Ați citit Cartea lui Iov? V-ați simțit mișcați când o citeați? Ați simțit un fel de dor care vă făcea să vă doriți să deveniți o persoană ca Iov? (Da.) Cât poate dura o astfel de stare și dispoziție? O zi-două sau o lună-două sau poate un an-doi? (Două sau trei zile.) Așadar, o astfel de stare și dispoziție va dispărea după două sau trei zile? Când te simți mișcat, trebuie să te rogi și să-I spui lui Dumnezeu că vrei să fii o persoană ca Iov, că vrei să înțelegi adevărul, să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu și să devii o persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Trebuie să-L implori să producă asta în tine, rugându-L fierbinte să te îndrume, să-ți ofere mediile potrivite, să-ți dea tărie și să te protejeze ca să poți rămâne ferm în fiecare situație pe care o întâlnești, să nu I te împotrivești lui Dumnezeu, ci să faci fapte care țin de frica de Dumnezeu și ferirea de rău și să Îi satisfaci intențiile. Trebuie ca mereu să te rogi lui Dumnezeu și să-L implori, de dragul acestui țel și pentru lucrurile pe care speri să le realizezi, iar când va vedea inima ta sinceră, va acționa. Nu te teme când acționează Dumnezeu. În niciun caz El nu ți-ar putea acoperi trupul de bube și să-ți ia tot ce ai, cum a făcut când l-a încercat pe Iov. Dumnezeu nu va face asta; treptat, îți va da să duci mai mult, potrivit staturii tale. Trebuie să-L chemi pe Dumnezeu în mod serios – nu-L chema doar două zile după ce ai citit Cartea lui Iov și încă te simți mișcat de ea, și apoi să uiți de ea a treia zi, când n-o mai citești și n-o mai păstrezi în inimă. Dacă faci așa, te așteaptă probleme! Dacă-i admiri pe oamenii ca Iov și dacă vrei să fii o astfel de persoană, atunci trebuie să ai o cale pentru modul în care să devii o astfel de persoană; trebuie să-ți pui inima înaintea lui Dumnezeu și după aceea să te rogi des pentru lucrul acesta, să cugeți des la el și apoi să mănânci și să bei cuvintele pe care le-a rostit Dumnezeu despre Iov, să reflectezi asupra lor în mod consecvent și repetat, iar după aceea trebuie să ai părtășie cu oameni care au experiență și cunoaștere de acest fel. Trebuie să lucrezi din greu pentru atingerea acestui țel. Cum ar trebui să lucrezi din greu? Dacă doar stai uitându-te și așteptând, acesta nu-i lucrat din greu. Trebuie să pui asta în practică, trebuie să-i dedici efort, nutrind, totodată, o hotărâre de-a îndura suferința și o inimă plină de dor, și apoi să-ți aduci ca ofrandă rugăciunile pentru lucrul acesta, rugându-L pe Dumnezeu să acționeze. Dacă Dumnezeu nu acționează, atunci, oricât de multă determinare au oamenii, va fi zadarnic. Cum va acționa Dumnezeu? El va începe să orchestreze și să aranjeze pentru tine medii care se potrivesc staturii tale. Trebuie să-I spui lui Dumnezeu ce obiectiv vrei să realizezi în credința ta și ce fel de hotărâri ai luat. Te-ai rugat și L-ai implorat pe Dumnezeu pentru asta? Cât timp te-ai rugat și L-ai implorat? Dacă doar spui din când în când vreo două rugăciuni și, când vezi că Dumnezeu nu a acționat, te gândești: „Uită de asta, o să las lucrurile în pace! Întâmplă-se ce s-o întâmpla, mă voi lăsa dus de val și atât. Nu-mi pasă ce mi se întâmplă”, asta nu e în regulă și nu ești sincer. Dacă tot ce ai sunt două minute de entuziasm, poate Dumnezeu să acționeze pentru tine și să ajute să-ți aranjeze medii? El nu ar face asta! Dumnezeu vrea să-ți vadă sinceritatea, să vadă cât timp pot rezista sinceritatea și perseverența ta și dacă inima ta e cinstită sau falsă. Dumnezeu va aștepta. El îți aude rugăciunile și implorările, îți aude hotărârile și dorințele pe care I le mărturisești, dar până nu îți vede determinarea de-a îndura suferința, El nu va acționa. Dacă, după ce ai terminat să te rogi lui Dumnezeu, pur și simplu dispari fără să fi făcut nimic, ar acționa El oare în aceste circumstanțe? Cât se poate de sigur, nu. Trebuie să-L rogi și să-L implori mai mult pe Dumnezeu, depunând efort în acest lucru și reflectând asupra lui, iar apoi să savurezi în detaliu mediile pe care El ți le-a pregătit; ele vor veni în viața ta puțin câte puțin și Dumnezeu va începe să acționeze. Dacă nu ai o inimă sinceră, atunci asta nu va funcționa. Poți să spui: „Cât îl admir pe Iov și cât îl admir pe Petru!”, dar ce folos de admirația ta? Poți să-i admiri cât vrei, însă tu nu ești ei și toată admirația ta nu-L va determina pe Dumnezeu să facă asupra ta aceeași lucrare pe care a făcut-o asupra lor, fiindcă nu ești același gen de persoană ca ei. Nu ai hotărârea lor sau umanitatea lor sau inima cu care au tânjit după adevăr și l-au urmărit. Doar când vei ajunge să ai aceste lucruri, te va înzestra Dumnezeu cu mai mult.

