnezeu sau care sunt eliminați de El vor avea acest final, căzând într-un adevărat infern, ceea ce este foarte dureros. Acolo, tot felul de fantome vii îți fac rău în fiecare zi. Este de neconceput; este pur și simplu o viață mai rea decât moartea.

Când oamenii se află sub protecția lui Dumnezeu, se simt în siguranță, în pace și bucuroși. Ei pot trăi ca oameni și se pot implica în toate activitățile umanității normale; totul în ceea ce-i privește este normal și așa cum ar trebui să fie, iar inimile lor sunt libere și relaxate. Atunci când oamenii pierd grija și protecția lui Dumnezeu, aceste sentimente dispar, astfel încât ei răspund în fața tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor din jurul lor cu propriile abilități, capacități, gânduri și filosofii pentru interacțiuni lumești, dar și cu propria impetuozitate. Ce sunt toți acești oameni, toate aceste evenimente și lucruri din jurul lor? Sunt toți oamenii haini, oamenii răi, demonii mai mari și mai mici și spiritele rele. Va fi oare viața oamenilor bună dacă se află într-un astfel de loc cu duhuri necurate, fără protecția lui Dumnezeu? (Nu.) De aceea, oamenii nu se pot bucura nici măcar de o singură zi bună după ce L-au părăsit pe Dumnezeu; viața devine pur și simplu foarte dificilă pentru ei. Atunci când oamenii trăiesc sub grija și protecția lui Dumnezeu, ei nu știu să o prețuiască și nu o iau în serios; odată ce Dumnezeu îi abandonează, este prea târziu pentru a mai regreta, iar aceasta este cu adevărat o catastrofă de proporții imense! Numai atunci când oamenii trăiesc sub orchestrarea, grija și protecția lui Dumnezeu pot trăi adevărata fericire, pace și bucurie, acestea fiind pacea și bucuria resimțite în adâncul inimii, venite de la Dumnezeu. Odată ce oamenii pierd grija și protecția lui Dumnezeu, durerea, îngrijorarea, anxietatea, neliniștea și teama care se află în adâncul inimii lor încep să crească treptat. Suferința din inimile lor crește și le este greu să scape de ea; nu se pot elibera. Cât de mari pot fi abilitățile și punctele forte ale unei persoane? Cu ce te confrunți singur? Te confrunți cu tot felul de spirite necurate și rele! La exterior, ele arată ca niște oameni: au trăsături, forme, carne și sânge. Dar toți acești oameni sunt ai Satanei și sunt manipulați de Satana și de tot felul de spirite rele și necurate. Cât de capabilă poate fi o persoană, în fața acestor lucruri? Poate fi ea neînfricată? Se poate bucura de pace și bucurie? Chiar dacă este o mare personalitate, indiferent cât de capabilă sau cât de aprigă este, cum se va simți atunci când va trăi în această lume și sub puterea Satanei? Când va fi singură și se va fi liniștit, se va gândi la oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul ei și la cât de greu îi este să facă față fiecărui lucru care îi iese în cale; trebuie să-și frământe mintea pentru a face față tuturor acestora. Ce calvar este pentru aceasta să folosească forța și mijloacele umane pentru a rezolva toate aceste lucruri! Atât de greu îi este să trăiască; atât de dureros este pentru ea. Unii oameni spun că marile personalități nu îndură astfel de suferințe, dar, de fapt, ele suferă mai mult. Oamenii obișnuiți se confruntă cu un cerc restrâns al vieții, în timp ce marile personalități se confruntă cu un cerc mai amplu al vieții și cu suferințe și chinuri mai mari. Cunosc ele fericirea? (Nu.) Așadar, odată ce oamenii pierd grija și protecția lui Dumnezeu și sunt abandonați de El, cu ce fel de viață se vor confrunta? Ei se vor confrunta cu toate acele spirite necurate și rele fără ajutor și singuri – ceea ce face ca viața să fie insuportabilă! Ei pot muri în orice moment sub tirul adversarilor sau ca urmare a uneltirilor acestora și duc o viață istovitoare, dureroasă și chinuită. Unii oameni sunt nesăbuiți și cred că este obositor să creadă în Dumnezeu, urmărind în mod constant adevărul și concentrându-se mereu pe supunerea față de Dumnezeu și pe ascultarea cuvintelor Sale; ei cred că oamenii versați sunt cei liberi și simt că a crede în Dumnezeu este lipsit de sens, așa că nu mai vor să creadă. Ei gândesc întotdeauna în acest fel, dar într-o zi vor afla care sunt consecințele acestui lucru.

