Pe ce se bazează cei care nu înțeleg adevărul atunci când fac diverse lucruri? Aceștia se bazează pe metode umane, pe intelectul uman și pe o oarecare ingeniozitate omenească. Atunci când lucrurile sunt făcute și duse la bun sfârșit folosind aceste instrumente, oamenii devin aroganți. Ei cred că au capital și că se pot lăuda și își pot etala întâietatea. Acest lucru se numește lipsă de rațiune. De fapt, ei nu știu dacă ceea ce au făcut chiar este conform intențiilor lui Dumnezeu sau nu. Ei nu înțeleg, le lipsește pătrunderea. Astfel, atunci când li se întâmplă ceva, acești oameni au tendința să despice firul în patru. Atunci când, îndeplinindu-și datoria, fac greșeli și sunt emondați, aceștia caută motive exterioare, dând vina pe un lucru sau pe altul. Dau vina pe împrejurările nefavorabile, se învinovățesc pe ei înșiși că nu au gândit bine lucrurile la momentul respectiv. Caută doar motive exterioare; nu admit faptul că nu cunosc adevărul sau că nu au înțeles adevărurile-principii. Inimile lor sunt negative și Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu; ei cred că Dumnezeu i-a dezvăluit. Oare chiar așa să fie? Atunci când își îndeplinesc datoria, își dezvăluie firile lor corupte. Ei fac lucruri fără niciun principiu și fără nicio legătură cu adevărul. Cât de vrednici de milă sunt! Acești oameni își fac datoria fără supunere; nu se poate spune despre ei că sunt loiali sau devotați, iar despre teama de Dumnezeu și ferirea de rău nici nu poate fi vorba. Se bazează întotdeauna pe metode umane când fac lucruri, acționând și depunând eforturi numai în exterior, dar în cele din urmă tot nu reușesc să înțeleagă adevărul. Există schimbări în viețile-firi ale acestor persoane? Sunt relațiile lor cu Dumnezeu firești? Există vreo îmbunătățire în supunerea și frica lor față de Dumnezeu? (Nu.) Nu există nicio îmbunătățire în viața lor. Nu există nicio schimbare în firile lor corupte. Ei devin doar mai vicleni și mai șireți, folosind mai multe mijloace înșelătoare și devenind chiar și mai aroganți. Indiferent cu ce se confruntă, ei continuă să trăiască după filozofia Satanei, rezumându-și în mod constant experiențele și lecțiile învățate, notându-și unde au căzut și au eșuat, precum și ce lecții ar trebui să învețe pentru a evita să cadă și să eșueze din nou. Ei își rezumă întotdeauna experiențele și lecțiile în acest fel, fără să caute deloc adevărul. Poate cineva să se elibereze de firea sa coruptă în timp ce trăiește după filozofia Satanei? Poate cineva să obțină mântuirea fără să se elibereze de firea sa coruptă? Neînțelegerea acestor aspecte este un lucru periculos, neexistând niciun mod de a intra pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. După atâția ani în care au crezut în Dumnezeu într-un mod atât de confuz, pot acești oameni să obțină adevărul? Pot conștiința și rațiunea lor să devină și mai normale? Pot ei să trăiască o umanitate normală? (Nu.) Rezumarea experiențelor și lecțiilor de acest fel și schimbarea comportamentului ar putea reduce greșelile, dar este acest lucru totuna cu practicarea adevărului? (Nu.) Poate această persoană să pătrundă în adevărul-realitate? (Nu.) Poate o astfel de persoană să aibă un loc în inima sa pentru Dumnezeu? (Nu.) Cei care acționează fără să țină seama de adevăr sau de Dumnezeu sunt neîncrezători incapabili să dobândească mântuirea lui Dumnezeu! Puteți discerne astfel de oameni?