Aveți acum determinarea de-a urmări adevărul, de-a obține adevărul, de-a dobândi mântuirea și de-a fi desăvârșiți de Dumnezeu? (Da.) Cât de mare este determinarea voastră? Cât timp o puteți menține? (Când sunt într-o stare bună, am determinare, însă când întâmpin lucruri care nu corespund cu noțiunile mele sau cu interesele trupului meu, ori când trec printr-o rafinare sau am niște dificultăți, atunci mă blochez într-o stare de negativitate, iar credința și determinarea pe care le aveam la început dispar puțin câte puțin.) Asta nu e în regulă. Ești prea slab. Trebuie să ajungi în punctul în care, indiferent ce circumstanțe întâmpini, ele nu pot să-ți schimbe determinarea. Numai atunci vei fi cineva care chiar iubește și urmărește adevărul. Dacă, atunci când ți se întâmplă ceva și întâmpini o mică dificultate, te retragi, devii negativ și deprimat și renunți la determinarea ta, asta nu e în regulă. Trebuie să ai tăria cuiva care e gata să-și pună viața în joc și să spui: „Indiferent ce se va întâmpla, chiar dacă voi muri, nu voi abandona adevărul sau țelul meu de-a urmări adevărul.” Atunci nimic nu te va putea opri. Dacă într-adevăr vei întâmpina dificultăți și vei fi încolțit, Dumnezeu va acționa. În plus, trebuie să ai următorul mod de înțelegere: „Nu contează ce întâmpin, toate sunt lecții pe care trebuie să le învăț în demersul meu de urmărire a adevărului – ele au fost rânduite de Dumnezeu. Poate că sunt slab, dar nu sunt negativ și-I sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi dă oportunitatea de-a învăța aceste lecții. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi creează situația aceasta. Nu pot renunța la determinarea mea de a-L urma pe Dumnezeu și de-a obține adevărul. Dacă aș renunța la ea, ar fi totuna cu a ceda Satanei, a mă ruina și a-L trăda pe Dumnezeu.” Acesta e tipul de hotărâre pe care trebuie să o ai. Indiferent ce probleme minore întâmpini, toate sunt mici episoade în derularea vieții tale. Nu trebuie să le lași să blocheze direcția progresului tău. Când întâlnești dificultăți poți să cauți și să aștepți, însă direcția progresului tău nu trebuie să se schimbe, corect? (Corect.) Indiferent ce zic alții sau cum te tratează și indiferent cum te tratează Dumnezeu, determinarea ta nu trebuie să se schimbe. Dacă Dumnezeu spune: „Tu nu accepți deloc adevărul, te detest”, iar tu spui: „Dumnezeu mă detestă. Ce sens are viața mea, deci? Mai bine mor și termin cu ea!”, L-ai înțelege greșit pe Dumnezeu. E adevărat că El te detestă, însă ar trebui să lupți mai departe, ar trebui să accepți adevărul și să-ți îndeplinești datoria. Atunci nu vei fi cineva care nu e bun de nimic, iar Dumnezeu nu te va disprețui și nu te va respinge. În clipa de față, statura voastră e încă prea mică și încă nu ați atins standardele necesare pentru ca Dumnezeu să vă încerce. Care e singurul lucru pe care-l puteți face? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi și să mă luminezi ca să înțeleg intențiile Tale, să am credința și perseverența de-a merge pe calea urmăririi adevărului și să pot să mă tem de Dumnezeu și să mă feresc de rău. Deși sunt slab și statura mea e imatură, Te implor să-mi dai tărie și să mă aperi, ca să Te pot urma până la capăt!” Trebuie să vii des înaintea lui Dumnezeu să te rogi. Poate că alți oameni râvnesc lucruri lumești, își răsfață trupul și urmează tendințe lumești, dar tu nu trebuie să te însoțești cu ei – concentrează-te doar la îndeplinirea datoriei tale. Când alții se simt negativi și nu-și îndeplinesc îndatoririle, nu trebuie să te simți constrâns și ar trebui să