Dumnezeu le cere oamenilor să-L trateze ca pe Dumnezeu, deoarece omenirea a fost prea profund coruptă, iar oamenii nu-L tratează ca pe Dumnezeu, ci mai degrabă ca pe o persoană. Ce este în neregulă cu faptul că oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu? Și ce este în neregulă cu faptul că ei au mereu noțiuni despre Dumnezeu? Ce conține natura omului? Am descoperit că, indiferent ce li se întâmplă sau cu ce se confruntă, oamenii își protejează întotdeauna propriile interese și își fac griji pentru propriul trup și caută întotdeauna motive sau scuze care le sunt de folos. Nu caută și nu acceptă câtuși de puțin adevărul, iar tot ce fac este pentru a-și apăra propriul trup și a complota în interesul propriilor perspective. Cu toții solicită har de la Dumnezeu, dorind să obțină orice avantaje pot obține. De ce au oamenii atâtea cereri de la Dumnezeu? Acest lucru dovedește că oamenii sunt lacomi din fire și că, în fața lui Dumnezeu, ei nu sunt stăpâniți de niciun fel de rațiune. În tot ce fac oamenii, fie că se roagă, fie că au părtășie sau predică, tot ceea ce urmăresc, gândurile și aspirațiile lor sunt cereri către Dumnezeu și încercări de a solicita lucruri de la El, toate fiind făcute de oameni în speranța de a obține ceva de la Dumnezeu. Unii oameni spun că „aceasta este natura umană”, ceea ce este corect! În plus, faptul că oamenii au prea multe cereri de la Dumnezeu și prea multe dorințe extravagante dovedește că aceștia sunt realmente lipsiți de conștiință și de rațiune. Cu toții cer și solicită lucruri pentru binele lor, sau încearcă să argumenteze și să-și găsească scuze – ei fac toate acestea pentru ei înșiși. În multe lucruri, se poate vedea că ceea ce fac oamenii este total lipsit de rațiune, ceea ce este o dovadă deplină că logica satanică: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” a intrat deja în natura omului. Ce problemă este ilustrată de faptul că oamenii au prea multe cereri de la Dumnezeu? Aceea că oamenii au fost corupți de Satana până la un anumit nivel și că, în credința lor în Dumnezeu, aceștia nu-L tratează deloc ca pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „Dacă nu L-am trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, atunci de ce am mai crede în El? Dacă nu-L tratam ca pe Dumnezeu, am fi putut continua să-L urmăm până acum? Am fi putut îndura toată această suferință?” În aparență, crezi în Dumnezeu și ești capabil să Îl urmezi, dar în atitudinea ta față de El și în opiniile tale despre multe lucruri, nu-L tratezi deloc pe Dumnezeu ca pe Creatorul. Dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Creatorul, atunci ar trebui să rămâi în postura ta de ființă creată și ți-ar fi imposibil să ai vreo cerere de la Dumnezeu sau să ai dorințe extravagante. În schimb, în inima ta, ai fi capabil să te supui cu adevărat și ai fi pe deplin capabil să crezi în Dumnezeu conform cerințelor Sale și să te supui întregii Sale lucrări.