Când o persoană face ceva, indiferent dacă își îndeplinește datoria sau se ocupă de chestiuni personale, fii atent spre ce se îndreaptă concentrarea lor. Dacă se concentrează pe filosofiile pentru interacțiuni lumești, acest lucru arată că nu iubește și nu urmărește adevărul. Dacă o persoană tinde spre adevăr, indiferent ce se abate asupra ei, dacă se îndreaptă mereu spre adevăr în contemplarea sa, gândindu-se: „Ar fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu să fac acest lucru? Care sunt cerințele lui Dumnezeu? Oare a face asta înseamnă a păcătui împotriva lui Dumnezeu? I-ar ofensa firea? L-ar răni pe Dumnezeu? Ar detesta Dumnezeu acest lucru? E rațional să fac asta? Oare ar tulbura sau ar perturba lucrarea bisericii? Ar dăuna intereselor casei lui Dumnezeu? Ar face de rușine numele lui Dumnezeu? Reprezintă practicarea adevărului? Sau a face rău? Ce ar crede Dumnezeu despre asta?”, dacă meditează mereu la aceste întrebări, ce semnifică acest lucru? (Este un semn de căutare și urmărire a adevărului.) Așa este. Este un semn că aceasta caută adevărul și că Dumnezeu Se află în inima sa. Cum tratează ceea ce li se întâmplă cei care nu-L au pe Dumnezeu în inima lor? (Aceștia acționează pe baza propriului intelect și propriilor daruri, fără să aibă deloc de a face cu Dumnezeu, iar acțiunile lor se întrepătrund în special cu propriile intenții.) Nu numai că adaugă propriile intenții, dar când acționează conform acestora, nu se examinează sau nu reflectă deloc asupra lor. Nu fac nicio concesie, încăpățânându-se să rămână fideli propriilor obiceiuri. Ei fac lucrurile așa cum le place, nu se roagă lui Dumnezeu și nu caută adevărul. Nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu le este ușor acestor oameni să facă rău și să ofenseze firea lui Dumnezeu? Nu este acest lucru incredibil de periculos? Ce caracteristici manifestă în viața lor de zi cu zi oamenii care nu urmăresc adevărul, atât în ceea ce privește modul în care se comportă, cât și firile pe care le dezvăluie? (Ei acționează în pripă și fără reținere, îi privesc de sus pe ceilalți, sunt deosebit de aroganți și desfrânați și iau decizii în mod unilateral.) În principal este vorba de aceste lucruri: ei sunt aroganți, vanitoși, nechibzuit de pripiți, desfrânați și neînfrânați; acționează fără motiv, făcând lucrurile după bunul plac și sunt mereu sălbatici și ticăloși. Dacă nu sunt emondați, își arată colții. Când se confruntă cu faptul de a fi emondați, ei sunt negativi, antagoniști, sfidători și răzvrătiți, iar natura lor demonică este complet expusă. Când acești oameni care nu urmăresc adevărul nu fac sau nu spun nimic, ei par să fie oameni obișnuiți. Dar de îndată ce fac ceva, firea lor coruptă iese la iveală și este barbară și animalică. Cum sunt astfel de oameni descriși în cuvintele lui Dumnezeu? („Ceea ce se dezvăluie în voi nu este obrăznicia copiilor care s-au îndepărtat de părinții lor, ci bestialitatea care izbucnește din animalele fugite de sub biciul stăpânilor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înțelegi despre Dumnezeu?”).) Firile dezvăluite de acești oameni pot fi descrise ca animalice, iar ei sunt lipsiți de umanitate normală. Dacă există astfel de oameni într-o mulțime, veți fi în stare să-i deosebiți? (Puțin.) Cei care caută adevărul și cei care nu îl caută sunt complet diferiți în ceea ce privește modul în care se comportă și ceea ce dezvăluie. Manifestările clare ale celor care nu caută adevărul sunt lipsa de rațiune, lipsa de conștiință și faptul că acționează fără să țină seama de adevărurile-principii. Ei acționează în mod absurd și nechibzuit și sunt extrem de îndrăzneți. Cei care nu urmăresc adevărul sunt deopotrivă demni de milă și detestabili. Ei se fac de râs, neaducând niciun folos altor oameni. Dacă nu aduc niciun folos altora, atunci Dumnezeu nu-i detestă oare? (Ba da.) Sunt ei câtuși de puțin conștienți de acest lucru? (Nu.) De ce spun că sunt demni de milă? Pentru că sunt așa, dar nici măcar nu-și dau seama. Sunt lipsiți de orice asemănare umană, dar ei cred că sunt în regulă și încă îndrăznesc să acționeze cu nesăbuință impulsivă. Nu este acest lucru pur și simplu demn de milă? În discernerea oamenilor, este esențial să discernem dacă aceștia practică sau nu adevărul, dacă îl caută și acceptă. În felul acesta puteți să deosebiți cu precizie și să distingeți clar toate categoriile de oameni.