cauți adevărul pentru a-i ajuta. Când alții se răsfață în confort, nu trebuie să-i invidiezi, pe tine trebuie să te preocupe numai să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Când alții urmăresc renumele, câștigul și statutul, ar trebui să te rogi pentru ei și să-i ajuți, să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și să nu lași aceste lucruri să te influențeze. Orice se întâmplă în jurul tău, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu pentru toate. Ar trebui ca întotdeauna să cauți adevărul, să te înfrânezi, să te asiguri că trăiești în prezența lui Dumnezeu și că ai o relație normală cu El. Dumnezeu îi scrutează pe oameni tot timpul și Duhul Sfânt lucrează în astfel de oameni. Cum anume scrutează Dumnezeu inima unei persoane? El nu doar Se uită cu ochii, El aranjează medii pentru tine și-ți atinge inima cu mâna Sa. De ce spun Eu asta? Fiindcă, atunci când Dumnezeu aranjează un mediu pentru tine, El vede dacă tu îl respingi și detești ori îți place și te supui acestuia, dacă aștepți cu pasivitate ori cauți adevărul în mod activ. Dumnezeu urmărește cum ți se schimbă inima și gândurile și în ce direcție se dezvoltă ele. Starea din inima ta e uneori pozitivă și alteori negativă. Dacă poți accepta adevărul, vei fi capabil să accepți de la Dumnezeu oamenii, evenimentele, lucrurile și diversele medii pe care El le stabilește pentru tine și vei fi capabil să le abordezi corect. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin reflecție, toate gândurile și ideile tale, toate opiniile și stările tale se vor schimba pe baza cuvintelor Lui. Vei înțelege clar lucrul acesta, iar Dumnezeu va și scruta totul. Chiar dacă nu vei fi vorbit cu nimeni despre asta sau nu te vei fi rugat în legătură cu asta și o vei gândi numai în inima și în lumea ta, din perspectiva lui Dumnezeu va fi foarte clar deja – va fi evident pentru El. Oamenii te privesc cu ochii lor, însă Dumnezeu îți atinge inima cu inima Sa, atât de aproape de tine este El. Dacă simți scrutarea Lui, trăiești în prezența Lui. Dacă nu simți deloc scrutarea Lui, trăiești în lumea ta și trăiești după sentimentele și firile tale corupte, iar atunci ai o problemă. Dacă nu trăiești în prezența lui Dumnezeu, dacă există o mare distanță între tine și El și ești departe de El, dacă nu arăți deloc considerație față de intențiile lui Dumnezeu și dacă nu accepți scrutarea Lui, El va ști toate acestea. Va fi cât se poate de ușor pentru El să-Și dea seama. Deci, când ai determinare și un țel și ești dornic să fii desăvârșit de Dumnezeu și să devii o persoană care Îi urmează voia, se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, când ai hotărârea aceasta și poți să te rogi și să implori des pentru aceste lucruri și să trăiești în prezența lui Dumnezeu nedistanțându-te de El și nepărăsindu-L niciodată, înțelegi clar aceste lucruri, iar Dumnezeu le știe și El. Unii oameni spun: „Eu personal înțeleg clar lucrul acesta, dar Dumnezeu îl știe sau nu?” Această întrebare nu e valabilă. Dacă spui asta, dovedește că nu ai avut niciodată părtășie cu Dumnezeu și că nu există absolut nicio relație între tine și El. De ce spun că nu există nicio relație între tine și El? Tu nu ai trăit înaintea lui Dumnezeu și, ca urmare, nu poți percepe dacă El este cu tine sau nu, dacă te îndrumă, dacă te apără și dacă te-a dojenit când ai făcut ceva rău. Dacă nu percepi aceste lucruri, atunci nu trăiești înaintea lui Dumnezeu, doar îți închipui asta și te răsfeți – trăiești în lumea ta, și nu înaintea lui Dumnezeu, și nu există absolut nicio relație între tine și El.