Când întruparea a început să fie mărturisită, toți oamenii s-au plâns: „Dumnezeule, nu ne-ai luminat înainte de a deveni trup, ca să ne putem pregăti psihic. Dacă am fi fost pregătiți psihic, am fi fost capabili să Te acceptăm în loc să ne răzvrătim și să ne împotrivim. Nu ești Tu atotputernic? Noi ne răzvrătim împotriva Ta și ne împotrivim Ție pentru că am fost corupți de Satana și nu ne putem abține. Nu poți face ceva ca să ne împiedici împotrivirea și să ne permiți o tranziție lină?” Nu asta gândeau oamenii? De asemenea, mulți oameni au pus condiții, spunând: „Nu putem face nimic în legătură cu răzvrătirea și împotrivirea noastră. Întruparea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu noțiunile noastre. Dacă întruparea lui Dumnezeu ar fi fost puțin mai înaltă, sau ar fi avut o înfățișare remarcabilă, sau ar fi fost înzestrată cu multă cunoaștere și ar fi vorbit cu elocvență, sau s-ar fi putut materializa după bunul plac și ar fi putut face semne și minuni, sau dacă Dumnezeu ar fi apărut și ar fi lucrat întrupat în concordanță cu mai multe închipuiri ale oamenilor, atunci nu ne-am fi împotrivit Lui.” Mulți au făcut aceste cereri atunci, dar Dumnezeu nu a acționat în concordanță cu închipuirile sau noțiunile oamenilor. Dimpotrivă, El a ripostat și a acționat în totalitate contrar noțiunilor umane. Ce a dovedit acest lucru? A dovedit că noțiunile și cererile umane sunt excesiv de problematice. Unii oameni au devenit conducători de biserici, dar nu au făcut nicio lucrare reală și s-au ocupat doar de unele chestiuni exterioare. Când i-am emondat pe acești oameni, spunându-le doar câteva cuvinte de reproș, ei s-au simțit triști în sinea lor, au plâns amarnic și au devenit negativi. Și-au spus în sinea lor: „Oare nu este Dumnezeu milos și iubitor? Sufăr atât de mult, de ce nu spune câteva cuvinte frumoase pentru a mă consola? De ce nu-mi acordă nici măcar un singur cuvânt de binecuvântare?” Oamenii aveau cereri de la Dumnezeu în acest fel și erau plini de propriile lor justificări. Unii oameni simțeau că au un capital pentru că împărtășiseră cu succes Evanghelia multor oameni, așa că, după ce făceau ceva greșit și erau emondați, aduceau argumente: „Am împărtășit cu succes Evanghelia atâtor oameni fără nicio recompensă, iar acum am fost emondat astfel. Am suferit atât de mult și, în final, tot am fost emondat. De ce nu-I pasă lui Dumnezeu de sentimentele mele?” Oare oamenii care gândesc astfel au adevărul în inima lor? Sunt aceste cereri raționale? Dacă aș consola pe cineva după ce l-am emondat, s-ar gândi: „Dumnezeu este atât de bun, nu credeam că mă va consola vreodată.” Dar apoi, dacă aș emonda pe altcineva, iar acea persoană ar fi deosebit de supărată, iar eu nu aș consola-o, aceasta s-ar gândi: „De ce Dumnezeu îi consolează pe alții după ce îi emondează, dar pe mine nu mă consolează? Dumnezeu nu este corect cu mine” și ar apărea noțiuni în inima lor. Oamenii nutresc în inima lor multe cerințe, închipuiri și dorințe iraționale care, la un moment dat și într-un mediu potrivit, vor ieși la iveală. Pentru că niciunul dintre gândurile, ideile sau cererile dezvăluite de om nu sunt compatibile cu Dumnezeu, iar natura omului este plină de lucruri satanice: tot ce face acesta este pentru sine, este egoist și lacom, are prea multe dorințe extravagante și este prea murdar și prea profund corupt.

Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu, indiferent de situație. Ce este în neregulă cu acest lucru? Unii oameni se vor ruga lui Dumnezeu atunci când se bucură de confort, spunând: „O, Dumnezeule, protejează-mă, lasă-mă să trăiesc în această stare tot timpul.” De asemenea, oamenii au cereri și atunci când sunt nefericiți sau au o stare de spirit proastă: „Dumnezeule, de ce nu-mi arăți bunătate? De ce nu vrei să mă luminezi? De ce lucrurile merg atât de bine pentru alți oameni, dar atât de rău pentru mine?” Atunci când se confruntă cu greutăți, oamenii cer insistent ca Dumnezeu să le schimbe mediul; când lucrurile merg bine, cererile oamenilor devin și mai excesive. Când oamenii obțin ceva, râvnesc la și mai mult, iar când nu îl obțin, vor cu disperare să îl obțină. Ce vor oamenii să obțină? Ei vor să obțină lucrurile care le plac și ce le cer interesele lor trupești. Prin urmare, niciuna dintre cererile omului nu este justificată sau meritată. Când am dat câteva haine sau lucruri de folosit câtorva familii sărace, unii oameni au fost nemulțumiți să vadă acest lucru. Ei și-au spus: „De ce Dumnezeu are mereu grijă de ei, dar nu și de mine? Dumnezeu nu este corect!” Alții nu au pus la suflet acest lucru la momentul respectiv și și-au spus: „Deja prin harul lui Dumnezeu, eu sunt capabil să merg pe calea credinței în El și să o urmez în siguranță, până în prezent. Nu ar trebui să urmăresc acele lucruri materiale.” Dar, după ce ulterior au meditat la asta, s-au simțit supărați. Când s-au simțit incapabili să depășească acest sentiment, s-au rugat și au încetat temporar să mai stea pe gânduri, dar acele lucruri erau încă în inimile lor – oricât le-ar fi cântărit, tot se simțeau cu inimile cătrănite și își spuneau în sinea lor: „Unde este dreptatea lui Dumnezeu? De ce nu o pot vedea? Dumnezeu nu tratează niciuna dintre aceste chestiuni externe în mod corect sau rațional, deci unde se manifestă dreptatea Lui?” Apoi s-au răzgândit, spunându-și: „Dreptatea nu este același lucru cu raționalitatea sau corectitudinea, iar acestea nu ar trebui confundate”, dar erau în continuare supărați și nu puteau să renunțe la această chestiune. Oamenii sunt atât de preocupați de mici interese materiale, încât ar fi minunat dacă ar putea fi la fel de preocupați de adevăr. Oricum, este în natura fiecăruia să aibă mereu cereri de la Dumnezeu în inima sa, iar toți oamenii care nu iubesc adevărul iubesc beneficiile materiale. În concluzie, toate cererile și uneltirile oamenilor – cerând una și alta de la Dumnezeu, uneltind din când în când – sunt incompatibile cu adevărul și în contradicție cu cerințele și intențiile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-l iubește pe niciunul dintre ei, toți sunt detestați și urâți de El. Cererile pe care oamenii le fac de la Dumnezeu, tot ceea ce urmăresc și toate căile pe care merg nu au nimic de-a face cu adevărul. Unii oameni se gândesc: „Lucrez pentru biserică de atâția ani – dacă sunt bolnav, Dumnezeu ar trebui să mă vindece și să mă binecuvânteze.” În special cei care cred în Dumnezeu de mult timp cer și mai mult de la El; cei care cred doar de puțin timp se simt nevrednici, dar, după un timp, vor începe să se simtă îndreptățiți. Așa sunt oamenii; aceasta este natura omului și niciunul nu face excepție de la asta. Unii oameni spun: „Niciodată nu am avut cereri excesive de la Dumnezeu, deoarece sunt o ființă creată și nu sunt vrednic să cer nimic de la El.” Nu vă grăbiți să spuneți asta, timpul va dezvălui totul. Natura și intențiile oamenilor vor fi în cele din urmă date în vileag și vor ieși la suprafață într-o zi. Oamenii nu au cereri de la Dumnezeu pentru că nu cred că este necesar, sau că nu este momentul potrivit, sau pentru că au făcut deja foarte multe cereri de la Dumnezeu, însă chiar nu își dau seama că este vorba de o cerere. Pe scurt, oamenii au acest tip de natură, așa că le este imposibil să nu o dezvăluie. Având oportunitatea sau circumstanțele potrivite, în mod firesc ea va fi dezvăluită. De ce avem astăzi părtășie despre acest lucru? Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă ce este în propria lor natură. Nu considera că a crede în Dumnezeu timp de câțiva ani sau a lucra câteva zile pentru biserică înseamnă că te-ai sacrificat, te-ai dedicat sau ai suferit mult pentru El și că meriți să obții câteva lucruri, cum ar fi să te bucuri de lucruri materiale, de hrană trupească sau să fii mai respectat și apreciat de ceilalți, sau ca Dumnezeu să îți vorbească cu blândețe, sau să se îngrijească mai mult de tine și să te întrebe deseori dacă mănânci și te îmbraci bine, cum te simți din punct de vedere fizic și așa mai departe. Aceste lucruri apar în mod inconștient la oameni atunci când aceștia s-au sacrificat mult timp pentru Dumnezeu și ajung să creadă că merită să ceară ceva de la El. Atunci când s-au sacrificat pentru Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp, ei cred că nu au acest drept și nu îndrăznesc să aibă cereri de la Dumnezeu. Dar, cu timpul, ei vor crede că au capital și cererile lor vor începe să apară, iar aceste aspecte ale naturii lor vor fi date în vileag. Nu sunt oamenii așa? De ce nu se gândesc ei dacă este corect să aibă astfel de cereri de la Dumnezeu? Meriți tu aceste lucruri? Ți le-a promis Dumnezeu? Dacă ceva nu-ți aparține, dar tu îl ceri cu încăpățânare, acest lucru este în contradicție cu adevărul și provine în întregime din natura ta satanică. Cum s-a comportat arhanghelul la început? I s-a dat o poziție prea înaltă, i s-a dat prea mult, așa că a crezut că merita tot ce dorea și tot ce obținea, ajungând în cele din urmă la punctul în care a spus: „Vreau să fiu pe picior de egalitate cu Dumnezeu!” De aceea, oamenii cred în Dumnezeu având prea multe cereri și dorințe prea mari. Dacă nu se examinează și nu reușesc să-și dea seama de gravitatea problemei, atunci, într-o zi vor spune: „Dă-te laoparte, Dumnezeule. Într-o oarecare măsură, aș putea fi eu însumi Dumnezeu”, sau „Dumnezeule, voi îmbrăca tot ce îmbraci Tu, voi mânca tot ce mănânci Tu.” Oamenii care au ajuns la acest nivel Îl tratează deja pe Dumnezeu ca pe un om. Deși oamenii recunosc verbal că Dumnezeu întrupat este Însuși Dumnezeu, toate acestea sunt doar cuvinte superficiale. În realitate, inimile lor nu au nici cea mai mică supunere sau teamă față de Dumnezeu. Unii oameni chiar vor să fie Dumnezeu și vor fi probleme dacă ambițiile și dorințele lor vor crește până la acest nivel. Este posibil ca un dezastru să se abată asupra lor și, chiar dacă vor fi excluși din biserică, tot vor fi pedepsiți de Dumnezeu.

Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu; numai făcând asta, ei cred cu adevărat în El. Ei nu ar trebui doar să recunoască statutul lui Dumnezeu, ci ar trebui să aibă o adevărată înțelegere și teamă de esența și firea lui Dumnezeu și să fie absolut supuși. Iată câteva modalități de a practica acest lucru: în primul rând, păstrează pietatea și o atitudine sinceră în sinea ta atunci când interacționezi cu Dumnezeu, fără noțiuni sau închipuiri, și ai o inimă supusă. În al doilea rând, adu intențiile din spatele tuturor lucrurilor pe care le spui, a tuturor întrebărilor pe care le pui și a tuturor lucrurilor pe care le faci în fața lui Dumnezeu, pentru a le examina și a te ruga. Numai știind cum să practici potrivit adevărurilor-principii