Sunteți voi cei care urmăresc adevărul? (Nu l-am urmărit înainte, dar acum ne străduim s-o facem.) În ultimii ani, când nu ați urmărit adevărul, ați manifestat comportamentele pe care tocmai le-am menționat? (Da, am făcut-o.) Când ați manifestat acele comportamente, nu v-a durut inima să trăiți într-o astfel de stare? (Ba da, sufeream, dar nu ne dădeam seama de asta.) Este atât de demn de milă să nu îți dai seama de acest lucru! Atunci când cineva nu înțelege adevărul și nu deține adevărul-realitate, acest lucru este cel mai demn de milă și mai lamentabil. Să te agăți de aceste adevăruri, adesea ascultând predici, dar nedobândind nimic și trăind încă sub robia Satanei, acționând și vorbind fără raționalitate, lipsit în mod evident de umanitate – este un lucru atât de demn de milă! Astfel, urmărirea adevărului este de cea mai mare importanță! Voi realizați acum acest lucru, nu-i așa? (Da.) Este bine că realizați acest lucru. Este îngrijorător când oamenii sunt apatici și obtuzi și incapabili să realizeze acest lucru. Dacă cineva nu urmărește adevărul și nu este conștient de acest fapt, nu e o problemă atât de mare. Cu adevărat îngrijorător este atunci când cineva își dă seama, dar cu toate acestea nu urmărește adevărul și nu se căiește deloc. Aceasta este o fărădelege intenționată. Cei care încalcă în cunoștință de cauză și refuză categoric să accepte adevărul au inimile intransigente și răuvoitoare și sunt scârbiți de adevăr. Pot cei cu inimile intransigente să aibă frică de Dumnezeu? Dacă nu le este frică de Dumnezeu, pot aceștia să ajungă să fie compatibili cu Dumnezeu? (Nu.) Ce atitudine au față de Dumnezeu cei cu inimile intransigente? Ei sunt potrivnici, răzvrătiți, nu se căiesc și nu recunosc absolut deloc că Dumnezeu este adevărul. Nu acceptă adevărul și se opun lui Dumnezeu până la capăt! Care este sfârșitul unor astfel de oameni? (Ei vor fi pedepsiți de Dumnezeu și distruși.) Dumnezeu nu îi mântuiește pe acești oameni. Au fost cei 250 de conducători menționați în Biblie intransigenți și răzvrătiți? Ce s-a întâmplat cu aceștia în cele din urmă? (I-a înghițit pământul.) Acesta este finalul. Oricât de mult ar crede cineva în Dumnezeu, dacă nu cunoaște importanța urmăririi adevărului, dacă nu înțelege oroarea și consecințele faptului că este scârbit de adevăr, atunci care va fi finalul acestuia? Cu siguranță va fi eliminat. Noii credincioși sunt nesăbuiți și ignoranți, încă neștiind cum să îndeplinească sarcini potrivite sau care este calea corectă pe care să meargă. Acesta este aspectul demn de milă al oamenilor. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mai mulți ani și poți să îți faci datoria, dar nu urmărești adevărul, aceasta înseamnă doar că muncești. Dacă poți să-ți faci datoria cu loialitate, dacă muncești de bunăvoie, dacă nu faci rău și nu provoci tulburări sau perturbări, atunci, chiar dacă nu ai urmărit încă adevărul, deoarece poți să îți îndeplinești datoria cu loialitate, Dumnezeu tot nu te va condamna. Dar dacă cineva înțelege o parte din adevăr și își dă seama de importanța urmăririi adevărului, dar cu toate acestea tot nu îl urmărește, atunci nu îi va fi ușor să fie mântuit. În cel mai bun caz, ar putea rămâne un muncitor loial. În ceea ce îi privește pe cei care nu doresc să muncească, pe cei care concurează pentru putere și câștig și perturbă viața și lucrarea bisericii, finalul lor este pecetluit. Aceștia deja s-au prăbușit în dezastre și își așteaptă moartea. Ei ar trebui să se pregătească pentru ceea ce va să vină!