În mâinile Creatorului, oamenii se bucură de pace, bucurie, binecuvântări, protecție și grijă nesfârșită, iar cei lipsiți de umanitate și fără conștiință nu vor experimenta aceste lucruri. Însă, odată ce o persoană a fost părăsită de Dumnezeu, aceasta va simți imediat durerea întunericului coborând asupra ei, iar în acel moment va înțelege pe deplin cât de fericită și de veselă era atunci când credea în Dumnezeu, își îndeplinea îndatoririle și trăia în casa lui Dumnezeu și în prezența Lui, dar va fi deja prea târziu. Poți spune: „Regret că L-am părăsit pe Dumnezeu. Pot să încep să cred din nou în El?” Oferă Dumnezeu astfel de oportunități? (Nu.) Dacă tu nu-L mai vrei pe Dumnezeu, poate Dumnezeu să te mai vrea pe tine? Nu cumva tu îl iubești pe Satana? Îl iubești pe Satana în inima ta, dar vrei totuși să-L urmezi pe Dumnezeu pentru a obține unele binecuvântări. Ar putea Dumnezeu să fie de acord cu acest lucru? (Nu.) Așa stau lucrurile. Prin urmare, oamenii trebuie să vină des în prezența lui Dumnezeu pentru a medita și a se gândi la aceste lucruri: ce este adevărata fericire, cum să trăiască pentru a avea adevărata fericire, bucurie și pace, și ce lucruri sunt cele mai valoroase și demne de a fi prețuite în viața oamenilor. La aceste lucruri trebuie să meditezi. Cu cât meditezi mai mult asupra lucrurilor potrivite și asupra adevărului, cu atât mai mult Dumnezeu te va lumina, te va îndruma și îți va permite să înțelegi, să cunoști și să vezi și cu atât mai luminat și mai iluminat vei deveni în ceea ce privește practicarea adevărului și intrarea în acesta – nu cumva credința ta va deveni atunci din ce în ce mai puternică? Dacă tu ești mereu leneș și sfidător, mereu potrivnic și nu-ți place adevărul, dacă nu vrei niciodată să vii în prezența lui Dumnezeu și te gândești mereu să fii desfrânat și să te îndepărtezi de Dumnezeu și dacă nu accepți nici îndrumarea, nici grija, nici protecția Lui, atunci Dumnezeu te poate constrânge? Dacă aceasta este atitudinea ta, Dumnezeu cu siguranță nu te va lumina, așa că vei avea puțină credință. Cu cât vei crede mai mult timp, cu atât vei avea mai puțină energie, iar apoi te vei plânge, îți vei răspândi noțiunile și negativitatea și, în timp, vei cauza probleme. Odată ce ai provocat probleme și ai tulburat activitatea bisericii, casa lui Dumnezeu nu te va mai trata cu atâta bunăvoință și te va îndepărta sau te va exclude, iar tu vei ajunge la capătul căii tale de credință în Dumnezeu. Cine va fi de vină pentru acest lucru? (Chiar tu însuți.) Astfel sfârșesc oamenii care cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul. După cum spune proverbul: „Un metru de gheață nu se formează într-o singură zi.” Dacă tu ai crezut în Dumnezeu mai mulți ani, dar nu ai urmărit adevărul și ai ales calea lumească și să îl urmezi pe Satana în locul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Se va lepăda de tine și te va abandona. Dumnezeu nu îi obligă pe oameni. Mântuirea lui Dumnezeu, cuvântul Său, adevărul și viața Sa sunt oferite omului de bunăvoie; El nu îți cere bani și nu face târguri cu tine. Dacă tu nu numai că refuzi să accepți adevărul, dar te mai și plângi lui Dumnezeu și tulburi lucrarea bisericii, nu cumva cauți probleme? Ce va face Dumnezeu atunci? Cu siguranță te va abandona, asta fiind exact ce meriți. Este irațional să respingi marea mântuire a lui Dumnezeu atunci când aceasta este la îndemână, și totuși să te simți nedreptățit și să dorești să faci o înțelegere cu Dumnezeu! Dacă așa stau lucrurile, atunci ar trebui să te întorci în groapa plină de noroi a lumii și să te descurci cum vrei! Lui Dumnezeu nu-I va mai păsa, iar în acest fel va fi decis finalul tău. Unii spun: „Dacă oamenii nu-L mai vor pe Dumnezeu, de ce nu-i lasă să moară?” Nu cumva sunt și unii care gândesc așa? (Sunt.) Unii oameni sunt cruzi și spun: „Dacă o persoană nu-L urmează pe Dumnezeu, El ar trebui să o blesteme, să o pedepsească și apoi să o distrugă!” Credeți că așa este firea lui Dumnezeu? (Nu, nu este așa.) Dumnezeu nu face asta; El nu îi forțează pe oameni. Este deja determinat de Dumnezeu cum va fi viața unei persoane, iar Dumnezeu nu lucrează la întâmplare. Soarta, destinația și finalul acelei persoane au fost prestabilite de Dumnezeu și, chiar dacă aceasta nu Îl urmează, Dumnezeu o va lăsa să trăiască în mod natural, conform destinului său original. Dumnezeu o va da pe mâna Satanei, acesta fiind sfârșitul; finalul ei va fi determinat în cele din urmă de Dumnezeu la momentul în care s-ar cuveni să fie, la sfârșitul vieții ei. Dumnezeu nu va tulbura toate aceste legi. În cuvintele omului, Dumnezeu acționează într-un mod deosebit de rațional, spre deosebire de perfidia și răutatea antihriștilor, care spun: „Dacă nu mă urmezi, te voi ucide!” Ce fel de fire este aceasta? Este cea a unui bandit, este firea unui tâlhar, a unui pungaș. Dumnezeu nu Se comportă în acest fel. Dumnezeu spune: „Dacă nu Mă urmezi, atunci întoarce-te la Satana și, de acum înainte, toate legăturile dintre noi vor fi rupte. Nu te vei bucura nici de protecția Mea, nici de grija Mea; nu vei avea parte de această binecuvântare. Trăiește cum dorești; este alegerea ta!” Dumnezeu este tolerant cu oamenii și nu îi obligă, spre deosebire de Satana care vrea mereu să te controleze și să te țină pentru totdeauna, chiar dacă tu nu îți dorești asta. Dumnezeu nu face așa ceva. Dumnezeu are principiile Sale pentru a face lucrurile; El le cere oamenilor să-L urmeze, dar nu îi obligă niciodată. În calitate de ființă creată, dacă nu poți accepta adevărul, dacă nu poți îndeplini îndatoririle unei ființe create, nu vei obține niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu.

7 noiembrie 2017