și având o bază în cuvântul lui Dumnezeu, vei putea intra în adevărul-realitate. Dacă nu cauți adevărul, nu numai că nu vei putea intra în adevărul-realitate, dar vei acumula din ce în ce mai multe noțiuni, iar asta aduce necazuri. Dacă Îl privești pe Dumnezeu ca pe o persoană, atunci Dumnezeul în care crezi este un Dumnezeu nedeslușit din Ceruri; vei fi negat complet întruparea și nu-L vei mai recunoaște în inima ta pe Dumnezeul practic. În acel moment, vei deveni un antihrist și vei cădea în întuneric. Cu cât vei avea mai multe justificări, cu atât mai multe cereri vei avea de la Dumnezeu și cu atât mai multe noțiuni vei avea despre El, ceea ce te va pune în pericol din ce în ce mai mult. Cu cât vei avea mai multe cereri de la Dumnezeu, cu atât mai mult vei dovedi că pur și simplu nu-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Dacă nutrești mereu cereri față de Dumnezeu în inima ta, atunci, în timp, probabil că te vei trata pe tine însuți ca pe Dumnezeu și vei fi martor pentru tine însuți atunci când lucrezi în biserică, spunând chiar: „Oare Dumnezeu nu este martor pentru El însuși? De ce nu pot și eu?” Pentru că tu nu înțelegi lucrarea lui Dumnezeu, vei avea noțiuni despre El și nu vei avea o inimă cu frică de El. Tonul vocii tale se va schimba, firea ta va deveni arogantă și, în cele din urmă, vei ajunge treptat să te preamărești și să fii mărturie pentru tine însuți. Acesta este procesul de declin al omului și este în întregime provocat de faptul că el nu urmărește adevărul. Toți cei care merg pe calea antihriștilor se preamăresc și sunt martori pentru ei înșiși, se promovează și se dau în spectacol la tot pasul și nu le pasă deloc de Dumnezeu. Ați experimentat lucrurile acestea despre care vorbesc? Mulți oameni mărturisesc cu insistență pentru ei înșiși, vorbind despre cum suferă una și alta, despre cum lucrează, despre cum Dumnezeu îi prețuiește și le încredințează o astfel de lucrare și despre cum sunt ei, folosind în mod deliberat anumite tonuri în timp ce vorbesc și adoptând anumite atitudini, până când, în cele din urmă, unii oameni vor începe probabil să creadă că ei sunt Dumnezeu. Duhul Sfânt i-a abandonat de mult pe cei care au ajuns la acest nivel și, deși nu au fost încă îndepărtați sau excluși, ci sunt lăsați să facă servicii, soarta lor este deja pecetluită și își așteaptă doar pedeapsa. Acest lucru s-a întâmplat deja în unele locuri. Un nou credincios a văzut că o anumită soră vorbea și părea destul de demnă și a confundat-o cu Dumnezeu. Când a venit timpul să plece, acest nou credincios s-a agățat de coapsa ei și a strigat: „O, Dumnezeule! Nu pleca! O, Dumnezeule! Îmi va fi dor de tine!” Ea știa clar că nu era Dumnezeu, dar nu a negat acest lucru și nici nu a lămurit lucrurile. Oare o astfel de persoană are rațiune? (Nu.) Ea nu are niciun pic de rațiune și, cu siguranță, nu este bună de nimic! Unii oameni sunt confuzi și ignoranți și tratează o astfel de persoană ca pe Dumnezeu – acesta este cu adevărat un lucru teribil! Iar a te agăța, plângând, de coapsa ei este pur și simplu atât de ignorant încât este iremediabil! Dacă poți trata ca pe Dumnezeu un om corupt care este al Satanei, atunci în ce mod crezi în Dumnezeu? Nu cumva asta înseamnă că tu crezi în Satana? Cât de confuz trebuie să fie cineva ca să trateze o persoană ca pe Dumnezeu? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar ești incapabil să accepți sau să urmărești adevărul, probabil că vei fi indus în eroare de alții și vei fi predispus să faci lucruri nesăbuite și să te rătăcești. Oamenii nesăbuiți și ignoranți sunt cu adevărat în pericol, ei sunt capabili să facă tot felul de lucruri stupide.

Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu, să facă una sau alta potrivit noțiunilor lor. Îi ceri lui Dumnezeu să te mântuiască, să aibă milă de tine, să te iubească, să-ți arate har – toate acestea în funcție de ideile tale. Procedând astfel, te folosești de propriile idei și metode pentru a avea cereri de la Dumnezeu și pentru a-L face să te asculte. Ce este în neregulă cu asta? Asta înseamnă să crezi în Dumnezeu? Pur și simplu, tu crezi în tine însuți. Dumnezeu nu se află în inima ta și nici vreun adevăr care să poată fi menționat. Cineva Mi-a cumpărat o pereche de pantofi din amabilitate, dar nu Mi s-au potrivit, așa că am vrut să-i returnez. Dar apoi m-am gândit că, dacă îi returnez, ar putea să mă înțeleagă greșit, așa că i-am dat unei alte persoane ca să-i poarte. El nu a putut accepta acest lucru când a aflat și a spus: „Știi cât de mult efort am depus, câți bani am cheltuit și cât de departe am călătorit pentru a-i cumpăra? Tu i-ai dat cu atâta ușurință, crezi că a fost atât de ușor pentru mine să câștig acei bani? Dă-mi-i înapoi dacă nu vrei să îi porți – cum ai putut să îi dai altcuiva?” Am spus: „Nu ți-am dat însărcinarea să-Mi cumperi pantofi. Tu Mi i-ai cumpărat și Mi i-ai dat, dar nu Mi s-au potrivit, așa că i-am dat altcuiva să îi poarte. Este asta o problemă? Dacă ți i-aș da înapoi, nu ai deveni negativ și slab și M-ai înțelege greșit? Nu pot face rânduieli rezonabile?” Este potrivit ca oamenii să Mă trateze astfel? Se pare că oamenii au în continuare intenții și cereri chiar și atunci când Îi oferă ceva lui Dumnezeu. Este aceasta o persoană care înțelege adevărul? Atunci când Îi oferi un lucru lui Dumnezeu, acesta nu mai este al tău, ci Îi aparține Lui. Dumnezeu poate face ce vrea cu el și este treaba Lui cum se ocupă de el. Oamenii ar trebui să aibă un pic de rațiune, să învețe să se supună și să nu se amestece mereu în treburile lui Dumnezeu. E rațional să ne certăm în mod constant cu Dumnezeu? Când oamenii cumpără lucruri pentru Mine, par cuprinși de amabilitate și iubire pentru Dumnezeu, dar după aceea cer ca acestea să Îmi placă și se plâng dacă nu Îmi plac. Mai mult, nu este în regulă dacă nu le folosesc, oamenii Îmi impun cui pot să le dau și nu-Mi permit să fac una sau alta. Oamenii Îl analizează pe Dumnezeu și meditează asupra Lui în felul acesta toată ziua, gândindu-se: „De ce nu poate Dumnezeu să satisfacă dorințele omului?” Oamenii sunt complet lipsiți de rațiune, sunt atât de iraționali! Am constatat că toți oamenii spun: „Trebuie să-L iubesc cum se cuvine pe Dumnezeu și să-I răsplătesc iubirea”, dar ei nu înțeleg câtuși de puțin în inima lor ce înseamnă să-L iubească pe Dumnezeu. Oamenii au inimile pline de firi corupte, deci cum pot iubi? Oare nu sunt discuțiile despre iubirea și supunerea față de Dumnezeu doar vorbe goale, dacă oamenii sunt atât de corupți încât nu au nici măcar rațiunea unei persoane normale? În sufletele oamenilor există doar noțiuni și închipuiri, resentimente, dorințe extravagante și cererile lor iraționale. Pur și simplu nu există iubire sau supunere în sufletele lor. Pentru oameni, iubirea este doar un scop de urmărit, doar o cerință din partea lui Dumnezeu. Câți dintre ei reușesc să o dobândească? Câți dintre ei au o mărturie reală bazată pe experiență?