Cum pot oamenii să păstreze o relație normală cu Dumnezeu? De ce anume depinde menținerea ei? Depinde de faptul ca ei să implore, să se roage și să interacționeze cu Dumnezeu în inimile lor. Acest gen de relație le permite oamenilor să trăiască mereu înaintea lui Dumnezeu. De aceea, pentru a stabili o relație normală cu Dumnezeu, în primul rând oamenii trebuie să se liniștească. Unii mereu fac lucruri afară și se preocupă numai de treburi exterioare. Dacă nu au nicio viață spirituală o zi sau două, nu-și vor da seama de asta. Tot nu-și vor da seama nici după trei sau patru zile și nici chiar după una sau două luni. Asta deoarece nu s-au rugat, nu au implorat sau nu au avut părtășie cu Dumnezeu. Implorarea e atunci când ți se întâmplă ceva și vrei ca Dumnezeu să te ajute, să te îndrume, să-ți poarte de grijă, să te lumineze, să te facă să înțelegi intențiile Lui, să știi ce este adevărul, să înțelegi care sunt adevărurile-principii și să știi cum să practici adevărul – acesta e genul de implorare care e în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Rugăciunea acoperă o gamă destul de largă. Uneori poți să vorbești despre lucruri care sunt în inima ta – când întâmpini dificultăți sau când te simți negativ și slab, poți să-I vorbești lui Dumnezeu despre lucrurile acestea din inimă; poți, de asemenea, să te rogi lui Dumnezeu în perioade când ești răzvrătit sau poți să-I vorbești lui Dumnezeu despre lucrurile care ți se întâmplă în fiecare zi, atât despre cele pe care le poți pricepe, cât și despre cele pe care nu le poți pricepe – aceasta se numește rugăciune. Rugăciunea înseamnă să-I vorbești lui Dumnezeu despre ceea ce e în inima ta sau să cauți adevărul de la El. Uneori e făcută la un moment stabilit, alteori nu e la vreun moment stabilit; te poți ruga oricând și oriunde. Părtășia în duh nu ia nicio formă anume: poate că există ceva ce te supără sau poate că nu; poate ai ceva ce vrei să spui sau poate nu. Când există ceva ce te supără, ar trebui să-I vorbești lui Dumnezeu despre asta și să spui o rugăciune. În mod obișnuit, ar trebui să încerci să reflectezi asupra unor întrebări ca de pildă: cum iubește Dumnezeu omul, cum Se îngrijorează El pentru om, de ce îl emondează pe om, ce înseamnă cu adevărat să te supui lui Dumnezeu și așa mai departe, comunicând cu Dumnezeu întotdeauna și pretutindeni, rugându-te Lui și cerând de la El. Aceasta e părtășie în duh sau „părtășia spirituală” pe scurt. Uneori, în timp ce ești pe drum, e posibil să te gândești la ceva ce te întristează foarte mult; nu e nevoie să îngenunchezi ori să închizi ochii. Poți să-I vorbești lui Dumnezeu în inima ta, pur și simplu: „Dumnezeule, mi s-a întâmplat lucrul acesta și nu știu modul corect în care să mă ocup de el, așa că-Ți cer îndrumarea în această problemă.” Când simți o mișcare în inimă și-I spui lui Dumnezeu câteva cuvinte din suflet despre ea, atunci El va ști. Uneori, poate ți-e dor de casă și spui: „Dumnezeule, mi-e așa de dor de casă!” Nu spui de cine anume ți-e dor, doar te simți trist și-I vorbești lui Dumnezeu despre asta. Îți poți rezolva problemele numai dacă te rogi lui Dumnezeu și-I spui ce-i în inima ta. Îți poți rezolva problemele discutând cu o altă persoană? Nu e prea rău dacă te întâlnești cu cineva care înțelege adevărul – nu doar că vei fi capabil să-ți rezolvi problemele, ci vei și beneficia din asta. Dacă însă te întâlnești cu cineva care nu înțelege adevărul, nu vei fi capabil să-ți rezolvi problemele și s-ar putea să-l afecteze și pe omul respectiv. Dacă-I vorbești lui Dumnezeu, El te va alina și te va mișca. Dacă poți să te liniștești înaintea Lui, să citești cuvintele Sale și apoi să reflectezi și să te rogi, vei fi capabil să înțelegi adevărul și să-ți rezolvi problemele. Cuvintele lui Dumnezeu te pot ajuta să găsești o cale de a-ți depăși dificultățile, iar când vei întâlni acest mic obstacol, nu te vei poticni și nu te va constrânge, nici nu va influența modul în care-ți îndeplinești datoria. Vor fi momente când te vei simți deodată deprimat și puțin întunecat. Când se întâmplă asta, ar trebui să te rogi imediat lui Dumnezeu și să te apropii de El, adică să-I vorbești despre ce e în inima ta și să I te confesezi întotdeauna și oriunde te