Acum, că sunteți cu toții dispuși să urmăriți adevărul și să vă străduiți să vă schimbați firile, cum ar trebui să reflectați asupra voastră atunci când Îi cereți ceva lui Dumnezeu? Sunt cererile tale în conformitate cu adevărul? Care ar trebui să fie atitudinea ta față de Dumnezeu? Ai meditat vreodată la aceste întrebări? Unii oameni devin aroganți după ce au condus câteva biserici, crezând că, fără ei, casa lui Dumnezeu nu se poate descurca și că ei merită un tratament special. Oamenii au o natură satanică și, cu cât poziția unei persoane este mai înaltă, cu atât cerințele ei de la Dumnezeu devin mai mari; cu cât o persoană înțelege mai mult din doctrine, cu atât cerințele ei devin mai tainice și mai trădătoare. Se poate să nu o spună cu voce tare, dar ele sunt ascunse în inima sa. Nu sunt ușor descoperite de alți oameni, dar cine știe când vor izbucni plângerile și împotrivirea care zac în interiorul unei persoane? Asta ar însemna și mai multe necazuri și probabil ar ofensa firea lui Dumnezeu. De ce, cu cât mai mult o persoană este un conducător sau o celebritate în lumea religioasă, cu atât mai mult este posibil să fie un antihrist care este în pericol? Deoarece cu cât este mai mare poziția cuiva, cu atât mai mare devine ambiția sa; cu cât înțelege mai mult din doctrine, cu atât firile sale devin mai arogante. Așadar, este periculos să crezi în Dumnezeu urmărind statutul, mai degrabă decât adevărul. Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, i-a dezvăluit și i-a eliminat din casa Lui pe toți cei care nu iubesc adevărul, mai ales pe cei din cercurile religioase. Vedeți necesitatea ca Dumnezeu să-i judece și să-i mustre pe oameni? Când oamenii vor înțelege realmente adevărul și vor avea intrare în viață, vor vedea realitatea propriei lor corupții și vor simți că ar fi periculos pentru ei să nu urmărească adevărul. În momentul de față, oamenii nu-și înțeleg deloc propria natură și, chiar dacă au puțină înțelegere superficială, aceasta se referă doar la doctrine, iar ei nu au dobândit adevărul. Prin urmare, ei nu cred că sunt în pericol și nici nu știu să se teamă sau să se îngrijoreze pentru ei înșiși. Unii noi credincioși îndrăznesc să spună și să facă orice, dar cei care au experimentat judecata și mustrarea sunt altfel. Au o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu și, chiar dacă nutresc unele noțiuni, nu îndrăznesc să le rostească și știu să se roage repede: „O, Dumnezeule, Te-am jignit…” Unii noi credincioși îndrăznesc să debiteze cuvinte de blasfemie, fără ca nici măcar să se gândească, spunând: „Dumnezeu suferă? Ce suferă? A mânca și a se îmbrăca bine, a fi găzduit de oameni de pretutindeni – asta nu este suferință! Dar mie nu-mi pasă de aceste lucruri. Eu cred în Duhul lui Dumnezeu, nu într-o persoană.” Ei îndrăznesc să nege întruparea. Acești oameni au asemenea tupeu. Nu au deloc o inimă cu frică de Dumnezeu, nu se tem de nimic, îndrăznesc să spună orice și toți nutresc naturi demonice și animalice. Dacă Cel de mai sus are o impresie sau o părere oarecum bună despre cineva, unii oameni spun: „Aceasta este o persoană apreciată și favorizată în biserică, care este bine primită în casa lui Dumnezeu.” Înțelege acest tip de persoană adevărul? Nici pe departe. Felul în care privește lucrurile a dat complet în vileag faptul că tot ceea ce este în inima sa este încă lumesc. Sunt un punct de vedere și o impresie total laice. Poate avea vreun efect asupra acestor oameni credința în Dumnezeu și citirea cuvintelor Sale? Ei nu acceptă deloc adevărul, iar modul lor de a vedea lucrurile este la fel ca al non-credincioșilor. Ei sunt, de fapt, neîncrezători.