afli. Astfel, starea ta poate fi schimbată total. Trebuie să ai credință: „Dumnezeu este alături de mine în absolut fiecare clipă, El nu m-a părăsit niciodată, simt asta. Oriunde aș fi și orice aș face – fie că sunt la o adunare sau îmi fac datoria – știu în inima mea că Dumnezeu mă duce de mână și că nu m-a părăsit niciodată.” Uneori, când îți vei aminti cum ți-ai petrecut fiecare zi în felul acesta de-a lungul anilor, vei simți că statura ți-a crescut, că Dumnezeu te îndruma și că iubirea lui Dumnezeu te apăra tot timpul. Gândindu-te la aceste lucruri, te vei ruga atunci în inima ta, slăvindu-L pe Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Îți mulțumesc! Sunt prea slab, timid și prea profund corupt. Dacă nu Te-aș fi avut pe Tine să mă îndrumi în felul acesta, în niciun caz nu aș fi reușit să ajung până în ziua de azi de unul singur.” Nu este aceasta părtășie spirituală? Dacă oamenii pot avea deseori părtășie cu Dumnezeu în felul acesta, oare nu vor avea multe să-I spună lui Dumnezeu? Nu vor trece multe zile fără să aibă nici măcar un lucru să-I spună lui Dumnezeu. Când nu ai nimic să-I spui lui Dumnezeu, El lipsește din inima ta. Dacă Dumnezeu este în inima ta și ai credință în El, atunci vei putea să-I spui toate cuvintele din inima ta, inclusiv lucrurile despre care ai vorbi cu confidenții tăi. Dumnezeu îți este, de fapt, cel mai apropiat confident. Dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe cel mai apropiat confident al tău, ca pe membrul familiei tale pe care te bazezi cel mai mult, pe care Îl consideri cel mai de nădejde, cel mai demn de încredere și cu care ești cel mai intim, atunci îți va fi imposibil să nu ai nimic să-I spui lui Dumnezeu. Dacă ai întotdeauna ceva să-I spui lui Dumnezeu, oare nu vei trăi mereu în prezența Lui? Dacă trăiești mereu în prezența lui Dumnezeu, atunci vei putea simți în fiecare clipă cum Dumnezeu te luminează și te îndrumă, cum Se îngrijește de tine și te apără și îți aduce pace și bucurie, cum te binecuvântează și cum te dojenește, te disciplinează, te ceartă, te judecă și te mustră. Toate acestea vor fi clare și evidente pentru tine. Dacă doar o scoți cumva la capăt în fiecare zi, crezând în Dumnezeu numai cu vorba, fără să-L ai în inimă, și dacă îți îndeplinești datoria și participi la adunări doar la nivel exterior și citești cuvintele lui Dumnezeu și te rogi zilnic, făcând doar mecanic, de formă, aceste lucruri, atunci asta nu e credință în Dumnezeu – niciunul dintre aceste ritualuri religioase pe care le respecți nu are vreo relație cu adevărul. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să citească atent în fiecare zi un pasaj din cuvintele Lui și să se roage și să aibă părtășie în cadrul acestor cuvinte. Ar trebui ca în fiecare zi să dobândească puțină iluminare din cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleagă ceva din adevăr. Mai ales, ar trebui să fie capabili să caute adevărul și să gestioneze problemele conform principiilor în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și să fie capabili să câștige zilnic experiență de viață și să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Acesta este un credincios adevărat și un om care-L urmează pe Dumnezeu.

Care problemă e cea mai importantă și are cea mai mare nevoie de rezolvare în credința ta în Dumnezeu? Problema relației tale normale cu Dumnezeu. Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar El nu este în inima ta și ți-ai întrerupt relația cu El și nu-L tratezi ca pe cel mai intim, cel mai de încredere și cel mai apropiat membru al familiei și confident al tău, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău. Practicați conform cuvintelor Mele o perioadă și uitați-vă să vedeți dacă starea voastră lăuntrică s-a schimbat. Practicând conform cuvintelor Mele te poți asigura că trăiești în prezența lui Dumnezeu, că ai o condiție și o stare normală. Când starea cuiva este normală și el nu este influențat de niciun om, eveniment sau lucru, nici de diversele medii de care are parte în toate etapele experienței lui de viață, iar el este capabil să stăruie în a-și îndeplini datoria în mod normal, atunci are statură adevărată și este cineva care a intrat în adevărul-realitate.

13 iulie 2017